Rolul activ al instanţei

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor, necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părţile se împotrivesc.

În speţă, în condiţiile în care remiterea titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 s-a bazat în mod exclusiv pe Registrul agricol 1948-1951 poziţia 59, raportat la neconcordanţele privind calculele suprafeţelor pe categorii de folosinţă, respectiv privind însumarea suprafeţelor de teren pe verticală şi orizontală, respectiv privind totalizările de suprafeţe de teren din registrul agricol, prima instanţă trebuia, în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, să pună în discuţie şi să dispună chiar şi din oficiu efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice pentru elucidarea aspectelor: dacă numărul 4,15 aflat în Registrul agricol 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziţia 59 provine din modificarea numărului 1,15, respectiv cifra 4 provine sau nu din modificarea cifrei 1 şi dacă a existat o modificare, datarea acesteia, raportat la susţinerea primarului Comunei Boiu Mare că modificarea cifrei în registrul agricol s-a produs în perioada aplicării legilor fondului funciar. Existând originalul Registrului agricol 1948-1951, expertiza criminalistică grafoscopică este proba pertinentă, concludentă şi utilă pentru aflarea adevărului în speţă.

Prima instanţă avea a observa incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 184 Cod procedură civilă 1865”

 DECIZIA CIVILĂ  Nr. 189/R/13 mai 2015

Prin sentinţa civilă nr. 7833/18.09.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2338/182/2013,  a fost respinsă cererea formulată de către petentul Primarul comunei Boiu Mare în contradictoriu cu intimatele B E şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 15.02.2013 sub dosar nr. 2338/182/2013 petentul  P G în calitate de PRIMAR AL COMUNEI BOIU MARE - PREŞEDINTE AL COMISIEI LOCALE BOIU MARE PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii: B E şi COMISIA JUDEŢEANĂ MARAMUREŞ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004, eliberat pe numele intimatei B E, în sensul reducerii suprafeţei de teren de la 3,15 ha la 0.15 ha cât era îndreptăţită să primească, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea cererii s-a arătat că  la data de 3.02.2004 s-a eliberat pârâtei  B E Titlul de proprietate nr. 3110 pentru suprafaţa de 3,15 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Suprafaţa de pădure atribuită în plus s-a datorat  unei erori de calcul constate în Registrul agricol din anii 1948-1951 al satului Boiu Mare la poziţia nr. 59 unde autorul pârâtei, N M figurează cu terenuri agricole, neagricole şi forestiere care prin însumare depăşesc suprafaţa totală a gospodăriei agricole cu 3 ha.

Această suprafaţă în plus provine de la creşterea suprafeţei de păduri, care, aşa cum se poate observa din copia Registrului agricol, a fost modificată.

În drept au fost invocate prevederile art. III din Legea 169/1997, privind modificarea şi completarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991.

Pentru termenul de judecată din data de 24.10.2013 intimata B E a formulat întâmpinare, solicitând instanţei, în baza probelor ce se vor administra în cauză, să dispună respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată şi să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de purtarea procesului.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Din analiza actelor ce au stat la baza emiterii  Titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 rezultă faptul că pârâtei B E i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3,15 ha în baza  registrului agricol din perioada 1948-1951, potrivit căruia N M, antecesorul pârâtei, deţinea în perioada menţionată o suprafaţă de 4,15 ha pădure. La data depunerii cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv 27.03.1998, situaţia reflectată de registrul agricol cu privire la suprafaţa terenului cu vegetaţie forestieră deţinut de antecesorul petentei era atestată  prin adeverinţa nr. 449 eliberată de Primăria comunei Boiu Mare. Petenta a fost validată pe Anexa nr. 53 poziţia nr. 61, în calitate de moştenitoare a autorului N M  pentru  diferenţa de 3,15 ha, având în vedere faptul că pentru suprafaţa de 1 ha din totalul de 4,15 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate după acelaşi autor în baza Legii nr. 18/1991, aspect ce rezultă din coroborarea menţiunilor din anexa nr. 53 şi anexa nr. 15.

Petentul a invocat faptul că în realitate antecesorul  pârâtei a deţinut suprafaţa de 1,15 ha pădure iar acesteia  i  s-a atribuit în plus o suprafaţa de 3 ha fapt ce se datorează  unor erori de calcul, în registrul agricol suprafaţa terenului cu vegetaţie forestieră înscrisă în poziţia antecesorului petentei fiind modificată. Totodată s-a invocat faptul  că există neconcordanţe în ceea ce priveşte menţiunile din registrul agricol în sensul că totalul suprafeţei de teren deţinută de N M ( la rubrica suprafaţa totală a gospodăriei agricole ) nu coincide cu suma suprafeţelor de teren defalcate pe categorii de folosinţă iar  totalul suprafeţei de pădure pentru toate poziţiile de pe fila din registrul agricol este calculat avându-se în vedere suprafaţa de 1,15 ha.

Potrivit art. III alin. 1 lit. a pct. (VI) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri. 

În speţă nu s-a făcut dovada faptului că petentei i s-a atribuit o suprafaţă de pădure mai mare decât cea deţinută de antecesorul acesteia.

Instanţa a constatat că pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza unui act doveditor dintre cele enumerate de prevederile art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, act ce reflecta situaţia existentă la momentul de referinţă al naţionalizării terenurilor cu vegetaţie forestieră iar calitatea acesteia de moştenitoare a titularului poziţiei din registrul agricol nu este contestată. 

Totodată dovada dreptului de proprietate al autorului s-a făcut pe baza  unui înscris eliberat de către  primăria comunei (adeverinţa nr. 449/1998) în baza unui act (registrul agricol)  aflat de asemenea în păstrarea acestei instituţii şi nicidecum un înscris extrinsec activităţii acesteia  depus de către pârâtă.

 Faptul că în anexa nr. 15 întocmită în baza Legii nr. 18/1991  autorul N M figurează cu suprafaţa de 1,15 ha avându-se în vedere acelaşi act doveditor nu reprezintă o dovadă în sprijinul susţinerilor petentului ţinând seama de faptul că în anexa nr. 53 întocmită de aceeaşi comisie locală în baza Legii nr. 1/2000 se menţiona faptul că suprafaţa totală de pădure avută în proprietate de autorul pârâtei  este de 4,15 ha.  Această  suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră  a fost confirmată la momentul depunerii cererii de reconstituire prin adeverinţa nr. 449/27.03.1998 eliberată de Primăria comunei Boiu Mare .

Existenţa unor neconcordanţe între actele emise sau eliberate de aceeaşi autoritate administrativă nu pot fi interpretate în detrimentul pârâtei.

Tot astfel constatarea existenţei unor erori de calcul în registrul agricol în sensul  că totalul suprafeţei agricole este mai mic decât totalul ce rezultă din însumarea suprafeţelor defalcate pe categorii de folosinţă nu reprezintă o dovadă certă că antecesorul petentei nu a deţinut suprafaţa de 4,15 ha pădure înscrisă în registrul agricol. În ceea ce priveşte modificările invocate, chiar dacă se acceptă ipoteza susţinută de petent  nu există nicio dovadă că aceste modificări  s-au efectuat în perioada aplicării Legilor fondului funciar şi nu la momentul efectuării înscrierilor din registrul agricol. 

Pentru motivele mai sus arătate instanţa a respins acţiunea  formulată de petent ca neîntemeiată. 

Împotriva sentinţei civile nr. 7833/18.09.2014, pronunţate de către Judecătoria Baia mare în dosarul nr. 2338/182/2013, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurentul-petent Primarul comunei Boiu Mare, judeţul Maramureş, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi rejudecând, admiterea cererii introductive de instanţă în sensul anulării parţiale a titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004, eliberat pe numele intimatei B E, în sensul reducerii suprafeţei acordate prin titl de proprietate de la 3,15 ha la 0,15 ha teren cu vegetaţie forestieră, cu cheltuieli de judecată.

În motivele de recurs, recurentul-petent a arătat că, în aprecierea acestuia, hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, fiind dată, în opinia recurentului, cu interpretarea greşită a probelor de la dosar.

Recurentul-petent critică prin memoriul de recurs motivarea sentinţei atacate, arătând că deşi instanţa de fond constată ca în Anexa 15, aflată la fila 56 din dosarul de fond, întocmită în baza dispoziţiilor Legii 18/1991, autorul intimatei, N M, figurează cu suprafaţa de 1,15 teren cu vegetaţie forestieră, din care în baza Legii 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe 1 ha de teren cu vegetaţie forestieră, rămânând de reconstituit încă 0,15 ha teren în baza Legii 1/2000 şi că în actele întocmite în anul 1998, acesta, în urma modificărilor efectuate în registrul agricol, figurează cu 3 ha teren cu vegetaţie forestieră în plus faţă de anul 1991, în mod greşit reţine că nu exista nicio dovadă că aceste modificări s-au efectuat în perioada aplicării legilor fondului funciar, aspect care este evident, în opinia recurentului.

Împrejurarea că modificările în registrul agricol s-au realizat în perioada 1991-1998 rezultă fără echivoc din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în opinia recurentului.

Din Registrul Agricol pentru anii 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziţia 59 privind pe N M, se poate observa printr-un calcul simplu (însumarea suprafeţelor de teren pe verticală şi orizontală) existenta acestei diferenţe de 3 ha teren, datorată modificărilor de suprafeţe (pădure) efectuate în registru la poziţia 59, fără a se fi modificat însă şi totalizările de suprafeţe din registru.

Mai mult, este important în opinia recurentului, că la dosarul de fond funciar nu există din partea intimatei nicio cerere în care să se indice clar suprafaţa de teren cu vegetaţie forestiera solicitată de aceasta, după autorul N M.

Conform art. III aliniat (1) litera a (VI) din Legea 169/1997, aşa cum a fost modificat succesiv "Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: a)Actele de reconstituire sau de constituirea a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt: (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri; Aliniat (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim.."

Recurentul a invocat în drept dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865 şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata B E a depus la dosar, la data de 8.04.2015, întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

În motivarea întâmpinării sale, intimata B E a arătat că, în aprecierea sa, motivele de recurs sunt nefondate.

Intimata afirmă că antecesorul său figura cu 4,15 ha teren cu vegetaţie forestieră, conform registrului agricol din anii 1948-1951, din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 1 ha la Legea 18/1991 şi Legea 1/2000, conform titlului de proprietate nr. 2436/29.07.2003, în locul numit „Sovar”.

Ulterior, petenta a solicitat diferenţa de teren şi, conform titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004, a primit 3,15 ha teren cu vegetaţie forestieră. În completarea titlului nr. 3110/2004, Comisia locală a făcut o eroare, în sensul menţionării la poziţia 1 din titlu a suprafeţei de 1 ha pădure în locul numit Sovar, acelaşi teren din titlul nr. 2436/2003.

În opinia intimatei, în mod corect prima instanţă a reţinut că intimata a făcut dovada dreptului de proprietate pe baza înscrisurilor eliberate de primăria Boiu Mare (adeverinţa nr. 449/1998) şi pe baza registrului agricol aflat în păstrarea primăriei şi nicidecum în baza unui înscris depus de intimată.

Din registrul agricol şi din adeverinţa nr. 449/1998 eliberată de primărie, rezultă cu claritate că antecesorul intimatei a figurat cu 4,15 ha de pădure. Dacă există o greşeală pe defalcarea pe categorii de folosinţă în registrul agricol, nu înseamnă că antecesorul intimatei nu ar fi deţinut 4,15 ha pădure şi că s-ar fi operat în registrul agricol în perioada aplicării legilor fondului funciar, afirmă intimata-filele 10-11 din dosarul de recurs.

Intimata Comisia judeţeană Maramureş de aplicare a legilor fondului funciar nu a depus întâmpinare şi nu şi-a desemnat un reprezentant în instanţă pentru a-şi expune poziţia procesuală.

La solicitarea intimatei a fost prezentat în original Registru Agricol 1948-1951, în şedinţa publică din 6.05.2015.

Analizând sentinţa civilă nr. 7833/18.09.2014, pe baza motivelor de recurs formulate, în considerarea dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a constatat faptul că recurentul petent Primarul comunei Boiu Mare, întemeiat pe dispoziţiile art. III din  Legea nr. 169/1997 privind modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a solicitat a se constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 în sensul reducerii suprafeţei de teren de la 3,15 ha la 0,15 ha, cât, afirmă petentul respectiv suprafaţa la care intimata era îndreptăţită, afirmând că atribuirea suprafeţei de 3 ha s-a datorat unei erori de calcul constatate în Registrul agricol din anii 1948-1951 al satului Boiu Mare, la poziţia 59, unde autorul pârâtei, N M, figurează cu terenuri agricole, neagricole şi forestiere care prin însumare depăşesc suprafaţa totală a gospodăriei agricole cu 3 ha.

Petentul afirmă că suprafaţa de păduri din registrul agricol a fost modificată şi că împrejurarea că modificările în registrul agricol s-au realizat în perioada 1991-1998 rezultă fără echivoc din toate înscrisurile depuse la dosar, respectiv din registrul agricol pentru anii 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziţia 59 privind pe N M, cu privire la care, printr-un calcul simplu, respectiv prin însumarea suprafeţelor de teren pe verticală şi orizontală, rezultă existenţa acestei diferenţe de 3 ha teren, datorată modificărilor de suprafeţe de pădure efectuate în registru la poziţia nr. 59, fără a se fi modificat şi totalizările de suprafeţe din registrul agricol.

Prima instanţă, în construirea silogismului juridic ce a condus-o la soluţia de respingere a cererii, preia apărările intimatei, potrivit cărora dovada dreptului de proprietate asupra terenului din titlul atacat s-a făcut pe baza unui înscris eliberat de primăria comunei, adeverinţa nr. 449/1998, care se baza tot pe registrul agricol în cauză şi pe baza acelui registru agricol  care se afla de asemenea în păstrarea primăriei şi nicidecum nu era un act extrinsec activităţii primăriei, depus de către pârâtă.

Mai reţine prima instanţă că în Anexa nr. 53, întocmită tot de Comisia locală Boiu Mare, este trecută aceeaşi suprafaţă de 4,15 ha, la fel prin adeverinţa emisă de Comisia locală Boiu Mare nr. 449/27.03.1998-acte care au fost emise tot pe baza registrului agricol – şi concluzionează că existenţa unor neconcordanţe între aceste acte emise sau eliberate de aceeaşi autoritate administrativă nu poate fi interpretată în detrimentul pârâtei, la fel nici constatarea existenţei unor erori de calcul în registrul agricol în sensul că totalul suprafeţei agricole este mai mic decât totalul ce rezultă din însumarea suprafeţelor defalcate pe categorii de folosinţă.

Prima instanţă, sesizată fiind în mod oficial cu existenţa unor „modificări” în registrul agricol 1948-1951 al comunei Boiu Mare, poziţia 59, prin modificarea numărului 4,15 din 1,15 în 4,15, respectiv modificarea cifrei 1 în cifra 4, avea datoria să califice în  mod juridic această sesizare, să remarce că i s-a adus la cunoştinţă săvârşirea unei posibile fapte penale, şi să procedeze la aplicarea dispoziţiilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor, necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părţile se împotrivesc.

În speţă, în condiţiile în care remiterea titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 s-a bazat în mod exclusiv pe Registrul agricol 1948-1951 poziţia 59, raportat la neconcordanţele privind calculele suprafeţelor pe categorii de folosinţă, respectiv privind însumarea suprafeţelor de teren pe verticală şi orizontală, respectiv privind totalizările de suprafeţe de teren din registrul agricol, prima instanţă trebuia, în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, să pună în discuţie şi să dispună chiar şi din oficiu efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice pentru elucidarea aspectelor: dacă numărul 4,15 aflat în Registrul agricol 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziţia 59 provine din modificarea numărului 1,15, respectiv cifra 4 provine sau nu din modificarea cifrei 1 şi dacă a existat o modificare, datarea acesteia, raportat la susţinerea primarului Comunei Boiu Mare că modificarea cifrei în registrul agricol s-a produs în perioada aplicării legilor fondului funciar. Existând originalul Registrului agricol 1948-1951, expertiza criminalistică grafoscopică este proba pertinentă, concludentă şi utilă pentru aflarea adevărului în speţă.

Prima instanţă avea a observa incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 184 Cod procedură civilă 1865.

Aşa fiind, raportat la dispoziţiile art. 305 Cod procedură civilă 1865, care arată că, în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, tribunalul, în baza art. 312 pct. 3 şi 5 Cod procedură civilă 1865, raportat la art. 304 pct. 5, art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, a fost admis recursul, s-a casat sentinţa civilă atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de trimitere, cu observarea considerentelor anterior expuse va pune în discuţie şi va administra proba cu expertiza criminalistică grafoscopică cu obiectivele arătate, precum şi orice alte probe pertinente, concludente şi utile în vederea pronunţării unei sentinţe temeinice şi legale.

Domenii speta

Spete similare