Contestaţie la executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Contestaţie la executare

Contestaţie la executare formulată din oficiu de  Biroul Executări civile. Principiul oficialităţii  şi calitatea procesual activă.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. …./263/2014, din oficiu,  Biroul Executări Civile din cadrul Judecătoriei Motru a solicitat să se constate intervenirea prescripţiei executării sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii pentru care a fost emis la data de 29.08.2012 mandatul de executare pentru intimatul N. A. C.

În motivarea în fapt a cererii, a arătat că la poziţia nr. 10 din Registrul de evidenţă a hotărârilor pronunţate privind transformarea amenzii contravenţionale în prestarea unei activităţi în folosul comunităţii a fost emis mandatul de executare din data de 29.08.2012 privind pe intimatul N. A. C., prin care acesta a fost obligat la 20 ore de activitate în folosul comunităţii.

Că, nu a fost comunicată începerea executării mandatului emis la data de 29.08.2012.

Că, potrivit art. 211 din OG nr. 55/2002, executarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii se prescrie în termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea, se impune să se constate prescrisă executarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

În drept a invocat prevederile art.21 ind.1 alin.1 din OG 55/2002 astfel cum a fost modificată şi completată.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.

În temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. 2 C.proc.civ. instanţa a dispus ataşarea dosarul …../263/2011, dosar în care a fost pronunţată sentinţa civilă …. din 4.04.2012  în temeiul căreia a fost emis mandatul de executare …./263/2011.

Ţinând cont de acelaşi rol activ instanţa a solicitat de la Primăria  Municipiului D. T. S. să comunice dacă intimatul a executat cele 20 muncă în folosul comunităţii la care face referire mandatul.

Primăria Municipiului D. T. S. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi a invocat lipsa calităţii procesuale active a Birului executări civile.

A arătat intervenienta că nu există nici interes şi nici calitate procesuală activă întrucât contestaţia la executare poate fi formulată potrivit art. 399 C.proc.civ. din 1865 numai de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Că, nu se justifică nici interes şi nici calitate procesuală activă.

Că, Primarul municipiului D. T. S. şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de art. 17-20 din OG 55/2002.

Că, prescripţia a fost întreruptă ca urmare a acestor demersuri.

Ataşat la cerere au fost depuse înscrisuri.

Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. …. din 04.04.2012 stată în dosarul nr. …../263/2011, a fost admisă cererea petentului IPJ Gorj şi transformată  amenda contravenţională în sumă de 1000  lei aplicată intimatului  prin procesul-verbal de contravenţie seria … nr. ….. din  22.01.2008 în 20 ore activitate în folosul comunităţii, intimatul N. A. C. urmând să presteze cele 20 ore activitate în folosul comunităţii la  activităţile de curăţenie şi întreţinere a locurilor de agrement , câte 2 ore zilnic.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. 4 din OG nr. 55/2002 sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se execută în raza unităţii administrativ-teritoriale în care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Autoritatea care are atribuţii in ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a acestuia este potrivit art.17 din acelaşi act normativ primarul unităţii administrativ teritoriale a localităţii in care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa .

În cauza de faţă, se constată că deşi mandatul de executare a fost emis la data de 29.08.2012, autoritatea competentă nu a confirmat executarea mandatului.

Conform dispoziţiilor art. 21 ind. 1  din OG nr. 55/2002, executarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii se prescrie în termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea.

Instanţa va analiza mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, excepţii invocate de intervenientă.

Dezlegarea excepţiilor de faţă presupune stabilirea caracterului juridic al prescripţiei instituită de art. 21 ind. 1 din OG 55/2002. Caracterul juridic al acestei prescripţiei are o importanţă  covârşitoare întrucât acest caracter conduce  atât la analiza începutului termenului de prescripţie cât şi la stabilirea  eventualelor motive de întrerupere ori suspendare respectiv la stabilirea regulilor private sau publice aplicabile.

Actele normative care conturează regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii sunt OG 2/2001 şi OG 55/2002.

Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, constituie una dintre sancţiunile contravenţionale principale prevăzute de alin. (2) al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor [art. 5 alin. (2) lit. c)], alături de avertisment [art. 5 alin. (2) lit. a)] şi amendă [art. 5 alin. (2) lit. b)]. Potrivit art. 9 din aceeaşi ordonanţă a Guvernului, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege, numai pentru o anumită durată şi alternativ cu amenda. În condiţiile aceluiaşi text de lege, înlocuirea amenzii cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se face de către instanţa de judecată, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite. Înlocuirea sancţiunii amenzii se face cu citarea contravenientului, căruia i se oferă, la cerere, un termen de 30 de zile în vederea achitării amenzii. În plus, executarea acestei sancţiuni, care poate fi aplicată numai de instanţa de judecată, este strict reglementată de lege, respectiv de Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii. 

Din examinarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii rezultă că aceasta se aplică în urma constatării încălcării unor dispoziţii legale, în scopul de a sancţiona şi a contribui la educarea şi reabilitarea contravenientului care nu are resurse băneşti suficiente pentru a achita o amendă contravenţională.

Faptul că munca prestată în cadrul acestei pedepse are un caracter gratuit nu determină calificarea sa ca muncă forţată, ci constituie elementul de constrângere al pedepsei în cauză, prin intermediul căreia se tinde spre corectarea şi reeducarea contravenientului, aşa cum se reţine în cuprinsul Deciziei 641/2011 al Curţii Constituţionale.

Prin art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a înţeles să reglementeze  ipoteza juridică prin care contravenientului - care a fost sancţionat cu amendă, pe care însă nu a achitat-o şi nici nu poate fi executat silit - să i se aplice alternativ munca în folosul comunităţii.

Pentru o astfel de situaţie, considerând că starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie să conducă la lipsirea de eficienţă a sancţiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativă de executare a sancţiunii amenzii, prin posibilitatea înlocuirii acesteia cu obligaţia de prestare a unei activităţi în folosul comunităţii.

Operaţiunea juridică de înlocuire a sancţiunii are loc în faza de executare şi vizează exclusiv stabilirea altei modalităţi de executare a sancţiunii cu amenda deja aplicată, schimbarea modalităţii de executare fiind determinată de faptul că amenda nu a fost achitată în termen de 30 de zile definitivă şi nici nu există posibilitatea executării silite.

Deci nu se poate considera, sub acest aspect, că ar fi nesocotit principiul de drept al legalităţii incriminării şi sancţiunii ("nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege") înscris şi în prevederile art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Referirea la dispoziţiile art.7 din Convenţia europeană a drepturilor omului este realizată în considerentele Deciziei nr. 7 din 20 septembrie 2010 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ şi la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aprobată prin Legea nr. 641/2002, cu modificările şi completările ulterioare, asupra posibilităţii de a se dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

În mod evident munca în folosul comunităţii conţine elemente de constrângere care limitează drepturile celui obligat la o asemenea activitate, regimul de executare căpătând astfel un pronunţat caracter de oficialitate.

În acelaşi sens instanţa arată că CEDO în mai multe hotărâri a stabilit că procedura contravenţională este asimilată procedurii penale datorită scopului punitiv al pedepselor aplicabile şi a caracterului general a normei de incriminare situaţie în care devin active garanţiile specifice materiei penale.

În respectarea celor două decizii arătate mai sus legiuitorul a stabilit că dispoziţiile OG 2/2001 se completează cu dispoziţiile Codului penal şi Codului de procedură civilă (art. 47 din OG 2/2001).

În ceea ce priveşte o eventuală aplicabilitate a dispoziţiile art. 705 C. proc. civ. sau 399 C.proc.civ. din 1865 instanţa reţine că aceste texte de lege privesc o executare civilă pornită în temeiul unui titlu executoriu definit de art. 632 C.proc.civ. respectiv art. 373 C.proc.civ. din 1865, fără existenţa unui element de oficialitate, executarea silită civilă având caracter eminamente privat. Acest caracter privat al normei prevăzute de Codul de procedură civilă exclude aplicabilitatea dispoziţiilor art. 705 C.proc.civ. sau art. 399 C.proc.civ. din 1865 în materia executării silite contravenţionale, atâta timp cât potrivit dispoziţiilor art. 37 din OG 2/2001 procesul verbal neatacat în termen ori hotărârea judecătorească definitivă este titlu executoriu, iar potrivit art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 sancţiunea prestării unei activităţi in folosul comunităţii se pune in executare de către prima instanţă de judecata prin emiterea unui mandat de executare.

Faţă de cele ce preced, în mod evident prescripţia prevăzută de art. 21 ind. 1  din OG nr. 55/2002 are caracter oficial inspirat din materia  penală, urmând să i se aplice dispoziţiile art. 161 şi următoarele Cod penal, prescripţia executării pedepsei ca instituţie de drept penal substanţial.

Prescripţia executării pedepsei este o cauză care stinge dreptul statului de a impune executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească, în cazul de faţă muncă în folosul comunităţii, înlăturând executarea acestei munci.

În Codul penal instituţia este prevăzută de dispoziţiile art. 161 şi următoarele, termenul de prescripţie a executării muncii în folosul comunităţii fiind prevăzut de OG 55/2002, art. 21 ind. 1.

Art. 163 C.pen. stabileşte modalităţile de întrerupere a cursului prescripţiei executării, iar art. 164 din acelaşi cod modalităţile de suspendare, ultimul articol făcând trimitere expresă la dispoziţiile Codului de procedură penală.

În acelaşi timp instanţa arată că, potrivit dispoziţiilor art. 39 ind. 1 alin. 4 din OG 2/2001 urmărirea punerii în executare a sentinţelor se realizează de către Serviciul de executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârşit contravenţia, textul de lege dovedind încă odată caracterul oficial al procedurii stabilind astfel, indirect, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 163 Cod penal în privinţa prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale.

Acest principiu al oficialităţii la care s-a făcut referire mai sus implică nu numai posibilitatea sesizării cu verificarea îndeplinirii prescripţiei prevăzută de art. 21 ind. 1 din OG 55/2002 ci şi obligativitatea organelor judiciare de a verifica îndeplinirea condiţiilor prescripţiei pentru a evita aplicarea unor măsuri coercitiv-punitive în afara cadrului legal, atribuţiile executărilor civile în această materie, a prescripţiei executării unei sancţiuni cu un evident caracter coercitiv-punitiv, fiind similare cu cele menţionate la art. 554 alin.2.C. proc.pen. 

Aşa fiind, instanţa apreciază că verificarea îndeplinirii cerinţelor prescripţiei trebuie realizată din oficiu altfel s-ar ajunge la situaţia de neadmis ca mandatul de executare a muncii în folosul comunităţii să aibă o aplicabilitate sine die încălcând principiile prescripţiei unei măsuri punitive de natură contravenţională sau penală, prescripţie care duce la stingerea dreptului statului la impunerea executării pedepsei.

În acelaşi sens instanţa arată că aplicarea unei măsuri de restrângere a unor drepturi ca urmare a inacţiunii organului judiciar obligat la urmărirea executării sancţiunii duce la încălcarea art. 7 din CEDO, text a cărei aplicabilitate a fost stabilită în această materie prin Decizia nr. 7 din 20 septembrie 2010 a ÎCCJ, recurs în interesul legii.

În aceste condiţii scopul muncii în folosul comunităţii este unul punitiv şi nu compensatoriu căpătând un caracter cvasipenal.

Aşa fiind, cele două excepţii vor fi privite ca nefondate urmând să fie respinse.

 Având în vedere că intimatul N. A. C. nu a executat mandatul din 29.08.2012, şi nu se regăsesc cauze de întrerupere a termenului de prescripţiei deşi au trecut mai mult de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea obligării acestuia la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, instanţa urmează să admită sesizarea şi să constate prescrisă executarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii dispusă faţă de intimat prin sentinţa civilă nr. …. din 04.04.2012, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. …./263/2011.

Instanţa urmează a dispune anularea mandatului de executare a sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii nr…../263/2011.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie instanţa va respinge această cerere pentru următoarele considerente:

Atribuţiile în ceea ce priveşte executarea unui mandat referitor la executarea muncii în folosul comunităţii revin primarului unităţii administrativ teritoriale, activităţile de îndeplinit fiind stabilite de consiliul local.

În cauza de faţă, cererea principală priveşte analiza excepţiei prescripţiei executării sancţiunii, iar cererea de intervenţie, pe lângă cele două excepţii invocate susţine faptul că primarul unităţii administrativ teritoriale şi-a îndeplinit atribuţiile.

Prescripţia prevăzută de OG 55/2001, art. 22 ind. 1, completată de prevederile Codului penal, curge independent de acţiunile realizate de primar, cauzele de întrerupere şi suspendare fiind cele, aşa cum s-a arătat mai sus, prevăzute de Codul penal.

Aceiaşi cerere de intervenţie tinde la respingerea cererii principale, iar în ceea ce priveşte soluţiile într-o asemenea materie, în mod evident, cele două cereri nu pot fi admise amândouă în întregime, pentru că se exclud reciproc.

Altfel spus, dacă se admite în tot cererea principală, va fi respinsă cererea de intervenţie.

Aşa fiind, cererea de intervenţie va fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare