Obligatia de a face

Dosar nr. 12381/288/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA, JUDEŢUL VÂLCEA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILĂ NR.234

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte :

Grefier :

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul UD in contradictoriu cu pârâtul ED – decedat, cu moştenitorii EE şi BV, având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează că părţile au depus la dosar concluzii scrise, iar reclamantul a depus dovada plăţii onorariilor de experţi, după care:

Având în vedere dispoziţiile art. 213 alin. 2 C.pr.civ. şi art. 22 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, instanţa urmează să stabilească şi să încuviinţeze plata onorariului definitiv pentru expertul silvicultură SA în cuantum de 400 de lei, şi pentru expertul topo IF în cuantum de 1100 lei, onorarii achitate de reclamant, conform chitanţelor nr.4360292/1/17.10.2013, nr.4360335/1/17.10.2013, nr.4494278/1/ 16.01.2014 şi nr.4494272/1/16.01.2013  şi să comunice dispoziţia către expert şi către Biroul Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 16.01.2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 12381/288/2011, astfel cum a fost completată, reclamantul UD a chemat în judecată pe pârâtul ED, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia să ridice arborii plantaţi la mai puţin de 2 m de gardul despărţitor cu reclamantul, în caz contrar, să autorizeze pe reclamant să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâţilor.

În motivarea acţiunii se arată că pârâtul este vecin cu acesta şi a plantat începând cu anul 2005-2006 mai mulţi arbori şi arbuşti la circa 40-50 cm de gardul ce desparte cele două proprietăţi. Astfel, în imediata apropiere a liniei de hotar, sunt plantaţi un măr de peste 6 metri înălţime, o magnolie de înălţime similară şi mai mulţi puieţi.

Cu trecerea timpului, arborii respectivi au crescut, atingând circa 6,5-8 metri înălţime şi având un coronament destul de bogat. Astfel, în curtea reclamantului este mereu mizerie datorită arborilor neîngrijiţi şi a păsărilor ce şi-au făcut cuib în aceştia. Totodată, rădăcinile arborilor îi afectează reclamantului reţelele de alimentare şi alte utilităţi care sunt subterane, aşa cum este cazul cu reţeaua de alimentare cu apă potabilă, energie electrică sau cea de colectare a apelor menajere.

Apreciază reclamantul că arborii respectivi pot constitui un pericol în eventualitatea unei furtuni sau vânt puternic, când pot să cadă şi să cauzeze pagube materiale sau chiar victime, fiind foarte aproape de scara de acces în imobilul său. Mai mult decât atât, în curtea reclamantului nu pătrunde soarele din cauza acestor arbori.

Reclamantul susţine că a încercat în mai multe rânduri să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, însă fără succes.

În drept sunt invocate disp.art.607 şi urm. C.civ.

În dovedirea acţiunii, s-au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori şi expertiză.

Acţiunea este legal timbrată.

Pârâtul ED a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că arborii la care reclamantul face referire sunt de fapt un măr şi o magnolie care, prin natura lor, nu pot atinge dimensiunile descrise de reclamant. Mai mult decât atât, arborii sunt plantaţi de peste 20 de ani în faţa casei pârâtului, la o distanţă apreciabilă de gardul reclamantului, astfel că în momentul în care reclamantul a devenit vecinul său, arborii existau. Pe de altă parte, pârâţii apreciază că aceşti copaci sunt la o distanţă apreciabilă de gardul reclamantului, nu obstrucţionează lumina solară.

Pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori.

Prin cererea formulată la data de 15.12.2011, reclamantul a solicitat chemarea în judecată a pârâtei EE soţia pârâtului ED.

În urma decesului lui ED a fost citată în calitate de moştenitoare a acestuia BV, fiica sa.

Din actele depuse la dosar(contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1539/29.04.1999 şi contractul de schimb autentificat sub nr.1974/16.11.2000) instanţa reţine că cele două părţi sunt vecine în strada Splaiul Mircea Vodă din Rm. Vâlcea.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cu următoarele obiective: să se stabilească distanţa dintre arborii pârâţilor şi proprietatea reclamantului, raportat la dispoziţiile irevocabile statuate în dosarul nr. 1794/288/2010, al Judecătoriei Rm. Vâlcea, precum şi a unei expertize în specialitatea exploatări forestiere - silvicultură, cu următoarele obiective: să se identifice arborii şi să se stabilească numărul, vârsta şi categoria lor, dacă rădăcinile acestora afectează reţelele de alimentare pentru utilităţi, dacă există riscul căderii copacilor şi afectării proprietăţii reclamantului.

Din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, instanţa reţine că pârâţii au plantat pe proprietatea lor situată în Rm. Vâlcea, str. Splaiul Mircea Vodă, la o distanţă cuprinsă între 0,55 şi 1,09 m faţă de gardul ce o delimitează de proprietatea reclamantului, un număr de patru arbori(arbuşti, pomi fructiferi) din speciile magnolie, măr, piersic şi liliac. Aceştia au vârste cuprinse între 8 şi 15 ani, sunt relativ tinere, sănătoase şi viguroase. Coroanele lor sunt dispuse simetric, uşor aplecate către casa pârâţilor, astfel încât, în condiţii climatice normale, nu există riscul iminent al căderii acestora şi afectării proprietăţii reclamantului. Arborii plantaţi de pârâţi sunt la mai puţin de 2 m de gardul despărţitor cu reclamantul, respectiv o magnolie de 6,8 m înălţime aflată la 0,55 m de gard, un măr de 5,5 m înălţime aflat la 0,72 m de gard, un piersic de 5,1 m înălţime aflat la 1,09 m de gard, şi un liliac de 4,1 m înălţime aflat la 0,99 m de gard.

Potrivit art. 607 c.civ. vechi(aplicabil speţei) nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumătate metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii.

Astfel, conform art. 608  c.civ. vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanţă mai mică să se scoată. Acela pe a cărui proprietate se întind crăcile arborilor vecinului poate să-l îndatoreze a le tăia. Dacă rădăcinile se întind pe pământul său are drept a le tăia singur.

Faţă de aceste prevederi, instanţa constată că legea obligă proprietarul care a plantat la mai puţin de 2 m de gardul vecinului său, să scoată arborii astfel plantaţi, independent de dovedirea unui prejudiciu din partea vecinului său, prejudiciu care este prezumat absolut de lege prin însăşi existenţa arborilor respectivi la mai puţin de 2 m de gardul despărţitor dintre proprietăţi.

În ceea ce priveşte momentul plantării acestor arbori, se constată că au o vârstă de maxim 15 ani(servitutea contrară, adică dreptul de a avea plantaţii la o distanţă inferioară poate fi obţinută prin uzucapiunea de 30 de ani), ceea ce înseamnă că sunt plantaţi după anul 2000, an în care pârâţii au primit bucata de teren pe care se află aceşti arbori, prin schimb, de la reclamant(vezi contractul de schimb autentificat sub nr.1974/16.11.2000). Cum însăşi pârâţii afirmă că au plantat arborii respectivi, acest fapt nu se putea realiza decât după noiembrie 2000, când a avut loc schimbul.

Faţă de aceste considerente, constatând că arborii plantaţi de pârâţi încalcă servitutea privind distanţa plantaţiilor şi nu se face dovada existenţei unor regulamente particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute prin care se acceptă o distanţă mai mică între arbore şi gardul despărţitor între proprietăţi, instanţa urmează să admită acţiunea şi să oblige pârâţii să ridice arborii plantaţi la mai puţin de 2 m de gardul despărţitor cu reclamantul, respectiv o magnolie de 6,8 m înălţime aflată la 0,55 m de gard, un măr de 5,5 m înălţime aflat la 0,72 m de gard, un piersic de 5,1 m înălţime aflat la 1,09 m de gard, şi un liliac de 4,1 m înălţime aflat la 0,99 m de gard, sau în caz contrar autorizează pe reclamant să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâţilor.

Văzând dispoziţiile art. 274 cpc., va obliga pârâţii la plata sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea aşa cum a fost completată de reclamantul UD, cu domiciliul în ………cea, in contradictoriu cu pârâţii EE, cu domiciliul în ……… şi BV…………., cu domiciliul în ……….(fiica lui ED – decedat în cursul procesului).

Obligă pârâţii să ridice arborii plantaţi la mai puţin de 2 m de gardul despărţitor cu reclamantul, respectiv o magnolie de 6,8 m înălţime aflată la 0,55 m de gard, un măr de 5,5 m înălţime aflat la 0,72 m de gard, un piersic de 5,1 m înălţime aflat la 1,09 m de gard, şi un liliac de 4,1 m înălţime aflat la 0,99 m de gard, sau în caz contrar autorizează pe reclamant să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâţilor.

Obligă pârâţii la plata sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 23 ianuarie 2014.

Preşedinte,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare