Măsuri preventive alternative. Săvârşirea unor infracţiuni de trafic de influenţă constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani pentru a intervenipe lângă organele de cercetare penală şi judecători pentru obţinerea unor soluţii favorabile.

Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite, cumulativ,

următoarele condiţii:

1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a

săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod procedură penală;

2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1

lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;

3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară

pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală menţionate mai

sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.

Conform art.218 alin.(2) Cod procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la

alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea,

vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

Deşi infracţiunea de trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile

pentru care este cercetat inculpatul [...] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de

terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de viol sau lipsire

de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de libertate a inculpatului să se

facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul

eliberării inculpatului (cauza CEDO Jiga contra României).

Art.202 şi art.223 Cod procedură penală

Art.227 alin.(1), (2) Cod procedură penală

I. Date privind sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi

 La data de 11.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa propunerea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională

Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a

arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] şi măsura arestării preventive faţă de

inculpatul [...] pe o durată de câte 30 de zile.

În motivarea propunerii formulate s-a arătat că s-a dispus începerea urmării penale

şi ulterior prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-

16

a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul [...] sub aspectul săvârşirii

infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la

art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de

06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi

influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de

Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria

Constanţa în dosarul nr. 31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru

săvârşirea infracţiunii de viol, trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000

raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în

luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro,

lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul

Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i

determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea

unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza

apelului şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291

alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi

a primit sume de bani de la martorul [...], lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă

asupra judecătorului [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o  poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012.

Prin ordonanţa nr.l93/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută

de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5

alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit

de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă

asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa

şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau

în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului

nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa şi şantaj, prevăzută de art.207

alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu

săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu privarea sa de libertate,

urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în

sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie

săvârşite de către ea, ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012. S-a mai arătat ca ambii inculpaţi se află în situaţiile prevăzute de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. şi art.223 alin.2 din C.proc.pen., iar comiterea faptelor rezultă din

următoarele probe: declaraţiile martorilor; înscrisuri, înregistrări în mediul ambiental şi

procese verbale de redare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică,alte procese verbale, in temeiul dispoziţiilor art.224 C.proc.pen., art.223 alin.l lit.b şi alin.2 din C.proc.pen.

raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 din C.proc.pen. şi în temeiul dispoziţiilor art.219

C.proc.pen., art. 223 alin.l lit.b şi alin.2 din C.proc.pen. raportat la art. 202 alin.l şi 3 din

C.proc.pen. solicită luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile,

începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014, inclusiv, faţă de

inculpatul [...], pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6

din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen.,

trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l

C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea

nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art. 10

din Legea nr.l87/2012 şi respectiv luarea măsurii arestului la domiciliu, pe o perioadă

de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014, inclusiv,

faţă de inculpata [...], pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută

de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l

C.pen. şi şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., ambele cu aplicarea art.38 alin.l

C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012, deoarece din probe rezultă suspiciunea rezonabilă

că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost acuzaţi şi se află în situaţiile

prevăzute de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. şi art. 223 alin.2 C.proc.pen., din probele

administrate până în acest moment rezultând suspiciunea rezonabilă că aceştia au săvârşit

infracţiuni de corupţie, au încercat să influenţeze martorii şi, pe baza evaluării gravităţii

faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a mediului din care

inculpaţii provin şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că

privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru

ordinea publică.

In ceea ce priveşte cazul prevăzut de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. se reţine că, la

data de 24.12.2014, inculpatul [...] 1-a influenţat pe martorul [...], convingându-1 pe

acesta să nu colaboreze cu Direcţia Naţională Anticorupţie pentru aflarea adevărului cu

privire la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa; astfel cum rezultă din

cuprinsul discuţiei purtate între inculpat şi martor, cel dintâi i-a comunicat secundului că

organele de urmărire penală nu pot să obţină probe cu privire la infracţiunea respectivă

fără colaborarea sa; de asemenea, inculpatul i-a spus martorului că o eventuală declaraţie

dată în cauză ar putea atrage consecinţe negative şi asupra soţiei sale; tot în cadrul

întâlnirii din data de 24.12.2013, inculpatul [...] a stabilit cu martorul ca acesta să dea

declaraţii în ancheta aflată în desfăşurare în prezenta cauză, dar acestea să fie

necorespunzătoare adevărului, respectiv că inculpatul nu a pretins şi nu a primit de la

martor decât onorariul şi că a fost forţat să dea declaraţii care să îl incrimineze deoarece

fusese forţat de către reprezentanţii DNA; totodată, în schimbul acestei atitudini,

inculpatul s-a obligat să achite martorului, lunar, o sumă de bani până la momentul

eliberării sale din penitenciar.

La rândul ei, inculpata [...] a exercitat ameninţări care îl vizau pe martorul [...], după

ce a aflat că acesta sesizase organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor

18

potenţiale de corupţie de către ea, scopul acestor ameninţări fiind acela de a-l determina

pe martor să renunţe la acest demers, inculpata urmărind lipsirea de eficienţă a

denunţului care a stat la baza constituirii dosarului nr.37/P/2014.

In ceea ce priveşte starea de pericol pentru ordinea publică, s-a arătat în primul rând

natura gravă a infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina inculpaţilor, constatată in

abstracto de către legiuitor.

S-a mai arătat că trebuie să se reţină că cei doi inculpaţi au afirmat că au influenţă

asupra unei mari părţi a secţiei penale a Curţii de Apel Constanţa, respectiv asupra

magistraţilor [...], [...], [...] şi [...], toţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

În schimbul influenţei pe care au pretins că o aveau asupra judecătorilor, cei doi

inculpaţi au pretins sume mari de bani, urmărind obţinerea unor foloase materiale

importante; relevantă sub acest aspect este discuţia dintre inculpatul [...] şi membrii

familiei [...], în cadrul căreia cel dintâi a afirmat că pentru suma de 3000 euro el

prestează activităţi licite, specifice calităţii de avocat, pentru traficarea influenţei asupra

judecătorilor fiind necesare sume mai mari.

O asemenea stare de fapt nu poate avea decât consecinţe negative asupra normalei

funcţionări a Curţii de Apel Constanţa, asupra imaginii judecătorilor respectivi care se

identifică cu imaginea justiţiei penale constănţene dar mai ales asupra încrederii

publicului larg în mecanismele corectei înfăptuiri a actului de justiţie.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, împrejurarea că inculpaţii

puteau influenţa decizia judecătorilor Curţii de Apel Constanţa era de notorietate în

rândul justiţiabililor; de altfel, pentru a întări convingerea clienţilor cu privire la

posibilitatea lor de a interveni asupra magistraţilor, inculpaţii au relatat discuţii despre

care au afirmat că au fost purtate cu judecătorii respectivi; deosebit de sugestivă este

folosirea de către inculpatul [...] a expresiei ai mei cu privire la judecătorii Curţii de Apel

Constanţa.

În aceste condiţii, opinia justiţiabililor nu putea fi în alt sens decât că inculpaţii

aveau posibilitatea reală a influenţa actul de justiţie, că judecătorii Curţii de Apel

Constanţa puteau fi corupţi şi că soluţiile date de aceştia în dosare nu se bazau pe probe ci

pe intervenţiile unor avocaţi.

S-a mai arătat că prin Decizia nr.2/2014 a Curţii Constituţionale a României s-a

statuat că fenomenul corupţiei este considerat a fi una dintre cele mai grave

ameninţări cu privire la instituţiile statului de drept, democraţie, drepturile omului,

echitatea şi justiţia socială, cu efecte negative asupra activităţii autorităţilor şi

instituţiilor publice şi asupra funcţionării economiei de piaţă.

De altfel, statul român s-a obligat printr-o serie de tratate internaţionale să ia măsuri

pentru combaterea fenomenului corupţiei, cum ar fi Convenţia penală cu privire la

corupţie, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, ratificată de

România prin Legea nr. 27/2002.

19

Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, apreciem că

există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.l lit. c din

CEDO că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.

În raport cu prevederile art.5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane

se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau

există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind

necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor,

desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că este îndeplinită şi această

condiţie necesară privării preventive de libertate a inculpaţilor [...] şi [...].

S-a mai arătat că se solicită ca privarea de libertate a inculpatei [...] să se facă

la domiciliul acesteia, această solicitare întemeiindu-se în primul rând pe

împrejurarea că în sarcina inculpatei [...] a fost reţinută o singură infracţiune de

corupţie faţă de trei câte i se impută inculpatului [...]., precum şi pe faptul că din

înscrisurile medicale depuse la dosar inculpata [...] suferă de mai multe afecţiuni

medicale serioase care necesită tratament medical de specialitate şi care trebuie

administrat zilnic; de asemenea, inculpata [...] este mama unui copil de doi ani iar

soţul său suferă de o boală cu potenţial letal, astfel încât sarcina creşterii minorului

îi revine în totalitate.

În consecinţă, s-a apreciat că încarcerarea inculpatei ar fi de natură să producă

acesteia suferinţe nejustificate şi deci să ridice probleme în ceea ce priveşte

respectarea dreptului garantat de art.3 din Convenţia CEDO.

2. Competenţa de soluţionare a cauzei

Potrivit art.224 alin.2 cod procedură penală, propunerea de arestare preventivă a

inculpatului în cursul urmăririi penale, împreună cu dosarul cauzei „se prezintă

judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece

cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei

circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori

sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea”.

Potrivit art.219 alin.1 cod procedură penală „judecătorul de drepturi şi libertăţi de la

instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa

corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat

săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care

efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, la propunerea motivată a

procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului”.

În ceea ce priveşte competenţa materială după calitatea persoanei (având în vedere

calitatea de avocat a inculpatului [...] în cadrul Baroului Constanţa şi calitatea de avocat a

inculpatului [...] în cadrul Baroului Bucureşti la data comiterii presupuselor fapte),

Curtea constată că sunt incidente prev. art.281

 pct.1 lit.b) cod procedură penală 1969 (în

vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct.1 judecă în

20

primă instanţă: … b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale

şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi

de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de

Conturi”.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea constată că sunt incidente prev.

art.30 alin.1 lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care

prevăd că: „(1) Competenţa după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost

săvârşită infracţiunea”, cu menţiunea că prin ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii

penale s-a reţinut că presupusele infracţiuni au fost săvârşite în Mun. Constanţa.

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenţei (competenţa materială după

calitatea persoanei şi competenţa teritorială), Curtea constată că competenţa de

soluţionare a prezentei cauzei revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul

Curţii de Apel Constanţa, raportat la calitatea de avocat a inculpaţilor [...] şi [...], la faptul

că inculpatul [...] este reţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul

I.P.J. Constanţa, la faptul că presupusele infracţiuni au fost comise în Mun. Constanţa şi

la faptul că propunerea a fost făcută de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa.

3. Date privind procedura în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi

Termenul de judecată a fost fixat pentru data de 11.06.2014, înainte de expirarea

duratei reţinerii inculpatului [...], fiind respectate astfel prev. art.225 alin.2 teza I cod

procedură penală.

 Soluţionarea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –

Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii

preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] şi măsura arestării preventive

faţă de inculpatul [...] pe o durată de câte 30 de zile s-a făcut în prezenţa ambilor

inculpaţi, care au fost asistaţi de către avocaţi aleşi, şi cu participarea procurorului, fiind

respectate prev. art.220 alin.2,3 cod procedură penală şi art.225 alin.4,5,6 cod procedură

penală.

La termenul fixat din data de 11.06.2014 inculpaţii [...] şi [...] au precizat precizat

personal că nu doresc să dea declaraţie, uzând de dreptul la tăcere.

Inculpatul [...], prin avocat, a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere constând în

acte de stare de civilă în copie (certificat de căsătorie şi certificat de naştere a fiicei sale)

şi acte medicale în copie privind afecţiunile de sănătate şi tratamentele părinţilor săi.

La acelaşi termen au avut loc dezbaterile, inculpaţilor [...] şi [...] acordându-li-se

ultimul cuvânt.

4. Dispoziţii legale aplicabile

Dispoziţiile legale aplicabile sunt următoarele:

Art.202 alin.4 cod procedură penală prevede categoriile măsurilor preventive care

pot fi dispuse în cursul procesului penal: „Măsurile preventive sunt: …. d) arestul la

domiciliu; e) arestarea preventivă”.

21

Scopul şi condiţiile generale de aplicare a măsurilor preventive sunt reglemenate de

prev. art. 202 alin. (1) cod procedură penală: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă

există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a

săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a

procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea

penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 cod procedură penală “orice măsură preventivă trebuie să

fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi

necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive sunt prevăzute de

art.223 alin.1,2 cod procedură penală.

Astfe, conform art. 223 alin. (1) cod procedură penală „măsura arestării preventive

poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ...

numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune

şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală

sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un

martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace

materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o

înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale

împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea

unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate

fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune

intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau

moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul

penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de

persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj,

viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de

corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă

infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe

baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a

anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor

împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este

necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

 Condiţiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu sunt prevăzute de

art.218 alin.(1), (2) cod procedură penală:

22

„(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de

către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt

îndeplinite condiţiile prevăzute la art.223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi

suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.(1).

(2) Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama

de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia

familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

5. Examinarea condiţiilor privind luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de

inculpata [...]

5.1. Existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea

rezonabilă că inculpata [...] a săvârşit o infracţiune

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin ordonanţa nr. 37/P/2014 din data de

26.05.2014 s-a dispus:

- efectuarea în continuarea a urmăririi penale faţă de suspecta [...], fiica lui …,

născută la data de … în mun.Bucureşti, domiciliată în …, avocat în cadrul Baroului …,

pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea

nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a

anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe

acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei

Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i

determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să

dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului

Constanţa;

- extinderea urmăririi penale faţă de suspecta [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii

de şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a

exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu

privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la

demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile

infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea.

Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a

dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata [...] sub aspectul săvârşirii

infracţiunilor de sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută

de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5

alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit

de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă

asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa

şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau

în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului

nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa şi şantaj, prevăzută de art.207

23

alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu

săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu privarea sa de libertate,

urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în

sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie

săvârşite de către ea, ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea

nr.187/2012.

Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale

până în prezent, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că rezultă suspiciunea

rezonabilă că inculpata [...] a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în

mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului menţionată mai sus, fiind astfel

îndeplinită condiţia prev. de art.218 alin.1 rap. la art.223 alin.1 cod procedură penală

privind luarea măsurii arestului la domiciliu.

5.1.1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din

Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că

inculpata [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în

luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 20.000

euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...], [...] şi [...]

din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei

pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu,

respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare

Tribunalului Constanţa, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în

prezent în cursul urmării penale:

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată susţinerea

inculpatei [...] în sensul că suma primită de 20.000 de euro ar fi constituit doar onorariul

său de avocat, din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc la sfârşitul lunii mai -

începutul lunii iunie 2013 cu martorii [...], [...] Ion şi [...] reieşind indicii temeinice în

sensul că a pretins această sumă şi pentru ca o parte să fie dată pentru obţinerea unei

soluţii favorabile pentru membrii familiei [...] care aveau calitatea de inculpaţi în dosarul

aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

Nu este întemeiată nici susţinerea inculpatei [...] în sensul că din acea discuţie

înregistrată reiese că ar fi afirmat că nu o cunoaşte pe judecătoarea [...] sau pe

vreun alt judecător, atâta timp cât din aspectele menţionate mai sus reiese că a

făcut afirmaţii referitoare la faptul că traficarea influenţei pe lângă judecătoarea

[...] se face prin intermediul inculpatului [...] sau a avocatului [...].

Este adevărat că martorii [...], [...], [...] au calitatea de inculpaţi în dosarul

nr.936/36/2012 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi că este

posibil ca aceştia să fie interesaţi în formularea declaraţiilor împotriva inculpatei

[...] şi a inculpatului [...] privind săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de trafic

de influenţă pentru a putea beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.682/2002

24

privind înjumătăţirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care sunt

judecaţi, însă nu înseamnă în mod implicit că aspectele arătate în declaraţiile date

nu sunt reale, atâtat timp cât se coroborează cu aspectele menţionate mai sus care

reiese din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc la sfârşitul lunii mai -

începutul lunii iunie 2013 cu martorii [...], [...] Ion şi [...], pe fondul şi al convingerii

acestora că inculpata [...] nu a făcut ce a promis prin pretinderea şi primirea sumei de

20.000 euro.

 Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că în practica judiciară şi în literatura

juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă

să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără

a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de

această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului

asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai

prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a

inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.

Curtea mai reţine că actul pentru care inculpata [...] a promis intervenţia intra în

atribuţiile de serviciu ale judecătorilor din dosarul respectiv (respectiv pronunţarea unei

hotărâri), practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă

intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către

funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu,

fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în

sensul celor dorite de persoana interesată.

5.1.2. Cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art.207 alin.l C.pen.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că

inculpata [...] a săvârşit această infracţiune de şantaj, constând în aceea că în luna aprilie

2014, a exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu

privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la

demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile

infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea, reiese din coroborarea mijloacelor de probă

administrate până în prezent în cursul urmării penale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că atât în literatura juridică cât şi în practica

judiciară s-a stabilit că pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca inculpatul

să urmărească dobândirea folosului în mod injust, cerinţa legii fiind îndeplinită chiar

dacă folosul este just, dar inculpatul a urmărit să-l dobândească în mod injust, iar din

mijloacele de probă expuse mai sus reiese că inculpata [...] a dorit să obţină în mod injust

modificarea plângerii penale formulată de către [...] împotriva ei iar ameninţările

transmise părţii vătămate [...] au fost de natură să îi provoace o stare de temere având în

vedere calitatea de avocat a inculpatei [...].

25

5.2 Existenţa cazurilor de luare a măsurii arestului la domiciliu

Pentru luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu trebuie să existe şi unul din

cazurile prev. de art.218 cod procedură penală cu referire la art.223 alin.1,2 cod

procedură penală.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că potrivit art.218 alin.(1), (2)

cod procedură penală:

„ (1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de

către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt

îndeplinite condiţiile prevăzute la art.223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi

suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.(1).

 Art. 223 alin. (1) cod procedură penală prevede că „măsura arestării preventive

poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ...

numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune

şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală

sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un

martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace

materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o

înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale

împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea

unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate

fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune

intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau

moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul

penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de

persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj,

viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de

corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă

infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe

baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a

anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor

împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este

necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin propunerea făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –

Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii

preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] s-a solicitat să se constate

26

existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod

procedură penală.

Raportat la actele şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată

că se poate reţine cu privire la inculpata [...] doar existenţa cazului prev. de art.223 alin.2

cod procedură penală, nu şi a cazului prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală,

pentru următoarele:

5.2.1. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală, se

constată că, raportat la aspectele expuse mai sus la punctele 5.1.1. şi 5.1.2., din probele

administrate până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpata [...] a comis infracţiunile de trafic de influenţă şi de şantaj pentru care s-a

dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, ambele infracţiuni fiind menţionate în

enumerarea infracţiunilor făcută de legiuitor în art.223 alin.2 cod procedură penală

pentru care se poate lua această măsură preventivă, fiind îndeplinită astfel condiţia

obiectivă a acestui caz.

În ceea ce priveşte condiţia subiectivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că

raportat la:

- gravitatea faptelor (care reiese din natura acestor infracţiuni, de corupţie şi de

şantaj, cu legătură directă cu actul de justiţie),

- la modul şi circumstanţele de comitere a acestor fapte (raportat la cuantumul sumei

solicitate – 20.000 euro, la crearea convingerii martorilor că pentru această sumă de bani

se va interveni pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru obţinerea

unei soluţii favorabile pentru ei într-un dosar penal în care au caliatea de inculpaţi, iar în

ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj că poate obţine o soluţie de condamnare în regim

de detenţie a părţii vătămate [...] care îi formulase o plângere penală),

- la calitatea de avocat a inculpatei (calitate de natură a spori convingerea martorilor

că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători),

- privarea de libertate a inculpatei [...] (privare de libertatea urmând a se face la

domiciliul acesteia) este necesară în acest moment procesual pentru înlăturarea unei stări

de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai are în vedere în ceea ce o priveşte pe

inculpata [...] că prin infracţiunile care i-au fost reţinute s-a creat o percepţie a

justiţiabililor a existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi

influenţat prin oferirea unor sume de bani judecătorilor pentru a influenţa hotărârile care

se vor pronunţa în diferite cauze penale, aspecte natură a crea o percepţie publică

negativă asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra

actului de justiţie.

Măsura arestării la domiciliu este justificată şi din perspectiva exigenţelor Curţii

Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudenţă constantă, a subliniat că uneori,

prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite

infracţiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenţia provizorie pentru o

27

perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor

cetăţenilor, dar şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Instanţa

europeană a mai statuat că existenţa unui pericol real de tulburare a ordinii publice în

cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent şi suficient pentru prelungirea

detenţiei preventive (cauza Jiga contra României).

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că fenomenul de

corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii

diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi

pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât

la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.

 Curtea apreciază că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen

infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu

sunt sancţionate într-un mod aspru, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive, pentru ca

membrii societăţii civile să constate că instituţiile statului acţionează prompt şi cu

eficienţă pentru depistarea şi combaterea acestui fenomen infracţional.

5.2.2. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură

penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu se poate reţine acest caz în ceea

ce o priveşte pe inculpata [...].

În acest sens, se constată că din actele şi lucrările dosarului nu se reiese că inculpata

[...] a încercat să-l inflenţeze pe inculpatul [...], vreunul dintre martorii audiaţi în cauză,

iar în cauză nu a fost desemnat vreun expert pentru a se putea reţine că ar fi încercat să-l

influenţeze; nu reiese nici că a încercat să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă

mijloace materiale de probă sau că ar fi încercat să determine o altă persoană să aibă un

astfel de comportament.

Prin referatul procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpata

[...], s-a apreciat că ambii inculpaţi au încercat să influenţeze martorii.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această încercare de influenţare a

martorului trebuie să fie de actualitate (aspecte care reiese din folosirea timpului prezent

a verbului „încearcă”), iar în prezenta cauză ameninţările adresate de inculpata [...]

martorului [...] prin intermediul rudelor acestuia pentru ca [...] să revină asupra plângerii

penale pe care o formulase împotriva ei la DNA pentru comiterea infracţiunea de trafic

de influenţă nu sunt de actualitatea, ameninţările fiind formulate în urmă cu câteva luni,

în momentul în care inculpata a fost audiată la DNA cu privire la plângerea penală

formulată de către martorul [...], iar de atunci nu a mai existat nici o încercare de

influenţare a martorului [...].

5.3. Necesitatea şi suficienţa luării măsurii arestului la domiciliu pentru

realizarea scopului măsurii preventive

28

 Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că potrivit art.218 alin.1 cod procedură

penală luarea măsurii arestului la domiciliu trebuie să fie necesară şi suficientă pentru

realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, respectiv:

- asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal,

- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de

la judecată,

- prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Raportat la aspectele expuse la punctele 5.1. şi 5.2., judecătorul de drepturi şi

libertăţi apreciază că măsura arestului la domiciliu este necesară şi suficientă pentru

realizarea scopurilor prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală.

În acest sens, se are în vedere stadiul cercetării penale, respectiv că în a doua

jumătate a lunii mai 2014 au fost audiaţi martorii cu privire la infracţiunile pentru care

este cercetată inculpata [...], că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în data de

10.06.2014, iar raportat la aspectele expuse la punctul 5.2.1., pentru buna desfăşurare a

procesului penal în acest moment procesual este necesară privarea de libertate la domiciu

a inculpatei, prevenindu-se astfel şi săvârşirea unei alte infracţiuni asemănătoare, având

în vedere calitatea de avocat a inculpatei.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că potrivit art.218 alin.(2) cod

procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face

ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea,

vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

Raportat la starea de sănătate a inculpatei [...] (care suferă de diferite afecţiuni

medicale care necesită tratament medical de specialitate şi care trebuie administrate

zilnic, la faptul că soţul ei suferă de o boală incurabilă cu potenţial letal şi că are un copil

minor, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că măsura preventivă a arestului la

domiciliu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive prev. de art.202

alin.1 cod procedură penală, raportat şi la faptul că se va impune inculpatei şi respectarea

obligaţiilor prev. de art.221 alin.2 lit.a), b) cod penal.

Faţă de aspectele expuse mai sus, se constată că nu este întemeiată solicitarea

inculpatei [...] de luare a măsurii preventive a controlului judiciar prev. de art.202 alin.4

lit.b) cod procedură penală, raportat la stadiul cercetării penale şi la momentul recent al

punerii în mişcare a acţiunii penale.

Faţă de susţinerea inculpatei [...] în sensul că este nevoită să se deplaseze la din trei

unităţi medicale din Bucureşti pentru efectuarea tratamentului medical (…), judecătorul

de drepturi şi libertăţi constată că nu se impune să se dispună prin prezenta încheiere

acordarea permisiunii inculpatei pentru părăsirea imobilului pentru a se deplasa la una

dintre unităţile medicale precizate, având în vedere că din interpretarea prev. art.221

alin.6 cod procedură penală reiese că această permisiune se acordă de judecătorul de

drepturi şi libertăţi printr-o încheiere ulterioară în urma formulării unei cereri de către

inculpată pentru acordarea permisiunii de a părăsi imobilul în condiţiile stabilirii unui

program cert al efectuării acestui tratament medical.

29

În prezent, inculpata [...] nu a fost în măsură să precizeze datele exacte când trebuie

făcut tratamentul medical şi la care dintre cele trei unităţi sanitare, astfel că sunt

aplicabile prev. art.221 alin.7 cod procedură penală: „În cazuri urgente, pentru motive

întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi

libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de

timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea

desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la

domiciliu ori în faţa căruia se află cauza”.

6. Examinarea condiţiilor privind luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului [...]

6.1. Existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea

rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit o infracţiune

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin rezoluţia nr.193/P/2013 din data de

24.12.2013 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus începerea urmăririi penale

faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, sub aspectul săvârşirii

infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la

art.257 alin.l C.pen., constând în aceea că, la data de 06.11.2013, a pretins suma de

15.000 euro de la făptuitorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o

avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le

determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul

nr.31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de

viol.

Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 03.02.2014 a DNA - ST Constanţa s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului [...], din

infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la

art.257 alin.l C.pen. în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea

nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de 06.11.2013, a

pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care

afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să

le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul

nr.31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de

viol.

Prin ordonanţa nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus extinderea urmăririi

penale faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, sub aspectul săvârşirii

infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la

art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna iunie a anului 2011, a pretins şi a

primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro, lăsându-l pe acesta să creadă că are

30

influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel

Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să dispună o soluţie

favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la

omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza apelului.

Prin ordonanţa nr.37/P/2014 din data de 26.05.2014 a DNA - Serviciul Teritorial

Constanţa s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. 193/P/2013 al DNA -

Serviciul Teritorial Constanţa.

Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a

dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul [...] sub aspectul săvârşirii

infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la

art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de

06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi

influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de

Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria

Constanţa în dosarul nr.31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru

săvârşirea infracţiunii de viol, trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000

raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în

luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro,

lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul

Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i

determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea

unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza

apelului şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291

alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi

a primit sume de bani de la martorul [...], lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă

asupra judecătorului [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o

poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul

nr.936/36/2012, toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.

l87/2012.

Prin ordonanţa de reţinere din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus

reţinerea inculpatului [...] pe o durată de 24 ore, începând din data de 10.06.2014, ora

18:10, până la data de 11.06.2014, ora 18:10.

Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale

până în prezent, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că rezultă suspiciunea

rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în

mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului menţionată mai sus, fiind astfel

îndeplinită condiţia prev. de art.223 alin.1 cod procedură penală.

31

6.1.1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din

Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă

la data de 06.11.2013

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că

inculpatul [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că la

data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca,

folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din

cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate

de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese

judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, reiese din coroborarea mijloacelor de probă

administrate până în prezent în cursul urmării penale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată apărarea

inculpatului [...] în sensul că la data de 24.12.2013 era avocatul martorului [...] şi în

consecinţă discuţia dintre el şi martorul [...] nu poate fi folosită ca mijloc de probă

potrivit art.91 alin.6 cod procedură penală 1969 (în vigoare la data interceptării aceleri

discuţii în mediu ambiental), dispoziţii care îşi au corespondent în prev. art.139 alin.4

teza I cod procedură penală în vigoare începând cu data de 01.02.2014, atâta timp cât din

acea discuţie nu reies date date că avocatul [...] săvârşea o infracţiune sau pregătea

săvârşirea unei infracţiuni ci reieşeau date cu privire la comiterea unei infracţiuni anterior

acelei discuţii.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că delegaţia de avocat

a inculpatului [...] [...] i-a încetat la data de 15.11.2013 când s-a pronunţat decizia penală

nr. 994/P/15.11.2013 de către Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr.31563/212/2011.

Prin urmare, atâta timp cât nu există la dosar în acest moment vreo dovadă că

discuţia din data de 24.12.2013 cu martorul [...] a avut-o în calitate de avocat a acestuia,

se constată că acea discuţie nu mai este protejată de relaţia avocat-client.

Nu sunt întemeiate nici apărările invocate de către avocaţii inculpatului [...] cu

privire la înregistrarea declaraţiei date de către martorul [...] la data de 23.01.2014 în

sensul că procurorul de caz ar fi exercitat ameninţări asupra martorului [...] sau că i-ar fi

făcut promisiuni în sensul că “poate să-l ferească de belele”, susţinându-se că sunt

incidente prev. art.102 alin. 2 cod procedură penală: “Probele obţinute în mod nelegal nu

pot fi folosite în procesul penal”.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că din cuprinsul acestei

discuţii nu reiese că procurorul de caz ar fi adresat vreo ameninţare martorului [...] cu

privire la îngreunarea condiţiilor de detenţie, iar afirmaţia procurorului: “Asta e! Ţi-am

zis! De ajutat n-am cum să te ajut … Pot în schimb să te feresc de belele … Dacă simţi

că careva vrea să-ţi facă vreo cheie … să-ţi facă rău degeaba fără motiv, anunţă-mă!”

a fost făcută la afirmaţia anterioară a martorului [...]: “Deci vedeţi… De unde să ştiu ce

vorbesc … că aude ăla ce probleme am eu…” şi prin urmare nu reprezintă o promisiune

de favorizare martorului ci o asigurare a protecţiei martorului că declaraţiile pe care le va

32

da cu privire la faptele inculpatului [...] nu vor avea consecinţe negative faţă de el din

partea altor deţinuţi, nefiind astfel incidente prev. art.102 alin.1, 2 cod procedură penală.

6.1.2. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din

Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă

în luna iunie 2011

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că

inculpatul [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în

luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro,

lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul

Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i

determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea

unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza

apelului, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în

cursul urmării penale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată susţinerea

inculpatului [...] cu privire la nulitatea înregistrării efectuate de către martorul [...].

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată din conţinutul discuţiei

dintre martorul [...] şi inculpatul [...] reiese indicii că această discuţie are loc la data

precizată de martorul [...], respectiv în luna mai sau iunie 2013, având în vedere că în

discuţia respectivă se face referire la faptul că inculpata [...] nu i-a dat banii înapoi şi

raportat la momentul în care au apărut neînţelegeri între inculpata [...] şi membrii familiei

[...] care o suspectau că ar fi făcut o înţelegere cu procurorul [...] în favoarea inculpatului

[...].

În consecinţă, sunt aplicabile prevederile art.139 alin.3 cod procedură penală:

„Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane,

constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care leau

purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt

interzise de lege”, înregistrarea efectuată de către martorul [...] constituind o înregistrare

a unei comunicări pe care le-a purtat cu avocatul [...] în luna mai sau iunie 2013, deci

înainte de a se dispune începerea urmării penale la data de 24.12.2013 faţă de suspectul

[...], neputându-se astfel reţine că această discuţie a fost iniţiată de către organele de

cercetare penală sau că a bebeficiat de sprijinul logistic a organelor statului şi nefiind

incidente astfel prev. art.101 alin.3 cod procedură penală: “Este interzis organelor

judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o

persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul

obţinerii de probe”.

Nu sunt incidente nici hotărârea CEDO din 08.04.2003 în cauza M.M. c. Olandei

sau hotărârea CEDO din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vodel c. Olandei, atâta timp

cât martorul [...] nu a primit din partea autorităţilor echipamentul tehnic sau instrucţiunile

de folosire.

33

 Nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului [...], în sensul că sunt

aplicabile prev. art.139 alin.4 cod procedură penală în sensul că raportul dintre avocat şi

persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectuil supravegherii tehnice.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că înregistrările efectuate

de părţi sau de alte persoane cu privire la propriile convorbiri sau comunicări cu alte

persoane constituie mijloace de probă potrivit art.139 alin.3 cod procedură penală, pentru

acestea nefiind necesară o autorizare de către un judecător de drepturi şi libertăţi,

autorizare care se dispune doar la cererea procurorului, potrivit art.140 alin.1 cod

procedură penală, şi nici nu se poate dispune de procuror în condiţiile art.141 cod

procedură penală atâta timp cât procurorul nu a fost sesizat cu privire la comiterea de

către o persoană a unei fapte penale.

Prin urmare, prev. art.139 alin.4 cod procedură penală au incidenţă doar în cazul în

care se dispune supravegherea tehnică de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în

condiţiile art.139 alin.1 cod procedură penală sau de către procuror în condiţiile art.141

cod procedură penală, nu şi în cazul înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane

cu privire la propriile convorbiri sau comunicări cu alte persoane.

Faţă de aspectele expuse mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu

este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului [...], în sensul că sunt aplicabile

prev. art.102 alin.2 cod procedură penală, neputându-se reţine că înregistrarea discuţiei

dintre martorul [...] şi [...] făcută de către martorul [...] Ion, anterior sesizării organelor

de cercetare penală cu privire la săvârşirea unei fapte penale, ar fi nulă, această

convorbire constituin mijloc de probă în condiţiile art.139 alin.3 cod procedură penală.

Sunt aplicabile şi pentru inculpatul [...] argumentele expuse la punctul 5.1.1. în

sensul că este adevărat că martorii [...], [...], [...] au calitatea de inculpaţi în dosarul

nr.936/36/2012 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi că este

posibil ca aceştia să fie interesaţi în formularea declaraţiilor împotriva inculpatului

[...] privind săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de influenţă pentru a

putea beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.682/2002 privind înjumătăţirea

limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care sunt judecaţi, însă nu

înseamnă în mod implicit că aspectele arătate în declaraţiile date nu sunt reale,

atâtat timp cât se coroborează cu aspectele menţionate mai sus care reiese din

conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc în luna mai sau iunie 2013 cu martorii

[...] şi [...] Ion din care reiese că inculpatul [...] a confirmat că a primit suma de 6.500

euro pentru a interveni la completul de apel format din judecătorii [...] şi [...] din cadrul

Curţii de Apel Constanţa pentru a da o hotărâre favorabilă pentru partorul [...] care avea

calitatea de inculpat în acel dosar, după care a restituit suma de 6.500 euro deoarece

completul de apel a majorat pedeapsa aplicată lui [...] de la 5 ani şi l6 luni închisoare la 7

ani şi 6 luni închisoare.

Nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că a confirmat afirmaţia făcută de

martorul [...] cu privire la primirea, şi ulterior restituirea sumei de 6.500 euro doar pentru

a scăpa de scandalul pe care îl făceau aceşti martori când veneau la cabinetul său

34

avocaţial; în acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că experienţa

profesională a inculpatului [...] l-ar fi determinat să nege în mod ferm aceste afirmaţii

dacă într-adevăr ar fi fost false sau dacă suma de 6.500 de euro primită ar fi constituit

onorariul său de avocat.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai constată că în practica judiciară şi în literatura

juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă

să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără

a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de

această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului

asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai

prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a

inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.

Curtea mai reţine că actul pentru care inculpatul [...] a promis intervenţia intra în

atribuţiile de serviciu ale judecătorilor din dosarul respectiv (respectiv pronunţarea unei

hotărâri), practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă

intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către

funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu,

fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în

sensul celor dorite de persoana interesată.

6.1.3. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din

Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă

în luna mai 2013

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că

inculpatul [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în

luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi a primit sume de bani de la martorul

[...], lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorului [...] din cadrul

Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o poate determina pe aceasta din urmă să

dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, reiese din coroborarea

mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că sunt incidente şi aici aspectele expuse

mai sus cu privire la netemeinicia apărărilor inculpatului cu privire la nulitatea

înregistrării efectuate de către martorul [...], cu privire la existenţa infracţiunii de trafic

de influenţă şi la motivaţia martorilor [...] şi [...] de a da declaraţii cu privire la comiterea

de către inculpatul [...] a infracţiunii de trafic de influenţă.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului în sensul că judecătoarea [...] nu mai

făcea parte din completul de apel în luna mai 2013, din verificarea sistemului ECRIS

reieşind că la termenul de judecată din data de 28.05.2013 completul de apel în dosarul

penal nr. 936/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa fiind format din judecătorii [...] şi [...],

aspect care alături de celelate aspecte prezentate de martorii [...] şi [...] conduce la

concluzia că există indicii temeinice că această discuţie a avut loc în luna mai 2013.

35

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] cu privire la faptul că nu este

posibil să fie cercetat pentru comiterea a trei infracţiuni de trafic de influenţă în condiţiile

în care nu s-au formulat plângeri, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţinând din actele

dosarului de urmărire penală că:

- procurorul s-a sesizat din oficiu la data de 24.12.2013 cu privire la infracţiunea de

trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.1. în urma informaţiilor strânse de

investigatorul sub acoperire,

- în urma declaraţiilor date de către martorii [...], [...] şi [...] în cursul lunii mai 2014

şi prin punerea la dispoziţia procurorului a înregistrărilor particulare făcute de către

martorul [...] a discuţiei avute cu inculpatul [...] în luna mai 2013, prin ordonanţa

procurorului nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale

faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, cu privire la infracţiunea de

trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.2. iar prin ordonanţa procurorului

nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus extinderea

urmăririi penale faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, cu privire la

infracţiunea de trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.2.,

- pentru exercitarea acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de

influenţă prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.291 alin.1 cod penal nefiind

necesară existenţa unei plângeri penale, acţiunea penală putând fi exercitată din oficiu de

către procuror pentru această infracţiune potrivit art.305 cod procedură penală.

De asemenea, pentru infracţiunea menţionată la punctul 6.1.1., judecătorul de

cdreptui şi libertăţi constată că din procesul verbal de redare a înregistrării discuţiei

purtate între inculpatul [...] şi martorul [...] la data de 24.12.2013 interceptată şi

înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii nr.193/P/2013 din 24.12.2013

(confirmată prin încheierea nr.351/27.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti) reiese că

inculpatul [...] l-a influenţat pe martorul [...] în sensul de a nu colabora cu D.N.A.,

dându-i indicaţii martorului [...] ca în situaţia în care va fi audiat să dea declaraţii într-un

anumit fel, existând date că pentru aceasta inculpatul [...] plăteşte lunar o sumă de bani

familiei aflată în libertate a martorului [...], astfel că în aceste condiţii martorul [...] nu

avea interes să dea declaraţii împotriva inculpatului [...].

6.2 Existenţa cazurilor de luare a măsurii arestării preventive

Pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe şi unul din cazurile prev.

de art.223 alin.1,2 cod procedură penală.

Art. 223 alin. (1) cod procedură penală prevede că „măsura arestării preventive

poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ...

numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune

şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală

sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

36

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un

martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace

materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o

înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale

împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea

unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate

fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune

intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau

moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul

penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de

persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj,

viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de

corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă

infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe

baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a

anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor

împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este

necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin propunerea făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –

Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii

preventive a arestării preventive faţă de inculpatul [...] s-a solicitat să se constate

existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod

procedură penală.

Raportat la actele şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată

că se impune reţinerea cu privire la inculpatul [...] a existenţei cazurilor prev. de art.223

alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală, pentru

următoarele:

6.2.1. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.2 cod procedură penală, se

constată că, raportat la aspectele expuse mai sus la punctele 6.1.1. şi 6.1.2., din probele

administrate până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpatul [...] a comis infracţiunile de trafic de influenţă pentru care s-a dispus punerea

în mişcare a acţiunii penale, această infracţiune fiind menţionată în enumerarea

infracţiunilor făcută de legiuitor în art.223 alin.2 cod procedură penală pentru care se

poate lua această măsură preventivă, fiind îndeplinită astfel condiţia obiectivă a acestui

caz.

În ceea ce priveşte condiţia subiectivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că

raportat la:

37

- gravitatea faptelor (care reiese din natura acestor infracţiuni, de corupţie, cu

legătură directă cu actul de justiţie),

- la modul şi circumstanţele de comitere a acestor fapte (raportat la cuantumul

sumelor solicitate – 15.000 euro, 6.500 euro, la crearea convingerii martorilor că pentru

această sumă de bani se va interveni pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel

Constanţa pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru ei într-un dosar penal în care au

caliatea de inculpaţi),

- la calitatea de avocat a inculpatului (calitate de natură a spori convingerea

martorilor că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători),

- privarea de libertate a inculpatului [...] fiind necesară în acest moment procesual

pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Sunt incidente şi în cazul inculpatului [...] aspectele expuse mai sus la punctul 5.2.1.

cu privire la inculpata [...], Judecătorul de drepturi şi libertăţi având în vedere că prin

infracţiunile care i-au fost reţinute inculpatului [...] s-a creat o percepţie a justiţiabililor a

existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi influenţat prin

oferirea unor sume de bani judecătorilor pentru a influenţa hotărârile care se vor

pronunţa în diferite cauze penale, aspecte natură a crea o percepţie publică negativă

asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra actului de

justiţie.

Măsura arestării (preventive sau la domiciliu) este justificată şi din perspectiva

exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudenţă constantă, a

subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea

lor, anumite infracţiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenţia provizorie

pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi

libertăţilor cetăţenilor, dar şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Instanţa europeană a mai statuat că existenţa unui pericol real de tulburare a ordinii

publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent şi suficient pentru

prelungirea detenţiei preventive (cauza Jiga contra României).

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că fenomenul de

corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii

diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi

pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât

la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.

Curtea apreciază că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen

infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu

sunt sancţionate într-un mod aspru, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive, pentru ca

membrii societăţii civile să constate că instituţiile statului acţionează prompt şi cu

eficienţă pentru depistarea şi combaterea acestui fenomen infracţional.

6.2.2. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură

penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că se impune reţinerea acestui caz în

38

ceea ce îl priveşte pe inculpatul [...]: „inculpatul încearcă să influenţeze … un martor

…”.

În acest sens, faţă de aspectele expuse la punctul 6.1.1., se constată că din procesul

verbal de redare a înregistrării discuţiei purtate între inculpatul [...] şi martorul [...] la

data de 24.12.2013 interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii

nr.193/P/2013 din 24.12.2013 (confirmată prin încheierea nr.351/27.12.2013 a Curţii de

Apel Bucureşti) reiese că inculpatul [...] l-a influenţat pe martorul [...] în sensul de a nu

colabora cu D.N.A., dându-i indicaţii martorului [...] ca în situaţia în care va fi audiat să

dea declaraţii într-un anumit fel: „Da, da …, Nu i-am dat, nu mi-a cerut. Onorariul iam

dat şi …”, existând date că pentru aceasta inculpatul [...] plăteşte lunar o sumă de

bani familiei aflată în libertate a martorului [...].

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că aceste demersuri de influenţare a

martorului [...] au fost eficiente, având în vedere că din procesul verbal de redare a

înregistrării având ca obiect audierea martorului [...] de către procurorul [...] la data de

23.01.2014 (interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii

nr.193/P/2013 din 24.12.2013) reiese că martorul [...] nu a relatat aspecte importante cu

privire la activitatea infracţională a inculpatului [...], menţionând că ar putea spune mai

multe lucruri despre inculpatul [...] dar nu poate decât în condiţii de siguranţă.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această încercare de influenţare a

martorului [...] de către inculpatul [...] este de actualitate, până în prezent martorul [...]

nedând alte declaraţii, impunându-se în consecinţă reţinerea cazului prev. de art.223

alin.1 lit.b) cod procedură penală faţă de inculpatul [...].

6.3. Necesitatea luării măsurii arestării preventive pentru realizarea scopului

măsurii preventive; analiza unor măsuri preventive alternative

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că potrivit art.202 alin.1 cod procedură

penală luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie necesară pentru realizarea unuia

dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, respectiv:

- asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal,

- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de

la judecată,

- prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Prin urmare, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că pentru a se dispune

luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că

o persoană a săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod

procedură penală;

2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de

art.223 alin.1 lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;

39

3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi

necesară pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură

penală menţionate mai sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că cele trei condiţii trebuie să fie

îndeplinite cumulativ, nefiind suficient să fie îndeplinite doar primele două condiţii şi cea

de a treia condiţie să nu fie îndeplinită.

Raportat la aspectele expuse la punctele 6.1. şi 6.2., judecătorul de drepturi şi

libertăţi apreciază că sunt îndeplinite primele două condiţii în ceea ce-l priveşte pe

inculpatul [...], însă apreciază că asigurarea scopului măsurii preventive (respectiv buna

desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea

penală – raportat la faptul că s-a reţinut cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură

penală, prevenirea săvârşirii unei noi infracţiuni – raportat la natura infracţiunilor reţinute

şi la calitatea de avocat a inculpatului [...]) se poate realiza şi prin luarea măsurii

preventive a arestului la domiciliu prev. de art.202 alin.4 lit.d) cod procedură penală,

raportat şi la faptul că se va impune inculpatului [...] şi respectarea obligaţiilor prev. de

art.221 alin.2 lit.a), b) cod penal, neimpunându-se luarea măsurii arestării preventive.

Prin urmare, se constată că este întemeiată cererea inculpatului [...] de luare a unei

alte măsuri preventive, respectiv cea a arestului la domiciliu prev. de art.202 alin.4 lit.d)

cod procedură penală.

În acest sens, se are în vedere stadiul cercetării penale, respectiv că în a doua

jumătate a lunii mai 2014 au fost audiaţi martorii cu privire la infracţiunile pentru care

este cercetat inculpatul [...], că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în data de

10.06.2014.

Faţă de aspectele expuse mai sus, se constată că nu este întemeiată solicitarea

inculpatului [...] de luare a măsurii preventive a controlului judiciar prev. de art.202

alin.4 lit.b) cod procedură penală, raportat la existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1

lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală, stadiul cercetării

penale şi la momentul recent al punerii în mişcare a acţiunii penale.

Sunt aplicabile, în consecinţă, dispoziţiile art.227 alin.(1), (2) cod procedură penală:

„(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin

încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a

inculpatului reţinut.

(2) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi

libertăţi poate dispune aplicarea uneia dintre măsuriel preventive prevăzute la art.202

alin.(4) lit.b)-d).”

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că măsura arestului la

domiciliu prev. de art.218 alin.1 cod procedură penală face trimitere la cazurile de

aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1,2 cod procedură penală,

acestea fiind analizate mai sus la punctele 6.2.1. şi 6.2.2.

40

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că potrivit art.218 alin.(2) cod

procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face

ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea,

vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

Raportat la aceste criterii, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că din

înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată din data de 11.06.2014 (f.41-80

d.u.p.) inculpatul [...] este căsătorit, are un copil minor în vârstă de 2 ani şi are părinţii

bolnavi, tatăl său (în vârstă de 72 de ani) aflându-se într-o stare de sănătate precară,

suferind un infarct cerebral datorită trombozei arterelor cerebrale (f.43-44 dosar

instanţă).

În acelaşi sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că deşi infracţiunea de

trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile pentru care

este cercetat inculpatul [...] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de

terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de

viol sau lipsire de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de

libertate a inculpatului să se facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real

de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării inculpatului (cauza CEDO Jiga contra

României).

În ceea ce priveşte practica judiciară a instanţelor cu privire la natura măsurii

preventive luate faţă de inculpaţi (având calitatea de avocaţi) cercetaţi pentru comiterea

unor infracţiuni de trafic de influenţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că

există hotărâri prin care s-a dispus luarea unei alte măsuri preventive decât cea a arestării

preventive pentru inculpaţi (avocaţi) care şi-au trafic influenţa pentru sume comparabile

cu cele pretinse şi primite de inculpatul [...] (în jurul sumei de 10 euro), dispunându-se

arestarea preventivă a unor inculpaţi (avocaţi) care au pretins sau primit sume într-un

cuantum mult mai ridicat.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin încheierea de şedinţă

pronunţată la data de 23.10.2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus

casarea încheierii de şedinţă din data de 17.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

în dosarul nr. 7774/2/2012 şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului [...] (avocat în

cadrul Baroului Constanţa, cercetat pentru comiterea a 4 infracţiuni de trafic de influenţă

constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani cuprinse între 2.500 euro şi 5.000 euro

pentru a interveni pe lângă organe de cercetare penală şi judecător pentru obţinerea unor

soluţii facvorabile) şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu

menţiunea că la acea dată nu era reglementată măsura preventivă a arestului la domiciliu,

măsură preventivă introdusă prin codul de procedură penală în vigoare de la data de

01.02.2014.

De asemenea, prin hotărârea din 22.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a

desfiinţat încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus înlocuirea măsurii

arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul M.V., avocat şi fost

preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi arbitru în cadrul Curţii de

41

Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României,

cercetat pentru comiterea unei infarcţiuni de trafic de influenţă constând în pretinderea de

la un martor denunţător a suma de 1.000.000 euro, din care a primit 200.000 euro la 18

martie 2014 pentru obţinerea unei soluţii favorabile într-un dosar al Curţii de Arbitraj

Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României; cu

privire la această ultimă hotărâre, se impune menţiunea că inculpatul … s-a aflat aprox.

30 de zile în stare de arest preventiv (diferenţa faţă de prezenta cauză fiind şi cuantumul

mult mai mare a sumei pretinse şi primite), interval după care Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie a apreciat că scopul măsurilor preventive prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală

se poate realiza şi prin măsura preventivă a arestului la domiciliu.

 Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 219 alin.7 cod procedură

penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite propunerea Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial

Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...].

În baza art. 219 cod procedură penală raportat la art. 218 cod procedură penală şi

art. 223 alin.2 cod procedură penală, se va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu

faţă de inculpata [...] pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la

data de 10.07.2014 inclusiv.

În baza art.227 alin.1 cod procedură penală, se va respinge ca neîntemeiată

propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia

Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa de arestare preventivă a

inculpatului [...].

În baza art.227 alin.2 cod procedură penală cu referire la art.202 alin.(4) lit.d) cod

procedură penală, art. 219 cod procedură penală raportat la art. 218 cod procedură penală

şi art. 223 alin.1 lit.b), alin.2 cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va

dispune luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpatul [...] pe o

durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014

inclusiv.

În baza art.227 alin.1 cod procedură penală, va dispune punerea în libertate a

inculpatului [...] de sub puterea ordonanţei de reţinere nr. 193/P/2013 emisă de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul

Teritorial Constanţa la data de 10 iunie 2014, dacă nu este reţinut sau arestat preventiv în

altă cauză.

În baza art. 221 alin. (1) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va

impune:

- inculpatului [...] obligaţia de a nu părăsi imobilul din Mun. Constanţa, …,

- inculpatei [...] obligaţia de a nu părăsi imobilul din …,

fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află

cauza.

În baza art. 221 alin. (2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu,

inculpatul [...] va avea următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi

libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori

este chemat;

b) să nu comunice cu inculpata [...], cu martorii [...], [...], [...], precum şi cu membrii

familiilor acestora.

În baza art. 221 alin. (2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu,

inculpata [...] va avea următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi

libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori

este chemat;

b) să nu comunice cu inculpatul [...], cu persoana vătămată [...], cu martorii [...],

[...], precum şi cu membrii familiilor acestora.

În baza art.125 din Legea nr. 254/2013, judecătorul de drepturi şi libertăţi va

desemna organ de supraveghere privind respectarea măsurii arestării la domiciliu şi a

obligaţiilor impuse:

- Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Constanţa pentru inculpatul [...],

- Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Ilfov pentru inculpata [...],

raportat la localităţile unde cei doi inculpaţi vor locui.

În baza art. 221alin. (4) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va

atrage atenţia inculpaţilor [...] şi [...] că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau

a obligaţiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat

vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare