Omor deosebit de grav

Dosar nr. 1121/89/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 102

Şedinţa publică de la 08 Mai 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :

Grefier :

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare cauza penală privind pe inculpatul LV, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 808/P/2012 din 27.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi d), art. 176 lit. b) Cod penal.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Vaslui, în data de 27 februarie 2013, sub nr. 1121/89/2013, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 808/P/2012 din data de 27 februarie 2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului LV,sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 Cod penal - art. 175 lit. c) şi d) Cod penal - art. 176 lit. b) Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 28 octombrie 2012, în jurul orelor 10.15, cu aproximaţie, pe fondul unor conflicte repetate de familie, i-a aplicat tatălui său L V, în vârstă de 65 ani, două lovituri cu muchia unei sape în cap, în curtea acestuia din comuna, cauzându-i leziuni traumatice care au dus la deces la un spital din municipiul Iaşi la data de 31 octombrie 2012, iar, în aceleaşi împrejurări şi legat de acelaşi conflict, i-a aplicat fiicei sale L A-C două lovituri în zona capului cu acelaşi obiect contondent, cauzându-i decesul spontan.

Urmărirea penală s-a început faţă de inculpatul Larion V. Vasile, conform art. 228 alin. 1 şi 1 indice 1 Cod de procedură penală, prin rezoluţia procurorului din data de 28 octombrie 2012, orele 12.00, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 Cod penal - art. 175 lit. c) şi d) Cod penal şi tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal - art. 175 lit. c) şi d) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal (fila 2 dosar de urmărire penală).

Acţiunea penală a fost pusă în mişcare faţă de inculpatul LV,, conform art. 235 Cod de procedură penală, prin Ordonanţa nr. 808/P/2012 din data de 28 octombrie 2012 (fila 229 dosar de urmărire penală), inculpatul fiind reţinut preventiv în data de 28 octombrie 2012 (fila 228 dosar de urmărire penală), iar apoi fiind arestat preventiv (filele 212- 214 dosar de urmărire penală), pentru 29 de zile, în baza mandatului nr. 51/U emis de Tribunalul Vaslui.

Prin Ordonanţa nr. 808/P/2012 din data de 16 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunile de omor calificat prevăzută de art. 174 Cod penal - art. 175 lit. c) şi d) Cod penal şi tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal - art. 175 lit. c) şi d) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – 175 lit. c) şi d) – art. 176 lit. b) Cod penal (fila 2 dosar de urmărire penală).

Ulterior, Tribunalul Vaslui a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului Larion V. Vasile (filele 216-218 dosar de urmărire penală – pentru perioada 27.11.2012-26.12.2012; filele 220-221 dosar de urmărire penală – pentru perioada 27.12.2012-25.01.2013; filele 223-224 dosar de urmărire penală pentru perioada 26.01.2013–24.02.2013 şi filele 226227 dosar de urmărire penală pentru perioada 25.02.2013–26.03.2013).

La data de 26.02.2013, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală (fila 235 dosar de urmărire penală).

La data de 27.02.2013, în baza art. 300¹ alin. 1 Cod de procedură penală, şi la data de 19 aprilie 2013, în baza art. 300 indice 2 Cod de procedură penală, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, instanţa de judecată a menţinut această măsură preventivă în privinţa inculpatului Larion V. Vasile.

Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul este căsătorit de mai mulţi ani cu numita L D, împreună având trei copii.

Copiii au locuit pentru o bună perioadă de timp împreună cu părinţii lor, iar după plecarea numitei L D, în luna ianuarie 2012, în Anglia, victima L A-C a locuit împreună cu bunicii săi. În ultima perioadă de timp, L I şi L L au locuit, de asemenea, la bunicii lor.

Mutarea copiilor la bunici a avut loc şi ca urmare a faptului că între inculpat şi soţia sa au început să aibă loc neînţelegeri, mai ales după plecarea numitei LD în Anglia, iar, pe acest fond, neînţelegerile s-au extins între inculpat şi părinţii săi, aspecte rezultate şi din extrasul mesajelor trimise de inculpat de pe telefonul său mobil, soţiei sale, în Anglia. Acestea au constat în ameninţări şi jigniri, ameninţări mai ales cu referire la victima L A-C, aspecte individualizate în procesul verbal întocmit în faza urmăririi penale, la data de 30 octombrie 2012 .

Conflictul dintre inculpat şi părinţii săi s-a adâncit mai ales în prima jumătate a anului 2012, acesta afirmând, în repetate rânduri, că soţia sa,  ar întreţine relaţii intime cu socrul ei şi, ca urmare a acestor relaţii, ar fi rezultat victima L A-C.

La data de 28 octombrie 2012, dimineaţa, în jurul orelor 09.30, inculpatul a sunat pe telefonul fix de la locuinţa părinţilor săi din S, a vorbit cu fiica sa L A-C, dând de înţeles că o să vină la aceştia să rezolve problema familiei lui, în sens de ameninţare.

În jurul orelor 10.00, cu aproximaţie, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părinţilor săi, a intrat pe poarta deschisă în curte şi, imediat, a început să se certe cu tatăl său, în vârstă de 65 ani, care nu a reacţionat violent şi a încercat să aplaneze conflictul iminent, împreună cu soţia sa. În imediata apropiere a acestora se afla şi minora L A-C.

Pe fondul discuţiilor contradictorii, inculpatul a luat o sapă cu coada din lemn din apropiere, de lângă un gard, şi i-a aplicat tatălui său o lovitură cu muchia în zona capului, iar, ca urmare a acestui fapt, acesta a căzut la pământ.

Imediat, cu acelaşi obiect contondent şi tot cu muchia, i-a aplicat fiicei sale L A-C o lovitură, tot în zona capului, aceasta căzând la pământ în apropierea bunicului ei.

Profitând de faptul că victima minoră nu avea cum să se apere şi aspectul că era căzută deja la pământ, i-a mai aplicat acesteia o lovitură cu sapa în cap, după care, tot cu muchia, l-a lovit din nou pe tatăl său în cap.

Victima L A-C a rămas inertă pe sol, decedând la scurt timp, iar tatăl inculpatului, se afla în stare semiconştientă, cu leziuni grave în zona capului.

După acţiunea sa violentă asupra celor două victime, inculpatul a prins-o de batic, de sub barbă, pe mama sa, a încercat să ia sapa, care îi scăpase, de jos şi să o lovească şi pe aceasta, însă sus-numita s-a tras înapoi şi a fugit spre drumul naţional D.N. 24, lăsându-l pe inculpat cu baticul ei în mână.

LT a fugit pe marginea şoselei, strigând după ajutor, iar inculpatul a lăsat sapa şi baticul în curte, îndreptându-se în aceeaşi direcţie, iar în momentul în care a observat autoturismul marca „Dacia Logan” de culoare gri, cu numărul de înmatriculare, condus de către martorul O V-M pe D.N. 24, circulând din direcţia Iaşi spre Vaslui, s-a aruncat efectiv în faţa acestuia, fiind acroşat uşor, cu partea stângă faţă, şi suferind leziuni corporale superficiale,  individualizate cu ocazia examinării criminalistice, imediat după comiterea faptei.

Cele două victime au rămas în curtea familiei L, iar, la scurt timp, a fost anunţată o ambulanţă, care a luat-o pe victima L V şi a transportat-o mai întâi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, iar apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iaşi unde, ca urmare a leziunilor cranio-cerebrale grave, a decedat în dimineaţa de 31 octombrie 2012.

Cadrele medicale de pe ambulanţă au examinat-o pe victima minoră L A-C, însă nu au putut decât să constate decesul acesteia.

Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 319/N din 28.10.2012 întocmit de către Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, a rezultat că moartea victimei L A-C a fost violentă şi s-a instalat la data de 28.10.2012, având drept cauză hemoragia şi dilacerarea meningo-cerebrală, produsă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă şi bază de craniu.

Traumatismul cranio-cerebral s-a produs prin loviri active cu obiect contondent (posibil loviri cu muchia unei sape), iar între traumatismul cranio-cerebral şi moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

S-a apreciat, din punct de vedere medico-legal, că victima şi agresorul s-au aflat faţă în faţă, iar acesta i-a aplicat victimei o lovitură la nivelul vertexului, posibil cu muchia unei sape; victima a căzut, cel mai probabil pe partea stângă (prezintă leziuni de tipul echimozei şi excoriaţiei la nivelul hemifaciesului stâng şi membrului superior stâng), iar, după căderea ei pe sol, a mai recepţionat o lovitură la nivelul regiunii parieto-temporo-occipitale drepte.

Sângele şi urina recoltate de la cadavrul victimei nu conţineau alcool.

Din concluziile Raportului de necropsie medico-legală nr. 1888 din 26.11.2012 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, reiese că moartea victimei L V  a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hemoragie şi hematom subarahnoidian.

Topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu obiecte contondente, iar, în momentul producerii acestora, agresorul se afla, cel mai probabil, lateral dreapta faţă de victimă.

Intre leziunile cranio-cerebrale şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Sângele victimei aparţinea grupei sanguine AB(IV), iar decesul datează din 31.10.2012.

Inculpatul a fost expertizat psihiatric, rezultând din concluziile medicilor legişti că prezintă diagnosticul de „Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat".

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum şi dispoziţiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declaraţiile părţii vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”. 

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea reţinută în actul de sesizare a instanţei, negând doar că şi-a acuzat tatăl de întreţinerea unor relaţii intime cu L D, precum şi faptul că ar fi încercat a îşi agresa mama.

Ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză infirmă însă aceste două susţineri ale inculpatului.

Martorul L L, fiul inculpatului, a precizat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată că, personal, l-a auzit pe inculpat reproşându-i lui L V că L A-C ar fi fata victimei şi a lui L D.

L T, mama inculpatului, audiată fiind în calitate de martor, a arătat că inculpatul, după ce a lovit pe L V pentru a doua oară cu sapa în zona capului, a scăpat sapa din mână. S-a aplecat să ridice sapa cu o mână, iar cu cealaltă mână a prins-o de batic de sub barbă. Martora a arătat şi că a tras şi a reuşit să fugă în stradă, rămânând fără batic.

Martora C C a învederat că la momentul la care s-a dus lângă L T, care ţipa în stradă, aceasta nu avea baticul pe cap.

Martorul L L a precizat şi că atunci când a venit acasă, după săvârşirea faptei, bunica sa nu avea baticul pe cap.

În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. c) şi d) - art. 176 alin. 1 lit. b) Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că atitudinea subiectivă a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia se caracterizează prin intenţie directă, forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal faţă de obiectul folosit (sapă, în concret muchia sapei), intensitatea loviturilor şi zona de aplicare a acestora (câte două lovituri, în zona capului victimelor).

Din raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/11355/2012 din 3.12.2012 întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, reiese că inculpatul are mai multe disfuncţiuni psihice şi psihologice, cu accentuate tendinţe impulsive, antisociale şi instabilitate psihică, toleranţă scăzută la frustrare, agresivitate extremă şi sadism.

Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă  consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să îşi poată îndeplini funcţiile care îi sunt sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret extrem de ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care suferă de are mai multe disfuncţiuni psihice şi psihologice, cu accentuate tendinţe impulsive, antisociale şi instabilitate psihică, toleranţă scăzută la frustrare, agresivitate extremă şi sadism.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. 52 alin. 1, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

La individualizarea tratamentului penal, instanţa trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.

Fapta unui persoane de a îşi ucide în împrejurările reţinute de instanţă, pe fondul unor mesaje de ameninţare adresate soţiei – care denotă adoptarea anterioară a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, fără a fi însă întrunite condiţiile pentru reţinerea circumstanţei agravante a premeditării -, atât fiica în vârstă de 5 ani, cât şi tatăl, prin aplicarea fiecăreia dintre victime, în lipsa oricărei forme de provocare, a câte două lovituri cu muchia unei sape în cap şi după ce i s-a adresat în prealabil fiicei, care văzându-şi bunicul lovit a ţipat, cu expresia „ţipi, căţeluşo” este neîndoielnic extrem de gravă, apreciată ca atare şi de legiuitor care sancţionează o asemenea activitate.

Nu poate fi ignorat că inculpatul a încercat a o agresa şi pe mama acestuia, care avea grijă de el, în sensul că îi spăla hainele şi îi trimetea mâncare. Doar faptul că inculpatul a scăpat sapa din mână, iar mama sa a reuşit să fugă, scăpând astfel de furia inculpatului care o prinsese de batic, de sub bărbie, a împiedicat existenţa foarte probabilă a unei a treia victime. 

Reţinând vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – 175 alin. 1 lit. c), d) Cod penal – art. 176 lit. b) Cod penal, instanţa va opta dintre pedepsele alternative prevăzute de art. 176 Cod penal pentru pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Conform art. 74 Cod penal, acordarea de circumstanţe atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţele de judecată decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi respectiv art. 72 Cod penal.

Cu alte cuvinte, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca şi circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea între 10-25 de ani (în cazul în care dintre pedepsele alternative s-a optat pentru pedepsei detenţiunii pe viaţă) pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauza de faţă, instanţa apreciază că atât conduita anterioară a inculpatului, caracterizată prin lipsa antecedentelor penale, cât şi atitudinea de recunoaştere a faptei, în condiţiile existenţei la dosar a unor dovezi numeroase care atestă indubitabil vinovăţia inculpatului şi care au permis clarificarea pe deplin a desfăşurării activităţii infracţionale, nu sunt de natură a diminua periculozitatea socială extremă a faptei comise de către acesta.

Faţă de considerentele anterior expuse, va condamna pe inculpatul LV,la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d) şi e) Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. c) şi d) - art. 176 alin. 1 lit. b) Cod penal.

Instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d) şi e) Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

Referitor la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, Tribunalul arată că, din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deţinuţilor dintr-un stat parte al Convenţiei, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.

De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.

În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord încălcarea dreptului subiectiv ce exprimă conţinutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicţia de a vota operând ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, instanţele britanice nefiind chemate să se pronunţe pentru fiecare caz în parte.

Prin urmare, din decizia instanţei europene rezultă că, ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Referitor la cauza din prezentul dosar privind pe inculpatul, instanţa constată că potrivit art. 36 din Constituţia României cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până la ziua alegerilor inclusiv şi că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşii sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispoziţiile constituţionale fiind preluate în Legea electorală.

În cauză, inculpatul a comis o infracţiune de omor deosebit de grav asupra fetei sale şi a tatălui său. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori sociale deosebit de importante cum este şi viaţa persoanei.

Este adevărat că într-o societate democratică dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală. Însă, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţa al unor persoane apropiate, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei şi totodată ca şi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 10 (zece) ani, după executarea pedepsei principale.

Având în vedere că infracţiunea de omor deosebit de grav a fost comisă asupra fiicei sale şi a tatălui, Tribunalul va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d) şi e) Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal şi totodată ca şi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 10 (zece) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, luată şi menţinută în cauză faţă de inculpat, instanţa constată că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor iniţiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanţa consideră că măsura răspunde exigenţelor art. 136 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, precum şi pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta.

În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28.10.2012 la zi.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul constată că Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iaşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2615,84 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei în perioada 28 – 31 octombrie 2012,.

Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1611,72 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu prilejul deplasării a două echipaje în localitatea  în data de 28.10.2012, anexând decont de cheltuieli

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, va obliga pe inculpatul LV,la plata următoarelor sume:

• 2.615,84 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iaşi;

• 1.611, 72 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 58 dosar de urmărire penală).

În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, va dispune confiscarea sapei corp delict folosită de inculpat la comiterea infracţiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrată la poziţia nr. 47/2013 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Constatând culpa procesuală a acestuia, în baza art. 189 Cod procedură penală şi art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu (faza de urmărire penală: 400 lei avocat D S - delegaţie nr. 710/2012 emisă de Baroul Vaslui şi faza de judecată: 200 lei avocat P A – delegaţie nr. 189/2013 emisă de Baroul Vaslui) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul LV, fără antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d) şi e) Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. c) şi d) - art. 176 alin. 1 lit. b) Cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d) şi e) Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28.10.2012 la zi.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, obligă pe inculpat la plata următoarelor sume:

• 2.615,84 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iaşi;

• 1.611, 72 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, dispune confiscarea sapei corp delict folosită de inculpat la comiterea infracţiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrată la poziţia nr. 47/2013 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 189 Cod procedură penală şi art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpat la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu (faza de urmărire penală: 400 lei avocat D S - delegaţie nr. 710/2012 emisă de Baroul Vaslui şi faza de judecată: 200 lei avocat P A – delegaţie nr. 189/2013 emisă de Baroul Vaslui) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi de la comunicare pentru inculpat şi părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.

Pronunţată în şedinţă  publică, astăzi, 8 mai 2013, ora 15.00.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare