Lovire sau alte violenţe

Sentinţă penală 65 din 06.04.2015


Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Procedură abreviată. Amenda penală. Acțiune civilă. Prejudiciu material. Prejudiciu moral.

Răspunderea delictuală a inculpaţilor este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infracţiune, conform art. 1385 alin. 1 C. civ.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 76/06.04.2015

Prin rechizitoriul nr. ..,./P/2013 din 23.10.2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T B şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. …../2014 din data de 30.10.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: E Ghe, şi E D, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.

Persoana vătămată, E  N , s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4685 lei, re-prezentând daune materiale şi suma de 10000 lei reprezentând daune morale, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf. Apostol Andrei” G  s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 108 lei reprezentând cheltuieli de asistenţă medicală acordate persoanei vătămate E  N .

La primul termen de judecată, inculpaţii au arătat că sunt de acord ca soluţionarea cauzei să se facă potrivit procedurii recunoaşterii de vinovăţie, în sensul că recunosc fapta aşa cum este reţinută în actul de sesizare şi îşi însuşesc probele administrate în timpul urmăririi penale .

Din analiza materialului probator administrat în timpul urmării penale, instanța a reținut că fapta inculpaţilor E  Ghe  şi E  D , săvârşită în data de 31.03.2013, în jurul orelor 1430, de a-i aplica mai multe lovituri, cu pumnii în zona feţei, persoanei vătămate E  N , cauzându-i leziuni vindecabile în 7-8 (şapte-opt) zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193  alin. 2 C.pen.

Instanţa nu a reținut apărarea inculpaţilor în sensul că au fost provocaţi de persoana vătămată şi că s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin.1 lit.a C.pen. privind circumstanţa atenuantă legală a provocării întrucât inculpaţii nu au acționat sub imperiul unei puternice emoții determinată de atitudinea agresivă a persoanei vătămate, având în vedere că persoana vătămată nu a exercitat un atac violent fizic sau psihic  ori vreo atingere gravă a demnităţii persoanei ori o altă acţiune ilicită gravă faţă de in-culpaţi, neîntrunindu-se, astfel, condiţiile actului de provocare din partea persoanei vătămate şi condiţiile ripostei inculpaţilor, în sensul că aceştia din urmă ar fi ripostat la actul provocator prin săvârşirea infrac-ţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva persoanei vătămate care a realizat actul provocator, iar riposta ar fi fost săvârşită  cu intenţie directă  şi posterioară.  Din contră, persoana vătămată a acţionat cu bu-nă-credinţă şi bună vecinătate, anunţând în prealabil inculpaţii despre activitatea ce urma să o desfă-şoare pe terenul său şi care ar fi putut avea un impact negativ asupra vieţii animalelor inculpaţilor dacă aceştia continuă să le lase nesupravegheate pe terenul – proprietatea persoanei vătămate.

În baza unei aprecieri globale, instanţa a constatat că sunt mai favorabile dispoziţiile Codului penal – 1969, motiv pentru care, în baza art. 386 C. pr. pen. raportat la art. 5 C.pen., a schimbat înca-drarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor E Ghe şi E D, astfel: din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe,  prevăzută de art. 180 alin.2 C.pen.- 1969.

Conform fişelor de cazier judiciar ale inculpaţilor nu aveau antecedente penale, iar conform înscrisurilor în circumstanţiere, inculpații nu erau cunoscuţi la nivelul comunităţii ca având o conduită necorespunzătoare în societate.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat, pentru infracţiunea reţinută, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen. - 1969, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire a faptei, motiv pentru a condamnat pe inculpatul E Ghe, la pedeapsa amenzii penale de 750 lei (şapte sute cincizeci), pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violenţe şi  în baza art. art. 180 alin.2 C.pen.- 1969 raportat la art. 63 alin. 3 teza a II a C.pen. – 1969,  cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., iar pe inculpatul E D, la pedeapsa amenzii penale de 750 lei (şapte sute cincizeci), pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violenţe

În baza art. 63¹ C.pen. – 1969, instanţa a atras atenţia inculpaţilor asupra înlocuirii pedepsei amenzii cu închisoarea, în caz de sustragere cu rea-credinţă de la executarea amenzii penale.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reținut că în privinţa întinderii reparaţiei, răspunderea delictuală a inculpaţilor este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infrac-ţiune, conform art. 1385 alin. 1 C. civ., însă în limitele în care partea civilă a exercitat acţiunea civilă în procesul penal.

Din probele administrate în cauză, a rezultat în mod evident că a fost cauzat persoanei vătă-mate un prejudiciu material şi moral decurgând din trauma fizică şi psihică suferită, sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea la viaţa socială, comparativ cu situaţia anterioară vătă-mării produse prin fapta ilicită a inculpaţilor.

 Instanţa nu a reţinut apărarea inculpaţilor în sensul respingerii cheltuielilor estimate în devizul depus de partea civilă în cuantum de 4400 lei în care este recomandată de către medicul stomatolog specialist extirparea dinţilor 11-21-23-31-32-34 raportat la menţiunile din certificatul medico-legal nr. 348/02.04.2013 privind traumatismul dento-alveolar cu luxaţie grad I-II la nivelul dinţilor 21,31,32 şi zo-nele traumatice parţial dureroase la nivelul corpului mandibular în dreptul dinţilor 36, 46, având în vedere că extirparea dinţilor 21,31,32 recomandată prin certificatul medico-legal nr. 348/02.04.2013  reclamă, conform schiţei medicului specialist efectuarea unei lucrări ample astfel încât partea civilă să revină la confortul estetic şi cel dat de o masticaţie normală anterior săvârşirii infracţiunii de către inculpaţi care au cauzat părţii civile o vătămare evident fizică, pe lângă cea psihică.

Apreciind ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în privinţa părţii civile E N, şi având în vedere ansamblul probatoriului administrat, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de E N şi a obliga inculpaţii: E Ghe şi E D la plata către partea civilă a sumei de 4685 lei reprezentând despăgubiri materiale, dovedite cu înscrisuri şi a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale, sumă pe care instanţa o apreciază ca fiind suficientă, restul daunelor morale în cuantum de 9000 lei, fiind nefondate.

În temeiul art. 19 C. pr. pen. şi art. 397 C. pr. pen., în referire la art. 1357 C. civ, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf. Apostol Andrei” G şi va obliga inculpaţii: E Ghe şi E D la plata către partea civilă a sumei de 108 lei reprezentând despăgubiri materiale.