Calitate procesuală activă. Dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat nu se poate naşte decât dacă reclamanta face dovada neechivocă a identităţii dintre persoana sa şi cea a proprietarului înscris în cartea funciară la momentul preluării terenului

Calitate procesuală activă. Dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat nu se poate naşte decât dacă reclamanta face dovada neechivocă a identităţii dintre persoana sa şi cea a proprietarului înscris în cartea funciară la momentul preluării terenului.

Deşi reclamanta pretinde că este continuatoarea fostei  forme asociative  „F.I.S.” care a fost înfiinţată ulterior  anului 1940, acest lucru nu rezultă nici măcar din  Statutul reclamantei ACSO unde nu există  nicio menţiune în acest sens; mai mult,  în cartea funciară sunt întabulaţi „agricultorii din comuna S.”, astfel că nu se poate crea nicio legătură  între proprietarii de carte  funciară şi formele asociative, cea actuală (ACSO)  şi cea pe care reclamanta pretinde că o continuă„F.I.S.”.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale -  Decizia civilă nr.16 /05  februarie 2015

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 3442/97/09.04.2013, reclamanta A.C.S.O. a chemat în judecată pe pârâtul SR – prin SC H.B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că pârâtul a preluat, prin expropriere, terenul proprietatea sa în suprafaţă de 76.000 mp, pentru realizarea obiectivului de interes naţional „Amenajarea Hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.”, declarată ca atare prin H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să le achite suma de 2.340.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat şi suma de 450.000 lei echivalentul lipsei de folosinţă pe perioada 2010-2014.

În motivarea acţiunii astfel precizate, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin H.G. nr. 392/2002 Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes naţional a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.”, fiind desemnat ca expropriator S.R. prin SC H.B., iar  anterior acestei hotărâri de guvern, pârâtul a preluat faptic terenurile proprietatea sa – înscrise în CF 32 S., fără să-i achite contravaloarea acestora şi fără să sesizeze instanţa de judecată pentru soluţionarea cererii de expropriere, conform art. 21 din Legea nr.33/1994. A mai arătat că potrivit art. 26 din Legea nr.33/1994, despăgubirea ce i se cuvine se compune din valoarea reală a imobilelor şi din prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.21 şi următoarele din Legea nr. 33/1994, Constituţia României şi HG nr.392/2002.

Prin sentinţa civilă nr.77/2014 Tribunalul Hunedoara a respins excepţiile invocate de pârâtă şi a admis în parte acţiunea civilă formulată  de reclamantă, a constatat că pârâtul a preluat, prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică de interes naţional „Amenajarea Hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.”, declarată prin H.G. nr. 392/2002, terenurile în suprafaţă de 65.696 mp, din care 31.178 mp teren agricol, situate pe raza localităţii S.O.,  fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 732.683 lei, reprezentând valoarea terenurilor agricole expropriate în suprafaţa de 31.178 mp şi suma de 127.418 lei, reprezentând prejudiciul creat pe perioada 2010-2014, pentru lipsa folosului agricol, nerealizat, pe suprafaţa respectivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut în esenţă că terenul reclamantei a fost expropriat în fapt, fără ca aceasta să primească despăgubirile legale, care conform art.26 din Legea nr.33/1994, trebuie să includă valoarea imobilului expropriat stabilită la preţul de piaţă, plus valoarea prejudiciului creat, care reprezintă folosul agricol nerealizat, şi nici teren în echivalent. Pentru stabilirea valorii terenului şi a folosului de tras  au fost efectuate rapoarte de expertiză de evaluare.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei, instanţa de fond a stabilit că A.C.S.O. şi-a dovedit calitatea de persoană cu vocaţie la despăgubiri pentru terenurile în litigiu, expropriate de pârât  întrucât aceasta s-a constituit ca persoană juridică, în condiţiile art. 28 (1 şi 4) din Legea nr.1/2000, ca formă asociativă de administrare şi exploatare a terenurilor cu vegetaţie forestieră, a păşunilor şi fâneţelor de tipul celor în litigiu, prin reorganizarea formei asociative iniţiale, constituite în acelaşi scop, redobândind, potrivit legii, în patrimoniul ei, proprietăţile imobiliare ale acestei persoane juridice de la care se revendică.

Prin apelul declarat împotriva sentinţei, reclamanta A.C.S.O. a solicitat modificarea acesteia  în sensul admiterii în întregime a cererii şi a obligării pârâtei la plata despăgubirilor şi a folosului de tras pentru toate terenurile preluate în suprafaţă de 65.696 mp.

În motivarea apelului de susţine, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a făcut o diferenţiere între terenurile din intravilan şi cele din extravilan, stabilind pentru acestea din urmă o altă cale de retrocedare, în condiţiile în care cele două categorii de terenuri au o situaţie juridică identică, fiind preluate în vederea exproprierii, iar legea aplicabilă este Legea nr.33/194.

Prin apelul declarat de pârâta SC H.B.  pentru pârâtul S.R. s-a solicitat ca instanţa de apel „să ţină cont de temeiurile de drept invocate de pârâtă la fond şi să verifice situaţia de fapt cu aplicarea legii în contradictoriu cu reclamanta”. Sentinţa a fost criticată în principal sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care  nu a dovedit preluarea terenului din proprietatea presupuşilor săi antecesori, în condiţiile în care este o persoană juridică de drept privat.

În dezvoltarea motivelor de apel, cu privire la această  critică, se susţine că reclamanta ca persoană juridică recunoscută prin sentinţa civilă nr.564/2000 nu şi-a probat continuitatea şi nici calitatea de expropriat, respectiv nu a probat preluarea terenului din proprietatea presupuşilor săi antecesori la nivelul anului 1989, antecesori care nu se regăsesc în lista celor notificaţi, astfel că prin sentinţa pronunţată nu s-a clarificat calitatea succesorală a reclamantei în raport de înscrierile din cartea funciară.

Reclamanta a susţinut în apărare că are calitate procesuală activă în cauză, aspect ce rezultă din sentinţa civilă nr.564/2000 a Judecătoriei Haţeg, Statutul asociaţiei de unde rezultă că în patrimoniul acesteia intră mai multe terenuri, inclusiv terenurile înscrise în CF nr. 32 S., tabelul cu membrii composesoratului, actul constitutiv al fostei asociaţii de păşunat „F.I.” S., în patrimoniul căreia intrau şi terenurile înscrise în CF 32 S., adeverinţa eliberată de secţia mixtă de carte funciară a Judecătoriei Haţeg din anul 1929, adeverinţa nr. 637/2000 a Primăriei Sântămărie O., actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea asociaţiei.

Prin decizia 16/5.02.2015 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa Tribunalului şi a respins acţiunea reclamantei ca urmare a lipsei calităţii procesuale active a acesteia.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale active, reclamanta a susţinut că şi-a dovedit calitatea procesuală activă prin sentinţa civilă nr. 564/11.09.2000 a Judecătoriei Haţeg prin care s-a acordat personalitate juridică A.C.S.O., prin statutul Asociaţiei unde la art. 7 „Patrimoniul asociaţiei” se menţionează „suprafeţele indivize de teren care au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000….înscrise în CF nr. …..32,… certificate de comisia locală a comunei S.O.” şi prin actul constitutiv şi statutul fostei asociaţii de păşunat „F.I.S.”, în patrimoniul căreia intrau şi terenurile în litigiu.

Prin urmare, reclamanta susţine, în esenţă, că A.C.S.O. este continuatoarea fostei asociaţii „F.I.S.”, în patrimoniul căreia sunt menţionate terenurile înscrise în CF nr. 32 S.

Analizând Actul constitutiv al asociaţiei „F.I.S.” s-a constatat că acest document nu cuprinde nicio dată cu privire la momentul constituirii asociaţiei. Având în vedere faptul că Asociaţia s-a constituit în baza Legii pentru organizarea, administrarea şi exploatarea păşunilor (art. 1 din Statut), iar această lege (Legea nr. 165/1943) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.66/19 martie 1943, este evident că asociaţia a dobândit personalitate juridică doar ulterior acestei date.

Însă formele asociative înfiinţate ulterior anului 1940 nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 26 din Legea nr.1/2000.

Astfel, la art.26 din Legea nr.1/2000 se menţionează că foştilor membri ai formelor asociative de tipul  composesoratelor, obştilor de moşneni, obştilor răzeşeşti, păduri grănicereşti şi alte forme asimilate acestora şi moştenitorilor acestora, li se eliberează titlu de proprietate pe o suprafaţă ce nu poate depăşi suprafaţa rezultată din aplicarea reformei agrare din anul 1921.

Prin urmare, legea are în vedere formele asociative ce existau la acel moment  (1921) şi ale căror terenuri au făcut obiectul reformei agrare.

Mai mult, la art. 27 din Legea nr.1/2000 se menţionează că „exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art.26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilor 1921 – 1940”.

Din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă că terenurile cu vegetaţie forestieră ce puteau fi reconstituite fostelor forme asociative, conform art. 26, urmau a fi exploatate în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţie existentă în perioada 1921-1940.

Dacă legiuitorul nu ar fi avut în vedere exclusiv formele asociative existente în perioada 1921-1940, atunci noilor forme asociative, reînfiinţate în baza Legii nr.1/2000, nu li s-ar fi putut impune exploatarea terenurilor în baza statutelor formelor asociative anterioare, deoarece aceste statute nu le-ar fi opozabile şi nici nu ar avea cunoştinţă de conţinutul lor dacă nu ar fi ale formelor asociative iniţiale, pe care le succed.

Însă legiuitorul a avut în vedere formele asociative ce existau în perioada 1921-1940 (chiar şi cele înfiinţate anterior acestei perioade, dar care au continuat să existe după aplicarea reformei agrare din 1921) şi care s-au reînfiinţat în baza Legii nr.1/2000, astfel că fiind vorba de continuarea aceleiaşi persoane juridice exploatarea urma să se facă în condiţiile statutelor de la momentul înfiinţării asociaţiilor iniţiale.

De altfel, în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 28 din Legea nr.1/2000, care la alin. 1 menţionează că persoanele îndreptăţite se vor constitui în formele asociative iniţiale.

Mai mult, în A.C.S.O. se menţionează, la art.26, că membrii asociaţiei sunt proprietarii şi urmaşii celor ce au deţinut cote indivize de terenuri cu vegetaţie forestieră ale fostului composesorat al satului S. Însă la dosar nu există niciun document cu privire la acest composesorat şi nici nu s-a susţinut că între acesta şi Asociaţia „F.I.S.” ar exista vreo legătură, de altfel nedovedită.

Chiar dacă s-ar pleca de la premisa că reclamanta este continuatoarea proprietarilor tabulari, respectiv a „agricultorilor din comuna S.”, astfel cum este întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, instanţa a reţinut  că în Cartea funciară nr.32 S. sunt înscrise mai multe nr. topografice, iar la categoria de folosinţă a terenurilor se regăseşte şi categoria „păduri”.

Este adevărat că pe aceste terenuri ar fi putut să existe şi vegetaţie forestieră, însă această ipoteză nu a fost dovedită în speţă, martorul audiat în cauză  declarând că sub lacul de acumulare erau terenurile cele mai fertile, de pe care se obţineau recolte însemnate, mai puţin în cazul recoltelor de grâu, care nu se pretau la condiţiile regiunii.

Mai mult, în cartea funciară sunt întabulaţi „agricultorii din comuna S.”, or din titulatura acestora se deduce că aceştia se ocupau de practicarea agriculturii şi nu de exploatarea pădurilor.

Or, pentru reînfiinţarea unei forme asociative în baza Legii nr.1/2000 este necesar să se facă dovada calităţii de continuatoare a unor proprietari de suprafeţe împădurite/cu vegetaţie forestieră, terenuri care prin natura lor nu sunt pretabile practicării agriculturii, pentru a se putea susţine cu temei că reclamanta – ca formă asociativă înfiinţată pentru exploatarea terenurilor cu vegetaţie forestieră (art.5 din Statut) – ar fi continuatoarea agricultorilor din comună.

Ţinând cont de faptul că asociaţia „F.I.S.” a fost înfiinţată ulterior perioadei de referinţă menţionată în lege (1921-1940), că în Statutul ACSO  nu există nicio menţiune că este continuatoarea acestei forme asociative, iar în cartea funciară nu este întabulat dreptul de proprietate al unei forme asociative şi nici nu figurează categoria de folosinţă „pădure”, instanţa a reţinut că reclamanta nu şi-a justificat calitatea procesuală activă ( nici în raport de proprietarii de carte funciară – agricultorii din comuna S.) pentru a solicita contravaloarea terenului expropriat înscris în CF nr.32 S., astfel că excepţia invocată de pârâtă a fost considerată  întemeiată şi a fost  admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Domenii speta

Spete similare