Furt calificat

Sentinţă penală 2246 din 01.10.2014


Art. 91 Cod penal. Condamnare cu suspendare executare sub supraveghere. Aplicare pedeapsă accesorie art. 65 alin. 3 Cod penal.

Dosar nr. 12839/55/2014

Prima instanţă :

În temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) Cod penal, condamnă inculpatul, la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul dispoziţiilor art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal,  inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art. 91 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

Instanţa de apel :

Respins apelul declarat de Parchet. Dispoziţiile art. 65 Cod penal se completează cu cele ale art. 404 alin. 5 C.p.p, care impun aplicarea pedepsei accesorii atunci când se aplică pedeapsa închisorii, fără a distinge între modalităţile de executare. În acest caz, pedeapsa accesorie se aplică, nu se şi execută, pentru că art. 65 alin. 3 C.p. are în vedere executarea efectivă a pedepsei închisorii; prin urmare, nu se pune problema ca pe durata termenului de supraveghere să se execute, în acelaşi timp, atât pedeapsa complementară, cât şi pedeapsa accesorie.

Aceasta se va executa doar la momentul la care pedeapsa principală devine executabilă prin anulare sau executare; din acest punct de vedere, sintagma „dispune executarea pedepsei” are în vedere atât pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie.

În fine, dispoziţia art. 68 lit. b C.p. era necesară având în vedere împrejurarea că nu mai există reabilitarea de drept la împlinirea termenului de supraveghere şi ar fi  fost nefiresc ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să nu fie supus sancţiunii ce decurge din executarea pedepsei complementare.

Date fiind cele mai sus arătate curtea apreciază că acest capăt al cererii de apel a parchetului este neîntemeiat şi-l va respinge.