Pedepse complementare și accesorii. Aplicare în caz de pluralitate de infracțiuni.

Decizie 774 din 25.06.2015


Hotărârea apelată este nelegală cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii, după soluţionarea antecedentelor penale.

În acest sens, se constată că legea prevede, atât pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1  C.pen., cât și pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – art.234 alin. 1 lit. d şi f C.pen., aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, pe lângă pedeapsa închisorii.

De asemenea, odată aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, devine obligatorie aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care au fost interzise ca pedeapsă complementară, conform art.65 alin.1 C.pen.

Prin urmare, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune în parte, potrivit art.67 alin.1, 2 C.pen.,  și apoi a pedepsei accesorii aferente, de asemenea pentru fiecare infracțiune în parte.

Ulterior, potrivit art.45 C.pen., se stabileau pedepsele complementare și accesorii ce urmau să se execute în cazul pluralității de infracțiuni.

Decizia penală nr. 774/A/25.06.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.197/12.05.2015 a Judecătoriei Adjud, în baza art. 396 alin. (2) C.proc.pen. rap. la art. art. 218 alin. 1  C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen. şi a art. 396 al. 10 raportat la art. 374 al. 4 şi  art. 375 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul  M.I. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 396 alin. (2) C.proc.pen. rap. la art. art. 233-234 alin. 1 lit. d şi f C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen. şi a art. 396 al. 10 raportat la art. 374 al. 4 şi  art. 375 C.proc.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 39 al. 1 lit. b cu referire la art. 38 al. 1 C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele două infracţiuni aflate în concurs real şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, stabilind în sarcina inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 104 al. 2 C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1460/16.06.2014 a Jud. Focşani şi s-a dispus executarea restului de 355 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 19/27.01.2012 pronunţată în dosarul 787/2011 al Judecătoriei Adjud.

S-a dispus ca, în baza art. 43 al. 2 C.pen., inculpatul să execute  pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă restul de 355 zile.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 72 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada în care acesta a fost supus măsurilor preventive privative de libertate, respectiv perioada de la 10.12.2014 şi până la data pronunţării hotărârii.

 În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani,  după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a luat  act de faptul că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud la data de 27.01.2015 în dosarul nr. 1347/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 218 al. 1 C.pen. si tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 al. 1 lit. d si f C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen., art. 41 al. 1 C.pen. si a art. 38 al. C.pen., constând în aceea că în noaptea de 09/10.12.2014, în jurul orelor 00.30 – 01.00, s-a deplasat la locuința persoanei vătămate I.M., despre care aflase anterior că deține sume de bani si că locuiește singură, a pătruns înăuntru, iar când aceasta s-a trezit a lovit-o si, prin constrângere şi profitând de vârsta înaintată a acesteia (87 ani) şi imposibilitatea de a se apăra, a întreținut un act sexual normal cu ea, după care, amenințând-o cu acte de violenţă, i-a sustras suma de 300 lei dintr-un portofel şi 2100 lei dintr-o cutie metalică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 27.01.2015 sub nr. 2192/173/2015, inculpatul M.I. fiind trimis in judecată in stare de arest preventiv (măsură luată prin încheierea din data de 11.12.2014 a Judecătoriei Adjud şi menținută cu ocazia verificărilor periodice ulterioare).

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.03.2015,  definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii in cauza.

La termenul de judecată din data de 27.04.2015 inculpatul a înțeles să se prevaleze de prev. art. 374 si 375 NCPP, declarând că recunoaște în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate, probe pe care nu le contestă. Declaraţia  acestuia a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

In consecință, văzând că sunt îndeplinite condițiile legale, prin încheierea din aceeași dată instanța a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art.374-375 CPP.

Persoana vătămată I.M., prezentă in faţa instanței la 27.04.2015, a arătat că nu se constituie parte civila in cauză, poziția sa fiind consemnată in încheierea de ședință de la data menționată.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 09/10.12.2014, în jurul orelor 00.30 – 01.00 , inculpatul a mers la casa persoanei vătămate I.M. şi,  pătrunzând in locuință, a îmbrâncit-o pe aceasta pe pat, a întrebat-o unde ţine banii şi a început să o pipăie în zona pieptului. Întrucât aceasta a strigat după ajutor, inculpatul a amenințat că o omoară dacă nu îi dă banii pe care îi are, a început să o lovească cu pumnii în zona pieptului si a întreținut relații sexuale normale cu ea, profitând de faptul că aceasta nu se putea apăra datorita vârstei înaintate (87 de ani), stării de temere insuflate de apariția unui bărbat in locuința ei în plină noapte şi epuizării fizice cauzate de atacul venit din partea inculpatului. Din relatările făcute de persoana vătămată în faţa organelor de cercetare penala mai rezultă că, după ce a întreținut relații sexuale forțate cu ea, inculpatul, amenințând-o în continuare cu acte de violenţă, a întrebat-o unde ţine banii. Persoana vătămată i-a indicat un portofel pe patul de lângă ușa de acces în cameră, în care avea suma de 300 lei. În momentul în care acesta a luat portofelul, profitând de neatenția lui, persoana vătămată a scos de sub saltea o cutie metalică în care avea suma de 2100 lei si a aruncat-o în sobă, însă a fost văzută de inculpat, care a scos din sobă cutia metalică si a luat si suma de 2100 lei din cutie, după care a părăsit locuința persoanei vătămate.

S-a arătat că faptele săvârșite de inculpat au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate, care cuprinde descrierea amănunțită a modului de săvârșire a faptelor, declarațiile inculpatului, care confirma cele susținute de persoana vătămată, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, în cuprinsul căruia se menționează că persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpat după analizarea unei planșe fotografice conținând fotografiile a 8 persoane având trăsături asemănătoare cu cele ale inculpatului, declarațiile martorilor C.V., B.A. şi M.G., proces-verbal de depistare, proces-verbal de control corporal, proces-verbal de ridicare articole de îmbrăcăminte de la inculpatul M.I., proces-verbal de ridicare a sumei de 2.400 lei de la același inculpat, aceasta fiind exact suma reclamată de persoana vătămată ca fiind cea sustrasă de către inculpat.

Instanța a reținut cu precădere aspectele constatate prin certificatul medico-legal nr. …/10.12.2014, act din care reiese că la data constatării persoana vătămată I.M. prezenta multiple echimoze faciale si corporale, excoriații superficiale, leziunile traumatice pledând pentru producerea lor prin apucare-comprimare-zgâriere cu mâinile in jurul datei de 09/10.12.2014. De asemenea, examenul medico-legal genital a obiectivat leziuni de natură traumatică cu aspect recent, leziuni care au putut fi produse în urma consumării unui raport sexual cu intromisiune la data declarată, iar pe frotiurile realizate din secreția vaginală recoltată de la persoana vătămată s-au pus în evidentă spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unui raport sexual normal cu intromisiune în ultimele 12-24 ore înaintea controlului.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului, săvârșite în modalitatea şi împrejurările  reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută de art. 218 al. 1 C.pen. şi tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - 234 al. 1 lit. d si f C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. e C.pen., 41 al. 1 C.pen. si a art. 38 al. C.pen.

S-a reținut, având în vedere datele din cazierul judiciar, că faptele comise de inculpat în noaptea de 09/10.12.2014 sunt săvârșite, în termenul de liberare condiționată, în stare de recidivă postcondamnatorie, drept pentru care au fost reținute și dispozițiile art. 41 al. 1 C.pen., privind starea de recidivă.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite de către inculpat prin acțiuni diferite, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 al. 1 C.pen., privind concursul real de infracțiuni.

S-a menționat că, deoarece la comiterea infracțiunilor inculpatul a profitat efectiv de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei (87 ani), vor fi reținute si dispozițiile art. 77 lit. e C.pen.

S-a precizat că la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, instanţa va face mai întâi aplicarea  prevederilor art. 396 al.10 C.pr.pen., după care, raportat la limitele de pedeapsă astfel reduse, va proceda la stabilirea cuantumului pedepselor, cu observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. Instanța a mai avut în vedere la stabilirea cuantumului concret al pedepselor şi prevederile art.78 cu referire la art.77 lit. e C.pen., urmând a se orienta în privința ambelor infracțiuni la pedepse către maximul special, astfel cum este acesta redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 al.10 C.pr.pen.

Observând că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în termenul de supraveghere stabilit conform art. 100 al. 6 C.pen., în aplicarea art. 104 al. 2 C.pen. instanța a revocat beneficiul liberării condiţionate acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1460/16.06.2014 a Judecătoriei Focşani şi a dispus executarea restului de 355 zile rămas  neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 19/27.01.2012 pronunţată în dosarul 787/2011 al Judecătoriei Adjud, alături de pedeapsa rezultantă.

Văzând că inculpatul a fost arestat preventiv la 10.12.2014, măsura menținându-se pe tot parcursul efectuării actelor de urmărire penală şi al cercetării judecătorești, în temeiul art. 72 C.pen. instanța a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada în care acesta a fost supus măsurilor preventive privative de libertate.

S-a arătat că, în baza art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.pen., ca urmare a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, va interzice acestuia, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani,  după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a menționat că, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit.a, b şi n Cpen., va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta,  de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Faţă de poziția exprimată de persoana vătămată I.M. la termenul de judecată din data de 27.04.2015, s-a luat act de faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și inculpatul M.I.

Parchetul a arătat că modalitatea de aplicare a pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii, după soluţionarea antecedentelor penale, este nelegală.

 Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud este fondat, iar apelul declarat de inculpatul M.I. este nefondat.

Examinând  cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de  drept,  conform art.  417 alin.2 C.proc.pen., Curtea  a constatat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de acesta.

De asemenea, pedepsele aplicate inculpatului, au fost just individualizate față de împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora şi persoana inculpatului.

În acest sens, se constată că infracţiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind afectate relaţiile sociale referitoare la libertatea sexuală a persoanei, cele referitoare la integritatea fizică a acesteia, precum și relațiile referitoare la patrimoniul persoanei.

Este de reţinut violenţa fizică și psihică cu care a acţionat inculpatul pentru înfrângerea voinţei părţii vătămate, profitând de faptul că aceasta era singură, avea o vârstă înaintată și nu se putea opune în mod eficient, precum și suma relativ ridicată de bani sustrasă de la persoana vătămată.

Din perspectiva persoanei inculpatului se observă că acesta are antecedente penale, suferind numeroase condamnări pentru comiterea de infracțiuni, prezentele fapte fiind comise la doar câteva luni de la liberarea condiționată, astfel că pedepsele anterioare nu şi-au atins scopul educativ-preventiv, iar recunoaşterea faptei a fost valorificată în procedura de judecată simplificată prin reducerea cu o treime a limitelor  minime şi maxime  ale pedepselor prevăzute de lege.

În consecinţă, pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de viol, și de  6 ani închisoare,  pentru infracțiunea de tâlhărie calificată,  sunt apte să asigure atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, astfel că este nefondată cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepselor.

Pedeapsa principală rezultantă, pentru concursul de infracțiuni, precum și pedeapsa principală rezultantă finală pentru starea de recidivă postcondamnatorie, au fost corect stabilite conform art. 39 alin.1 lit.b  C.pen. și, respectiv art. 104 alin.2 și art. 43 alin.2 C.pen.

Însă, hotărârea apelată este nelegală cu privire la modalitatea de aplicare a pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii, după soluţionarea antecedentelor penale.

În acest sens, se constată că legea prevede, atât pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1  C.pen., cât și pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – art.234 alin. 1 lit. d şi f C.pen., aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, pe lângă pedeapsa închisorii.

De asemenea, odată aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, devine obligatorie aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care au fost interzise ca pedeapsă complementară, conform art.65 alin.1 C.pen..

Prin urmare, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune în parte, potrivit art.67 alin.1, 2 C.pen.,  și apoi a pedepsei accesorii aferente, de asemenea pentru fiecare infracțiune în parte.

Ulterior, potrivit art.45 C.pen., se stabileau pedepsele complementare și accesorii ce urmau să se execute în cazul pluralității de infracțiuni.

Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 421  pct. 2 lit. a C.proc.pen., va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud şi se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată.

În rejudecare,  se vor înlătură dispoziţiile privind aplicarea pedepsei complementare şi a celor privind aplicarea pedepsei accesorii faţă de inculpat.

Conform art. 67 al. 1 şi 2 Cod penal, se va aplica inculpatului M.I. pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi n Cod penal, pe o durată de 5 ani.

Conform art. 65 Cod penal, se va aplica inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, alături de pedepsele principale, şi pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În art. 45 Cod penal se va aplica inculpatului M.I. pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu victima I.M. ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi n Cod penal, pe o durată de 5 ani şi pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii acelorași drepturi, alături de pedeapsa principală rezultantă de 8 ani, 6 luni şi 355 zile închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Conform  disp. art.  421  pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași  sentinţei penale.