Faliment.Includerea penalităţile de întârziere în masa credală

Faliment

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 20.03.2014. Includerea penalităţile de întârziere în masa credală. Este irelevantă lipsa emiterii unei facturi pentru penalităţile de întârziere, având în vedere că, certitudinea acestora rezultă din contractul încheiat între părţi

La data de ….. a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. X contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor al debitorului R Dr. Tr. Severin, formulată de contestatoarea SC CN SRL în contradictoriu cu intimatele R Dr. Tr. Severin – prin administrator judiciar SCP AT SPRL şi R Dr. Tr. Severin. – prin administrator special AD, solicitând înscrierea în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei a sumelor următoare: penalităţi de întârziere în cuantum de 1410,32 lei calculate de la data scadentă a facturii până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 18.09.2013, cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei, compusă din 1500 lei reprezentând onorariu avocat precum şi 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă prezentei contestaţii.

În motivarea contestaţiei a arătat că în termenul legal a formulat cerere de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei a sumei totale de 20.739,4 lei compusă din: debit principal reprezentând factura fiscală nr. 1024368/2.11.2012 în cuantum total de 17.629,08 lei, potrivit contractului de furnizare nr. 395/F/16.10.2012 în care contestatoarea are calitatea de furnizor; penalităţi de întârziere potrivit art. 10.2 din contract, în cuantum de 1410,32 lei calculate de la data scadentă a facturii până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 18.09.2013, cheltuieli de judecată (200 lei taxa de timbru şi 1500 lei onorariu avocat).

De asemenea, contestatoarea învederează faptul că la întocmirea tabelului preliminar, administratorul judiciar a acceptat înscrierea în tabel doar a sumei de 17.829,08 lei, compusă din debit principal în valoare de 17.629,08 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

Astfel, administratorul judiciar a înscris creditoarea în tabel doar cu suma de 17.829,08 lei eliminând penalităţile de întârziere în cuantum de 1410,32 lei, calculate potrivit art. 10.2 din contract de la data scadentă a facturii până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 18.09.2013 şi prin eliminarea parţială a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei (reprezentând onorariu avocat).

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, contestatoarea arată că măsura administratorului judiciar este lipsită de temei legal, având în vedere prevederile art. 64 alin. 1 şi 6 din Lg. 85/2006.

Astfel, având o creanţă anterioară deschiderii procedurii şi încadrându-se în situaţia descrisă la art. 64 alin. 1, creditoarea a întocmit şi a depus cererea de admitere la masa credală, iar în vederea formulării acestei cereri creditoarea a plătit taxele legale aferente în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariul avocatului în cuantum de 1500 lei (factura fiscală nr. 22/5.08.2013), acest fapt dând naştere unei creanţe în favoarea creditoarei.

Mai mult, tot pentru recuperarea acestei creanţe, contestatoarea a deschis anterior un proces pe rolul Tribunalului Mehedinţi, având nr. de dosar 8487/101/2013, iar ca obiect ordonanţă de plată, care, la termenul din 23.09.2013 a fost suspendată judecarea cauzei în baza art. 36 din Lg. 85/2006.

Se mai arată că, dat fiind momentul naşterii facturii reprezentând onorariul avocatului, care poate fi considerat atât înaintea deschiderii procedurii insolvenţei, factura fiind emisă pentru prima încercare de a recupera creanţa, respectiv pe calea ordonanţei de plată, cât şi după data deschiderii procedurii insolvenţei, raportat la încercarea de a recupera creanţa în cadrul procesului de insolvenţă prin înscrierea la masa credală a debitoarei, este în egală măsură justificată înscrierea sumei de 1500 lei în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei.

Creanţa reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată (onorariu avocat 1500 lei) se încadrează atât în categoria reglementată de art. 64 alin. 1 (anterioară deschiderii procedurii) cât şi alin. 6 (după data deschiderii procedurii) din Lg. 85/2006, iar pentru situaţia prevăzută de alin. 6 nu este necesară înscrierea la masa credală. În ipoteza în care s-a luat în considerare de către administratorul judiciar ca această creanţă s-a născut după data deschiderii procedurii insolvenţei, caz în care nu mai era necesară înscrierea la masa credală, consideră interpretată abuziv această prevedere legală, întrucât lipsa necesităţii depunerii unei cereri de admitere la masa credală nu echivalează cu imposibilitatea formulării unei astfel de cereri. Ori, din faptul că o asemenea cerere nu este necesară nu poate rezulta în nici un fel ca nu poate fi admisă, cu atât mai mult cu cât este greu de precizat, în cazul neînscrierii în tabel a creanţei în speţă, care ar fi modalitatea concretă de plată a acesteia de către debitoare. S-ar ajunge în situaţia ca o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe deplin dovedită şi necontestată de părţi, dar neînscrisă în tabel, să nu poată fi recuperată în nici un fel, ajungându-se astfel la încălcarea art. 1031 NCPC şi a principiului răspunderii delictuale pentru culpa procesuală şi la îmbogăţirea fără justă cauză a debitoarei.

Se mai arată că, faţă de împrejurarea că debitoarea se află în culpă procesuală pentru neplata la termen a datoriei sale, de aceea este legitim ca ea, şi nu creditoarea, să suporte cheltuielile ocazionate pentru recuperarea creanţei, conform principiului răspunderii civile delictuale potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să suporte un prejudiciu pe care nu l-a provocat.

În concluzie a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor şi a sumei de 1500 lei potrivit facturii fiscale nr. 22/5.08.2013 reprezentând onorariu de avocat precum şi a sumei de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă prezentei contestaţii.

Cu privire la penalităţile de întârziere, arată că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a furnizat, a montat şi a pus în funcţiune echipamentele necesare în termenul convenit şi în conformitate cu obligaţiile asumate, aceasta a emis în mod legal factura fiscală nr. 1024368/2.11.2012, care a devenit scadentă la data de 2.02.2013 şi pentru care, potrivit art. 10.2 din contract, „penalităţile se vor calcula după 30 de zile de la data scadenţei la plata a facturilor şi nu vor depăşi 8% din valoarea facturilor nedecontate”.

Întrucât factura respectivă a devenit scadentă la data de 2.02.2013, rezultă, potrivit art. 10.2 din contract, că penalităţile au început să curgă după 30 de zile de la data scadenţei, respectiv începând cu data de 2.03.2013, astfel că valoarea penalităţilor este de 1410,32 lei, cuantum calculat până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv până la 18.09.2013.

A depus la dosar: factura onorariu avocat, extras de cont din care rezultă plata facturii de onorariu, extras de pe portalul instanţelor de judecată privind dosarul având ca obiect ordonanţa de plată, extras din contractul de furnizare nr. 395/F/16.10.2012 cu privire la penalităţile de întârziere, împuternicire avocaţială, taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei.

La data de 11.12.2013 contestatoarea a formulat cerere precizatoare pentru modificarea contestaţiei la tabelul preliminar prin care a modificat cuantumul penalităţilor de întârziere.

Astfel, a arătat că, întrucât societatea contestatoare şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a furnizat, a montat şi a pus în funcţiune echipamentele necesare în termenul convenit şi în conformitate cu obligaţiile asumate, aceasta a emis în mod legal factura fiscală nr. 1024368/2.11.2012, care a devenit scadentă la data de 2.03.2013, potrivit art. 7.1 din contract.

Potrivit art. 10.2 din contract, „penalităţile se vor calcula după 30 de zile de la data scadenţei la plata a facturilor şi nu vor depăşi 8% din valoarea facturilor nedecontate”.

Se mai susţine că, întrucât factura respectivă a devenit scadentă la data de 2.03.2013, rezultă, potrivit art. 10.2. din contract că penalităţile au început să curgă după 30 de zile de la data scadenţei, respectiv începând cu data de 2.04.2013.

Totodată, susţine că, la art. 10.2. din contract se prevede că „în cazul în care, achizitorul nu onorează în termen facturile, furnizorul poate percepe penalităţi de 0,04% pe zi întârziere din valoarea facturilor acceptate la plată, dar nedecontate”.

Astfel, valoarea penalităţilor este de 1191,73 lei, cuantum calculat de la data de 2.04.2013 până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv până la 18.09.2013, iar în acest sens, contestatoarea a emis factura fiscală nr. 1024937/9.12.2013.

Cu privire la caracterul cert al creanţei reprezentând penalităţi de întârziere, contestatoarea a arătat că este demonstrat de faptul că aceasta există în sarcina debitoarei, valoarea creanţei fiind calculată în baza dispoziţiilor contractuale prevăzute la art. 10.2 din contract.

De asemenea, arată că, creanţa are caracter lichid întrucât câtimea ei este determinată prin formula de calcul prevăzută în contract la art. 10.2. şi este exigibilă întrucât a devenit scadentă la data deschiderii procedurii insolvenţei.

A depus la dosar factura fiscală nr. 1024937/9.12.2013.

Intimata R Drobeta Turnu Severin prin administrator judiciar şi administrator special a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia conexării prezentei cauze la dosarul nr. Y şi excepţia nulităţii contestaţiei pentru lipsa condiţiilor de formă expres prevăzute de art. 194-197 Cod procedură civilă, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 200 alin. 3 C.p.c. şi anularea contestaţiei.

În motivare a arătat că în data de 18.09.2013 s-a deschis procedura de insolvenţă asupra debitoarei R Dr. Tr. Severin, în dosar nr. 9089/101/2013 pe rolul Tribunalului Mehedinţi.

Conform dispoziţiilor judecătorului sindic, data limită de pentru formularea cererilor de înscriere la masa credală a fost 01.11.2013, iar la data de 28.11.2013 în BPI nr. ….. s-a publicat tabelul preliminar de creanţe al debitoarei R.

Contestatoarea a depus cerere de înscriere la masa credală cu suma de 20.739,4 lei, solicitând înscrierea ca şi creanţă chirografară.

În temeiul prevederilor art. 66 şi următoarele din Legea Insolvenţei nr. 85/2006, administratorul judiciar a procedat la analiza cererii de creanţă, cu consecinţa admiterii creanţei la nivelul sumei de 17.829,08 lei, rangul creanţei fiind chirografară, conform art. 127 alin. 7 deoarece diferenţa care a fost respinsă la înscriere o reprezintă penalităţi de întârziere care în mod eronat au fost solicitate de către contestatoare fără a se respecta prevederile din contractul încheiat între părţi, iar onorariul avocat a fost respins deoarece anexat cererii de înscriere la masa credală nu s-a depus dovada plăţii nerespectându-se prevederile art. 65 alin. 2 din Lg. 85/2006.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere şi art. 669 C.pr.civ. (371 indice 7 în vechiul cod) care stabileşte în alineatul 2 – obligaţia cu caracter de principiu a debitorului, de a suporta cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite. Conform al. 6 al aceluiaşi articol 669, pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executor atât pentru creditor cât şi pentru executorul judecătoresc.

Apreciază că alineatul 6 nu priveşte şi cheltuielile şi onorariul de executare silită aferent plăţii din datorie care însă nu este executată silit, deoarece în speţă nu s-a probat concludent şi pertinent ca creditoarea contestatoare ar fi suportat respectivele cheltuieli în conformitate cu art. 5 al aceluiaşi articol care prevede:” în cazul în care sumele stabilite potrivit al. 4 nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie”.

Referitor la penalităţile de întârziere solicitate prin contestaţia formulată creditoarea apreciază că în mod neîntemeiat administratorul judiciar nu a înscris creanţa aşa cum aceasta a fost solicitată, motivând faptul că acestea respectă prevederile art. 10.2 din contractul încheiat între părţi, însă raportat la starea de fapt şi la înscrisurile anexate cererii de creanţă respectiv contestaţiei, motivele sunt nefondate şi se impune a fi respinsă.

Astfel, susţine intimata că, în conformitate cu prevederile contractului dintre părţi, penalităţi pentru neplata la termen a facturilor se datorează doar în cazul individualizat la art. 7.1 coroborat cu 10.3 din contract, care prevede: „7.1. Plata se va face cu un ordin de plată pe bază de factură emisă de furnizor. Scadenţa facturilor acceptate la plată este de 120 de zile de la data înregistrării facturilor la sediul unităţii achizitoare, în condiţiile recepţionării produselor livrate.”; 10.3 Pentru plata penalităţilor care cad în sarcina achizitorului şi furnizorului datorită nerespectării obligaţiilor contractuale de către aceştia se va emite factură de penalităţi…”

În speţă, contestatoarea nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 7.1 şi ale art. 10.3, respectiv nu a anexat facturile de penalităţi şi nu sunt înregistrate la sediul debitoarei, în această situaţie administratorul judiciar se află în imposibilitatea verificării calculelor penalităţilor efectuate de creditoare.

Se mai menţionează faptul că, la data analizării cererii de înscriere la masa credală acesteia nu îi erau anexate factura de penalităţi nr. 1024937 şi nici nu era făcută dovada efectuării plăţii onorariului de avocat.

În atare situaţie, susţine administratorul judiciar faptul că, factura de penalităţi nr. 1024937 şi plata onorariului avocaţial anexate contestaţiei sunt creanţe după data deschiderii procedurii, respectiv 18.09.2013, astfel încât nu îndeplinesc condiţia impusă imperativ de prev. art. 64 alin. 1, în concret doar creanţele anterioare deschiderii procedurii vor fi înscrise în tabelul de creanţe, pentru creanţele ulterioare datei deschiderii procedurii, legiuitorul a instituit o altă procedură.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere şi prevederile art. 65 din Lg. 85/2006.

În concluzie a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 şi urm. din C. pr. civilă şi prevederile Lg. 85/2006: art. 64, 65, 66 şi urm. şi 73.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii contestaţiei invocată prin întâmpinare, întrucât în mod cert a depus împuternicirea avocaţială seria B nr. 1245882/2013, anexând copie de pe aceasta.

De asemenea, arată că, cu toate acestea, pentru a îndeplini condiţiile de formă expres prevăzute de lege, a anexat o nouă împuternicire avocaţială comunicând totodată atât contul bancar al contestatoarei cât şi contul bancar al debitoarei.

Referitor la penalităţile de întârziere a arătat că, societatea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a furnizat, a montat şi a pus în funcţiune echipamentele necesare în termenul convenit şi în conformitate cu obligaţiile asumate, aceasta a emis în mod legal factura fiscală nr. 1024368/2.11.2012 reprezentând debitul principal, care a devenit scadent la data de 2.03.2013, potrivit art. 7.1 din contract, respectiv „scadenţa facturilor acceptate la plata este de 120 de zile…”.

Potrivit art. 10.2 din contract, „penalităţile se vor calcula după 30 de zile de la data scadenţei la plata a facturilor şi nu vor depăşi 8% din valoarea facturilor nedecontate”.

Întrucât factura respectivă a devenit scadentă la data de 2.02.2013, rezultă, potrivit art. 10.2 din contract, că penalităţile au început să curgă după 30 de zile de la data scadenţei, respectiv începând cu data de 2.04.2013.

De asemenea, tot la art. 10.2. din contract se prevede că „în cazul în care, achizitorul nu onorează în termen facturile, furnizorul poate percepe penalităţi de 0,04% pe zi întârziere din valoarea facturilor acceptate la plată, dar nedecontate”.

În concluzie, valoarea penalităţilor este de 1191,73 lei, cuantum calculat de la data de 2.04.2013, conform contractului, până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv până la 18.09.2013, iar în acest sens, precum şi în baza dispoziţiilor art. 10.3 din contract, contestatoarea a emis factura fiscală nr. 1024937/9.12.2013 reprezentând penalităţi de întârziere.

Cu privire la caracterul cert al creanţei reprezentând penalităţi de întârziere, contestatoarea a arătat că este demonstrat de faptul că aceasta există în sarcina debitoarei, valoarea creanţei fiind calculată în baza dispoziţiilor contractuale prevăzute la art. 10.2 din contract.

De asemenea, arată că, creanţa are caracter lichid întrucât câtimea ei este determinată prin formula de calcul prevăzută în contract la art. 10.2. şi este exigibilă întrucât a devenit scadentă la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Mai mult decât atât, susţine că, administratorul judiciar ar fi trebuit să includă cuantumul penalităţilor în tabelul preliminar, întrucât ele izvorăsc din contractul valabil încheiat între părţi, iar acesta are forţa obligatorie.

În ceea ce priveşte faptul că, data emiterii facturii de penalităţi este ulterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei, în opinia sa, este absolut firesc să fie aşa, motivând că, aceasta a luat cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei ulterior datei de 18.09.2013, respectiv în data de 23.09.2013 consultând portalul instanţelor de judecată, deoarece anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, societatea contestatoare a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi o cerere de emitere a unei ordonanţe de plată împotriva R pentru recuperarea aceleiaşi creanţe care face şi obiectul prezentei cauze, formându-se astfel dosarul nr. Z, nefiind notificaţi cu privire la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitorului.

Se mai susţine că, chiar dacă ar fi fost notificată, oricum ar fi luat cunoştinţă tot ulterior datei deschiderii procedurii, fapt pentru care, în mod firesc, data emiterii facturii de penalităţi ar fi fost tot ulterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei, astfel că a calculat suma reprezentând penalităţile de întârziere de la data de 2.04.2013 până la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv până la 18.09.2013.

În consecinţă, a arătat, pe de o parte, că dacă ne raportăm la suma penalităţilor de întârziere aceasta reprezintă o creanţă născută anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei sau cel mult este născută chiar la data deschiderii procedurii, întrucât suma este calculată efectiv, de la data de 2.04.2013 până la data deschiderii procedurii, respectiv până la 18.09.2013, iar, pe de altă parte, dacă ne raportăm la data emiterii facturii de penalităţi care este ulterioară datei de 18.09.2013, aceasta reprezintă o creanţă ulterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei (din motive logice şi pur operaţionale), iar în acest caz pentru creanţele posterioare datei deschiderii procedurii, legiuitorul a instituit o procedură preferenţială.

Referitor la onorariul de avocat a arătat că, deşi a depus dovada plăţii onorariului de avocat odată cu transmiterea contestaţiei sau ulterior, odată cu transmiterea cererii precizatoare, pentru o bună practică, anexează încă o dată copie de pe factura de onorariu împreună cu extrasul de cont care atestă efectuarea plăţii.

De asemenea, învederează că factura de onorariu în valoare de 1500 lei a fost emisă pentru prima încercare de a recupera creanţa, respectiv pe calea ordonanţei de plată, în dosarul nr. 8487/101/2013 înregistrat la data de 23.08.2013 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, iar faptul că pentru recuperarea aceleiaşi creanţe pe calea procedurii insolvenţei nu a fost emisă o nouă factură de onorariu, fiind valabilă aceeaşi factură de onorariu nr. 22/5.08.2013, dovedeşte decenţa profesională şi impune admiterea acestui capăt de cerere.

Totodată, susţine faptul că, data la care a fost plătită factura de onorariu, nu are nicio relevanţă în prezenta cauză, întrucât ţine de convenţia părţilor, respectiv de negocierea dintre cabinetul de avocat şi contestatoare.

De asemenea, solicită şi admiterea înscrierii la plată a sumei de 200 lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitată în prezenta cauză, care, în opinia sa, este o creanţă născută ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei.

A depus la dosar, în copie: cererea precizatoare cu privire la cuantumul penalităţilor, dovada extras de cont plata onorariu, factura onorariu aferent debitoarei R, factura penalităţi, copie ordin de plată taxă judiciară de timbru, copie împuternicire avocaţială seria B nr. 1245882/2013, împuternicire avocaţială nouă în original seria B nr. 1245888/2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin încheierea din 18.09.2013 pronunţată în dosarul nr. M de Tribunalul Mehedinţi a fost admisă cererea formulată de debitorul R Dr. Tr. Severin şi s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului.

Prin  aceeaşi  încheiere, s-a stabilit termenul limită pentru depunerea creanţelor la data de 1.11.2013.

La data de 27.11.2013 a fost depus şi afişat de administratorul judiciar al debitorului tabelul preliminar al creanţelor, conform procesului verbal aflat la dosarul nr. M, din care rezultă că prezenta contestatoare a fost înscrisă în tabloul creditorilor împotriva debitoarei Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare cu suma de 17.829,08 lei.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că prezenta contestatoare SC CN SRL a formulat cerere de creanţă înregistrată la Tribunalul Mehedinţi în data de 18.10.2013, prin care a solicitat înscrierea creanţei în valoare de 20.739,4 lei asupra averii debitorului, compusă din: debit principal în cuantum de 17.629,08 lei reprezentând factura fiscală nr. 1024368/02.11.2012, potrivit contractului de furnizare nr. 395/F/16.10.2012, penalităţi de întârziere în cuantum de 1410,32 lei calculate de la data scadentă a facturii până la data deschiderii procedurii insolvenţei 18.09.2013, potrivit art. 10.2 din contract şi cheltuieli de judecată (200 lei - taxa de timbru şi 1500 lei - onorariu avocat).

Conform art. 41 al. 1 din L. 85/2006, „nici o dobândă, majorare, sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii”, textul de lege enunţat trebuind a fi interpretat în sensul că legiuitorul a urmărit stoparea accesoriilor la momentul deschiderii procedurii, nu anterior acestui moment.

Titlul executoriu poate cuprinde debitul şi dobânzile sau penalităţile datorate şi nu ar fi echitabil ca un creditor să recupereze în cadrul procedurii şi accesoriile, conform titlului ce-l deţine, iar un altul să nu poată recupera decât debitul fără accesorii, pe considerentul că nu deţine un titlu.

Este irelevantă lipsa emiterii unei facturi pentru penalităţile de întârziere, având în vedere că, certitudinea acestora rezultă din contractul încheiat între părţi precum şi faptul că pretinsele penalităţi aferente unei creanţe anterioare deschiderii procedurii şi calculate până la acest moment, având acelaşi caracter ca şi creanţa principală, puteau fi pretinse doar în termenul stabilit prin încheierea din 18 septembrie 2013, prin care s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei, respectiv 01.11.2013, aşa cum dispun şi cerinţele prev. de art. 64 din L. 85/2006.

Cât priveşte contravaloarea onorariului de avocat, având în vedere că din înscrisul ataşat la dosar rezultă că plata acestuia s-a efectuat după data deschiderii procedurii (08.11.2013), nefiind o creanţă anterioară procedurii, în mod corect a apreciat administratorul judiciar că nu poate fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 73 din L. 85/2006, instanţa urmează să admită în parte contestaţia precizată şi să dispună înscrierea contestatoarei în tabelul creditorilor debitorului R, alături de suma cu care a fost deja înscrisă şi cu suma de 1191,73 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi 200 lei cheltuieli de judecată.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea apelului formulat împotriva sentinţei.

Domenii speta

Spete similare