Civil. Expropriere

DOSAR nr. 306/93/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA nr. 3747

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.12.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE E.M.O

GREFIER  L.I

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror F.G.

Pe rol soluţionarea cererii formulată de reclamanta S.C. I B S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.D.N.R. având ca obiect expropriere.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 12.12.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosar, Tribunalul a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, când,  în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:.

 TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 29.01.2013, sub nr. 306/93/2013, reclamanta S.C.  I B S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.D.N.R., pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 102, 103, 104 şi 789 emise de C.N.A.D.N.R. la data de 03 decembrie 2012; să se determine cuantumul despăgubirii la care  I B este îndreptăţită ca urmare a aplicării procedurilor de expropriere şi să se dispună obligarea expropriatorului la plata sumei de 15.900.117,75 lei, cu titlu de justă despăgubire datorată de expropriator ca urmare exproprierii bunurilor proprietatea  I B ; să se dispună obligarea expropriatorului la repararea prejudiciului cauzat  I B , rezultat din diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate, a cărui valoare va fi evaluată şi determinată în urma administrării probatoriului; să se dispună obligarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la alocarea în bugetul aferent a fondurilor necesare plăţii justei despăgubiri şi prejudiciului, conform capetelor de cerere 2 şi 3.

În fapt, s-a arătat că, la data de 25 mai 2005,  I B , prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP N.A.N sub nr. 706, a cumpărat terenul în suprafaţă de 22.500 m.p., situat în intravilanul comunei Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua 25/1, parcela 447/5, având numărul cadastral 3925. Terenul astfel cumpărat a fost înscris în cartea funciară nr. 3679 a localităţii Voluntari - în prezent, ca urmare a unei operaţiuni de dezmembrare, cartea funciară are nr. 13637 (denumit în continuare "Terenul" sau „Imobilul" - aceste denumiri vor fi utilizate şi pentru imobilul rezultat ca urmare a dezmembrării).

Preţul vânzării a fost stabilit de părţi la suma de 57.114.400.000 lei (5.711.440 RON), echivalentul a 1.575.000 EURO (calculat la data vânzării).

Anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, prin Avizul nr. 8/2004 emis de M.A.I. si M.A.P.A.M. - cabinet Secretar de Stat, terenul a fost scos din circuitul agricol, devenind, astfel, construibil.

La data de 21 ianuarie 2008, Terenul a fost dezmembrat şi o parte din acesta a fost donat către Consiliului Local Voluntari, prin Actul de dezmembrare şi Contractul de donaţie autentificat de BNP CSP sub nr. 182. Ca urmare a acestor operaţiuni,  I B a rămas proprietar pentru o suprafaţă de 22.330,86 m.p.

La data de 6 octombrie 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 707, Hotărârea Guvernului nr. 953 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 381/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti".

Prin această Hotărâre de Guvern a fost aprobată declanşarea procedurilor de expropriere a unor imobile situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti”, printre care şi o parte din Imobil.

Bugetul necesar procedurilor de expropriere a fost alocat de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transportului şi Infrastructurii, în limitele prevederilor anuale aprobate cu această destinaţie.

La data de 28 noiembrie 2011, C.N.A.D.N.R. a emis Decizia de Expropriere nr. 1652, având acelaşi obiect ca şi H.G. nr. 707/2011.

La data de 03 decembrie 2012 a avut loc şedinţa comisiei pentru aplicarea Legii nr.255/2010, prilej cu care au fost încheiate şi au fost emise următoarele acte: Procesele-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 şi 789 şi Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 şi 789.

Astfel, prin aceste acte juridice au fost propuse spre expropriere următoarele corpuri/parcele din Imobil:

a. Parcela nr. 1, compusă din 7.654 m.p, teren, cu număr cadastral 3925/2/3 conform pct. 749 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 şi Anexa la Decizia de Expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 103 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către Expropriator la cuantumul de 665.438,76 lei;

b. Parcela nr. 2, compusă din 4.381 m.p. teren, cu număr cadastral 3925/2/112 conform pct. 676 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 şi Anexa la Decizia de Expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 62 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către Expropriator la cuantumul de 380.884,14 lei;

c. Parcela nr. 3, compusă din 3.539 m.p. teren, cu număr cadastral 3925/2/4 conform pct. 789 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 şi Anexa la Decizia de Expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 789 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către Expropriator la cuantumul de 307.680,66 lei;

d. Parcela nr. 4, compusă din 93 m.p. teren,cu număr cadastral 3925/2/2 conform pct. 750 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 şi Anexa la Decizia de Expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 104 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către Expropriator la cuantumul de 8.085,42 lei;

e. Parcela nr. 5, compusă din 2 m.p., (8 m.p.) teren, cu număr cadastral 3925/2/2 conform pct. 748 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 şi Anexa la Decizia de Expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 102 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către Expropriator la cuantumul de 173,88 lei.

Ca urmare a aplicării procedurilor de expropriere, din totalul de 22.330,86 m.p., deţinute cu titlu de proprietate de către  I B Expropriatorul a decis exproprierea a 15.669 m.p

Pentru transferul dreptului de proprietate în patrimoniul Expropriatorului, Pârâtul a stabilit ca justă despăgubire suma totală de 1.362.262 lei.  I B nu a fost de acord cu acest cuantum al despăgubiri lor, aspect consemnat în toate Procesele-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Acest cuantum al despăgubirii nu a fost calculat potrivit prevederilor legale în vigoare şi nu este just, fiind mult inferior valorii reale a părţii expropriate din Imobil.

Mai mult, prin procedura exproprierii s-au adus grave prejudicii Reclamantului, prin instituirea anumitor servituţi şi limitări asupra dreptului de proprietate pe care  I B îl are asupra terenului şi clădirilor care nu au fost expropriate.

Regimul urbanistic al restului din Imobil rămas neexpropriat va fi modificat ca urmare a instituirii unei zone de protecţie a autostrăzii în vederea căreia a fost aplicată procedura exproprierii.

Având în vedere că aceste modificări s-au născut odată cu exproprierea, obligaţiile care incumbă  I B încă nu au fost transpuse în documentaţia de urbanism aferentă. Acest aspect nu are nicio înrâurire asupra existenţei limitării care apasă asupra restului din Imobil rămas neexpropriat.

Cu privire la primul capăt de cerere s-a arătat că: prin H.G. nr. 953/2011 şi Decizia de Expropriere nr. 1652, Expropriatorul a dispus exproprierea Imobilului fără respectarea principiilor exproprierii, respectiv fără respectarea principiului plăţii unei despăgubiri drepte şi prealabile. Nelegalitatea acestor acte administrative a fost reiterată şi prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 şi 789 din data de 03 decembrie 2012.

Potrivit art. 44 din Constituţia României:

,,(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".

Astfel, exproprierea se poate face numai pe baza unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să acopere întreaga pierdere suferită (atât pierderea suferită cât şi beneficiul nerealizat) de persoanele afectate de măsura exproprierii.

În ceea ce priveşte cuantumul justei despăgubiri, s-a arătat că mecanismul de stabilire a acesteia este prevăzut în mod expres chiar de Legea nr. 33/1994, legea cadru privind exproprierea.

 Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994:

,,(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.

(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".

Reclamanta a arătat că toate aceste prevederi legale imperative au fost nesocotite de către Expropriator, care a stabilit cuantumul justei despăgubiri fără a aplica acest mecanism, ci a stabilit arbitrar cuantumul despăgubirii la o valoare mult sub valoarea de piaţă a Imobilului.

Întrucât procedura exproprierii a fost demarată fără respectarea principiului fundamental al plăţii unei drepte/juste despăgubiri, rezultă că actele emise în aplicarea procedurii sunt lovite de nulitate în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubiri lor acordate pentru imobilele expropriate.

Prin raportare la prevederile art. 44 din Constituţie, art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 562 din Codul civil şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a despăgubirilor acordate pentru imobilele expropriate, reclamanta a apreciat că sunt lovite de nulitate absolută următoarele acte: Hotărârea Guvernului nr. 953/2011; Decizia de expropriere nr. 1652/2011 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionala din România SA; Hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionala din România SA nr. 62, 102, 103, 104 şi 789 din data de 03 decembrie 2012.

S-a mai arătat că expropriatorul nu a stabilit o justă despăgubire întrucât preţuirea acestuia a fost mult subevaluată, dintr-o dublă perspectivă.

În primul rând, numai prin raportare la preţul pe care  I B l-a plătit pentru terenul expropriat, rezultă că despăgubirea stabilită de către Expropriator nu este justă. Astfel, în anul 2005  I B a cumpărat 22.500 m.p. la preţul de 5.711.440 lei (223,97 lei/mp. - 61,87 euro/m.p.); În anul 2011, Expropriatorul a decis exproprierea unei suprafeţe de 15.669 m.p. din Imobil, iar despăgubirea acordată proprietarului a fost de 1.362.262 lei (86,93 lei/mp - 19,27 euro/m.p.).

Prin urmare, în opinia reclamantei prin aplicarea valorii de piaţă a Terenului din 2005, rezultă că Expropriatorul trebuia să stabilească despăgubirea la cel puţin 3.509.511,89 lei.

Reclamanta a mai arătat că această valoare a fost determinată fără a lua în calcul: (1) regimul juridic al Imobilului, respectiv teren intravilan, scos definitiv din circuitul agricol şi construibil (2) modificarea condiţiilor de piaţă, în sensul sporirii valorii terenurilor în zona Voluntari; (3) sporul de valoare înregistrat de teren ca urmare a aducerii la limita de proprietate a tuturor branşamentelor existente în zonă (apă, gaze, curent, canalizare); (4) beneficiul nerealizat de către I B, respectiv profitul pe care societatea l-ar fi putut obţine prin punerea în valoare a bunurilor expropriate (edificarea de construcţii şi închirierea acestora sau utilizarea terenului în scopul practicării agriculturii).

Reclamanta a mai precizat următoarele:

- în anii 2005-2012 preţul la imobile în zona Voluntari a cunoscut o apreciere constantă. Astfel, cu titlu de exemplu, s-a arătat că, în anul 2008, potrivit grilei de impozitare ţinută de către notarii publici, utilizată la stabilirea taxelor aferente contractului de donaţie încheiat între  I B şi Consiliul Local Voluntari, Terenul a fost evaluat la valoarea de 8.318.700 lei (369 lei/m.p. - 99,19 euro/m.p.).

De asemenea, în decembrie 2012, potrivit anunţurilor de vânzare silită a unor terenurilor vecine terenului expropriat (aceeaşi taria şi chiar aceeaşi parcelă), preţul mediu al terenurilor situate în aceeaşi zonă cu terenul expropriat era de 471,12 lei/m.p. - 104 euro/m.p. (Anexa nr. 6 la prezenta cerere) şi, respectiv, 577,46 leilm.p. - 127,47 euro/m.p. (Anexa nr. 7 la prezenta cerere).

S-a arătat că preţurile terenurilor din decembrie 2012, mai sus menţionate sunt mai mici decât valoarea reală, de piaţă a terenurilor din zonă întrucât aceste terenuri au fost scoase la vânzare prin licitaţie publică şi este de notorietate că în cadrul procedurilor de executare silită bunurile astfel executate sunt subevaluate pentru înlesnirea executării. Astfel, în cazul executărilor silite valoarea bunului executat este subevaluată cu cel puţin 30%.

În plus, preţul de pornire al licitaţiilor menţionate este inferior valorii reale a terenurilor pentru că are în vedere faptul că terenurile sunt grevate cu ipoteci.

În aceste condiţii, la data exproprierii numai valoarea terenului era de cel puţin 1.014,75 lei/m.p. - 225 euro/m.p.

Odată cu aducerea reţelelor de utilităţi publice la limita Terenului, valoarea acestuia a sporit, întrucât este mai lesnicios vandabil şi construibil; sporul de valoare înregistrat de Terenul expropriat este de 10 euro/m.p..

.Aşadar, valoarea reală a Imobilului expropriat după preţuirea  I B , la momentul exproprierii (decembrie 2012) era de 15.900.117,75 lei (echivalentul a 3.525.525 euro la data de 03 decembrie 2012), iar această sumă, care reprezintă justa despăgubire trebuie suportată de către Expropriator. Această valoare urmează a fi stabilită printr-o expertiză, care va fi administrată în prezenta cauză, iar câtimea pretenţiilor  I B va fi definitivată în funcţie de concluziile raportului de expertiză.

Chiar dacă restul terenului ar fi înregistrat un anumit spor de valoare ca urmare a construirii autostrăzii, valoarea părţii expropriate din imobil nu poate fi redusă, conform art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că urmare a deciziei de expropriere, restul din imobil rămas neexpropriat a înregistrat o depreciere a valorii de piaţă determinată de limitările aduse odată cu realizarea obiectivului în vederea căruia a fost aplicată procedura exproprierii.

Potrivit art. 555 alin. (1) din Codul civil: "Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege".

Potrivit art. 602 alin. (1) din Codul civil: ,,Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat".

 Potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor:

"(1) Zonele de protecţie sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecţie sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Zonele de protecţie rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate. cu obligatia ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranţă a traficului prin:

a)neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător,'

b)executarea de constructii, împrejmuiri sau plantatii care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;

c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranta circulatiei sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafaţă;

d) practicarea comertului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop".

Potrivit Anexei nr. 1 la O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranţă şi marginile zonei drumului, delimitat astfel:

•Pentru autostrăzi, distanţa de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului este de 50 de metri.

Reclamanta a arătat că având în vedere că limitele legale de exercitare a dreptului de proprietate stabilite în interes public nu pot fi modificate sau suprimate decât prin lege', rezultă că proprietarul nu are nicio posibilitate de a negocia instituirea sau configuraţia acestor limitări, care sunt impuse în mod unilateral. Or, în acest mod este afectat nelegal dreptul de proprietate al  I B , iar gravitatea şi întinderea atingerii dreptului de proprietate trebuie analizată prin raportare la prevederile interne şi internaţionale la care România este parte.

Potrivit art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor, conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor".

Aceste dispoziţii au fost interpretate în jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului în sensul că, chiar în absenţa unei privări de proprietate, anumite măsuri care reprezintă o atingere a posibilităţii practice de a exercita dreptul de a dispune şi utiliza de bun determină o ingerinţă disproporţionată în substanţa înseşi a dreptului de proprietate.

Ca urmare a decizie de a construi autostrada în imediata vecinătate a imobilului aparţinând  I B - pe un teren care a fost expropriat de la această societate - dreptul proprietarului de a utiliza bunul a fost drastic limitat prin instituirea următoarelor tipuri de limitări:

Limitări relative la posibilitatea edificării de construcţii, în sensul că odată cu exproprierea: regimul de înălţime a fost redus (pentru a nu afecta vizibilitatea), posibilitatea utilizării subsolului a fost limitată (nu se mai poate construi în adâncime pentru a nu afecta pânza freatică), posibilitatea expunerii unor panouri publicitare i1uminate (pentru a nu afecta vizibilitatea) etc.

Limitări relative la împrejmuirea proprietăţii, în sensul că gardul de împrejmuire trebuie să fie construit astfel încât să nu afecteze vizibilitatea;

Limitări relative la practicarea agriculturii, în sensul că tipurile de plantaţii admise spre cultivare sunt mai restrânse (spre exemplu nu e mai pot planta plante înalte pentru a nu afecta vizibilitatea);

Limitări relative la practicarea de activităţi comerciale;

Limitări relative la respectarea de către  I B a unor distanţe minime neconstruibile.

Aşadar, chiar dacă dreptul de proprietate este juridic intact, din moment ce limitările aduse de stat îi atribuie un caracter precar bunului în cauză, în sensul că utilizarea rentabilă a acestuia este direct dependentă de voinţa Expropriatorului, articolul 1 din Protocolul adiţional este încălcat, ceea ce determină obligarea statului la repararea pagubei astfel produse.

Încălcarea dreptului de proprietate, prin limitarea conţinutului juridic al acestuia, reprezintă o faptă ilicită, care se impune a fi reparată de către autorul său.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiză de specialitate, interogatoriu, martori, precum şi orice altă probă care rezultă din dezbateri. În ceea ce priveşte proba prin raportul de expertiză, pentru primul capăt de cerere a apreciat reclamanta că este necesară o expertiză în evaluarea proprietăţii imobiliare, iar pentru al doilea capăt de cerere a apreciat că sunt necesare două expertize - una în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului şi una în evaluarea proprietăţii imobiliare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că, prin H.G. nr. 953/2011 pentru completarea H.G. 381/2009 privind declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata ramase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrarii de utilitate publica "Constructia autostrazii Bucuresti - Brasov, tronsonul Bucuresti Ploiesti" a fost aprobat amplasamentul lucrarii, declansandu-se, astfel, procedura de expropriere a imobilelor proprietate privata ramase de expropriat in vederea realizarii proiectului de infrastructura mentionat.

Potrivit Anexei la H.G. nr. 953/2011, sunt afectate de lucrarea declarata de utilitate publica: suprafata de teren de 4.381 mp. din imobilul proprietatea reclamantei, situat in localitatea Voluntari si identificat cu nr. cadastral 3925/2/1/2, acordandu-se o despagubire de 380.884,14 lei; suprafata de teren de 8 mp. din imobilul proprietatea reclamantei, situat in localitatea Voluntari si identificat cu nr. cadastral 3925/2/5, acordandu-se o despagubire de 178,88 lei; suprafata de teren de 7.654 mp. din imobilul proprietatea reclamantei, situat in localitatea Voluntari si identificat cu nr. cadastral 3925/2/3, acordandu-se o despagubire de 665.438,76 lei; suprafata de teren de 93 mp. din imobilul proprietatea reclamantei, situat in localitatea Voluntari si identificat cu nr. cadastral 3925/2/2, acordandu-se o despagubire de 8.085,45 lei; suprafata de teren de 3.539 mp din imobilul proprietatea reclamantei, situat in localitatea Voluntari si identificat cu nr. cadastral 3925/2/4, acordandu-se o despagubire de 307.680,66 lei.

Reclamanta, in calitate de proprietara a imobilelor afectate de expropriere, a formulat cerere de acordare a despagubirilor prin care si-a manifestat dezacordul cu privire la despagubirea acordata de Statul Roman.

Urmand procedura stabilita de lege, la data de 03.12.2012, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, legal constituita, a intocmit, respectiv emis urmatoarele documente: procesul-verbal nr. 62/03.12.2012 si hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 62/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral 3925/2/1/2; procesul-verbal nr. 102/03.12.2012 si hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 102/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral 3925/2/5; procesul-verbal nr. 103/03.12.2012 si hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 103/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral 3295/2/3; procesul-verbal nr. 104/03.12.2012 si hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 104/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral 3295/2/2; procesul-verbal nr. 789/03.12.2012 si hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 789/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral 3295/2/4.

Fiind nemultumita de cuantumul despagubirii acordate de expropriator, reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata impotriva Statului Roman prin CNADNR, aratand ca intelege sa conteste aceasta suma, apreciind ca valoarea reala a despagubirii pe care expropriatorul trebuia sa o acorde ar fi de 15.900.117,75 lei, reprezentand valoarea reala a terenului expropriat si la plata unui prejudiciu cauzat de exproprierea partiala, al carui cuantum va fi determinat si precizat dupa administrarea probei cu expertiza de specialitate.

In ceea ce priveste priveste primul capat de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulitatii hotararilor de stabilire a despagubirilor, pârâtul a arătat că în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 225/2010, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii se poate adresa instantei judecatoresti competente in termenul general de prescriptie fara-a putea contesta transferul dreptului de proprietate catre expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea cailor de atac nu suspenda efectele hotararii de stabilire a cuantumului despagubirii si transferului dreptului de proprietate.

Astfel, facand o interpretare a prevederilor legale mai sus enuntate, rezulta fara putinta de tagada ca, in cazul exproprierii dispuse in temeiul Legii nr. 255/2010, expropriatul poate sa contestate doar cuantumul despagubirii, iar nu si trasferul dreptului de proprietate.

Or, solicitandu-se anularea celor cinci hotarari de stabilire a despagubirilor a H.G. nr. 953/2011 si a Deciziei de expropriere nr. 1652/28.11.2011, se tinde practic la contestarea transferului dreptului de proprietate insusi, ceea ce contravenine prevederilor imperative ale art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010.

Totodata, argumentele aduse in sustinerea primului capat de cerere, a carui respingere o solicitam, nu reprezinta prin ele însele motive de nulitate a hotararilor, ci argumente aduse in sprijinul caracterului nejust al despagubirii acordate de expropriator.

În opinia pârâtei, in speţa, ar putea fi, cel mult, dispusa modificarea in parte a hotararilor de stabilire a despăgubirilor in sensul modificarii cuantumului despăgubirii si nicidecum anularea acestora ori a H.G. nr. 953/2011 si a Deciziei nr. 1652/28.11.2011.

In ceea ce priveste al doilea capat de cerere prin care se solicita determinarea cuantumului despagubirilor la suma de 15.900.117.75 lei, pârâtul a apreciat că acesta este neintemeiat arătând că:

Prin cererea de chemare in judecata s-a susţinut ca despagubirea acordata de expropriator nu este justa si prealabila, arătându-se ca la stabilirea acesteia nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

In ceea ce priveste conditia unor despagubiri prealabile, va rugam sa observati ca sumele aferente despagubirilor pentru imobilele expropriate au fost consemnate inainte de emiterea de catre expropriator a Deciziei de expropriere nr. 1652 din 28 noiembrie 2011, asadar inaintea realizarii transferului dreptului de proprietate si, in orice caz, prealabil ocuparii terenurilor si a inceperii lucrarilor de executie a Proiectului.

Faptul ca, ulterior momentului consemnarii despagubirilor, se contesta cuantumul acestora nu reprezenta un argument in sprijinul lipsei caracterului prealabil al despagubirii.

Date fiind cele mai sus invederate, sustinerile reclamantei sunt neintemeiate intrucat in speta au fost respectate prevederile legale care instituie in sarcina expropriatorului obligatia consemnarii despagubirii prealabil transferului dreptului de proprietate.

Caracterul just al despagubirii

În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 255/2010, in vederea realizarii lucrarilor de constructie de drumuri de interes national, expropriatorul are obligatia de a aproba prin Hotarare a Guvernului indicatorii tehnico-economici ai lucrarilor, pe baza documentatiei tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrarilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, dupa caz, sursa de finantare, precum si declansarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor asa cum rezulta din evidentele Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despagubirilor estimate de catre expropriator pe baza unui raport de evaluare intocmit avand in vedere expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici si termenul in care acestea se vireaza intr-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispozitia proprietarilor de imobile.

Totodata, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 8 din acelasi act normativ, raportul de evaluare se intocmeste avandu-se in vedere expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

In acelasi sens, tot cu privire la modalitatea in care se realizeaza evaluarea imobilelor expropriate in faza administrativa a exproprierii, art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 53/2011 dispune ca expertul evaluator specializat in evaluarea proprietatilor imobiliare, membru al Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR, care va intocmi raportul de evaluare prevazut la art. 11 alin. 7 din lege, este obligat sa se raporteze la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Date fiind cele de mai sus, argumentul in conformitate cu care in speta nu au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi primit intrucat stabilirea valorii terenurilor expropriate in raport de prevederile art. 26, indicat de reclamanta, reglementeaza o situatie distincta, respectiv modalitatea de stabilire a valorii despagubirilor in faza judecatoreasca a exproprierii, cand se contesta cuantumul despagubirii si nu se refera la evaluarea terenurilor expropriate in faza administrativa a procedurii, cand aplicabile sunt prevederile art. 5 si art. 11 alin. 8 din Legea nr. 255/2010 si cele ale art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 53/2011.

Nici argumentul in conformitate cu care valoare de piata din 2005 (pretul de achizitie platit de reclamanta) ar stabili nivelul minim sub care valoare actuala a imobilului nu ar putea sa scada, in speta 3.509.511,89 EUR pentru 15.669 mp. teren expropriat, nu poate fi primit intrucat contravine chiar prevederilor art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 si art. 26 din Legea nr. 33/1994 pe care reclamanta insasi le-a invocat.

Astfel, art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 stabileste modalitatea de determinare a despagubirilor in faza judecatoreasca a exproprierii, respectiv prin raportare la pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza; se vor analiza, asadar, preturile de achizitie ale unor imobile similare si din aceeasi zona, la momentul efecuarii expertizei, pretul initial de achizitie al acestora neavand relevanta in cauza.

Pentru aceleasi considerente, în opinia pârâtului nu poate fi primit nici argumentul referitor la sporirea valorii imobilului prin raportare la anunturi de vanzare silita deoarece, conform practicii instantei supreme (decizia nr. 8798/28.10.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), "pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele" (prevedere din art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994) are semnificatia de pret platit efectiv si consemnat ca atare in contractele autentice de vanzare-cumparare.

Pârâtul a mai arătat că, nu poate fi primit nici argumentul privitor la sporirea valorii terenului (fata de valoare de achizitie) cu 10 euro/m.p. prin aducerea la limita proprietatii a retelelor de utilitate publica, deoarece relocarea utilitatilor, la finalizarea proiectului, se face pe spezele expropriatorului urmand ca proprietatile din vecinatatea autostrazii să beneficieze de posibilitatea de a se racorda la utilităţi.

In ceea ce priveste cel de-al treilea capat de cerere prin care se solicita repararea prejudiciului adus prin exproprierea partiala a terenului reclamantei, pârâtul a arătat că acesta are la baza simple ipoteze, evenimente a caror producere ramane de domeniul eventualului, or pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat deja, neputand fi avut in vedere un prejudiciu eventual si incert.

Astfel, conform art. 1385 din Noul Cod Civil, privitor la intinderea prejudiciului, se vor putea acorda despagubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neindoielnica. Rezulta ca prejudiciul, chiar viitor, trebuie sa fie cert, lucru neprobat de reclamanta (de ex. printr-o autorizatie de constructie sau avize, oferte de cumparare din care sa rezulte vanzarea sub pretul pietei).

Pârâtul a mai arătat că nu se pot acorda despagubiri pentru pierderea sansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba deoarece reclamanta nu a probat prin vreun document ca folosea sau planuia sa foloseasca terenurile intr-un anumit scop.

Totodata, in conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, eventualele daune suferite de expropriati se vor calcula luand in seama dovezile aduse de parti, ori in speta, reclamantii nu au produs nicio dovada din care sa reiasa realitatea si efectivitatea prejudiciului pe care spun ca l-au suferit urmare a exproprierii partiale, s-au facut simple afirmatii care nu au suport in documentele anexate cererii de chemare in judecata pentru a dovedi temeinicia acesteia.

In sustinerea apararilor formulate prin prezenta intampinare, pârâtul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri si de alte dovezi a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.

În cauză au fost încuviinţate proba cu înscrisuri, proba cu expertiza evaluatorie, fiind depus la dosar raportul de expertiză efectuat de experţii CI, PM şi PE (filele 368-405).

La data de 20.10.2014, s-a depus la dosar răspunsul la obiecţiuni de experţii CI şi PM (filele 478-499), iar, la data de 05.12.2014, s-a depus răspunsul la obiecţiuni de către dna expert PE (filele 532-533).

Prin precizarea depusă la dosar la data de 12.12.2014, reclamanta a precizat câtimea pretenţiilor formulate prin capătul doi şi trei al cererii de chemare în judecată solicitând: obligarea pârâtului la plata cu titlul de justă despăgubire datorată ca urmare a exproprierii bunurilor, a următoarelor sume de bani:

-suma de 8.004.455,44 lei, reprezentând valoarea de piaţă a terenului, compusă din suma de 6.455.206113 lei stabilită de comisia de experţi ca fiind valoarea de piaţă a terenului la data efectuării expertizei şi suma de 1.549.249,44 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată;

-suma de 21.089.179, 11 lei compusă din 18.180.326,83 lei reprezentând beneficiul nerealizat şi 2.908.825, 29 lei reprezentând TVA. ;

-suma de 540.525 lei, compusă din 435.907 lei reprezentând diferenţa de valoare de piaţă a terenului la data exproprierii şi valoarea de piaţă a terenului la data efectuării expertizei şi 104.618 lei reprezentând TVA;

-obligarea expropriatorului la repararea prejudiciului rezultat din diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate, stabilit prin expertiza efectuată cu suma de 1.664.005 lei, echivalentul a 368.771 euro.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta S.C.  I B S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 22.500 mp. situată în intravilanul comunei Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua 25/1, parcela 447/5, identificat cu nr. cadastral 3925, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 706/25.05.2005 de notar public N.A.N (filele 14-17), fiind efectuate şi formalităţile de întabulare în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 30698/08.06.2005 emisă de OCPI Ilfov (fila 18) şi extrasului de carte funciară pentru informare (fila 19).

Anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare menţionat, prin Avizul nr. 8/2004 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului (fila 20), terenul a fost scos din circuitul agricol, devenind, astfel, construibil.

Ulterior, la data de 21 ianuarie 2008, terenul menţionat a fost dezmembrat şi o parte din acesta (169,14 mp.) a fost donat către Consiliului Local Voluntari, astfel cum rezultă din Actul de dezmembrare şi Contract de donaţie autentificat sub nr. 182/21.01.2008 de notar public C.S.P (filele 21-24). Ca urmare a acestor operaţiuni, reclamanta a rămas proprietar pentru o suprafaţă de 22.330,86 mp., astfel cum rezultă şi din încheierea de întabulare nr. 8324/23.01.2008 emisă de OCPI Ilfov (fila 25).

Prin H.G. nr. 953/2011 s-au declanşat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti". În baza acestui act normativ, la data de 28 noiembrie 2011, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale S.A. a emis Decizia de Expropriere nr. 1652/2011.

În consecinţă, au fost emise următoarele acte: Procesele-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 şi 789 şi Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 şi 789.

Astfel, prin aceste acte juridice au fost propuse spre expropriere următoarele loturi de teren:

a. Parcela în suprafaţă de 7.654 mp. teren, cu număr cadastral 3925/2/3, conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 103 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea pentru această parcelă fiind stabilită la cuantumul de 665.438,76 lei;

b. Parcela în suprafaţă de 4.381 mp. teren, cu număr cadastral 3925/2/1/2, conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 62 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită la cuantumul de 380.884,14 lei;

c. Parcela în suprafaţă de 3.539 m.p. teren, cu număr cadastral 3925/2/4, conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 789 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită la cuantumul de 307.680,66 lei;

d. Parcela în suprafaţă de 93 mp. teren, cu număr cadastral 3925/2/2, conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 104 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită la cuantumul de 8.085,42 lei;

e. Parcela în suprafaţă de 8 mp. teren, cu număr cadastral 3925/2/5, conform Procesului-verbal şi Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 102 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită la cuantumul de 173,88 lei.

Ca urmare a aplicării procedurilor de expropriere, din totalul de 22.330,86 m.p., deţinute cu titlu de proprietate de către reclamantă, s-a decis exproprierea unei suprafeţe a 15.669 m.p.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate. Acţiunea formulată se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.

Astfel, pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii (art. 25 din Legea nr. 33/1994). Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia (art. 26).

Raportând dispoziţiile legale anterior menţionate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, tribunalul reţine că, potrivit raportului de expertiză evaluatorie administrat la dosarul cauzei întocmit de experţii C.I şi P. M (filele 368-381), astfel cum a fost completat prin raspunsul la obiectiuni (filele 478-498), valoarea despăgubirilor pentru imobilele teren în litigiu este de 6.445.206 lei.

În stabilirea valorii reale a imobilelor teren in litigiu, tribunalul reţine că experţii ce au alcătuit Comisia s-au raportat la tranzactii comparabile corecte, estimând o valoare de 91,3 euro/mp.

În ceea ce priveşte punctul de vedere separat al doamnei expert P.E, tribunalul urmează a-l înlătura, având în vedere că, sub aspectul valorii imobilului în litigiu, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat la dosarul cauzei, expertul nefăcând decât simple aprecieri de ordin subiectiv, neargumentate tehnic şi economic.

Totodată, tribunalul urmează a se raporta ca moment al stabilirii valorii despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză, având în vedere prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. În acest sens, tribunalul va înlătura susţinerile reclamantei privind aplicarea dispoziţiilor Codului civil, faţă şi de prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, întrucât acest din urmă text face trimitere la Legea nr. 33/1994, dar şi la Codul civil. Cu toate acestea, însă, trimiterea la dispoziţiile Codului civil este realizată doar în completarea normelor speciale şi cum Legea nr. 33/1994 stabileşte drept criteriu de stabilire a valorii reale a imobilului valoarea rezultată din raportul de expertiză la data întocmirii acestuia, tribunalul apreciază că prevederile Codului civil sub acest aspect urmează a nu mai deveni incidente.

În privinţa solicitării de obligare a pârâtului la plata sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea de piaţă a terenului la data exproprierii şi valoarea de piaţă a terenului la data efectuării expertizei, tribunalul urmează a o înlătura reţinând că momentul la care legiuitorul se raportează în stabilirea despăgubirii este cel al datei efectuării raportului de expertiză, iar nu la cel al producerii exproprierii.

Prin urmare, procedând la compararea ofertei pârâtului cu pretenţiile formulate de reclamantă, tribunalul reţine că, prin lucrarea efectuată în cauză, experţii au selecţionat în mod corect proprietăţile imobiliare comparabile, s-au raportat la elemente tehnice de comparaţie corecte şi au aplicat factori de corecţie pertinenţi, astfel încât valorile luate în considerare sunt apreciate de instanţă ca fiind apropiate cu cele ale imobilelor în litigiu.

Pe cale de consecinţă, tribunalul urmează a anula în parte Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 şi nr. 789/03.12.2012 emise de pârât în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor propuse pentru terenurile expropriate şi a stabili cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 şi nr. 789/03.12.2012 emise de pârât la suma de 6.455.206 lei.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicabilă hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, tribunalul reţine că aceasta au natura juridică a unor acte administrative, fiind emise în exercitarea atribuţiilor de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public - efectuarea lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti"-, astfel cum prevede art. 1 lit. b şi c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin urmare, sancţiunea juridică specifică incidentă în cazul în care se constată nelegalitatea unui act administrativ este anularea acestuia.

Şi cum, în cauză, reclamanta a contestat hotărârile de stabilire a despăgubirilor numai sub aspectul cuantumului acestor despăgubiri, tribunalul urmează a dispune anularea numai în parte a acestor acte.

În ceea ce priveşte plata TVA-ului aferent despăgubirilor cuvenite reclamantei, tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. 3 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în  condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri este considerată livrare de bunuri, iar, potrivit art. 137 din acelaşi act normativ, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din compensaţia aferentă.

Aşadar, exproprierea este considerată o operaţiune de livrare de bunuri, potrivit regulilor de drept fiscal.

Prin excepţie, art. 27 din Legea nr. 255/2010 prevede că sunt scutite de la plata taxelor, tarifelor, precum şi a oricăror altor sume datorate bugetului de stat sau bugetelor locale serviciile privind înregistrarea, recepţionarea documentaţiilor cadastrale şi serviciile aferente procedurii de intabulare pentru terenurile necesare realizării obiectivelor de interes naţional, judeţean şi local.

Cu toate acestea, însă, tribunalul observă că textul menţionat conţine o enumerare limitativă a operaţiunilor scutite de la plata TVA-ului, astfel încât, prin interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii legale, rezultă că pentru despăgubirile primite ca urmare a exproprierii se datorează TVA, motiv pentru care această taxă urmează a fi adăugată la cuantumul despăgubirilor primite.

Prin urmare, tribunalul urmează a include în cuantumul despăgubirilor şi suma de 1.549.249,99 lei, reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent sumei de 6.455.206 lei, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză completat prin răspunsul la obiecţiuni (fila 479).

În ceea ce priveşte prejudiciul constând în diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate, în suprafaţă de 6.662 mp., tribunalul reţine următoarele:

Terenul rămas neexpropriat este format din două parcele: 3.213 mp., reprezentând zona de protecţie a autostrăzii, teren neconstruibil şi 3.449 mp., zonă construibilă.

Expertiza a concluzionat ca se impune acordarea de despagubiri si pentru daunele cauzate de zona de protectie a autostrazii, instituita de prevederile O.G. nr. 43/1997.

Sub acest din urmă aspect, tribunalul retine ca, potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecţie sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecţie sunt prevăzute în anexa nr. 1. Zonele de protecţie rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligaţia ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranţă a traficului prin: a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător; b) executarea de construcţii, împrejmuiri sau plantaţii care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum; c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranţa circulaţiei sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafaţă. d) practicarea comerţului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.

Iar, in conformitate cu Anexa 1 la O.G. nr. 43/1997, lit. b, zona de protectie a autostrazii este de 50 m. masurata din axul drumului.

Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de experţii I.C. şi Mircea M.P(filele 380-381), suprafaţa de 3.213 mp. reprezintă zona de protecţie a autostrăzii, fiind restricţionată sever din punct de vedere al utilizării, fiind teren neconstruibil, conform O.G. nr. 43/1997, pct. 47 pct. 1.1.

În privinţa terenului de 3.449 mp. rămas în proprietatea reclamantei şi construibil, experţii au reţinut că acesta nu are deschidere la drum şi reprezintă o formă geometrică nefavorabilă dezvoltărilor imobiliare, cu raport laturi 1/14, terenul fiind, aşadar, greu exploatabil, având o pierdere semnificativă de valoare, prin raportare la situaţia terenului înainte de expropriere.

Astfel, tribunalul reţine că, urmare deciziei de expropriere a terenului în litigiu, dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul neexpropriat cunoaşte semnificative limitări relative la posibilitatea de construire, de cultivare sau de desfăşurare de activităţi comerciale, ceea ce impune repararea pagubei cauzate inclusiv sub acest aspect.

Prin urmare, în condiţiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, tribunalul urmează a stabili cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei prin diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate la suma de 1.664.005 lei, sens în care vor fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de experţii I. C. şi M.P.

În privinţa beneficiului nerealizat, tribunalul reţine că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

În acest sens, tribunalul reţine că, din probele administrate la dosar, rezultă că reclamanta avea, înainte de declanşarea procedurii de expropriere, oportunitatea dezvoltării unui proiect imobiliar, a cărui realizare a fost împiedicată prin efectul exproprierii parţiale ce s-a produs cu privire la proprietatea reclamantei.

Proiectul imobiliar menţionat viza construirea unui ansamblu rezidenţial, format din construcţii de tip bloc realizate în regim de înălţime S parţial + P + 3E + 6E, cu apartamente de două şi trei camere, în localitatea Voluntari, str. Popasului în suprafaţă construită la sol de 8.932 mp., în valoare totală de 23.613.417 euro exclusiv TVA, costul lucrărilor rămase de executat fiind de 20.263.788 euro.

Proiectul urma să cuprinsă 566 apartamente de 2 camere şi 97 apartamente de 3 camere, iar, din punct de vedere comercial, strategia de valorificare a investiţiei presupunea vânzarea unităţilor locative.

Tribunalul reţine că în cuprinsul răspunsului la obiecţiunile la raportul de expertiză întocmit de experţii I.C şi M.P, aceştia au explicat fundamentat din punct de vedere tehnic şi comercial investiţia ce urma a fi realizată de reclamantă pe terenul în litigiu, realizând o proiecţie detaliată a rezultatelor scontate, concluzia fiind că proiectul imobiliar era fezabil financiar şi profitabil pentru dezvoltatorul imobiliar, având în vedere că: proiectul era finanţat prin credit imobiliar reprezentând 25,4% din totalul investiţiei; proiectul beneficia de un amplasament bun (zona de nord-est Bucureşti, lipsă de poluare semnificativă, ambient civilizat, legături rutiere bune cu facilităţi de business din zona de nord a Bucureştiului); conceptul de valorificare prin vânzare la stadiul fizic al investiţiei, inclusiv modalitatea de plată a unei tranşe de 30% din preţul unităţii locative ulterior punerii în funcţiune a obiectivului, conducea la vânzarea în integralitate a proiectului; preţul solicitat de 800 euro/mp. sup. utilă era extrem de competitiv, fiind cel puţin 20% sub oferta concurenţei; proiectul era fezabil financiar, indicatorii economici fiind buni.

Potrivit art. 1.349 alin. 1 şi 2 Cod civil, 0rice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Iar, art. 1.385 Cod civil dispune că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

În privinţa certitudinii proiectului imobiliar, tribunalul reţine că reclamanta a administrat la dosarul cauzei dovezi privind contractarea unei societăţi prestatoare de servicii complexe de arhitectură necesară dezvoltării unei asemenea investiţii (filele 415-424), a depus la autorităţile competente documentaţia tehnică necesară în vederea obţinerii certificatului de urbanism pentru obiectivul “Construire ansamblu mixt de locuinţe înalte, birouri, spaţii comerciale, servicii, hotel cu regim de înălţime RMH 2S plus P plus 4E plus 12E şi CUT 5” (filele 546-549), a realizat mai multe planuri şi planşe conţinând soluţii de urbanism şi arhitectură concrete (filele 427-439), a purtat corespondenţă cu autorităţile locale (filele 425-426). De asemenea, tribunalul reţine că fomalităţile efectuate de reclamantă de trecere a terenului din intravilan în extravilan au avut drept scop finalitatea construirii unui cartier de locuinţe spre a fi vândute/închiriate.

Aşadar, toate aceste demersuri şi proceduri iniţiate de reclamantă conduc la concluzia unui avantaj cert pe care reclamanta l-ar fi obţinut ca urmare a edificării proiectului imobiliar la care s-a angajat. Şansa pierdută de reclamantă era reală şi serioasă, procedurile de realizare a priectului imobliar fiind în curs de derulare.

Prin urmare, având în vedere seriozitatea şi stadiul avansat al demersurilor reclamantei de edificare a proiectului imobiliar, tribunalul reţine că posibilitatea realizării acestuia era ridicată, singurul impediment constituindu-l intervenţia măsurii de expropriere, motiv pentru care pârâtul trebuie să repare integral toate prejudiciile cauzate reclamantei ca efect al exproprierii, inclusiv pierderea şanşei de a obţine un avantaj, astfel încât tribunalul va obliga pârâtul la plata către reclamantă şi a sumei de 18.180.326,83 lei şi 2.908.825,29 lei, TVA aferent, reprezentând beneficiul nerealizat, conform raportului de expertiză întocmit de experţii C.I şi P.M

În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plăţii acestor sume, tribunalul, urmează a-l admite, reţinând că în acest fel se asigură şi se garantează îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtului de plată a sumelor menţionate, astfel încât acoperirea prejudiciului să fie reală şi efectivă.

Pe cale de consecinţă, reţinând că valoarea imobilelor în litigiu este justificată din punct de vedere tehnic, prin comparaţie cu expertiza care a stat la baza emiterii hotărârilor contestate, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 562 alin. 3 Cod civil, art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 1.349 şi art. 1.385 Cod civil, urmează a admite cererea formulată de reclamantă şi a dispune anularea în parte a Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 şi nr. 789/03.12.2012 emise de pârât în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor propuse pentru terenurile expropriate şi stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenurile expropriate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 şi nr. 789/03.12.2012 emise de pârât la următoarele sume:

- valoarea imobilelor expropriate în cuantum de 6.455.206 lei

- prejudiciu constând în contravaloare TVA (1.549.249,99 lei), diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate (1.664.005 lei) şi beneficiul nerealizat (18.180.326,83 lei şi 2.908.825,29 lei - TVA aferent), conform raportului de expertiză întocmit de experţii C.I şi P M.

Totodată, va dispune obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plăţii acestor sume.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul va obliga paratul la plata catre reclamantă a sumei de 5.250 lei lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în contravaloarea onorariilor de expertiză, potrivit chitanţelor aflate la dosar (filele 149 şi 473).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C.  I B S.R.L., cu sediul în …. şi cu sediul ales în vederea comunicarii actelor de procedura la „SCA, in … în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.D.N.R., cu sediul procesual ales in vederea comunicarii actelor de procedura la S.C.A. … in...

Anulează în parte Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 şi nr. 789/03.12.2012 emise de pârât în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor propuse pentru terenurile expropriate.

Stabileşte cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 şi nr. 789/03.12.2012 emise de pârât la următoarele sume:

- valoarea imobilelor expropriate în cuantum de 6.455.206 lei

- prejudiciu constând în contravaloare TVA (1.549.249,99 lei), diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate (1.664.005 lei) şi beneficiul nerealizat (18.180.326,83 lei şi 2.908.825,29 lei - TVA aferent), conform raportului de expertiză întocmit de experţii C.I şi P.M.

Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plăţii acestor sume.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată  în şedinţă publică azi, 19.12.2014.

Preşedinte Grefier

E.M.O L.I

Concept red. gref. L.I.

Red. Jud.: EMO/4 exemplare

Comunicat 2 exemplare

Domenii speta

Spete similare