Indemnizaţie reparatorie. Decizie de recuperare a salariilor încasate necuvenit

-Art. 4, al. 4 din Legea nr. 341/2013;

-Art. 179, al. 1,4 din Legea nr. 263/2010;

-Art. 1 al.1 Legea nr. 125/2014.

Prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 125/2014  reglementează amnistierea fiscală a debitului constituit sau care urmează a fi constituit în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a legii, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor.

Raportat la toate aceste dispoziţii legale, Curtea a reţinut că situaţia apelantului reclamant nu se încadrează în prevederile Legii nr.125/2014, din moment ce nu suntem nici în prezenţa unei indemnizaţii speciale acordată în virtutea calităţii de pensionar şi nici a unei indemnizaţii de însoţitor.

Indemnizaţia specială prevăzută de Legea nr.341/2004 nu se încadrează în obiectul amnistierii astfel cum este redat în art.1 alin.1 din legea nr.125/2014

Prin sentinţa civilă nr.1593 din 10 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.1927/102/2014, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul B. L. A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâta a emisă Decizia nr.24917/09.04.2014 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, care nu a fost emisă ca urmare a recalculării pensiei, ci ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti – decizia civilă nr.55 din 23.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş. Prima instanţă a apreciat că pârâta a procedat în mod legal la emiterea deciziei atacate, fiind în prezenţa unei proceduri care derogă de la dreptul comun. S-a mai reţinut cu privire la susţinerile reclamantului, că acesta reiterează argumentele pe care le-a adus în cursul soluţionării dosarului în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.1829/2013 a Tribunalului Mureş, motiv pentru care sunt incidente prevederile art.430 Cod procedură civilă, fiind în prezenţa unei autorităţi de lucru judecat sub forma prezumţiei.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul B. L. A. a declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul reclamant invocă art.4 ind.3 alin.2 din Legea nr.341/2004 şi susţine că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr.125/2014. Arată că în cauză a contestat decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie reparatorie prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2003 şi că urmare a normei de trimitere cuprinsă în art.4 ind.3 alin.2 din acest act normativ, acestei proceduri de recuperare i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.1 alin.1 şi art.3 din Legea nr.125/2014. Pentru aceste motive, apelantul susţine că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât s-a întemeiat pe prevederile art.179 alin.1 şi 4 din Legea nr.263/2010. Apelantul arată că Legea nr.125/2014 nu face distincţie între situaţiile generatoare de obligaţii sub forma unor debite (respectiv recalcularea pensiei sau hotărâri judecătoreşti), fiind un act normativ prin care legiuitorul exonerează beneficiarii de la plata sumelor cu titlu de debit către Casa de Pensii.

Intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mureş a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamant. Arată că apelantul reclamant este beneficiarul unei indemnizaţii de revoluţionar, drepturile fiind stabilite în baza Deciziei nr.149817/2006 începând cu data de 24.12.2005, în temeiul Legii nr.341/2004, i s-au acordat aceste drepturi, însă în prezent această indemnizaţie este suspendată în temeiul Legii nr.283/2011. Apelantului reclamant i s-a emis Decizia de debit nr.249817/09.04.2014, contestată de reclamant, urmare a punerii în executare a sentinţei nr.1829/2013 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.2396/102/2013 şi a deciziei civile nr.55/2014 a Curţii de Apel Tg.Mureş, intimatul invocând prevederile art.448 Cod procedură civilă privind caracterul executoriu al sentinţei amintită mai sus. Intimatul arată că apelantul reclamant a invocat în contestaţia formulată, chestiuni de fond ce au fost analizate în dosarul nr.2396/102/2013. Susţine în continuare că nu sunt incidente prevederile Legii nr.125/2014 întrucât indemnizaţia încasată de apelantul reclamant este o indemnizaţie specială care nu face obiectul acestei legi. În aceste condiţii sunt aplicabile prevederile art.179 alin.1 şi 4  din Legea nr.263/2010.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin raportare la motivele de apel invocate şi în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea a reţinut următoarele:

Prin motivele de apel, reclamantul invocă incidenţa prevederilor Legii nr.125/2014. Criticile aduse prin cererea de apel se raportează la acest act normativ şi se invocă în esenţă inaplicabilitatea în aceste condiţii, a art.179 alin.1 şi 4 din Legea nr.263/2010.

Apelatul reclamant a fost beneficiar al unei indemnizaţii lunare reparatorii acordate în temeiul unei legi speciale acordată în temeiul Legii nr.341/2004 - Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987.

Susţinerile apelantului sunt nefondate întrucât prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 125/2014  reglementează amnistierea fiscală a debitului constituit sau care urmează a fi constituit în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a legii, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor.

Raportat la toate aceste dispoziţii legale, Curtea a reţinut că situaţia apelantului reclamant nu se încadrează în prevederile Legii nr.125/2014, din moment ce nu suntem nici în prezenţa unei indemnizaţii speciale acordată în virtutea calităţii de pensionar şi nici a unei indemnizaţii de însoţitor.

Prevederile art. 4 ind.3 (2) din Legii nr. 341/2004 invocate de apelant prevăd că „(2) Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel”.

Ori indemnizaţia specială prevăzută de Legea nr.341/2004 nu se încadrează în obiectul amnistierii astfel cum este redat în art.1 alin.1 din legea nr.125/2014

Contrar celor susţinute de apelant, dispoziţiile art.4 ind.3 (2) din Legea nr. 341/2004 conduc la concluzia aplicării în ce priveşte recuperarea debitului, a prevederilor speciale de executare prevăzute de Legea nr.263/2010 – în speţă art.179.

Aşa cum arată intimatul în întâmpinare, decizia de recuperare debit atacată în cauză a fost emisă pentru punerea în executare a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr.1829/2013 pronunţată de Tribunalul Mureş şi decizia civilă nr.55/2014 a Curţii de Apel Tg.Mureş. În aceste condiţii, legalitatea deciziei de recuperare debit se raportează la prevederile la art.179 din Legea nr.263/2010, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.

Faţă de susţinerile reclamantului redate în motivele cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că prima instanţă a aplicat corect prevederile art.430 alin.1 şi 2 din Codul de procedură civilă, întrucât chestiunile de fond invocate de reclamant, referitoare la caracterul legal sau nu al acordării indemnizaţiei prevăzută de Legea 341/2004 în cursul anului 2011 şi cuantumul acesteia, nu pot fi rediscutate fiind deja analizate în litigiul în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti amintite şi se opun cu putere de lucru judecat. 

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă prezentul apel urmează a fi respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare