Deschidere iniţială drept de pensie

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 30.05.2012 şi înregistrată sub nr. 6922/86/2012, reclamanta N. M. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la anularea deciziei nr. 258858 din 18.06.2011 şi întocmirea unui calcul al punctajului de pensie realizat lunar prin raportarea salariului brut lunar individual, a contribuţiei individuale la asigurările sociale, raportat la salariul realizat lunar; calcularea punctajului de pensie pentru perioada 1992 – 2001, perioadă care a fost omisă la calcularea pensiei anticipate şi la pensia pentru limită de vârstă.

În motivarea acţiunii a arătat reclamanta faptul că prin răspunsurile primite de la pârâtă i s-a adus la cunoştinţă faptul că în adeverinţa depusă la Casa Judeţeană de Pensii Suceava sunt menţionate salariile brute şi, conform legii, acestea nu pot fi luate în calcul. De asemenea, prin adresa nr. 1217 din 21.03.2012 a fost înştiinţată că petiţia sa a fost înaintată la Casa Naţională de Pensii, primind un nou răspuns prin hotărârea nr. 1404 din 19.04.2011, cu toate că plângerea s-a înaintat la data de 21.03.2012, iar răspunsul a fost primit la 19.04.2011.

Mai arată reclamanta faptul că înţelege să conteste faptul că pârâta nu i-a luat în calcul perioada 1992 – 2001, precum şi decizia nr. 258858 din 3.05.2012, care a fost incorect calculată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, precum şi prin precizări, pârâta a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, motivat de faptul că a mai contestat aceste drepturi care au fost tranşate prin sentinţa civilă nr. 922 din 25.06.2007, rămasă definitivă şi irevocabilă, contestaţia fiind respinsă ca nefondată.

De asemenea, a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii în ceea ce priveşte contestarea deciziei nr. 258858 din 24.08.2012, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, având în vedere că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de aceea că în dosarul de pensie al reclamantei nu există adeverinţe care să ateste sporul de vechime după data de 1.04.1992, aspect specificat atât în hotărârea Comisiei centrale de contestaţii, cât şi în hotărârile judecătoreşti aflate la dosar. Pe de altă parte, consideră că drepturile de pensie cuvenite au fost corect stabilite, conform documentaţiei aflate la dosarul de pensionare, astfel că nu se justifică admiterea cererii de daune morale aşa cum a pretins reclamanta, care nu a fost în nici un fel prejudiciată.

Prin sentinţa nr. 123 din 14 ianuarie 2013, Tribunalul Suceava a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtă, ca nefondată, a respins excepţia prematurităţii contestaţiei îndreptate împotriva deciziei nr. 258858 din 24.08.2012, invocată de pârâtă, ca nefondată, a respins contestaţia ca nefondată.

Examinând cu prioritate excepţiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, în condiţiile dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a reţinut că acestea nu sunt date în speţă.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, din examinarea deciziilor contestate, a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestora, a hotărârii nr. 1404 din 19.04.2012 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii a Casei Naţionale, iniţial,instanţa a reţinut că  reclamanta a fost beneficiara unei pensii anticipată parţială, începând cu data de 7.03.2006, conform deciziei nr. 258858 din 14.04.2006 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

Această decizie a fost contestată de către reclamantă în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr. 922 din 25.06.2007, rămasă irevocabilă, Tribunalul Suceava i-a respins contestaţia ca nefondată, reţinându-se că drepturile de pensie stabilite în favoarea reclamantei prin decizia contestată sunt corecte.

Prin cererea înregistrată sub nr. 49666 din 21.04.2010 în evidenţele pârâtei, reclamanta a solicitat transformarea pensiei anticipată parţială în pensie pentru limită de vârstă.

Prin decizia nr. 258858 din 18.06.2011, pârâta a dispus transformarea pensiei anticipată parţială în pensie pentru limită de vârstă, conform prevederilor art. 67 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, drepturile fiind acordate începând cu data de 1.04.2011.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei decizii la Comisia Centrală de contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, invocând următoarele motive:

- neacordarea drepturilor de pensie pentru limita de vârsta începând cu data îndeplinirii condiţiilor, respectiv 7.03.2011;

- nevalorificarea retribuţiilor brute acordate în perioada 01.07.1969 - 01.07.1992, conform înregistrărilor efectuate în adeverinţa nr. 246 din 14.12.2006, eliberată de către S.C. Dornacom S.A. Vatra Dornei;

- determinarea punctajelor medii anuale aferente perioadei 01.01.1992 - 01.04.2001 fără a se utiliza şi sporul pentru vechimea în muncă;

- recalcularea drepturilor de pensie întrucât consideră că nu ar fi beneficiat de un calcul corect;

- lămuriri cu privire la modul în care a fost stabilită pensia anticipată parţială.

În urma analizării contestaţiei, comisia a emis hotărârea nr. 1404 din 19.04.2012, prin care se reţine următoarele:

În ceea ce priveşte valorificarea adeverinţei nr. 246 din 14.12.2006, eliberată de către S.C. Dornacom S.A. Vatra Dornei, în mod corect nu au fost utilizate retribuţiile brute realizate de către reclamantă în perioada 1.07.1969 - 01.07.1992, întrucât conform prevederilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare se au în vedere salariile brute sau nete aşa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă;

- pentru perioada 01.06.1974 – 01.04.1992 sporul de vechime a fost corect valorificat conform prevederilor art. 165 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, actualizată.

- în mod corect nu a fost valorificat sporul de vechime aferent perioadei 01.04.1992 - 01.04.2001 întrucât pentru aceasta perioadă reclamanta nu a prezentat nici un act doveditor;

- prin decizia nr. 258858 din 18.06.2011, Casa Judeţeană de Pensii Suceava a acordat eronat drepturile de pensie de la data de 01.04.2011, iar în mod corect acestea trebuiau acordate începând cu data 7.03.2011, întrucât, conform prevederilor legale, pensia se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor privind acordarea pensiei pentru limita vârsta.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia de Contestaţii din cadrul CNPP a admis  parţial contestaţia reclamantei N. M. împotriva deciziei nr. 258858 din 18.06.2011 şi a dispus revizuirea deciziei nr. 258858 din 18.06.2011, în sensul acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 7.03.2011, respingând ca fiind neîntemeiate celelalte obiecţiuni formulate de către reclamantă.

În baza dispoziţiilor acestor hotărâri, pârâta a emis decizia nr. 258858 din 3.05.2012, prin care a corectat data înscrierii la pensie pentru limită de vârstă a reclamantei, respectiv 7.03.2011, în loc de 1.04.2011, totodată a fost achitată reclamantei diferenţa de pensie cuvenită în sumă de 136 lei.

Reclamanta contestă această din urmă decizie şi, totodată, hotărârea comisiei de contestaţii întrucât la calculul pensiei sale nu s-a luat în considerare perioada 1992 – 2002, perioadă care a fost omisă a se lua în calcul şi la stabilirea pensiei anticipată parţial.

Pentru aceleaşi motive, contestă şi decizia nr. 258858 din 24.08.2012 şi solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 30.000 euro pentru că a prejudiciat-o printr-un calcul greşit al pensiei.

Referitor la decizia prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la pensie anticipată parţială nr. 258858 din 14.04.2006, şi care vizează şi valorificarea perioadei 1992 – 2002, aceasta a fost verificată în instanţă, conform sentinţei civile nr. 922 din 25.06.2007. Tribunalul Suceava a stabilit cu putere de lucru judecat că drepturile au fost corect calculate, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuţie în judecata de faţă.

În mod corect Comisia de contestaţii, în considerentele hotărârii contestate, a constatat că pentru perioada 1.04.1992 – 1.04.2001, la determinarea pe anuale nu a fost valorificat sporul de vechime întrucât nu a fost prezentat nici un act doveditor în acest sens, de către reclamantă.

Prin prisma aceloraşi argumente reclamanta critică şi decizia nr. 258858 din 24.08.2012, susţinând că în mod nelegal nu a fost valorificată perioada 1.01.1992 – 1.04.2001, întrucât a achitat toate contribuţiile la bugetul de asigurări sociale.

Din examinarea situaţiei privind activitatea în muncă şi a extrasului din carnetul de muncă, înscrisuri pe care reclamanta le-a invocat în susţinerea cererii sale, tribunalul a reţinut că aceasta nu a făcut dovada că a beneficiat de spor de vechime în această perioadă, prin lipsa unor astfel de menţiuni în carnetul de muncă şi nedepunerea unor adeverinţe emise de fostul angajator care să ateste că a beneficiat de acest spor în perioada în litigiu.

Faţă de aceste considerente, în mod corect pârâta i-a respins contestatoarei, cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin decizia nr.258858/24.08.2012.

Pe cale de consecinţă, a fost respinsă şi cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca nefondată.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.106 alin. 3, 149, 151 raportat la art. 153 alin. 1 lit. g din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, contestaţia a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta N. M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că drepturile de pensie nu i-au fost corect calculate.

Arată recurenta că a solicitat calculul pensiei şi raportat la perioada 1992-2001, perioadă care a fost omisă a fi luată în considerare;  că nu ştie de unde prima instanţă a ajuns la concluzia că pensia a fost corect calculată, în condiţiile în care chiar Casa Naţională de Pensii recunoaşte că această perioadă nu a fost valorificată la stabilirea drepturilor de pensie şi  că intimata a refuzat în mod regulat să-i calculeze în mod corect cuantumul pensiei.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia nr. 921 din 2.07.2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de reclamanta N. M., a casat sentinţa civilă nr. 123 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 6922/86/2012 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că nemulţumirea concretă a recurentei, manifestată atât în cuprinsul cererii introductive de prima instanţă, cât şi prin memoriul de recurs, vizează modul în care i-au fost calculate drepturile de pensie care i se cuvin, nemulţumire având la bază faptul că nu i-au fost luate în considerare toate perioadele care constituie stagiu de cotizare şi totalitatea veniturilor realizate şi înscrise în carnetul de muncă.

În analizarea acestei pretenţii concrete a părţii trebuie pornit de la ceea ce s-a stabilit prin decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011, decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi de la data de la care drepturile de pensie au fost stabilite, respectiv 1.04.2011.

Această decizie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestaţii, iar prin hotărârea nr. 1404 din 19 aprilie 2011 a fost admisă parţial contestaţia şi s-a dispus obligarea Casei Judeţene de Pensii Suceava la revizuirea deciziei nr. 258858 din 18 iunie 2011, sub aspectul acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 7 martie 2011.

Celelalte obiecţiuni formulate de reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate.

Ulterior, în acord cu cele stabilite prin hotărârea comisiei, intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava a emis decizia nr. 258858 din 3 mai 2012, stabilind drepturile de pensie pentru limită de vârstă în favoarea reclamantei recurente, începând cu data de 7 martie 2011.

Activitatea instanţei de judecată cuprinde două funcţii procesuale, una în continuarea celeilalte, anume: cercetarea cauzei şi soluţionarea cauzei.

Cercetarea cauzei duce la stabilirea, în baza probelor administrate, a situaţiei de fapt, iar soluţionarea cauzei constă în pronunţarea hotărârii, prin aplicarea normelor de drept substanţial corespunzătoare situaţiei de fapt stabilite.

Or, considerentele hotărârii primei instanţe, considerente ce vizează fondul pricinii deduse judecăţii, redau în întregime susţinerile intimatei din cuprinsul întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond (filele 26-27 dosar fond), fapt care duce la concluzia că lipseşte practic o componentă esenţială a activităţii instanţei, şi anume cercetarea cauzei.

Rolul instanţei de control judiciar este de a verifica, în urma declanşării căii de atac a recursului, legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond.

Or, această verificare se poate face numai raportat la ceea ce a reţinut prima instanţă, în baza probelor pe care le-a administrat şi nu raportat la considerente care redau în întregime susţinerile uneia dintre părţi.

Tocmai pentru că nu a fost de acord cu aceste susţineri ale intimatei, reclamanta s-a adresat unei instanţe de judecată, instanţă de judecată care le-a preluat în întregime, în loc să facă reţineri proprii argumentate pe materialul probator administrat, situaţie care echivalează cu necercetarea fondului pricinii deduse judecăţii.

Contestându-se modul de calcul al drepturilor de pensie, raportat la perioadele care au fost sau nu valorificate, la venituri care au fost sau nu luate în considerare, proba utilă ce trebuie administrată în cauză este un raport de expertiză contabilă, raport care necesită cunoştinţe de specialitate şi presupunea o activitate de cercetare a împrejurărilor de fapt în legătură cu obiectul litigiului, împrejurări invocate de reclamanta recurentă şi pe care se sprijină pretenţia concretă dedusă judecăţii.

Este adevărat că această probă urmează a fi administrată cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor impuse de dispoziţiile procedurale civile.

Faţă de toate considerentele mai sus expuse,  a reţinut instanţa de control judiciar că procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, fapt care determină, în acord cu prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Această casare se impune pentru a se respecta principiul celor două grade de jurisdicţie, pentru ca instanţa de fond să pronunţe ea însăşi, mai întâi o soluţie în chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16.07.2013, părţile fiind legal citate pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2013.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2013, în baza art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a pus în discuţia părţilor, necesitatea efectuării unei expertize contabile, pentru ca un expert să verifice dacă toate veniturile realizate de reclamantă au fost valorificate, având în vedere dispoziţiile obligatorii ale instanţei de control judiciar.

În acest sens, a pus în vedere ambelor părţi să formuleze obiective, la filele 66 – 78 dosar rejudecare regăsindu-se lucrarea.

Prin sentinţa civilă nr. 1512 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, cu luarea în considerare a coeficienţilor de indexare anuali, de 43,3 % din salariul mediu brut, începând cu data de 10 martie 2011 şi la emiterea unei noi decizii în sensul menţionat.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 332 lei, reprezentând diferenţă dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă stabilită şi valoarea pensie anticipate parţiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie şi emiterea deciziei de pensionare 258858/18 iunie 2011 şi să-i plătească  suma de 4073 lei, reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienţilor de indexare anuali şi drepturile de pensie efectiv încasate, aferentă perioadei 7 martie 2011 – 31 ianuarie 2014.

În baza art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, suma de 350 lei, cu titlu de ajutor public judiciar acordată sub forma scutirii parţiale de la plata onorariului aferent întocmirii expertizei contabile dispusă în cauză conform încheierilor nr. 610 din 21 noiembrie 2013 şi 234 din 7 aprilie 2014 au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 10 martie 2006, reclamanta a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială, la acea dată fiind în vigoare prevederile Legii 19/2000.

La data de 14 aprilie 2006 s-a emis decizia 258858, prin care s-a admis cererea reclamantei, aceasta fiind înscrisă la pensie anticipată parţială,  potrivit deciziei de la fila 47 din dosarul nr. 3464/C/2006, ataşat prezentului.

Prin sentinţa civilă 922 din 25 iunie 2007, s-a respins ca nefondată, contestaţia formulată de N. M. împotriva deciziei 258858/14 aprilie 2006, sentinţa rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 696 din 30 octombrie 2007.

Prin urmare, în baza acestor hotărâri judecătoreşti, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că, la data calculării şi stabilirii drepturilor de pensie anticipată parţială, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava a luat în calcul salariile lunare înscrise în carnetul de muncă pentru perioada 01.06.1974 – 01.04.1992, sporul de vechime în procentele corespunzătoare, iar pentru perioada 01.06.1969 – 1998 şi procentul aferent pensiei suplimentare; că nu s-a dovedit achitarea obligaţiilor de plată lunare la CAS, ajutor de şomaj, pensie suplimentară pentru perioadele 01.07.1998 – 18.07.2001 şi nici pentru perioada 22.08.2001 – 01.05.2002.

Ulterior, reclamanta a solicitat transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă, prin decizia 258858/18 iunie 2011, Casa Judeţeană de Pensii Suceava dispunând în acest sens, în baza art. 67 din Legea 263/2011, drepturile fiind acordate începând cu data de 01 aprilie 2011.

După cum rezultă din această decizie, s-au stabilit următoarele date: data înscrierii la pensie: 07.03.2011; vârsta standard de pensionare – 59 de ani; stagiul complet de cotizare – 28 ani, în baza Legii 263/2010; stagiul de cotizare realizat – 29 ani, 2 luni şi 3 zile, din care, în condiţii normale – 29 ani, 2 luni şi 3 zile; număr total puncte realizate – 23, 57806; punctaj mediu anual – 0,84207 puncte, drepturile de pensie fiind stabilite în cuantum de 618 lei.

În al doilea ciclu procesual, în baza dispoziţiilor obligatorii ale instanţei de control judiciar, instanţa a administrat proba cu expertiza contabilă.

Potrivit concluziilor expertizei, rezultă că reclamanta a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă încă din anul 2011, aspect de altfel, statuat şi anterior, cu precizarea că cererea pentru transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă a fost formulată la data de 10 martie 2011.

Această decizie a fost revizuită prin decizia 258858/3 mai 2012, dată la care erau în vigoare prevederile art. 170 din Legea 263/2010.

Potrivit acestui text, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol dispune în sensul că prevederile alin. 1 se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie.

De asemenea, art. 193 alin. 2 din Legea 263/2010 stabileşte că prevederile art. 102 alin.2 – 6, precum şi cele ale art. 169 alin. 6 şi art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

Faţă de aceste circumstanţe, tribunalul a reţinut că în mod corect  expertul a statuat că la stabilirea drepturilor de pensie în baza deciziei emisă la data de 3 mai 2012, intimata nua aplicat acest indice de corecţie la punctajul mediu anual.

Prin urmare, algoritmul de calcul urmărit este unul logic, întrucât la nivelul anului 2011, salariul mediu brut a fost stabilit la valoarea de 2022 lei.

După cum rezultă din art. 15 din Cap. III al Legii 287/2010, privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei.

Prin urmare, intimata ar fi trebuit să urmeze algoritmul de calcul potrivit căruia indicele de corecţie este de 43, 3% din salariul de 2022 lei, împărţit la valoarea punctului de pensie din anul 2011, adică la 732, 80 lei.

Este evident astfel, că şi diferenţa de pensie achitată de intimată către N. M. a fost stabilită eronat, impunându-se emiterea unei noi decizii de pensie, prin care  să se aplice acest indice de corecţie.

În ceea ce priveşte susţinerile intimatei, potrivit cărora reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 170 din legea 263/2010, instanţa de fond le-a înlăturat ca nefondate, întrucât legea nu face distincţie între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis la data de 1 ianuarie 2011 şi persoanele cărora li s-a transformat pensia anticipată parţială în pensie pentru limită de vârstă.

Cert este că reclamanta a beneficiat de pensie limită de vârstă începând cu data de 01 aprilie 2011, dată la care erau în vigoare prevederile Legii 263/2010.

Faţă de aceste prevederi, sunt corecte şi concluziile raportului de expertiză, conform cărora reclamanta nu a beneficiat nici de prevederile art. 193 din Legea 263/2010.

Astfel, documentaţia depusă la dosar de  pârâtă relevă că, într-adevăr, cuantumul pensiei pentru limită de vârstă nu a fost stabilit şi prin raportare la art. 193 şi art. 102.

Potrivit art. 193 din legea 263/2010, prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 70 alin. (1), art. 132, 135 şi 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol dispune în sensul că prevederile art. 102 alin. (2) - (6), precum şi cele ale art. 169 alin. (6) şi art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

Prin urmare, reclamantei îi sunt aplicabile şi prevederile art. 102 alin. 2 – 6 din Legea 263/2010.

Conform acestui text de lege, (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei.

*) În anul 2013 valoarea punctului de pensie este de 762,1 lei. (a se vedea art. II din O.U.G. nr. 1/2013)

**) În anul 2014 valoarea punctului de pensie este de 790,7 lei. (a se vedea art. 18 din L. nr. 340/2013).

(2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

 (21) Începând cu anul 2013, indicatorii prevăzuţi la alin. (2), utilizaţi la stabilirea valorii punctului de pensie pentru anul următor, sunt cei definitivi, cunoscuţi în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.

 (3) În situaţia în care unul dintre indicatorii prevăzuţi la alin. (2) are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă.

(4) În situaţia în care indicatorii prevăzuţi la alin. (2) au valori negative, se păstrează ultima valoare a punctului de pensie.

 (5) Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creşterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an.

(6) Începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei realizată pe anul precedent.

Faţă de aceste dispoziţii, în mod corect, concluziile raportului de expertiză au stabilit că intimata are de plătit o diferenţă neindexată, aferentă perioadei 07.03.2011 – 31.01.2014, de 4073 lei, conform raţionamentului de calculd etaliat la fila 68 dosar, indexată cu indicii de inflaţie; că diferenţa virată pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie şi emiterea deciziei de pensionare privind limita de vârstă, nr. 258858 din 18 iunie 2011 a fost calculată eronat, intimata mai având de achitat o diferenţă de 332 lei, potrivit algoritmului de calcul enunţat la fila 68 dosar.

Referitor însă la pretenţiile reclamantei privitoare la calculul punctului de pensie lunar prin raportare la salariul brut lunar; calculul punctului de pensie pentru perioada 1992 – 2001 – perioadă despre care reclamanta susţine că ar fi fost omisă la stabilirea pensiei anticipate şi a pensiei pentru limită de vârstă, tribunalul le-a înlăturat ca neîntemeiate, deoarece corect intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava a valorificat salariile brute sau nete astfel cum acestea au fost înscrise în carnetul de muncă al reclamantei, în considerarea art. 165 alin. 1 din Legea 263/2010, care prevede, imperativ, că la determinarea punctajelor lunare se au în vedere salariile brute sau nete aşa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă.

Punctul de pensie are o valoare determinată prin acte normative emise de Guvern şi autorităţile competente, aşa încât nu se poate face un calcul al acestui punct de pensie, el fiind stabilit deja.

Pentru perioada 1992 – 2001, documentaţia depusă la dosar de către intimată relevă inexistenţa unor date privitoare la activitatea desfăşurată în muncă pentru acest interval, aşa încât instanţa de fond nu a putut valorifica sporul de vechime aferent acestui interval.

Faţă de cele ce preced, în considerarea art. 106 alin. 3 raportat la art. 149, 151, 153 alin. 1 lit. g, art. 170, 193, 102 alin. 1 – l din Legea 263/2010, tribunalul a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a coeficienţilor de indexare anuali, de 43,3 % din salariul mediu brut, începând cu data de 10 martie 2011 şi la emiterea unei noi decizii în sensul menţionat; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 332 lei, reprezentând diferenţă dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă stabilită şi valoarea pensie anticipate parţiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie şi emiterea deciziei de pensionare 258858/18 iunie 2011, precum şi suma de 4073 lei, reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienţilor de indexare anuali şi drepturile de pensie efectiv încasate, aferentă perioadei 7 martie 2011 – 31 ianuarie 2014.

A reţinut prima instanţă  că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii parţiale de la plata onorariului aferent efectuării expertizei contabile, aşa cum rezultă din încheierile nr. 610 din 21 noiembrie 2013 şi 234 din 7 aprilie 2014.

Potrivit art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, aşa încât suma de 350 lei, cu titlu de ajutor public judiciar acordată sub forma scutirii parţiale de la plata onorariului aferent întocmirii expertizei contabile dispusă în cauză conform încheierilor nr. 610 din 21 noiembrie 2013 şi 234 din 7 aprilie 2014 au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs părţile.

Prin motivele de recurs, reclamanta N. M., arată că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava nu a prezentat un desfăşurător cu valoarea punctului de pensie lunar fapt din care rezultă că atât pensia anticipată parţial cât şi pensia pentru limită de vârstă sunt greşit calculate. Mai arată că a contestat expertiza efectuată în cauză întrucât aceasta conţine falsuri în privinţa cuantumului procentului privind sporul de vechime. Solicită obligarea pârâtei la efectuarea calculului pentru pensie începând din anul 2006, lunar, şi eliberarea unei noi decizii de pensionare.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, critică soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, în al doilea ciclu procesual, în baza dispoziţiilor obligatorii ale instanţei de control judiciar, instanţa de fond a administrat proba cu expertiza contabila, potrivit căreia reclamanta a beneficiat de pensie limita vârsta din anul 2011, iar dispoziţiile art.170 şi art.193 din Legea nr.263/2010, actualizată, nu au fost aplicate prin Decizia nr.258858 din 03.05.2012, fapt preluat în totalitate în dispozitivul sentinţei recurate.

Astfel, obligarea recurentei la recalcularea pensiei contestatoarei prin aplicarea indicelui de corecţie ca raport intre 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la aceea data este eronata şi contravine dispoziţiilor art.170 alin.(1) şi (3) din Legea nr.263/2010, actualizată, articol care a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr.1 din 22 ianuarie 2013 şi care prevede că, (1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile ari. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011. (2) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile ari. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011 .*)începând cu anul 2013, câştigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (3)  Indicele de corecţie se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie. (4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecţie reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei.

Mai arată pârâta recurentă că atât expertiza efectuata în prezenta cauză, cât şi instanţa de fond au interpretat greşit dispoziţiile art.170 alin.(1) şi (3) din Legea nr.263/2010, actualizată, întrucât reclamanta a fost înscrisa iniţial la pensie anticipată parţiala la data de 07.03.2006, deci deschiderea iniţiala a drepturilor de pensie a fost data de 07.03.2006, şi nu data de 07.03.2011 când pensia anticipata parţiala a fost transformata în pensie limita vârstă. Conform dispoziţiilor articolului sus-menţionat, indicele de corecţie se aplica o singura data, la înscrierea iniţială la pensie, persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise la data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, respectiv 01.01.2011.

Având în vedere prevederile legale susmenţionate şi faptul că drepturile iniţiale de pensie ale reclamantei au fost deschise cu data de 07.03.2006, când a fost înscrisă  la pensie anticipata parţiala prin Decizia nr.258858 din 14.04.2006, contestatoarea nu beneficiază de prevederile art.170 din Legea nr. 263/2010, modificata, motiv pentru care sentinţa civila recurata este netemeinica şi nelegala.

La data de 07.03.2011 a avut loc transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru munca depusa şi limita de vârsta prin Decizia nr.258858 din 18.06.2014, fapt care nu este similar cu o deschidere iniţiala a dreptului de pensie.

Ca urmare, pârâta recurentă apreciază că este eronată  invocarea de către instanţa de fond în cuprinsul sentinţei civile recurate a dispoziţiilor art.15 din Capitolul III din Legea nr.287/2010, privind Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, prin care se stabileşte că pe anul 2011, câştigul mediu salarial brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este 2022 lei, recurenta fiind obligată sa utilizeze algoritmul de calcul conform căruia indicele de corecţie este de 43,3% din salariul de 2022 lei împărţit la valoarea punctului de pensie pe anul 2011, adică 732,80 lei la emiterea deciziei de transformare a pensiei anticipate parţiale la pensie limita vârsta nr.258858 din 18.06.2011, având în vedere că reclamanta nu se încadreaza în categoria persoanelor care beneficiază de acordarea indicelui de corecţie stabilit prin OUG nr.1 din 22 ianuarie 2013, act normativ care a modificat dispoziţiile art.170 din Legea nr.263/2010, actualizată.

Apreciază pârâta recurentă că instanţa de fond a îndepărtat în mod nelegal susţinerile recurentei cu privire la faptul ca reclamanta nu intra sub incidenţa dispoziţiilor art.170 din Legea nr.263/2010, actualizată, motivând că legea nu face distincţie între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis la data de 01 ianuarie 2011 şi persoanele cărora li s-a transformat pensia anticipată parţială în pensie limita vârsta.

Însuşi  preambulul OUG nr.1 din 2013, act normativ care a modificat art.170 din Legea nr.263/2010, republicată, se prevede că acesta cuprinde reglementari potrivit cărora pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data de 01.012011, data intrării în vigoare a actului normativ, la punctajul mediu anual al acestei categorii de pensionari se aplica un indice de corecţie calculat ca raport intre 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la aceea data, urmat de prevederile art.170 din lege care specifica foarte clar persoanele care beneficiază de acest indice de corecţie, respectiv cele înscrise la pensie iniţial, la data de 01.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010.

Întrucât drepturile iniţiale de pensie ale reclamantei au fost deschise prin decizia nr.258858 din 14.04.2006 începând cu data de 07.03.2006 şi nu după data de 01.11.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, actualizată, apreciază pârâta recurentă ca nelegală sentinţa civila recurată prin care ea a fost obligata la plata către contestatoare a sumei de 4073 lei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienţilor de indexare anuali şi drepturile de pensie efectiv încasate aferenta perioadei 07.03.2011 - 31.012014.

Apreciază pârâta recurentă ca fiind nefondată sentinţa civila recurata şi  sub aspectul obligării la plata sumei de 332 lei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie pentru limita de vârsta stabilite şi valoarea pensiei anticipate parţiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie limită vârstă şi data punerii în plata a Deciziei de pensionare nr.258858 din 18.06.2011,  pentru următoarele motive:

În urma ridicării procentului de diminuare de 0,45 % / luna de anticipare, pensia contestatoarei a crescut prin Decizia nr.258858 din 18.06.2011 de la 451 lei la 618 lei, motiv pentru care pentru perioada 07.03.2011 - 01.07.2011 a fost achitată în luna iulie 2011 suma de 668 lei, întrucât în urma revizuirii datei transformării pensiei anticipate parţiale în pensie limita vârsta conform Deciziei nr.258858 din 03.05.2012 de la data de 07.03.2011 şi nu de la data de 01.04.2011, a fost achitata reclamantei pentru cele 25 de zile rezultate suma de 136 de lei.

Astfel, instanţa de fond nu a îndepărtat concluzia expertului că pârâta  a calculat eronat suma cuvenită reclamantei, aceasta fiind stabilita la  332 lei, preluând în dispozitivul sentinţei civile recurate concluzia expertului şi obligând recurenta la plata către contestatoare a sumei de 332 lei, deci fără să se ţina seama de faptul că în luna iulie 2011 a fost achitată suma de 668 lei, situaţie  în care diferenţa rămasa de achitat pentru cele 25 de zile este de 136 lei. Aşa cum rezultă din raportul de expertiză, expertul a calculat diferenţe de acordat pentru lunile martie, aprilie şi mai 2011 şi nu pentru perioada 07.03.2011 - 01.04.2011, respectiv 25 de zile.

Sentinţa civila nr.1512 din 18.09.2014 este netemeinica şi nelegala, întrucât în dispozitiv se prevede că pensia limita de vârsta nu a fost corect calculată, nefiind aplicate prevederile art.193 din Legea nr.263/2010 şi ale art.102 alin.2-6 din Legea nr.263/2010.

La dosarul de fond se afla depuse imaginile de plata aferente anilor 2010 – 2014, din care rezulta faptul ca reclamanta a beneficiat de toate indexările prevăzute de legislaţia prevăzuta de Legea nr. 19/2000, actualizată, respectiv de creşterea punctului de pensie de la 732,8 lei în anul 2010 1a 762,1 lei începând cu luna ianuarie 2013 şi la 790,7 lei începând cu luna ianuarie 2014.

Potrivit concluziilor de la fila 10 din raportul de expertiza contabila efectuat în prezenta cauză, punctajul mediu este de 0,84207 puncte, identic cu cel stabilit de către Casa Judeţeană de Pensii Suceava, ceea ce duce la concluzia că pensia reclamantei este corect stabilită.

Examinând recursul declarat în cauză de reclamanta N. M., Curtea constată că este nefondat.

Astfel, în privinţa cererii reclamantei de a se lua în considerare la calculul punctajului de pensie perioada 1992-2001, Curtea constată că s-a mai pronunţat o hotărâre şi anume, sentinţa civilă nr. 922 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, hotărâre care se impune cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză şi că cele statuate prin acea sentinţă în privinţa acestei perioade la stabilirea pensiei anticipate şi  nu mai pot fi supuse unei noi analize.

În privinţa valorificării salariilor brute, Casa Judeţeană de Pensii Suceava a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, care stabilesc imperativ care sunt perioadele pentru care se valorifică salariul brut şi care sunt cele pentru care se are în vedere salariul net.

Referitor la valorificarea sporului de vechime, care nu ar fi fost valorificat, aşa cum pretinde reclamanta, Curtea constată că aceasta nu a făcut dovada depunerii la Casa Judeţeană de Pensii Suceava a unor adeverinţe în acest sens, astfel că şi acest  motiv de recurs privind reţinerea unui procent de 1,16 % în loc de 16%  cu titlu de spor de vechime apare ca nefondat.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantei N. M., ca nefondat.

Examinând recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, Curtea constată că este întemeiat.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reclamanta N. M., la data de 10 martie 2006, a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială, iar la data de 14 aprilie 2006 fost admisă cererea acesteia, sens în care s-a emis decizia nr. 258858.

Ca urmare a cererii reclamantei de transformare a pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă, Casa Judeţeană de Pensii Suceava a emis decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011, prin care a acordat reclamantei recurente N. M. pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1 aprilie 2011.

Reclamanta a contestat această decizie la Comisia Centrală de Contestaţii, care a stabilit prin hotărârea nr. 1404/19.03.2012 că drepturile de pensie pentru limită de vârstă trebuie acordate reclamantei începând cu 07 martie 2011 şi nu cu data de 01 aprilie 2011, aşa cum a stabilit pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava prin decizia contestată.

Prin cererea sa, reclamanta recurentă N. M. a arătat că înţelege să conteste decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011, hotărârea  Comisiei centrale de contestaţii nr. 1404 din 19 aprilie 2011, precum şi deciziile ulterioare emise de Casa judeţeană de pensii Suceava.

Tribunalul Suceava, în al doilea ciclu procesual, la indicaţiile primite din partea instanţei de recurs prin decizia de casare a sentinţei primei instanţe, a dispus administrarea unei expertize contabile pentru a stabili dacă drepturile de pensie au fost stabilite corect în favoarea reclamantei.

În urma administrării acestei probe, prima instanţă a concluzionat că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava are de achitat reclamantei  suma de 4073 lei, reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienţilor de indexare anuali şi drepturile  de pensie efectiv încasate, aferentă perioadei 7 martie 2011 – 31 ianuarie 2014.

Curtea constată că soluţia primei instanţe este greşită, întrucât au fost interpretate şi aplicate incorect dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010.

Prin art. 170 din Legea nr. 263/2010, s-a prevăzut că pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (01 ianuarie 2011), la punctajul mediu anual să se aplice un indice  de corecţie  „calculat ca raport între 43,3 % din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie”. Acest indice de corecţie urma să se aplice o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie.

Intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu a avut loc însă odată cu  intrarea în vigoare a celorlalte dispoziţii ale Legii nr. 263/2010, respectiv la data de 01 ianuarie 2011, ci a fost amânată la data de 01 ianuarie 2012, potrivit art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi, ulterior, la data de 01 ianuarie 2013, potrivit art. II art. 16 din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.

Prin urmare, dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2013, astfel că până la această dată, indicele de corecţie reglementat de acest text de lege nu a putut fi aplicat pensiilor obţinute de la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Începând cu 01 ianuarie 2013, art. 170 din Legea nr. 263/2010 a început să producă efecte, astfel că pensionarii al căror drept la pensie s-a deschis după 1 ianuarie 2011 au dobândit dreptul de a li se recalcula din oficiu pensia cu luarea în calcul a indicelui de corecţie.

Însă nu aceasta este situaţia şi în cazul reclamantei recurente, întrucât drepturile de pensie ale acesteia nu s-au deschis la data de 7 martie 2011, ci la data de 7 martie 2006, când reclamanta a fost înscrisă iniţial la pensie anticipată parţială.

La data de 7 martie 2011, doar s-a transformat pensia anticipată parţială în pensie pentru limită de vârstă.

Transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă nu este echivalentă  cu deschiderea iniţială  a dreptului de pensie pentru a se putea concluziona că reclamanta  recurentă beneficiază de dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost acestea ulterior modificate prin O.U.G. nr. 1/2013.

Aşa fiind, Curtea constată că primul motiv de recurs formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava este întemeiat.

Cât priveşte motivul de recurs privind eronata obligare a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Suceava la plata sumei de  332 lei, reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă stabilită şi valoarea pensiei anticipată  parţiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie şi emiterea deciziei de pensionare nr. 258858 din 18 iunie 2011, Curtea constată că este întemeiat.

Experta Mărcuţanu Aurora-Elena a stabilit pe baza cupoanelor din lunile martie, aprilie, mai 2011 şi septembrie 2012, că diferenţa  virată pentru perioada dintre data înscrierii la pensie şi emiterea deciziei de pensionare privind limita de vârstă nr. 258858 din 18 iunie 2011, a fost calculată eronat.

Experta a stabilit că diferenţa este de 167 lei, datorată pentru lunile aprilie şi mai 2011, la care se adaugă 134 lei pentru luna martie 2011, deci în total 468 lei.

S-a mai arătat că din această sumă reclamanta recurentă a încasat 136 lei, rămânând  o diferenţă de acordat de 332 lei.

Curtea constată că experta a ajuns la o concluzie greşită.

Ca urmare a ridicării procentului de diminuare de 0,45%/lună anticipare, pensia contestatoarei a crescut prin decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011 de la  451 lei la 618 lei.

În luna iulie 2011, reclamantei recurente i s-a achitat suma de 668 lei, diferenţă între pensia anticipată parţială şi pensia pentru limită de vârstă pentru perioada 01.04.2011 – 01.07.2011.

Ca urmare a modificării datei în privinţa acordării pensiei pentru limită de vârstă ca fiind  07 martie 2011 în loc de 01 aprilie 2011, reclamantei i-a fost achitată şi diferenţa de 136 lei pentru cele 25 de zile.

Dovada plăţii acestor sume este făcută de Casa de pensii Suceava  cu următoarele înscrisuri: borderou special  nr. 4865 emis de către Direcţia documente de plată din cadrul CNPP Bucureşti, borderoul ordonare mandate pensii-restanţe, diferenţe achitate de către Oficiul Poştal nr. 65 Vatra Dornei în luna iulie 2011, fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti ale pensionarei N. M., din care rezultă plata către aceasta a sumei de 668 lei la data de 23 iulie 2011 prin borderoul nr. 4865, adresa nr. 11102 din 15 ianuarie 2015, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, confirmarea de primire a adresei nr. 11102 din 15 ianuarie 2015, adresa nr. 33/327/16 ianuarie 2015, emisă de C.N. Poşta Română S.A.- Oficiul Judeţean de Poştă Suceava, toate aceste înscrisuri fiind depuse în copie la filele 59-65 dosar recurs la care se adaugă cuponul de pensie din luna septembrie 2012 – fila 33 dosar recurs, depus în copie de însăşi reclamantă.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Suceava, să modifice în parte sentinţa atacată în sensul  respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare