Constatare nulitate act juridic

Dosar nr. 9764/288/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1330

Şedinţa publică din data de 17 Februarie  2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte: Smaranda Maria Floricioiu

Grefier: Stelian Catrinoiu

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamanţii PCF şi PAM, în contradictoriu cu pârâta S.C. VR S.A.,. având ca obiect constatare nulitate act juridic, pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile.

Fără citarea părţilor.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate prin încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2015, când, având nevoie de timp pentru deliberare, şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru, astăzi, 17 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, sub nr. 9764/288/2014, reclamanţii PCF şi PAM au chemat în judecată pe pârâta S.C. VR S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a clauzei referitoare la comisionul de risc prevăzută de art. 5.1 lit. a din convenţia de credit nr…..; să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 8005,11 CHF care reprezintă comisionul de risc încasat în baza acestei clauze abuzive în perioada martie 2008 (rata 1) – noiembrie 2010 (rata 33); să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 371,66 CHF care reprezintă comisionul de administrare credit încasat în baza clauzei cuprinsă în art. 5.1 lit. b din actul adiţional nr. 2/3.11.2010 la convenţia de credit nr. …..care a fost deja constatată abuzivă şi lovită de nulitate absolută, cu consecinţa înlăturării ei din actul adiţional nr. …prin sentinţa civilă nr…., pronunţată de J R în dosarul nr. ….în perioada decembrie 2010 (rata 34) – februarie 2011 (rata 36); să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr…., pronunţată de J RV în dosarul nr. ….s-a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse în actul adiţional nr. …la convenţia de credit nr….., la punctul 5 lit. d privind comisionul de administrare şi, în consecinţă, s-a dispus constatarea nulităţii ei şi înlăturarea din actul adiţional. Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta să restituie suma de ….CHF, percepută cu titlu de comision de administrare în perioada martie 2011 (rata 37) – martie 2014 (rata 73). Ca urmare a constatării nulităţii acestei clauze şi dat fiind că dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc este imprescriptibil (decizia ICCJ nr…..), susţin reclamanţii, se impune ca pârâta să fie obligată să restituie şi suma reprezentând comisionul de administrare încasat în temeiul clauzei declarate nule în perioada decembrie 2010 (rata 34) – februarie 2011 (rata 36). Contestatorii au arătat şi că în cuprinsul convenţiei de credit nr. ….încheiat cu pârâta la art. 5 lit. a din secţiunea condiţii speciale a fost prestabilită plata unui comision de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zilele de scadenţă, pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit. În condiţiile generale ale convenţiei la punctul 3.5, comisionul de risc este definit ca fiind datorat pentru punerea la dispoziţie a creditului. Împrumutul a fost garantat cu ipoteca asupra unui imobil şi prin încheierea unei poliţe de asigurare cesionată în favoarea băncii, astfel că banca a eliminat, încă de la început, orice risc de transformare a creditului într-unul neperformant. Semnarea convenţiei de credit s-a făcut fără ca aceasta să fi fost adusă la cunoştinţă de către bancă printr-un format tipărit sau digital, nici măcar cu o zi înaintea efectuării tranzacţiei. La datele de 16.09.2010, 29.09.2010 şi 28.10.2010, reclamanţii au notificat banca cu privire la nelegalitatea comisionului de risc. Pârâta a procedat la încheierea actului adiţional nr…..– neadus la cunoştinţă înaintea efectuării tranzacţiei – prin care comisionul de risc a fost redenumit de pârâtă ca fiind comision de administrare din perspectiva riscurilor asumate de pârâtă. Această clauză a fost constată abuzivă prin sentinţa nr…... Contestatorii au arătat că, potrivit clauzelor contractuale, pentru acelaşi serviciu – acordarea creditului – se percep două sau trei costuri fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată clar şi inteligibil, aşa cum cer prevederile art. 4 şi 6 din Legea nr. 193/2000. În ceea ce priveşte condiţia constând în crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor este şi aceasta îndeplinită, în contextul în care o parte are de suportat toate riscurile iar cealaltă niciunul. Clauza referitoare la comisionul de risc nu a fost negociată direct cu consumatorul, fiind de natură a crea în detrimentul acestuia un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. În baza principiului restabilirii situaţiei anterioare, susţin reclamanţii, tot ce s-a executat trebuie restituit, astfel că pârâta trebuie să restituie sumele percepute nelegal, cu titlu de comision de risc şi respectiv, administrare (acesta din urmă pentru perioada neavută în vedere prin sentinţa civilă nr….., pronunţată de JRV).

La data de 7 octombrie 2014 reclamanţii au formulat cerere precizatoare (adiţională) prin care au solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta şi la restituirea sumei de ….CHF care reprezintă comisionul de administrare credit încasat în baza clauzei cuprinsă în art. 5.1 lit. b din actul adiţional nr. ….la convenţia de credit nr. …..în perioada aprilie 2014 (rata 74) – septembrie 2014 (rata 79) şi în continuare la restituirea comisionului de administrare credit plătit până la data înlăturării acestuia de către pârâtă din actul adiţional nr…... În motivarea cererii, reclamanţii au reiterat motivele invocate în cererea introductivă de instanţă arătând, în plus, şi că pârâta percepe lunar, în continuare, comisionul de administrare credit menţionat la punctul 5 lit. b din actul adiţional nr. ….la convenţia de credit, clauză declarată abuzivă prin sentinţa civilă nr. …a JRV

Pârâta a formulat întâmpinare – filele 81-84, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat arătând că prin sentinţa civilă nr. ….a JRV s-a statuat, deja, asupra posibilităţii restituirii dosar a sumelor neprescrise iar sumele solicitate a fi achitate în prezenta cauză intră sub incidenţa prescripţiei extinctive. Sumele solicitate sunt prescrise prin raportare la disp. art. 215 Cod civil şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958 care prevăd un termen de 3 ani privind prescripţia drepturilor de creanţă, aspect reţinut şi în cuprinsul sentinţei civile invocate. În acelaşi timp, susţine pârâta, în cauză există autoritate de lucru judecat, întrucât în ambele dosare părţile au fost aceleaşi, cauza a reprezentat-o restituirea prestaţiilor datorate în urma anulării clauzelor abuzive din contractul de credit bancar, existând identitate şi în privinţa temeiului de drept invocat.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, întrucât reclamanţii nu pot solicita pe calea unei alte acţiuni pretenţii asupra cărora au înţeles în acţiunea anterioară să nu ridice obiecţiuni, acceptând caracterul prescriptibil ala acestora. În plus, s-a susţinut şi că reclamanţii nu au făcut dovada plăţii în ceea ce priveşte comisionul de administrare aferent perioadei ulterioare pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare – filele 91-96, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâtă, arătând că, pe de o parte, nu există autoritate de lucru judecat, obiectul judecăţilor fiind diferit iar, pe de altă parte, că dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc este imprescriptibil – urmare a constatării nulităţii unei clauze se naşte şi obligaţia de restituire, a ceea ce s-a prestat în temeiul clauzei respective, nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului.

Prin încheierea de şedinţa de la termenul de judecată din 13 ianuarie 2015, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor invocată de aceasta, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.

În vederea soluţionării cauzei, au fost depuse înscrisuri şi s-au solicitat relaţii pârâtei cu privire la sumele încasate cu titlu de comision de risc şi, respectiv, comision de administrare, în temeiul convenţiei încheiate cu reclamanţii.

Analizând ansamblul probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Între reclamanţi şi pârâta S.C. VR S.A. a fost încheiat convenţia de credit nr….., pentru suma de ….CHF, acordată cu titlu de împrumut de către banca - pârâtă reclamanţilor – împrumutători. Ulterior, aceasta a fost modificată prin actul adiţional încheiat între părţi.

Împrumutul acordat prin Convenţia de credit nr. ……a fost garantat cu ipoteca de prim rang constituită asupra imobilului – teren curţi-construcţii în suprafaţă de 296 m.p., împreună cu o casă de locuit S.P.E., în suprafaţă construită la sol de 120 m.p. şi suprafaţa desfăşurată de 319 m.p., situat în….., având număr cadastral…., înscris în C.F. …a localităţii RV, împreună cu 1/6 CPI din terenul propus pentru drum acces în suprafaţă totală de …m.p., cu număr cadastral…, înscris în C.F. …a localităţii R. V, înainte de încheierea convenţiei, fiind efectuat de către un evaluator agreat de bancă raportul de evaluare a imobilului adus în garanţie. A fost cesionată în favoarea băncii poliţa de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul adus în garanţie.

Prin clauza de la pct. 5 lit. a din convenţie, s-a stabilit în beneficiul pârâtei un comision de risc, în cuantum de 0,22% aplicat la soldul creditului contractat, lunar, pe toată perioada împrumutului.

Instanţa reţine că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 192/2000, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Cât priveşte prima cerinţă, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Instanţa apreciază că reglementarea acestui comision este materializarea unei politici duse de banca pârâtă. Clauza nu are caracter singular, atipic, care să denote negociere, ci este cuprinsă în toate contractele încheiate în vremea respectivă, aspect ce reiese din nevoia de reglementare avută de legiuitor care a intervenit prin OUG 50/2010. Ea este impusa, aşadar, iar reclamantul nu avea posibilitatea să o refuze întrucât atunci i s-ar fi refuzat semnarea contractului.

Un aspect important, menit să sublinieze caracterul preformulat al clauzei, se referă la includerea comisionului de risc în condiţiile generale de acordare a împrumuturilor (pct. 3.5). Se menţionează anume că banca a condiţionat punerea la dispoziţie a creditului numai dacă împrumutatul îşi va însuşi obligaţia de plată a acestui comision.

Ipoteza prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000 se regăseşte, aşadar, în cauză.

Referitor la celelalte condiţii, instanţa apreciază că impunerea, prin clauza de la art. 5 lit. a obligativitatea suportării comisionului de risc este inechitabilă în sensul art. 4 din Legea 193/2000. Astfel, clauza prin ea însăşi creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Această concluzie este susţinută în cauză în mod neechivoc prin înţelegerea rolului comisionului de risc şi transpunerea acestuia în împrejurările concrete ale cauzei.

Comisionul de risc poate fi justificat, din punctul de vedere al raţiunii sale, pe împrejurarea stabilirii unei contraechivalenţe faţă de expunerea băncii creditoare în mod mai pregnant ipotezei în care creditul ar fi declarat drept neperformant.

Expusă la riscul pierderii sumei împrumutate, ar părea firesc ca banca să pretindă, cu acest titlu o prestaţie suplimentară din partea împrumutatului.

În virtutea exigenţei reglementărilor egale, acest comision ar putea fi impus de la caz la caz, numai dacă specificitatea situaţiei îl reclamă şi numai într-un cuantum adecvat.

În speţă, creditul acordat de bancă este garantat cu ipotecă de prim rang constituită asupra imobilelor teren şi casă de locuit, aparţinând reclamanţilor – debitori, care au fost evaluate anterior acordării creditului, valoarea creditului, astfel, garantat, neputând depăşi 75% din valoarea de evaluare a imobilului adus în garanţie. În plus, s-a cesionat băncii poliţa de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul-obiect al garanţiei, care nu poate avea o valoare mai mică decât valoarea însăşi a imobilului, identificată prin evaluator agreat chiar de banca pârâtă.

Prin urmare, în mod evident, banca nu este supusă niciunui risc de neperformanţă în acordarea creditului. În cazul neplăţii, se proceda la valorificarea ipotecii legale de prim rang şi, ulterior, dacă bunul a fost vândut sau a pierit în condiţiile prevăzute în contractul de asigurare, putea încasa poliţia de asigurare.

Aşadar, în concret, banca nu justifică încasarea unei prestaţii adecvate gradului său de expunere spre neperformanţă, deoarece, în concret, expunerea sa în acest sens este nulă.

Consecvent, pretinderea comisionului de risc este lipsit de cauză juridică, iar în termenii Legii 193/2000 creează în mod semnificativ un dezechilibru evident în aceste limite.

De aceea instanţa apreciază ca întemeiată cererea reclamanţilor şi urmează a constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse în pct. 5 lit. a din convenţia de credit invocată în cauză.

Este de reţinut şi că adaptarea denumirii şi valorii comisionului de risc în comision de administrare credit nu are nicio relevanţă din moment ce natura comisionului, rolul şi raţiunea sa nu au fost schimbate, ci doar denumirea, iar caracterul abuziv există chiar din momentul contractării, întrucât va fi constatat de instanţă. Or, nu se poate adapta o clauză ab initio abuzivă doar prin schimbarea denumirii titlului sumei pretinse în virtutea aceleiaşi raţiuni: evitarea expunerii la neperformanţă.

Având în vedere cele reţinute anterior, în virtutea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară, se impune şi restituirea sumelor de bani achitate în baza acestei clauze. În raport de relaţiile furnizate de banca – pârâtă care a arătat că în perioada ….a fost încasată suma de …CHF, cu titlu de comision de risc, iar în perioada … a fost încasată suma de …CHF cu titlu de comision de administrare, instanţa va dispune obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor aceste sume.

În acelaşi timp, în raport de probele administrate în cauză, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr…., pronunţată de JRV în dosarul nr. …s-a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse în actul adiţional nr. …la convenţia de credit nr. ….la punctul 5 lit. b privind comisionul de administrare şi, constatându-se nulitatea ei, s-a dispus înlăturarea acestei clauze dina actul adiţional nr….. A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor suma de …CHF, percepută cu titlu de comision de administrare în perioada…... În prezenta cauză reclamanţii solicită obligarea pârâtei să restituie comisionul perceput în baza clauzei abuzive în perioada ….şi pentru viitor. Potrivit principiului anterior enunţat, privind repunerea părţilor în situaţia anterioară şi, având în vedere relaţiile înaintate de pârâtă din care rezultă că reclamanţii au achitat în perioada …. suma de …CHF, cu titlu de comision de administrare, instanţa va admite cererea privind restituirea acestei sume.

Va fi respinsă, în rest, cererea privind obligarea pârâtei la plata sumelor ce se vor achita în continuare reţinând că nu se poate dispune restituirea a ceva ce nu s-a plătit încă şi că, în plus, aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de pârâtă reclamanţii înregistrează comisioane restante aferent perioadei…..

În temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ. instanţa va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, făcând însă în acelaşi timp aplicarea disp. art. 451 pct. 2 C.pr.civ. în sensul că va micşora onorariul solicitat de avocatul reclamantei reţinând că faţă de complexitatea speţei şi de volumul de muncă prestat de acesta, onorariul solicitat este prea ridicat, suma de …lei fiind suficientă a fi acordată cu titlu de cheltuieli de judecată justificate prin plata onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, acţiunea precizată privind pe reclamanţii PCF şi PAM, în contradictoriu cu pârâta S.C. VR S.A.,

Constată nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 5 pct. a – condiţii speciale ale convenţiei – în convenţia de credit nr….., ca urmare a caracterului abuziv al acestei clauze.

Obligă pârâta, să restituie reclamanţilor suma de …CHF, încasată cu titlu de comision de risc, aferent perioadei…..

Obligă pârâta să restituie reclamanţilor suma de ….CHF, încasată cu titlu de comision de administrare, aferent perioadei….

Obligă pârâta să restituie reclamanţilor suma de ….CHF, încasată cu titlu de comision de administrare, aferent perioadei…..

Respinge, în rest, acţiunea.

Obligă pârâta la … lei cheltuieli de judecată către reclamanta PAM.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.02.2015.

Preşedinte,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare