Plangere impotriva solutiei procurorului

Dosar nr. 13479/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

Operator de date cu caracter personal nr.4078

SENTINŢA PENALA  Nr. 144

Şedinţa publică din 26 Martie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE R. B.

Grefier I. M. T.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea reprezentat prin

 procuror: A. V.

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei penale privind pe petenta P. M. L., în contradictoriu cu intimaţii M. L., P. M., P. A., G. V, P. S. C., D. M., P. C., A. A., I. L., G. F., C. L., P. E., N. C., având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunţării, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanţa constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 12 martie 2014, dezbateri care s-au consemnat prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra cauzei.

INSTANŢA

Deliberând constată următoarele:

La data de 30.10.2012 s-a înregistrat sub numărul 13479/288/2013 plângerea formulată de petenta P. M. L. împotriva soluţiei procurorului dată în dosarul nr.4377/P/20012 pe care o apreciază ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de ….. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 cod penal 1969.

Se arată în motivarea plângerii, în esenţă, faptul că a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că intimaţii, membrii în comisia de malpraxis constituită potrivit legii şi-au îndeplinit necorespunzător atribuţiile, adoptând decizia prin care s-a constatat că numitul P.V., nu se face vinovat de comiterea vreunui act de malpraxis în efectuarea actului medical de asistenţă medicală la naştere. 

În cauză s-a ataşat dosarul nr.4377/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, rezoluţia nr.2499/II/2/2013 din 20.12.2013 dată de prim-procuror, dovada comunicării soluţiei către petentă, au fost depuse note scrise şi acte de către petentă.

Instanţa a dispus citarea persoanelor faţă de care s-a dat soluţia de netrimitere în judecată.

Plângerea fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Analizând actele şi lucrările cauzei, prim prisma motivelor invocate de petentă instanţa apreciază că plângerea formulată de petentă este întemeiată, soluţia adoptată de procuror în dosarul 4377/P/2012, bazându-se pe cercetări incomplete, de natură a prejudicia aflarea adevărului şi prin aceasta drepturile persoanei vătămate.

Astfel, se constată că organele de urmărire penală au fost sesizate la data de 24.07.2012 de petenta P. M. L. cu privire la faptul că membrii comisiei de malpraxis din cadrul DSP Vâlcea nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, prin aceea că nu au solicitat toate documentele necesare efectuării expertizei medio-legale pentru analiza asistenţei medicale la naştere pe care a prestat-o medicul P.A.M. şi au adoptat decizia în urma exprimării formale a votului membrilor comisiei. 

Comisia constituită în baza Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost formată din următorii: M. L., P.M., P. A., G. V., P.S.C., D. M., P. C., A. A., I. L., G.Fl, C. L., P. E., N. C..

Competenţa şi atribuţiile membrilor comisiei sunt prevăzute de lege şi în Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1343/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.

Astfel, potrivit Ordinului Ministrului Sănătăţii nr.1343/2006, printre atribuţiile principale ale Comisiei prevăzute la art.10 se numără: desemnarea  prin tragere la sorţi, din lista judeţeană a experţilor, a unui un grup de experţi sau a unui un expert, în funcţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului; repartizarea dosarelor cuprinzând documentaţia cazurilor cercetate experţilor desemnaţi, spre analiză şi evaluare, în vederea efectuării raportului asupra cazurilor respective; solicitarea, de la instituţiile abilitate, precum de la persoana care a sesizat comisia a tuturor documentelor necesare în vederea elucidării cazului expertizat, precum şi a unor informaţii suplimentare referitoare la cazul respectiv; comunicarea la cerere, a raportului experţilor şi a documentelor medicale care au stat la baza întocmirii acestuia. De asemenea, Comisia stabileşte, prin decizie, adoptată în maximum 3 luni de la data sesizării, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, care este comunicată în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării, tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului.

În speţă, comisia a fost sesizată de petenta P. M. L.cu privire la asistenţa medicală acordată la naştere de medicul P.V..

Petenta a făcut referiri în sesizarea adresată Comisiei cu privire la modul în care s-a desfăşurat actul medical din data de 02.01.2010, în asistenţa medicului, în urma căruia minorului P.A., care la naştere avea o greutate de 5200 g, i-au fost produse mai multe leziuni grave: paralizie totală plex brahial stâng obstreticală, sindromul Claude-Bernard-Horner, echimoze şi hematoame neresorbabile pe faţă şi sub mandibulă, hipoxieperinatală severă(asfixie albă), fractură de humerus drept. Minorul a fost internat ulterior în clinici de specialitate din ţară şi din străinătate, unde a fost investigat, fiind supus unor intervenţii chirurgicale în vederea recuperării funcţionale şi neurologice.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că au fost încheiate, începând cu data de 5.01.2011, procese verbale cu ocazia întrunirii şedinţelor Comisiei constituită la nivelul Judeţului Vâlcea.

În şedinţa Comisiei din data 20.02.2012(filele 43-50 dosar u.p.) a fost analizat raportul de expertiză nr. 2115/15.02.2010 întocmit de expertul desemnat în cauza privind asistenţa medicală la naştere acordată petentei, precum şi luarea deciziei referitoare la sesizarea nr. 11374/30.12.2010 formulată de petentă.

Examinând cuprinsul procesului-verbal în care sunt consemnate dezbaterile din şedinţa Comisiei se constată că s-au prezentat etapele parcurse de la data sesizării, s-au enumerat documentele medicale ce au fost înaintate expertului în vederea întocmirii lucrării de specialitate, a fost prezentat raportul de expertiză, fiind consemnate două opinii cu privire la raport, concluzionându-se că nu a existat o situaţie generatoare de răspundere, că „medicul nu este vinovat de crearea prejudiciului reclamat”, „nu există legătură de cauzalitate între asistenţa la naştere acordată de medicul P. V. şi prejudiciile reclamate”.

La propunerea intimatului dr.G. F., conţinutul deciziei a fost următorul „în efectuarea actului medical de asistenţă medicală la naştere, dr. P. V. nu se face vinovat de comiterea unui act de malpraxis”, procedându-se, în urma propunerii formulate de intimata M. L. la votul deschis, rezultatul fiind 13 voturi pentru şi 0 voturi împotrivă.

Cu ocazia depoziţiilor date în cursul urmăririi penale, intimaţii au susţinut că în calitate de membrii ai Comisiei, au participat la şedinţele acesteia, hotărând în unanimitate, prin însuşirea raportului de expertiză cu privire la faptul că în cauza ce formează obiectul sesizării, dr.P.V. nu se face vinovat de comiterea unui act de malpraxis.

Se constată faptul că la adoptarea deciziei, intimaţii s-au bazat exclusiv pe concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2115/15.02.2012, care pun accent pe relaţia încordată medic-pacient, ce ar fi reprezentat unul din factorii principali care au determinat consecinţele acelei naşteri.

Mai trebuie menţionat faptul că respectivul raport de expertiză medico-legală nu este depus la dosarul de urmărire penală, lucrarea fiind înaintată de petentă în dosarul având ca obiect plângerea la soluţia procurorului(filele 67-74).

În examinarea unui caz de malpraxis, se porneşte de la analiza modului în care medicul sau personalul medical a acţionat, dacă au fost aplicate eronat unele metode, dacă s-au interpretat greşit simptomele, istoricul pacientului, dacă examinarea a fost făcută aşa cum ar fi trebuit ori dacă medicul a omis recomandarea efectuării unor teste importante.

Raportul de expertiză reţine aspecte contradictorii, cum ar fi, de exemplu, referirea la asistenţa acordată la naştere; astfel în cuprinsul lucrării, expertul susţine, fără o argumentare ştiinţifică, însă folosind semne de punctuaţie, pentru a întări afirmaţia că „pacienta s-a considerat neglijată la acel moment, ceea ce nu corespunde cu realitatea!”, iar la capitolul concluzii, se menţionează de acelaşi expert că asistenţa la naştere se face în echipă şi că nu se poate pronunţa asupra activităţii echipei, neexistând date în foaia de observaţie.

Lucrarea este vădit subiectivă, este departe de a fi considerată o lucrare de specialitate, pe baza căreia să se poată lua o decizie conformă, nu respectă principiile de bază de la care se porneşte orice analiză a unui caz de malpraxis, reprezentând în fapt o veritabilă apărare a medicului şi a actului medical.

Or, în cazul de faţă, intimaţii nu au întreprins nici un demers potrivit atribuţiilor ce le reveneau în calitate de membrii ai comisiei, limitându-se la însuşirea pur şi simplu a raportului de expertiză, care conţine păreri subiective ale expertului, pe baza cărora îşi fundamentează concluziile, fiind aproape ignorate documentele medicale prezentate de petentă, a căror examinare ar fi fost absolut necesară pentru adoptarea unei decizii corecte. În raportul de expertiză se face trimitere studii de specialitate din 1996, 1999, 2000, 2004.

În cadrul activităţii comisiei nu s-au identificat alte acţiuni care să presupună analiza efectivă a cazului de malpraxis cu care a fost sesizată, de către membrii acesteia, potrivit atribuţiilor prevăzute în regulament, cu excepţia prezentării în şedinţa a concluziilor raportului de expertiză, deşi, faţă de complexitatea cazului, se impunea atât solicitarea de documente, situaţii, informaţii suplimentare, cât şi audieri care erau necesare în vederea soluţionării cazului, cu atât mai mult cu cât în lucrarea efectuată, expertul nu s-a pronunţat cu privire la asistenţa medicală acordată la naştere de către echipa medicală, nefiindu-i puse la dispoziţiile date suplimentare, iar în privinţa examenelor ecografice nu a fost lămurită împrejurarea dacă s-au efectuat sau nu astfel de examinări în trimetrul III de sarcină, deşi petenta a susţinut că există asemenea investigaţii şi dacă excesul de volum fetal ar fi putut fi diagnosticat de medicul obstretician prin examen clinic şi ecografic.

Superficialitatea cu care a fost realizată lucrarea de expertiză, lipsa unor argumente ştiinţifice, referirea sumară la analize şi studii selectate de expert(din anii 1996, 1999, deşi medicina a evoluat semnificativ, iar rezultatele în domeniu sunt semnificative) a fost acceptată de membrii Comisiei, care s-a mărginit a-şi exprima un vot deschis, cu privire la inexistenţa cazului de malpraxis, deşi concluziile din raportul de expertiză conţineau aspecte contradictorii, fiind în mod absolut evident necesară completarea şi solicitarea de lămuriri suplimentare, atât expertului, cât şi părţilor, implicate, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, decizia adoptată nu are la bază analiza criteriilor obligatorii impuse prin Regulamentul adoptat prin Odinul MS nr. 1343/2006, şi  a) existenţa unei fapte produse în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament; b) fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral; c) vinovăţia făptuitorului; d) raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, singura concluzie fiind cea referitoare la inexistenţa vinovăţiei, fără o analiză corespunzătoare şi conform atribuţiilor prevăzute de lege, fiind exclusă de plano, contrar evidenţei, legătura de cauzalitate dintre fapta produsă în exercitarea activităţii de prevenţie, diagnostic şi tratament şi prejudiciul cauzat(constatat prin acte medicale, copilul prezentând un grad de handicap grav).

Actul medical nu se poate rezuma la existenţa sau nu a unei bune colaborări între pacient şi medic de care să depindă reuşita acestuia, cu atât mai mult cu cât sunt situaţii în care un pacient, fie din cauza stării în care se află, fie din alte cauze, este în imposibilitate de a comunica. A accepta această concluzie exprimată de expert şi însuşită implicit de intimaţi prin adoptarea deciziei în speţă, ar însemna îndepărtarea de la respectarea principiilor de bază ale eticii şi deontologiei medicale.

Totodată, mai trebuie reţinut faptul că în concluziile raportului de expertiză care sunt consemnate în cuprinsul deciziei adoptate de intimaţi se face referire la faptul că în cazul examinat era vorba de o gravidă cu risc crescut, ceea ce impunea adoptarea unei conduite medicale diferite atât pe parcursul sarcinii, cât şi la naştere, care s-ar fi finalizat prin operaţie cezariană.

Se mai cuvine a se menţiona faptul că expertiza întocmită de Institutul naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti, în dosarul penal 5639/P/2011, avizată de Comisia de Avizare şi Control răspunde obiectivelor solicitate, pe baza aceloraşi acte medicale puse la dispoziţia expertului desemnat de Comisia din care făceau parte intimaţii, precum şi lucrarea efectuată la Clinica 4 O.G. a UMF Gr.T. Popa Iaşi(este vorba raportul de expertiză care a stat la baza adoptării deciziei de către intimaţi), concluzionează asupra deficienţei în asistenţa medicală acordată atât pe parcursul sarcinii, cât şi la naştere.

Astfel, se menţionează faptul că diagnosticarea corectă a excesului de volum fetal prin examen clinic şi ecografic ar fi impus naşterea prin operaţie cezariană de urgenţă la debut de travaliu, la o gravidă cu risc obstretical crescut(prin cumul de factori), excluzând astfel riscul cunoscut de apariţie a distociei de umeri în cazul feţilor macrosomi.

De asemenea, concluzia comisiei de specialişti din cadrul INML relevă faptul că deşi erau cunoscuţi de către medic factorii de risc ai gravidei, acesta a prescris încă de la internare administrarea unui tratament(perfuzia ocitocică, în scopul inducerii travaliului), în condiţiile în care acest tratament este contraindicat în cazul macrosomiei fetale apreciabile.

Consecinţa acestei abordări medicale, de inducere a travaliului, în condiţiile în care nu a fost diagnosticat în prealabil excesul de volum fetal, deşi, în opinia specialiştilor - opinie exprimată indirect şi de expertul care a întocmit lucrarea dispusă de intimaţi - acest lucru de putea realiza prin examinarea clinică şi ecografică, a reprezentat-o producerea unui travaliu precipitat, forţându-se în mod nefiziologic mecanismele naturale ale naşterii, ceea ce a determinat complicarea expulziei cu blocarea rotaţiei umerilor, la un făt macrosom(5200 g)- fila 30 din raportul de expertiză IMNL.

În acelaşi raport, specialiştii răspund obiectivelor solicitate de dr.P. V., care au fost avute în vedere şi în expertiza dispusă de Comisia de malpraxis, în sensul că „potrivit standardelor de bună practică medicală, medicul obstretician ar fi putut diagnostica excesul de volum fetal, ceea ce ar fi impus o altă conduită la naştere, respectiv operaţia cezariană, ceea ce ar fi condus la evitarea complicaţiei survenite(distocia de umeri) şi a leziunilor de plex brahial produse ca urmare a manevrelor de extracţie a fătului-fila 31 din raportul expertiză INML.

Se constată astfel că toate aspectele nelămurite, asupra cărora existau în mod vizibil analize şi explicaţii contradictorii, puteau fi înlăturate dacă intimaţii îşi îndeplineau corespunzător atribuţiile de serviciu.

În cauza examinată, faţă de considerentele expune mai sus, reiese cu evidenţă modul defectuos în care şi-au îndeplinit atribuţiile în calitate de membrii ai Comisiei de Monitorizare şi Competenţă Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, astfel că instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art.2781 alin.8 lit.b) cod procedură penală 1968, cu aplicarea art.15 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul penal, va admite plângerea formulată de petentă, va desfiinţa rezoluţia nr.4377/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea şi  va trimite dosarul procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 246 cod penal 1969 faţă de intimaţi, urmând a proceda la reaudierea părţilor, la solicitarea de înscrisuri, documente medicale şi administrarea oricăror probe necesare în vederea lămuririi depline a cauzei. 

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.2781 alin.8 lit.b) cod procedură penală 1968, cu aplicarea art.15 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul penal;

Admite plângerea formulată de petenta… în contradictoriu cu intimaţii: …

Desfiinţează rezoluţia nr.4377/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea şi trimite dosarul procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 246 cod penal 1969 faţă de intimaţi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. 

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 26 Martie 2014 .

Preşedinte, Grefier,

B. R.T. I. M.

Red.R.B./ex.15

12.05.2014

Domenii speta

Spete similare