Înlocuire arestare preventivă în procedura camerei preliminare

Prin încheierea nr. 50 din 25 martie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria R. a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, cerere formulată de inculpaţii C.H.C. şi B.G.E., trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233 - art. 234 alin.1 lit. a teza I Cod penal,  cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal, în prezent aflaţi în Penitenciarul G.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 33 din 18 februarie 2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei R. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor sus-menţionaţi, pe o durată de 30 de zile, de la data de 18 februarie 2015 la data de 19 martie 2015 fiind  emise mandatele de arestare preventivă nr. 4/UP/18.02.2015 şi nr. 5/UP/18.02.2015.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat, din analiza materialului probator administrat până la data formulării propunerii, că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cpp şi art. 223 alin. 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin rechizitoriul nr. 295/P/2015 din data de 06 martie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.H.C şi B.G.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233 - art. 234 alin.1 lit. a teza I Cod penal,  cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal şi B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal.

În fapt s-a reţinut că cei doi inculpaţi, aflaţi în stare de arest, în timp ce se găseau pe un teren din extravilanul comunei C. au deposedat pe persoana vătămată C.A. de un câine rasa ogar şi de suma de 500 lei, prin întrebuinţarea de violenţe, respectiv prin aplicarea de lovituri cu muchia unui topor şi cu o bâtă confecţionată din textolit.

Prin încheierea din 09 martie 2015 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.H.C şi B.G.Z. măsură care a fost menţinută.

Prin încheierea nr. 37 din 13 martie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de cei doi inculpaţi împotriva încheierii menţionate, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin faţă de modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea acestora şi faţă de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.

Conform dispoziţiilor art. 242, alin.2 Cod procedură penală „Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura prevenită mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1.”

În cauză, s-a apreciat că  înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, în raport de modul şi circumstanţele de comitere a faptelor, poziţia procesuală a inculpaţilor şi de circumstanţele personale ale acestora, fiind cunoscuţi cu antecedente penale.

Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar nu este de natură să evite riscul tulburării ordinii publice, măsura arestării preventive fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiei, inculpaţii fiind trimişi în judecată pentru presupusa săvârşire a infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, faptă ce se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă.

De altfel, la arestarea preventivă şi menţinerea acesteia s-a statuat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi de atunci până când s-a analizat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, nu au intervenit elemente sau probe noi  care să releve necesitatea unei măsuri preventive mai uşoare, întrucât detenţia preventivă este rezonabilă şi justificată de motive pertinente şi suficiente.

Ca urmare, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor C.H.C şi B.G.Z. se menţin şi se impune şi în continuare privarea acestora de libertate pentru protejarea ordinii publice şi pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal, dat fiind stadiul procesual al cauzei, poziţia inculpaţilor, antecedentele penale, modalitatea de operare şi pericolul social ridicat al faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

În analiza cererii, s-a verificat exclusiv dacă temeiurile, care au determinat arestarea preventivă iniţială a celor doi inculpaţi, impun în continuare privarea lor de libertate, astfel că nu poate să statueze cu privire la chestiuni care ţin de fondul cauzei, de temeinicia acuzaţiilor, a probelor administrare în cursul urmăririi penale, elemente invocate de către apărătorul celor doi inculpaţi în susţinerea orală a cererii.

De altfel, menţinerea arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi nu este condiţionată de existenţa unor probe certe de vinovăţie, aşa cum a susţinut apărătorul ales, fiind suficientă doar constatarea unor suspiciuni rezonabile că cei doi inculpaţi au comis o infracţiune.

În concluzie, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar apare ca nejustificată, în contextul reţinut mai sus, măsura dispusă faţă de inculpaţi fiind de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni, potrivit art. 202 alin.1 Cod procedură penală.

Pentru motivele expuse, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură penală, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost respinsă ca nefondată, cu dispunerea obligării inculpaţilor, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acestora şi desfiinţarea încheierii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar.

Motivele contestaţiilor nu au fost formulate în scris, fiind susţinute oral de apărătorii contestatorilor inculpaţi.

În susţinerea orală a motivelor, contestatorii inculpaţi, prin apărători, au arătat, în esenţă, că scopul măsurilor preventive poate fi atins şi în condiţiile luării unei măsuri preventive mai uşoare, date fiind stadiul procesului penal, poziţia procesuală a acestora, împrejurările cauzei, circumstanţele reale de săvârşire a faptelor, precum şi circumstanţele lor personale.

Examinând contestaţiile, prin prisma motivelor invocate şi în baza art. 205 şi art. 4251 Cod procedură penală, tribunalul le apreciază ca fiind întemeiate având în vedere următoarele:

La propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria R. prin încheierea nr. 33 din 18 februarie 2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei R. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.H.C şi B.G.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233 - 234 al. 1 lit. a teza I Cod penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 18 februarie 2015 la data de 19 martie 2015, fiind  emise mandatele de arestare preventivă nr. 4/UP/18.02.2015 şi nr. 5/Up/18.02.2015.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat, din analiza materialului probator administrat până la data formulării propunerii, că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cpp şi art. 223 alin. 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. A mai reţinut că inculpaţii, alături de inculpatul B.V. sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

Prin rechizitoriul nr. 295/P/2015 din data de 06 martie 2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.H.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233- art. 234 alin.1 lit. a teza I Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal, B.G.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233 - art. 234 alin.1 lit. a teza I Cod penal,  cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal şi B.V., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 233 – art. 234  alin. 1 lit. a teza I Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal.

În fapt s-a reţinut că cei doi inculpaţi, aflaţi în stare de arest preventiv, în timp ce se găseau pe un teren din extravilanul comunei C., au deposedat pe persoana vătămată C.A. de un câine rasa ogar şi de suma de 500 lei, prin întrebuinţarea de violenţe, respectiv prin aplicarea de lovituri cu muchia unui topor şi cu o bâtă confecţionată din textolit. Din cuprinsul raportului de constatare medico legală reiese că persoana vătămată a suferit, ca urmare a agresiunilor exercitate de inculpaţi, leziuni a căror vindecare au necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea din 09 martie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei R. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.H.C şi B.G.Z. , măsură care a fost menţinută, încheierea rămânând definitivă prin încheierea nr. 37 din 13 martie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman.

Prin încheierea nr. 50 din 25 martie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria R. a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, formulată de inculpaţii C.H.C şi B.G.Z.  trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233 - art. 234 alin.1 lit. a teza I Cod penal,  cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal, în prezent aflaţi în Penitenciarul G.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului apreciază că în continuare subzistă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani iar pentru buna desfăşurare a procesului penal şi al împiedicării sustragerii inculpaţilor de la judecată se impune în continuare luarea unei măsuri preventive faţă de aceştia.

Însă, în acest stadiu procesual al cauzei,  pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, pentru împiedicarea inculpaţilor de a se sustrage de la judecată ori pentru prevenirea săvârşirii de către aceştia a altor infracţiuni, se constată că scopul prevăzut de lege poate fi realizat şi prin instituirea unei alte măsuri preventive mai uşoare, măsura arestării preventive nemaifiind necesară.

Art. 242 alin. 2 Cod procedură penală prevede că măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Astfel, deşi se apreciază că în cauză există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, dat fiind stadiul procesual actual în care a fost întocmit rechizitoriul şi inculpaţii au fost trimişi în judecată, cauza fiind în procedura de cameră preliminară şi luând în considerare durata arestării preventive, suficientă pentru a determina diminuarea rezonanţei sociale a faptelor presupus a fi fost săvârşite de inculpaţi şi reconsiderarea comportamentului acestora, poziţia procesuală a inculpaţilor care au recunoscut în principiu faptele de care sunt acuzaţi, vârsta acestora, faptul că inculpatul C.H.C. are doi copii minori în întreţinere, iar inculpatul B.G.Z urmează ca în curând să-şi întemeieze o familie, urmare a evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpaţilor pe tot parcursul procesului penal, se constată că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală este suficientă măsura preventivă a controlului judiciar, privarea de libertate a inculpaţilor nemaifiind necesară pentru înlăturarea unei eventuale stări de pericol pentru ordinea publică.

Totodată se are în vedere că la dosarul de fond au fost depuse înscrisuri din care rezultă că inculpatul B.G.E. a despăgubit persoana vătămată cu suma solicitată de aceasta cu titlu de despăgubiri, recuperând prejudiciul cauzat.

De asemenea, se apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la inculpaţi este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii acestora de la judecată şi a prevenirii săvârşirii de infracţiuni, avându-se în vedere şi obligaţiile ce trebuie impuse inculpaţilor şi a celor pe care judecătorul de cameră preliminară le poate impune în cadrul acestei măsuri.

Mai mult decât atât, se apreciază că, în actuala fază a procesului penal, când urmărirea penală a fost finalizată, întocmindu-se rechizitoriul şi dispunându-se trimiterea în judecată a inculpaţilor, cauza fiind în procedura de cameră preliminară, această măsură preventivă  respectă şi criteriul proporţionalităţii cu gravitatea acuzaţiilor aduse şi al necesităţii ei pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Faţă de considerentele expuse, tribunalul  va admite contestaţia formulată de inculpaţii C.H.C. şi B.G.Z împotriva încheierii nr. 50 din data de 25.03.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei R. şi în baza art. 205 şi art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va desfiinţa încheierea atacată, procedând la rejudecarea cauzei.

Astfel, se va dispune, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 211 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 214 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.H.C. şi B.G.Z cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală se va impune inculpaţilor respectarea următoarelor obligaţii, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară şi la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la IPJ D. Serviciul Investigaţii Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, se va  impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului D. decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar pe rolul căruia se află cauza pe rol;

b) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariu avocat oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare