Contestaţie la tabelul suplimentar al creanţelor împotriva averii debitoarei. Tardivitate formulare.

Legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolventei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

 In cauză se reţine că nu sunt aplicabile prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă privind existenţa unui fals, a unui dol sau a unei erori esenţiale ce justifică formularea unei contestaţii după expirarea termenului de depunere a contestaţiei, iar contestaţia recurentei a fost depusă în termenul prevăzut de art. 73, tardivă fiind declaraţia de creanţă faţă de termenul stabilit de judecătorul sindic.

Art.7, alin.3, teza finală din Legea nr. 85/2006

Art. 28, alin.1, lit. c din Legea nr. 85/2006

SC D.S.G. SRL a sesizat judecătorul sindic la data de 12.05.2011 cu soluţionarea contestaţiei la tabelul suplimentar al creanţelor împotriva averii debitoarei SC S. 98  SRL, faţă de măsura respingerii creanţei sale de către lichidatorul judiciar, ca tardiv formulată.

În cursul judecăţii, contestatoarea a precizat cererea ca având obiectul unei contestaţii la măsura lichidatorului judiciar de respingere ca tardivă a cererii de înscriere la masa credală.

În motivarea contestaţiei, SC D.S.G. SRL a arătat că deţine împotriva debitoarei SC  S. 98 SRL o creanţă în cuantum de 11.618,58 lei reprezentând preţ marfă. La data de 07.06.2010, a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor SC S. SRL, cu creanţa menţionată. La data de 06.05.2011, lichidatorul judiciar a comunicat creditoarei contestatoare adresa nr.4550/29.04.2011 prin care îi aducea la cunoştinţă respingerea cererii de înscriere a creanţei, ca tardiv formulată,motivat de faptul că data limită pentru formularea cererilor de înscriere a creanţei a fost stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii la 03.05.2011.

 Măsura respingerii cererii de înscriere a creanţei ca tardivă nu este legală, susţine contestatoare. Deşi calitatea de creditoare a contestatoarei rezulta din documentele contabile ale debitoarei care deţine titlu executoriu constând în BO seria CECE… şi aceasta iniţiase procedura executării silite în cadrul dosarului de executare nr.138/2010 BEJ Asociaţi D.V. şi G.A., nu a fost notificată asupra deschiderii procedurii. Administratorul judiciar desemnat avea obligaţia de a notifica creditorii cunoscuţi conform codului de procedură civilă nu doar prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Potrivit art.7 din Legea nr.85/2006, comunicarea şi notificare oricărui act de procedură se fac conform art.85-94 Cod proc.civ.

Faţă de aceste dispoziţii şi de prevederile art.76 din Legea nr.85/2006 potrivit cu care titularii de creanţe anterioare deschiderii procedurii, dacă nu şi-au valorificat drepturile în termenul de la art.62 alin.1 lit. b), sunt decăzuţi din dreptul de a-şi valorifica creanţele, excepţie făcând cazul când notificarea deschiderii procedurii se fac cu încălcarea art.7 din lege. Creanţa contestatoarei este anterioară deschiderii procedurii, notificarea sa nu s-a realizat în conformitate cu prevederile art.7 din lege,astfel că sunt incidente prevederile art.76 din Legea nr.85/2006.

În referire la tabelul suplimentar al creanţelor asupra averii debitoarei, contestatoare a arătat prin notele depuse la 30.09.2011 faptul că  potrivit notificării privind deschiderea procedurii falimentului faţă de debitoare, publicată în BPI nr.9159/22.11.2010, termenul pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor în vederea înscrierii în tabelul suplimentar al creanţelor este 29.11.2010, deci ulterior datei înregistrării cererii contestatoarei. Ulterior publicării acestei notificări, lichidatorul judiciar nu a mai publicat nici un al act emis în  procedură.

Intimatul lichidator CII A.M. a formulat note scrise calificate de judecătorul sindic ca întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr.5916 din 28.10.2011 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată de creditoarea contestatoare SC D.S.G. SRL în contradictoriu cu C.I.I. A.M. în calitate de lichidator judiciar al SC S. 98 SRL.

Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Sub aspectul admisibilităţii contestaţiei, faţă de precizările făcute de contestatoare, judecătorul sindic  a avut în vedere prevederile art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Pe fondul contestaţiei, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1817/com/19.03.2010 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC S. SRL, la cererea creditorului R.I. SRL. 

Prin sentinţa s-a stabilit termenul limită pentru depunerea creanţelor la 03.05.2010. Hotărârea de deschidere a procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.59934/22.04.2010. Notificarea creditorilor s-a făcut printr-un ziar de largă răspândire – ziarul Bursa nr.73. Notificarea este conformă prevederilor art.7 alin.3 teza a doua, potrivit cu care pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c), procedura notificării prevăzută la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.

În cauză s-a constatat că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 conform art. 35. În aceste condiţii, administratorul judiciar s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a lua cunoştinţă de existenţa creanţei pretinse de contestatoare şi, implicit, de calitatea acesteia de creditoare, de datele de identificare ale acesteia care să îi permită o notificare la sediu, în condiţiile codului de procedură civilă. În mod evident, nu i-au fost cunoscute administratorului judiciar nici actele de executare iniţiate de contestatoare anterior deschiderii procedurii. Ca urmare, notificarea deschiderii procedurii prin BPI, în condiţiile art.7 alin.2 teza a doua, este pe deplin acoperitoare.

Cererea înregistrată de contestatoare la data de 07.06.2010 este tardivă faţă de data limită stabilită prin sentinţa de deschidere a procedurii, respectiv 03.05.2010.

Trimiterea pe care contestatoarea o face la termenul de declarare a creanţelor în vederea înregistrării în tabelul suplimentar este lipsită de relevanţă faţă de obiectul contestaţiei. Tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de lichidator în urma verificării acestora. 

Creanţa contestatoarei este anterioară deschiderii procedurii, iar prin exercitarea contestaţiei aceasta tinde la înregistrarea creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe care cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs contestatoarea SC D.S.G. SRL criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectele:

Sub un prim aspect, hotărârea este nelegala, deoarece soluţionarea excepţiei tardivităţii cererii de înscriere la masa credala nu putea fi făcuta decât in baza unor probe ce vizau fondul cererii, respectiv izvorul creanţei împotriva debitorului, demersurile făcute de societatea recurentă pentru executarea creanţei, împrejurările in care declaraţia de creanţa a fost făcuta, îndeplinirea in procedura falimentului de către lichidator in raport cu recurenta a actelor procedurale pe care legea le impune, etc.

 Art. 137 (2) c.pr.civ. este neechivoc in acest sens, el stabilind că in situaţia in care soluţionarea excepţiei necesita administrarea de probe pe fondul cauzei, excepţia sa fie unita cu fondul.

Un prim argument al instanţei de fond pentru respingerea contestaţiei ca tardiva a fost acela desprins din dispoziţiile art. 7 alin.3 teza a II-a din L 85/2006.

Potrivit art.7 alin.3 teza a II-a, "pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi in lista prevăzuta la art. 28 alin.l lit c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerata îndeplinită daca a fost efectuata prin BPI".

In raport cu aceasta motivare, recurenta susţine următoarele:

a) Invocând dispoziţiile art.7 alin.3 teza a II-a din Legea 85/2006, Cod pr.civ., instanţa a pierdut din vedere dispoziţiile art.102 Cod pr.civ. si art. 7 alin.l din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

 Dispoziţiile art.102 Cod pr.civ. îşi găsesc aplicarea şi in procedura falimentului, in virtutea art. 147 Cod pr.civ.

 In raport cu dispoziţiile art.102 (1) Cod pr.civ., problema care se pune in speţa este daca termenul de depunere a declaraţiei de creanţe a început sa curgă pentru SC D.S.G. S.R.L., respectiv daca s-a făcut comunicarea la care se refera art. 102 c.pr.civ., dar si art. 7 din Legea nr. 85/2006, data când comunicarea s-a făcut si daca in raport cu aceasta data exista posibilitatea faptica de a se face declaraţia de creanţa in condiţiile art.64 din Legea nr. 85/2006;

 Nu trebuie pierdut din vedere, pentru ca are relevanta in privinţa aplicabilităţii in speţa a art.102 Cod pr.civ, faptul ca li se face cunoscută creditorilor deschiderea procedurii in condiţiile art. 61 din lege, adică prin notificarea transmisa de administrator/lichidator creditorilor menţionaţi in lista întocmită conform art.28, iar neînscrierea unei creanţe in tabelul creditorilor este notificata creditorilor toate aceste notificări constituind comunicări in sensul art.102 Cod pr.civ., apte de a face sa curgă termenele pentru îndeplinirea unor acte procedurale si pana la care termenele pentru săvârşirea unor acte procedurale sau exercitarea unor cai de atac nu încep să curgă.

 Este evident că o declaraţie de creanţa poate fi făcuta numai după ce notificarea deschiderii procedurii a fost făcuta creditorilor cunoscuţi conform art. 61 din lege, iar o contestaţie împotriva neînscrierii unei creanţe in tabelul creditorilor poate fi făcuta numai după ce s-a comunicat creditorului respectiva neînscriere.

Prin urmare, cat timp un refuz al lichidatorului de a înscrie o creanţa in tabelul creditorilor nu exista, o contestaţie nu poate obiectiv fi formulata si cat timp nu este comunicat refuzul de înscriere a creanţei un termen pentru formularea contestaţiei nu poate începe să curgă.

Prin prisma celor de mai sus, capătă relevanta in speţa condiţiile faptice in care declaraţia de creanţa a fost făcuta si in care omisiunea lichidatorului de a înscrie creanţa in tabelul creditorilor s-a materializat.

Aceste situaţii de fapt nu au fost avute in vedere de prima instanţa, consecinţa fiind netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 7 alin.l din L 85/2006  "Citarea partilor, precum si comunicarea oricăror acte de procedura, a convocărilor si notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolventa...."

Potrivit art. 7 alin. 3 din L 85/2006, se instituie o excepţie de la regula stabilita in alin.l si anume; "Prin excepţie de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedura civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii".

Aceasta excepţie constituie argumentul pentru care a solicitat să se aprecieze că faţă de SC D.S.G. SRL Galaţi era necesară a se efectua procedura de comunicare a notificării deschiderii procedurii falimentului, conform codului de procedura civila, nefiind suficienta doar publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa, deoarece avea calitatea de creditor cunoscut.

Aceasta calitate de creditor cunoscut putea fi verificată cu o minimă diligenţă din partea administratorului judiciar numit in cauza, având in vedere ca încă din luna octombrie a anului 2009, anterior deschiderii procedurii falimentului, SC D.S.G. SRL Galaţi avea demarate procedurile de executare silita împotriva debitorului sau SC S. 98 SRL Constanta.

Astfel, pe rolul BEJ Asociaţi D.V. si G.A.M., exista înregistrata cererea recurentei de executare silita nr. 1236/13.10.2009, in urma căreia a fost format dosarul de executare silita nr. 138/2010, având ca obiect cererea de executare silita a unui titlu executoriu constând BO seria … in suma de 11.618,58 lei.

 In aceasta situaţie, nu putea fi asimilată unui creditor necunoscut, sau pasiv, dezinteresat in valorificarea creanţelor sale împotriva debitorului său.

 In aceste împrejurări, apare o reala contradicţie intre actele întocmite de administratorul judiciar in cauză care, deşi avea cunoştinţa ca bunurile societatii debitoare puteau fi valorificate de către executorii judecătoreşti si, implicit, si creditorii care au solicitat executările silite, totuşi, nu a procedat la înştiinţarea acestora despre demararea procedurilor privind falimentul debitoarei, conform codului de procedura civila astfel, cum impun dispoziţiile Legii 85/2006 pentru creditorii cunoscuţi.

Consecinţa in cauza a faptului ca notificarea deschiderii procedurii nu a fost făcuta conform si dispoziţiilor codului de procedura civila, este ca dreptul recurentei de a contesta neînscrierea in tabelul suplimentar nu s-a născut niciodată, iar prin modul de a proceda al lichidatorului judiciar, drepturile noastre in procedura au fost esenţial vătămate.

Mai mult, art.76 din Legea nr. 85/2006, referindu-se la titularii de creanţe anterioare deschiderii procedurii (cazul societăţii recurente), prevede ca aceştia, dacă nu şi-au valorificat drepturile in termenul de la art.62 alin.1 lit.b, sunt decăzuţi din dreptul de a-si valorifica creanţele, excepţie făcând cazul când notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea art. 7 din lege .

Potrivit art. 7 din L85/2006, comunicarea şi notificarea oricărui act de procedură se fac conform dispoziţiilor art.85-94 Cod pr.civ.

Cu atât mai multa tărie, în cazul in care notificarea deschiderii procedurii nu s-a făcut deloc unui creditor, acesta este in drept să-şi valorifice creanţa anterioară deschiderii procedurii şi după expirarea termenului de la art. 62 alin. I lit. b L 85/2006 .

Ori, în speţă, deşi recurenta are o creanţa mult anterioara deschiderii procedurii si deşi la momentul deschiderii procedurii recunoaşterea pe cale judecătoreasca a creanţei era in curs, in forme procedurale făcute in contradictoriu si cu cunoştinţa debitoarei, totuşi nu i s-a notificat deschiderea procedurii la momentul şi în condiţiile art.61 (1 si 3) L 85/2006 in formele prevăzute de art. 7 L 85/2006 si art. 85-94 Cod pr.civ.

In cazul excepţiei de la art.76 din lege, prin chiar ipoteza textului, toate actele de procedura ce urmează declaraţiei de creanţa făcute după termenul de la art. 62 alin. 1 lit. b, vor putea fi făcute peste termenul prevăzut de lege, fara a se putea invoca tardivitatea, căci altfel, deşi s-ar da dreptul creditorului de a depune o declaraţie de creanţa după expirarea termenului, ar fi privat de mijloacele procedurale, pentru valorificarea acestui drept.

 Astfel, deşi era un creditor cunoscut, anterior deschiderii procedurii si ale cărui demersuri judecătoreşti privind recunoaşterea creanţei sale erau in curs la momentul deschiderii procedurii, in forme opozabile debitoarei, totuşi din eroare sau dol nu am fost incluşi in lista întocmită de debitor in condiţiile art. 28/32 din L 85/2006 si nici nu am fost recunoscuţi ca atare de administratorul judiciar provizoriu care a omis să facă demersurile de la art. 55,58 din L 85/2006.

 Ca efect al omisiunilor de mai sus nu a fost notificată in condiţiile art. 61(1) L 85/2006 cu privire la deschiderea procedurii si termenele de depunere a declaraţiilor de creanţe.

Toate aceste situaţii au fost mai presus de voinţa recurentei şi au împiedicat-o să săvârşească actele de procedura necesare valorificării creanţei sale in termenele prevăzute de L 85/2006.

De îndată ce împiedicarea a încetat, a făcut declaraţia de creanţa care, insa, a fost apreciata ca fiind tardiva, motiv pentru care creanţa sa a fost înlăturata, in mod eronat după precizările de mai sus.

Ca legea trebuie de aceasta maniera interpretata rezultă şi din faptul că, referindu-se la contestaţia de la art.73 art.75(1) din L 85/2006, legea recunoaşte dreptul ca şi după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut de acel articol, până la închiderea procedurii, orice parte interesată să poată formula contestaţie cu privire la trecerea unei creanţe in tabelul creditorilor, in cazul descoperirii unui fals, dol sau erori esenţiale.

Pentru identitate de raţiune, dolul sau eroarea esenţiala este de natura a justifica o contestaţie si după expirarea termenului de depunere a acesteia si atunci când datorita acestor cauze o creanţa nu este trecuta in tabelul creditorilor.

Ori a justificat deja existenta dacă nu a unui doi, cel puţin a unei erori esenţiale, indiferent ca ar fi a debitorului care nu a întocmit lista prevăzuta de art.28 din L85/2006 şi nu a depus documentele contabile, sau a administratorului judiciar provizoriu care deşi avea posibilitatea cunoaşterii calităţii recurentei de creditor, cat timp creanţa sa era in curs de executare, nu i-a făcut comunicările (notificările) la care lege ii obliga, pentru ca legea nu distinge asupra persoanei din partea căreia provine dolul sau căreia-i aparţine eroarea.

La data de 06.05.2011, data comunicării adresei prin care s-a luat măsura respingerii cererii de înscriere a creanţei sale a procedat la verificarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa a comunicărilor si actelor de procedura întocmite de administratorul judiciar si publicate in BPI.

Astfel, a constatat că la data comunicării adresei (06.05.2011), ultima publicare efectuata de administratorul judiciar in BPI o constituie Notificarea privind deschiderea procedurii de faliment numărul 3490/16.11.2010 in BPI nr. 9159/22.11.2010. (Face precizarea esenţiala că nici pana la aceasta data, respectiv 29.09.2011, administratorul judiciar nu a mai efectuat nicio publicare a vreunui act de procedura din data de 22.11.2010).

Fata de aceste aspecte rezulta că administratorul judiciar nu a depus şi nu a publicat in BPI tabelul suplimentar al creanţelor deşi avea aceasta obligaţie de îndeplinit pana la data de 17.12.2010, nu a întocmit un raport potrivit art. 21 alin.l din Legea 85/2006, deşi acesta trebuia întocmit lunar si publicat in extras la BPI, in schimb a întocmit o adresa prin care i se comunică că a luat măsura respingerii creanţei recurentei ca tardiva.

 In măsura in care chiar administratorul judiciar este in culpa cu privire la îndeplinirea atribuţiilor ce ii reveneau potrivit legii cu atât mai puţin se poate imputa unui creditor neîndeplinirea unei obligaţii care depindea in mod esenţial de actele de procedura ce urmau a fi îndeplinite de administratorul judiciar.

 Independent de argumentele expuse anterior, creditoarea SC D.S.G. SRL trebuia înscrisă în tabelul creanţelor in temeiul art. 66 (1) din Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006, care prevăd faptul că, creanţele rezultate din titluri executorii nu sunt suspuse procedurii de verificare, iar creanţa declarata de către SC D.S.G. SRL Galaţi se încadrează in aceasta dispoziţie legala, biletul la ordin constituind titlu executoriu.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta SC D.S.G. SRL se află în eroare susţinând că judecătorul sindic a respins contestaţia sa ca tardiv formulată, contestaţia fiind examinată pe fond şi respinsă, prin sentinţa civilă nr. 5916/28.10.2011 a Tribunalului Constanţa, ca neîntemeiată.

 Este real, însă, că a fost respinsă ca tardiv formulată cererea contestatoarei creditoare de înscriere a creanţei sale în cuantum de 11.618,58 lei în tabelul obligaţiilor debitoarei SC S. 98 SRL, lichidatorul judiciar arătând în adresa nr. 4550/29.04.2011 că această creanţă a fost depusă la dosar după data de 03.05.2010, data limită fixată de judecătorul sindic pentru depunerea declaraţiilor de creanţă.

Judecătorul sindic a reţinut în cauză că a fost corect notificată recurenta contestatoare despre deschiderea procedurii insolvenţei asupra debitoarei SC S. 98 SRL, notificarea fiind comunicată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, potrivit prevederilor art. 7, alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 85/2006 (BPI din data de 27.04.2010).

Nu poate fi incidentă în cauză norma de drept cuprinsă în dispoziţiile art. 102 Cod proc. civ., cât timp legea insolvenţei reprezintă norma specială ce se aplică prioritar, iar termenele stabilite de judecătorul sindic pentru depunerea declaraţiilor de creanţă urmează a fi respectate astfel cum au fost înscrise în sentinţa de deschidere a procedurii, fără a fi necesară comunicarea lor potrivit codului de procedură civilă.

Apărarea recurentei în sensul că a declanşat procedura de executare silită asupra debitoarei anterior deschiderii procedurii insolvenţei nu produce efecte în sensul repunerii acesteia în termenul de declarare a creanţei, cât timp la dosar nu există nicio dovadă privind menţionarea sa ca şi creditor conform cerinţelor art. 35 din legea insolvenţei.

Eventuala culpă a practicianului în insolvenţă privind neidentificarea creditorilor nu poate fi invocată ca şi cauză de înlăturare a sancţiunii prevăzute de art. 76 din Legea insolvenţei în contestaţia formulată potrivit prevederilor art. 73 din lege, aceste susţineri putând fi valorificate pe altă cale procedurală. 

În ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură se reţine că în reglementarea Legii insolvenţei 85/2006, citarea părţilor, precum şi comunicarea actelor de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Însă, art.7 alin. 3 teza I prevede ca excepţie de la regula instituită la alin.1 că actele de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor comunica în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Art.7 alin. 3 teza II statuează că, în ipoteza în care creditorii nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută de art.28 alin.1 lit.c) întrucât debitorul nu a depus lista completă a creditorilor şi adresele lor, indiferent de natura creanţei pe care aceştia o au, aceşti creditori vor fi citaţi, prin excepţie de la excepţia consacrată de art.7 alin.3 teza I, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, revenindu-se astfel la regula stabilită de art.7 alin.1 din lege.

Prin urmare, critica recurentei privind obligativitatea administratorului judiciar al debitoarei de a notifica pe contestatoare potrivit prevederilor art.7, alin. 3, prima teză din Legea nr. 85/2006 nu poate fi primită, cât timp aceasta se încadrează în rândul persoanelor prevazute de art.7, alin.3, teza finală din Legea insolvenţei, fiind unul dintre creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută de art. 28, alin.1, lit. c din acelaşi act normativ.

Curtea reţine că, faţă de lipsa listei cu numele creditorilor, ce ar fi trebuit  depusă de debitoare, norma incidentă în cauză este cea prevăzută de art.7, alin.3, teza finală din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă fiind aptă să asigure publicitatea necesară oricărui creditor diligent, pentru ca acesta să poată întreprinde toate măsurile necesare în vederea protejării dreptului pretins asupra debitoarei în cauză.

 Curtea observă, aşadar, că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolventei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

 Curtea reţine că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă privind existenţa unui fals, a unui dol sau a unei erori esenţiale ce justifică formularea unei contestaţii după expirarea termenului de depunere a contestaţiei, iar contestaţia recurentei a fost depusă în termenul prevăzut de art. 73, tardivă fiind declaraţia de creanţă faţă de termenul stabilit de judecătorul sindic.

Pe cale de consecinţă, faţă de aceste considerente, criticile recurentei nefiind întemeiate, Curtea constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat urmează a fi respins, în raport de prevederile art.

Domenii speta

Spete similare