Contestaţie decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 26.01.2015 sub nr. 383/118/2015, reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta ... anularea deciziei nr.R36566/6.02.2014 şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a activităţii desfăşurată în grupa a II a de muncă conform adeverinţei nr. 533/3.06.2009.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea sa de pensionare nefiind luată în considerare perioada 10.08.1981-31.03.2001 desfăşurată în grupa a II a de muncă.

În drept, cererea  a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 26372010.

În susţinerea cererii, au fost depuse în copie înscrisuri (filele 6-9).

Pârâta nu a formulat întâmpinare însă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat la cererea părţilor proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul administrativ al reclamantei (filele 24-61).

Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. R36566/6.02.2014 (fila 25), pârâta ... a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantei, motivat de faptul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare iar perioada august 1981-aprilie 2011 nu a fost valorificată în grupa superioară deoarece funcţia avută nu se regăseşte în temeiul indicat de unitate.

Contestaţia (fila 24) formulată de reclamantă împotriva deciziei menţionate, în baza art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, nu a fost soluţionată.

Potrivit adeverinţei nr. 533/3.06.2009 emisă de ... (fila 41),  reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în perioada 10.08.1981-31.03.2001,  în funcţia de muncitor necalificat şi ospătar, perioadă care nu a fost luată în considerare ca fiind stagiu de cotizare realizat în această grupă de muncă.

În ceea ce priveşte temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, acesta este menţionat ca fiind HG nr. 559/1990 şi Ordinul 969/1990, anexa 2, punctul 5.

Potrivit art. 2 din HG nr. 559/1990, în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 969/1990, personalul care este in activitate din unitatile de profil, apartinind Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, necuprins in grupa I de munca prin reglementarile in vigoare, beneficiaza de incadrarea in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pe intreaga perioada lucrata dupa data de 18 martie 1969. Categoriile de personal care, potrivit sarcinilor si atributiilor de serviciu, pot beneficia de aceasta prevedere, se stabilesc de Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice, proportional cu timpul efectiv lucrat in conditii deosebite.

Ordinul nr. 969/1990 al Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice, la pct. 2 prevede că beneficiază de încadrare în gr. a Il-a de muncă în vederea pensionării, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 559/1990, categoriile de personal, din unităţile cu profil chimic şi petrochimic necuprinse în anexa nr. 2 la Ordinele nr. 50/1990 şi nr. 100/1990 emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin. Acelaşi Ordin nr. 969/1990 la pct. 5 stipulează consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere, nominalizează personalul şi stabilesc proporţionalitatea de timp efectiv lucrată în condiţii deosebite, având în vedere că pentru încadrarea în grupa a Il-a de muncă este necesar ca activitatea desfăşurată în aceste condiţii să fie de cel puţin 70% din programul de lucru.

Potrivit Ord. nr. 50/1990 pct. 6., nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Conform disp.art.15 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

 În acelaşi sens, potrivit art. 1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeaşi unitate, vechimea în  funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.

Potrivit art. 126 alin. 1 şi 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive. Angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să elibereze aceste adeverinţe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.

 Conform art.125 din acelaşi act normativ, angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe care le întocmesc şi le eliberează.

Prin urmare, stabilirea condiţiilor şi nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum şi nominalizarea persoanelor, revine unităţilor angajatoare.

Odată stabilită situaţia juridică, evidenţierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverinţa emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.

Adeverinţele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situaţii de fapt şi drept care rezultă din evidenţele aparţinând unităţii emitente  şi  ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidenţe, persoanele cu atribuţii în eliberarea acestora angajându-şi răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.

Deci, stabilirea perioadei de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi a activităţilor ce se încadrează în grupa I şi II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor şi actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situaţie lipsită de echivoc şi care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieşit din fişa postului şi specificul meseriei şi funcţiei în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.

Potrivit  art. 11 alin. (1) din  Decretul 92/1976, datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care le deţin. Aliniatul (2) prevede că, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfăşurată, vor cuprinde: denumirea unităţii şi perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă, precum şi precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menţionarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menţiona şi funcţia, meseria sau specialitatea exercitată, retribuţia tarifară de încadrare, precum şi alte drepturi ce se includ în aceasta şi, după caz, locurile de muncă cu condiţii deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I şi II de muncă la pensie.

Adeverinţa  emisă  constituie act oficial prin care se dovedeşte, meseria şi timpul lucrat în grupa  de  muncă.

În speţă, desfăşurarea activităţii în grupa de muncă pe perioada în discuţie a fost probată de reclamantă aşa cum prevăd dispoziţiile legale sus enunţate atât cu menţiunile din carnetul de muncă (fila 56) cât şi cu adeverinţa nr. 533/3.06.2009 emisă de fostul angajator ....

În aceste înscrisuri se menţionează expres încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile Ordinului nr.969/1990 şi ale Deciziei nr. 559/2.05.1990.

Deci, fostul angajator şi-a asumat întreaga răspundere cu privire la menţiunile efectuate în carnetul de muncă şi conţinutul şi veridicitatea adeverinţei eliberate, aşa încât nici instanţa şi nici ..., nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmaţii atâta timp cât menţiunile din carnetul de muncă precum şi din adeverinţa eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conţinutul acesteia a fost consemnat cu respectarea menţiunilor  prevăzute  în  HG nr.257/2011.

Toate prevederi legale susenunţate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unităţi în grupele I şi II, trecerea de la o grupă la alta şi scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităţilor. Prin urmare încadrarea personalului în condiţii de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispoziţiile art.6 din Ord. nr.50/1990, iar … nu are abilitatea legală de a cenzura menţiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.

Din acest punct de vedere, susţinerile pârâtei că reclamanta, în raport de natura funcţiei, nu putea fi încadrată în prevederile Ordinului nr.969/1990 nu au relevanţă, ţinându-se seama de menţiunile din carnetul de muncă şi din adeverinţa nr.533/3.06.2009 eliberată de fostul angajator, care atestă desfăşurarea de către fostul salariat a activităţii pe o anumită perioadă în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%. 

Prin urmare, pentru perioada 10.08.1991-31.03.2001, reclamanta era îndreptăţită la valorificarea grupei a II-a de muncă.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Conform art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.

Având în vedere data naşterii reclamantei, respectiv 7.10.1956, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani şi 7 luni, stagiul minim de cotizare este de 15 ani iar stagiul complet de cotizare este de 32 ani 5 luni şi 1 zi.

Luându-se în considerare activitatea din perioada 10.08.1991-31.03.2001, prestată în grupa II de muncă, potrivit adeverinţei  nr. 533/2009, rezultă un stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite de peste 18 de ani iar raportat la disp. art.55 alin.1 lit. a din Legea nr.263/2010,  reclamanta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani.

Operând reducerea mai sus menţionată, reclamanta se putea pensiona la împlinirea vârstei de 56 de ani şi 7 luni.

La data depunerii cererii de pensionare – 20.11.2013 (fila 40), reclamanta avea vârsta de  57 ani şi 1 lună, iar stagiul total de cotizare realizat era depăşit.

Ca urmare, se constată că reclamanta întrunea la data depunerii cererii de pensionare ambele condiţii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, motiv pentru care se impune anularea deciziei nr. R36566/6.02.2014 şi obligarea pârâtei să emită reclamantei o decizie privind acordarea pensiei, începând de la data de 20.11.2013, cu luarea în considerare a activităţii prestate în grupa a II-a de muncă în perioada 10.08.1981-31.03.2001, potrivit adeverinţei nr. 533/3.06.2009 eliberată de ...

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu pârâta ..., cu sediul în ....

Anulează decizia nr. R36566/6.02.2014 emisă de către pârâtă.

Obligă pârâta să emită reclamantei o decizie privind acordarea pensiei, începând de la data de 20.11.2013, cu luarea în considerare a activităţii prestate în grupa a II-a de muncă în perioada 10.08.1981-31.03.2001, potrivit adeverinţei nr. 533/3.06.2009 eliberată de ....

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Tribunalul Constanţa.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 11.05.2015.

Preşedinte, Asistenţi judiciari,

  Grefier,

Red.Jud.FMI/2ex/15.05.2015

Domenii speta

Spete similare