Constatare nulitate act

Sentinţă civilă 6575 din 09.09.2013


Dosar nr. 3705/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 6575

Şedinţa publică din data de 09 septembrie 2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte :

 Grefier:

?

Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta-pârâtă CONSTANTINESCU IOANA domiciliată în Rm. Vâlcea, str. Horia, nr.34, judeţ Vâlcea în contradictoriu cu pârâta-reclamantă L.M., domiciliată în comuna B., judeţ Vâlcea, având ca obiect constatare nulitate act juridic,  dosar disjuns din dosarul  4928/288/2012.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă av. C. M.pentru reclamantă, av. T. A. pentru pârâtă şi martorii P. G. şi C. Gh..

?Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  după care;

Av.Ciorei Mariana, pentru reclamantă, învederează instanţei că, în cauză, clienta sa nu se poate prezenta în instanţă în vederea administrării probei cu interogatoriu, întrucât a suferit un accident vascular. Depune la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens, precum şi titlul de proprietate nr. 10975/05.01.2009 şi învederează instanţei că renunţă la audierea martorilor solicitaţi în probatoriu.

În conformitate cu dispoziţiile art. 218 Cod procedură civilă, instanţa procedează la administrarea probei  cu interogatoriul luat  pârâtului LF., la propunerea reclamantei, răspunsurile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Potrivit art. 193-198 Cod procedură civilă, instanţa procedează sub prestare de jurământ la audierea martorilor P.G.l şi  C. Gh. propuşi de pârâtă, declaraţiile acestora fiind tehnoredactate şi ataşate la dosarul cauzei.

Av. T.A.pentru pârâtă, învederează instanţei că, deşi ştie că este bolnavă, insistă în administrarea probei cu interogatoriu, luat reclamantei.

Av.C. M., pentru reclamantă, învederează instanţei, că reclamanta nu se poate prezenta în vederea administrării probei cu interogatoriu.

Părţile prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi  acordă cuvântul pe fond.

Av.C M. ,având cuvântul  pentru reclamantă, solicită instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. 1860/28.06.2012, actul fiind încheiat după promovarea acţiunii de ieşire din indiviziune, precum şi să se aplice dispoziţiile art.225 Cod procedură civilă, pentru pârâta care nu s-a prezentat la interogatoriu.  Susţine av. C. M. că actul a fost încheiat cu încălcarea unor norme imperative în materie de vânzare imobile. În ceea ce priveşte înscrierea în cartea funciară, arată av. C. M., că nu s-a făcut dovada că imobilul a fost înscris în cartea funciară. Mai arată reclamanta prin apărător, că există o singură carte funciară la nivel de judeţ, ci nu la nivelul localităţii Budeşti. Susţine av. C. M. că actul autentic nu are un obiect determinat, licit, în sensul art. 1179 Cod civil, nici casa şi nici terenul vândut neaparţinând în proprietatea vânzătorilor, precum şi că are o cauză ilicită şi imorală în sensul dispoziţiilor art. 1236 Cod civil, fiind întocmit în frauda legii, iar actul  a fost întocmit pentru a excluse imobilul de la masa partajabilă.  Mai învederează instanţei că nu s-a încasat preţul imobilului aşa cum s-a menţionat în actul de vânzare-cumpărare, precum şi că s-a menţionat în act că nu este grevat de procese, ceea ce este eronat.

Av. T. A., având cuvântul pentru pârâtă, solicită instanţei respingerea cererii de chemare în judecată. Susţine av. T. A. că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că actul  a fost încheiat în condiţiile legii, a existat un extras de carte funciară, iar actele care au stat la baza emiterii actului au fost valabile. Mai mult, pârâţii au stăpânit terenul de peste 40 de ani şi au devenit proprietari. Depune la dosar concluzii scrise.

INSTANŢA

Deliberând. constată următoarelele:

La data de 18 01.2013 reclamanta C. I. a formulat cerere reconvenţională în dosarul 4928/288/2012 având ca obiect partaj succesoral, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii L. M., L. F. şi L. R. F. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 1860/28 iunie 2012 autentificat la BNP F.R..

Prin Încheierea  din data de 15 februarie 2013, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de partaj, apreciind că se impune ca cererea prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare să se soluţioneze separat, a dispus judecarea separată a cererii şi repartizarea aleatorie a acesteia.

Pe rolul instanţei, cererea a fost înregistrată sub nr. de dosar  3705/288/2013.

În motivarea cererii sale reclamanta a susţinut că  la data de 4 mai 2012 pârâta din prezenta cauză L. M., a introdus acţiunea de ieşire din indiviziune asupra averii autorului comun al reclamantei C. I. respectiv pârâtei L.M. – Z. Gh. I - decedat la data de  09.10.2006. La masa succesorală au fost introduse terenurile rămase de pe urma autorului care au făcut obiectul Legii 18/1991 şi pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 902/25718/16.07.1996 şi o casă bătrânească. Ulterior introducerii acţiunii de  partaj, la primul termen de judecată care a fost la data de 22 iunie 2012,  cu evidentă rea credinţă, pârâta  împreună cu soţul său L. F. au întocmit un act de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere fiului lor L. R.- F. la data de 28 iunie 2012. Susţine reclamanta că actul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate fiind întocmit cu încălcarea unor norme imperative în materie de vânzare cumpărare.

În acest sens reclamanta arată că, justifică interes legitim în promovarea prezentei acţiuni întrucât conform disp. art. 667 cod civil imobilul ce a făcut obiectul actului de înstrăinare constituie proprietate comună în devălmăşie a celor două moştenitoare ale autorului, fiind edificat de către părinţii acestora, Z. I. şi Z. E. încă din anul 1975 pentru reclamantă, dar întrucât acesta s-a căsătorit în altă localitate a rămas surorii sale L. M.

În continuare reclamanta susţine că imobilele ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nu puteau fi înstrăinate nefiind înscrise în cartea funciară iar menţiunile notarului potrivit cărora imobilele ar fi fost înscrise în cartea funciară a localităţii B.. sub nr. cadastral 3… sunt afirmaţii false, întrucât sistemul de carte funciară este organizat la nivel judeţean ci nu comunal. Susţine de asemenea reclamanta că actul autentic nu are un obiect determinat licit în sensul art. 1179 pct 3 cod civil întrucât nici casa şi nici terenul vândut nu au aparţinut vânzătorilor, titlul de proprietate fiind nul iar cauza este ilicită şi imorală în sensul disp. art. 1236 cod civil, încălcându-se disp.art. 669 rap. la art. 667, 668 şi 1143 Cod civil.

Imoralitatea cauzei este justificată de către reclamantă prin faptul că pârâta L. M., după ce a introdus cererea de partaj succesoral, împreună cu soţul său au întocmit pro - causa actul de vânzare cumpărare, întrucât nu a avut loc nici o predare efectivă a bunurilor înstrăinate fiului cumpărător, singura raţiune fiind aceea a scoaterii acestora de la partaj.

În fine reclamanta mai arată că actul de vânzare cumpărare nu îndeplineşte condiţiile de publicitate prevăzute de legea 7/1996.

Faţă de cererea reclamantei pârâţii L. M., L. F. şi L. R.-F. au  formulat întâmpinare ( fila 12) în cuprinsul căreia solicită respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât susţinerile sunt nereale. Arată în acest sens pârâta că, terenul în suprafaţă de  1350mp ce face obiectul contractului a cărui nulitate se solicită este proprietatea pârâtei L. M. conform titlului de proprietate nr. 10975/2009 iar construcţia casă de locuit a fost realizată de către pârâta împreună cu soţul său în timpul căsătoriei, că nu au autorizaţie ce construire iar de la data construirii, în anul 1977 şi până în anul 2012 l-au stăpânit continuu în mod public şi sub nume de proprietar fără a fi tulburaţi de cineva.

La data de 28.06.2012 L. M. împreună cu soţul său, L. F., au vândut terenul în suprafaţă de 1350mp şi imobilul aflat pe acest teren fiului lor L R F., încheindu-se contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 1860/28.06.2012  autentificat la Biroul notarului Public F. R.a iar actul a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale fără a fi fost încălcate disp.  art. 667 cod civil. Astfel bunurile înstrăinate au fost înscrise în cartea funciară aşa cum se menţionează şi în contractul de vânzare-cumpărare existând extras de carte funciară nr. 2…/./.2012, contractul de vânzare cumpărare are obiect licit în sensul art. 1179 pct. 3 cod civil deoarece bunurile ce formează obiectul înstrăinării au fost proprietatea vânzătorilor conform titlului de proprietate 10975/2009 iar în ceea ce priveşte construcţia acesta a fost edificată de către vânzători în anul 1977  stăpânind-o peste 35 de ani sub nume de proprietar.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii precum şi proba testimonială.

Analizând actele şi probele dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt.

Prin titlul de proprietate nr.1…../….( fila 32 dosar) pârâtei L. M. i s-a reconstituit  dreptul de proprietate pentru  terenul în suprafaţă de  1350mp situat pe raza localităţii B….. Jud Vâlcea. Imobilul construcţie în suprafaţă de 157 mp edificat pe acest teren  era de asemenea proprietatea acestora la momentul întocmirii actului de vânzare cumpărare, in temeiul accesiunii imobiliare, reglementata de art.492 cod civil ( 1864) iar în eventualitatea în care reclamanta susţine că autorii ar fi avut vreo contribuţie la edificarea acestuia, are un drept de creanţă, constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la imobil. Aşa fiind, motivul invocat de reclamantă drept cauză de nulitate a contractului, referitor la faptul că  imobilul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare  încheiat de pârâţii L. M. şi L. F.  pentru era în indiviziune, nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia înstrăinarea nu s-ar fi făcut cu respectare condiţiilor de publicitate, instanţa constată că bunurile înstrăinate  au fost înscrise în cartea funciară aşa cum se menţionează şi în contractul de vânzare-cumpărare existând extras de carte funciară nr. 2…/…..2012, respectându-se dispoziţiile art. 885 cod civil ( filele 20-37 dosar).

Revenind  la problema nulităţii contractului, s-a observat că temeiul de drept indicat pentru această cerere îl constituie şi  dispoziţiile art. 1237 din Codul civil, invocându-se ilicitul cauzei .

Teoria de specialitate defineşte cauza ca fiind obiectivul urmărit de părţi la încheierea contractului (scopul contractului), subliniind constant distincţia din structura acestei condiţii de validitate, între scopul imediat  şi scopul mediat.

Scopul imediat, caracterizat prin aceea că în cadrul unei anumite categorii de acte este un element abstract şi invariabil, este constituit în contractele sinalagmatice de reprezentarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestaţiei, în cazul contractului de vânzare-cumpărare acesta fiind predarea bunului, respectiv încasarea preţului.

Scopul mediat, constând în motivul determinant al încheierii actului juridic este un element concret şi variabil, referindu-se în cadrul contractelor sinalagmatice la însuşirile prestaţiei.

Fiind evident că, în cadrul contractului de vânzare-cumpărare care este contract numit, numai scopul mediat poate fi ilicit (scopul imediat fiind prevăzut de lege), discuţia despre nulitatea contractului pentru cauză ilicită în prezenta speţă se circumscrie licitului sau ilicitului scopului mediat.

Scopul mediat al contractului în discuţie în ce îi priveşte  pe vânzători a fost de a-şi asigura un confort existenţial, având în vedere că fiul lor, cumpărătorul şi debitorul obligaţiei de întreţinere este singurul sprijin aflat în apropierea acestora, fiica lor stabilindu-se în SUA. Pârâţii au avut reprezentarea faptului că sunt singurii proprietari ai bunurilor înstrăinate prin contractul a cărui nulitate se solicită iar în ceea ce priveşte cumpărătorul, fără îndoială că acesta a dorit să-şi asigure o situaţie patrimonială, obligându-se să asigure întreţinerea părinţilor săi neregăsindu-se nimic ilicit aşadar, în ce priveşte cauza întocmirii actului. În plus, cum art. 1239 din Codul civil instituie o prezumţie de existenţă a cauzei şi de valabilitate a ei, nimic nu poate conduce în speţă la concluzia că motivul determinant ce le-a făcut pe părţi să contracteze ar fi fost ilicit.

Reclamanta a mai susţinut că actul autentic nu are un obiect determinat şi licit invocând în acest sens lipsa calităţii de proprietar a vânzătorilor asupra bunurilor înstrăinate. Art. 1.225  cod civil defineşte obiectul contractului ca fiind constituit din operaţiunea juridica avuta in vedere de parţi la momentul încheierii acestuia . El trebuie sa fie determinat si licit (adică sa nu fie prohibit de lege sau sa contravină ordinii publice ori bunelor moravuri), sub sancţiunea nulităţii absolute. Nici această susţinere nu se confirmă, întrucât, astfel cum s-a reţinut în cele ce preced bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare reprezintă proprietatea pârâţilor vânzători şi din operaţiunea juridică efectuată de către aceştia nu rezultă că acesta ar fi prohibită de lege sau ar contraveni ordinii publice ori bunelor moravuri.

Nici în eventualitate în care bunurile înstrăinate ar fi aparţinut masei succesorale nu s-ar fi impus constatarea nulităţii actului juridic, întrucât, deşi actele de dispoziţie asupra unui bun aflat în indiviziune sunt supuse regulii unanimităţii, coindivizarul neputându-le efectua fără consimţământul celorlalţi copărtaşi,  cu toate acestea, în cazul în care un coproprietar vinde bunul aflat în indiviziune, actul de înstrăinare nu este supus nulităţii, dreptul dobândit de cumpărător se află sub condiţie rezolutorie, a cărei îndeplinire are loc, dacă bunul nu a fost atribuit la ieşirea din indiviziune copărtaşului care l-a înstrăinat.

Faţă de cele reţinute instanţa va respinge cererea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta C I. domiciliată în Rm. V, str., judeţ Vâlcea în contradictoriu cu pârâţii L. M., domiciliată în comuna B., judeţ V., L. F., L. R-Fl, ambii domiciliaţi în comuna B, sat B, judeţ V, privind constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere 1/28 iunie 2012.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Septembrie 2013 .

Red.ICC/Tehn. MMA/6ex/ 18.10.2013