Trafic de minori

Dosar nr. 2109/89/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 171

Şedinţa publică de la 28 August 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :

Grefier :

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare cauza penală privind pe inculpatul IV, trimis în judecată prin Rechizitoriul Nr. 67/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Vaslui pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.

T R I B U N A L U L

Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Victima minoră MM este născută  locuieşte împreună cu părinţii adoptivi în localitatea Z,

Conform conţinutului anchetei sociale nr. 4316/17.04.2013 întocmită de Primăria comunei Z, victima MM provine dintr-o familie dezorganizată, consumatori de alcool, care beneficiază doar de venitul minim garantat, conform Legii nr. 416/2001 ,în sumă de 231 lei lunar, fapt pentru care victima minoră lipseşte constat de la cursurile şcolare şi a repetat anul şcolar.

De asemenea, se arată faptul că victima minoră MM este bolnavă,  având diagnosticul de deficienţă mentală uşoară, victima minoră se află în evidenţa Biroului de Evaluare Complexă pentru Copii din cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui, încadrată în grad de handicap uşor, conform Certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr. 477/20.03.2013.

Profitând de aceste vulnerabilităţi ale victimei minore, inculpatul IV a recrutat-o pe aceasta, în vara  anul 2012, în scopul exploatării sexuale.

În perioada următoare, inculpatul a contactat diferite persoane şi,  de asemenea, a fost contactat de diferiţi clienţi, cărora le-a propus să întreţină raporturi sexuale cu victima minoră, a negociat preţul cu clienţii şi a încasat sumele de bani, după care clienţii plecau cu victima minoră în diferite locaţii unde întreţineau raporturi sexuale.

În luna ianuarie 2013, victima minoră a încercat să iasă de sub influenţa inculpatului, refuzând să se mai întâlnească cu acesta sau cu clienţii, însă prin ameninţări violente, inculpatul a reuşit să determine ca aceasta să continue să accepte clienţi,

În faţa instanţei de judecată, partea vătămată a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală. A precizat că inculpatul a fost cel care a găsit un client pentru prima dată şi că IV stabilea cât trebuie să plătească clienţii pentru întreţinerea de relaţii sexuale.

MM a arătat că i-a a fost ameninţată atât de inculpat, cât şi de prietenul acestuia B M, fiindu-i frică. A precizat că atunci când inculpatul a spus că îi va da foc i-a fost frică de faptul că acest lucru se va întâmpla în realitate.

Deşi partea vătămată a declarat în faţa instanţei de judecată că, pe perioada cât a fost plecată în municipiul B, nu a fost ameninţată de inculpat pentru a se întoarce să întreţină relaţii sexuale în favoarea inculpatului, Tribunalul va da eficienţă declaraţiei dată în faza de urmărire penală, aflată la un moment mai apropiat de cel al săvârşirii faptelor.

A mai arătat şi că toţi banii obţinuţi din întreţinerea de raporturi sexuale reveneau inculpatului.

Declaraţia victimei minore se coroborează în ceea ce priveşte ameninţările şi violenţele psihice şi fizice cu conţinutul materialului obţinut în urma punerii în aplicare a autorizaţiilor în baza cărora au fost interceptate şi înregistrate convorbirile telefonice efectuate de inculpat şi victimă, astfel:

Dintre clienţii care au întreţinut raporturi sexuale cu victima minora, în condiţiile sus-menţionate, au fost identificaţi şi audiaţi:

-martorul A L-M, domiciliat şi care, în cursul aprilie 2013, a întreţinut raporturi sexuale cu victima, după ce anterior a discutat cu inculpatul IV

În ziua de 16.04.2013, s-a dispus reţinerea pe o perioada de 24 ore a inculpatului IV, iar după aducerea la cunoştinţă de către procuror a acestei măsuri şi până la momentul introducerii în arest, inculpatul IV a trimis mai multe mesaje telefonice prin care solicita diferiţilor clienţi să nu recunoască faptul ca a oferit-o spre exploatare sexuală pe minora MM, inclusiv martorului A L M,

În faţa instanţei de judecată, martorul A L M a precizat că i-a plătit inculpatului IV suma de 30 lei pentru a întreţine un raport sexual cu MM şi că, în timp ce era audiat de organele de poliţie, a primit un SMS din partea inculpatului.

-martorul N domiciliat în oraş, care în luna decembrie 2012, a întreţinut raporturi sexuale cu victima, după ce anterior a discutat cu inculpatul

Martorul G D, domiciliat în sat. , şi care, în luna februarie 2013, l-a împrumutat pe inculpatul IV cu suma de 50 lei, suma care nu i-a mai fost restituita si in contul căreia inculpatul IV i-a propus sa intretina raporturi sexuale cu victima, În faţa instanţei de judecată, deşi a negat că s-ar fi întâlnit cu inculpatul la magazin – aspect pe care instanţa îl va înlătura, a recunoscut că inculpatul i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată în contul datoriei de 50 lei.

Inculpatul a apelat şi la serviciile unor taximetrişti pentru identificarea de clienţi dornici să întreţină raporturi sexuale cu minore, fiind identificaţi şi audiaţi în acest sens 2 martori, astfel:

- martorul A A , de profesie taximetrist, şi care în cursul anului 2012, a fost contactat de inculpatul IV, care i-a propus să îndrume clienţi dornici să întreţină raporturi sexuale către el,

În faţa instanţei de judecată, martorul A A a precizat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi că inculpatul i-a solicitat să identifice clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu partea vătămată. A mai arătat că pentru efectuarea curselor era solicitat de cele mai multe ori de inculpat, chiar dacă urma a fi client doar partea vătămată.

- martorul S RA de profesie taximetrist, şi care, în perioada decembrie  2012 – ianuarie 2013, i-a transportat pe inculpatul IV si victima la diferite locaţii, unde victima minora urma să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, inculpatul dându-i numărul sau de telefon si cerându-i sa fie apelat în situaţia in care are clienţi dornici să întreţină raporturi sexuale cu minora

În faţa instanţei de judecată, martorul S A a precizat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi că, din câte cunoaşte el, preţul pentru un raport sexual cu partea vătămată era de 50 lei, iar banii erau luaţi de inculpat.

A mai precizat că inculpatul i-a lăsat un număr de telefon la care avea posibilitatea de a îl contacta, în ipoteza în care găsea clienţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu partea vătămată sau pentru efectuarea de curse.

Martorul C V, audiat de organele de urmărire penală, că l-a contactat telefonic pe inculpat pentru ca el şi un prieten de-al său să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată. S-a stabilit telefonic ca preţul să fie de 35 de lei de persoană, inculpatul solicitând ca banii să fie daţi lui şi ca partea vătămată să fie adusă în acelaşi loc de unde a şi fost luată. Mai precizează că inculpatul l-a mai contactat pentru a îl întreba dacă nu doreşte să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată.

Martorul B C, audiat de organele de urmărire penală, a arătat că, în timp ce se afla în barul aparţinând lui B F, a fost abordat de inculpat, care l-a întrebat dacă nu doreşte o „piesă” pentru a întreţine relaţii sexuale, propunere pe care martorul a refuzat-o. După o săptămână a fost contactat de către inculpat, în acelaşi scop. IV i-a solicitat suma de 40 lei, iar, la ieşire, i-a solicitat să se grăbească întrucât urma a veni o altă persoană care să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată.

Martorul R A, audiat de organele de urmărire penală, a arătat că, în luna iulie 2012, a fost sunat în mai multe rânduri de inculpat care l-a întrebat dacă nu doreşte să se întâlnească cu o tânără pentru a întreţine relaţii sexuale. Inculpatul i-a solicitat suma de 30 de lei, l-a condus în locul în care se afla partea vătămată şi i-a precizat că poate să îl mai contacteze dacă vrea să întreţină relaţii sexuale cu M M.

Arată că, în vara anului 2012, l-a mai contactat telefonic de 2 ori pe inculpat, care i-a oferit-o pe M în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra sumei de 30 lei.

Martorii GC-C, ŞN şi C C – A au arătat că, fiind colegi de şcoală/clasă cu partea vătămată, erau contactaţi telefonic de către inculpat care îi întreba dacă partea vătămată este la şcoală.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum şi dispoziţiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declaraţiile părţii vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”. 

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând, în conţinutul declaratiilor date, că nu i-a cerut victimei sa întreţină raporturi sexuale cu clienţi, ca nu cunoaşte daca aceasta ar fi întreţinut raporturi sexuale cu alţi bărbaţi.

La data de 29.04.2013, fiind in stare de arest preventiv, inculpatul s-a prezentat in audienţă la procuror, declarând că M M i-a cerut să-i caute clienţi, pentru a întreţine raporturi sexuale, în scopul obţinerii de venituri, deoarece avea o situaţie materială precară, ca el a căutat astfel de clienţi, ca preţul era negociat atât de el, cât si de minoră, si că toţi banii care îi incasa îi dădea minorei.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a arătat că partea vătămată întreţinea relaţii sexuale contra cost de aproximativ doi ani şi jumătate şi că nu el i-a cerut să întreţină aceste relaţii sexuale contra unor sume de bani. A mai precizat că partea vătămată, la început stabilea singură tariful, însă ulterior a apelat la ajutorul său, întrucât fusese păcălită. Inculpatul a mai arătat că uneori banii erau luaţi de el, alteori de partea vătămată.

IV a indicat că partea vătămată l-a contactat telefonic de multe ori, inclusiv când era internat în spital, solicitând să îi găsească clienţi.

În ceea ce priveşte, conţinutul convorbirii telefonice cu BM, prin care acesta îi solicita inculpatului să nu o mai bată pe partea vătămată, IV a indicat că a fost un scenariu creat de el şi de M M, pentru ca partea vătămată să fie lăsată în pace de B M.

Martorii, propuşi de inculpat, au arătat că partea vătămată îi cerea inculpatului să îi găsească clienţi şi că inculpatul nu o bătea sau ameninţa pe partea vătămată.

Tribunalul va înlătura ca nesincere declaraţiile inculpatului şi ale martorilor propuşi de acesta, întrucât sunt contrazise de întregul material probatoriu, astfel cum a fost analizat de instanţa de judecată.

Declaraţiile martorilor sunt subiective, lipsite de credibilitate, urmărindu-se, în realitate, exonerarea inculpatului de la angajarea răspunderii penale.

În drept, fapta inculpatului de a recruta şi transporta în diferite locaţii, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră, profitând de starea de vulnerabilitate în care aceasta se afla, determinată de starea materială precară a familiei din care aceasta provine, cât şi starea de sănătate precara, fiind diagnosticata cu „deficienţă mentală uşoară,, coroborate cu folosirea de acte de violenţă fizică şi ameninţări verbale asupra victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, în formă calificată, prev. de art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001.

Modalităţile de realizare în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de trafic de minori, în formă calificată, comisă de inculpatul au fost: recrutarea victimei, constând în atragerea victimei spre a fi exploatată sexual în vedere obţinerii de profit, şi  transportarea victimei, atât de la locuinţa inculpatului, cât şi de la locuinţa victimei minore, în diferite locaţii din municipiul B şi împrejurimi, pentru întreţinerea de raporturi sexuale cu diferiţi clienţi.

Mijloacele de realizare a modalităţilor normative prevăzute de art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001, au fost: ameninţarea, violenţa fizică si psihica, profitând de starea de vulnerabilitate în care victima minoră se afla, datorită atât stării materiale precare a familiei, cât şi starea de sănătate mentală precara a victimei minore.

Scopul special al faptelor comise a fost exploatarea sexuală  şi obţinerea de venituri.

Conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul de a nu fi reţinut alin. 2 al art. 13 din Legea nr. 678/2001, motivat de faptul că asupra părţii vătămate nu s-au exercitat acte de violenţă fizică sau verbal, precum şi motivat de faptul că partea vătămată nu a fost ameninţată sau ameninţările adresate nu au fost de natură a îi produce vreo temere.

Tribunalul va înlătura aceste susţineri, întrucât din materialul probatoriu existent la dosar reiese că faptele au fost săvârşite şi prin acte de ameninţare (care i-au produs teamă părţii vătămate, conform susţinerilor acesteia), prin acte de violenţă, dar şi profitând de starea de vulnerabilitate în care victima minoră se afla (generată de starea de sănătate mentală precara, dar şi de mediul de provenienţă).

Pe cale de consecinţă, în baza art. 334 Cod de procedură penală, va respinge cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina acestuia prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2012 din 22.05.2013 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal în infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.

Inculpatul este în vârstă de 38 ani, nu este căsătorit, nu are ocupaţie.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni variate (mărturie mincinoasă, lipsire de libertate în mod ilegal, distrugere prin incendiere), ultima condamnare definitivă  înainte de săvârşirea faptelor din prezenta cauză fiind reprezentată de sentinţa penală nr. 217/2008 a Judecătoriei Bârlad, prin care s-au contopit mai multe pedepse, la o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an şi 5 (cinci) luni de închisoare, fiind arestat la 02.10.2007 şi liberat la 04.06.2008, având un rest de executat de 161 zile de închisoare.

Faptele din prezenta cauză sunt săvârşite după considerarea ca executată a pedepsei anterioare, astfel încât instanţa va reţine pentru inculpat starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa îl va condamna la o pedeapsă cu închisoarea.

La alegerea şi individualizarea pedepsei, care urmează a fi aplicată, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001 (închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi), împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Se va avea în vedere, astfel, perioada îndelungată de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, atitudinea nesinceră manifestată pe acesta pe parcursul procesului penal, încercarea de influenţarea a unui martor la momentul reţinerii sale de organele de urmărire penală.

Faţă de considerentele anterior expuse, Tribunalul va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 7 (şapte) ani de închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.

Cuantumul pedepsei reflectă natura infracţiunii săvârşite, împrejurările comiterii acesteia şi circumstanţele personale ale inculpatului. Riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o gravitate ridicată sancţiunea aplicată ar fi una modică.

Inculpatul are nevoie să conştientizeze prin reeducare, în această perioadă de timp, asupra gravităţii faptei sale, raportat la normele de convieţuire socială.

Modalitatea de executare, care nu poate fi decât în regim de detenţie, reflectă la rândul său urmările periculoase socialmente ale faptei comise de inculpat, asigurând totodată realizarea scopurilor preventiv-educativ şi de constrângere ale pedepsei, astfel cum prevede art. 52 Cod penal, fiind respectat şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

Va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

Referitor la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, Tribunalul arată că, din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deţinuţilor dintr-un stat parte al Convenţiei, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.

De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.

În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord încălcarea dreptului subiectiv ce exprimă conţinutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicţia de a vota operând ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, instanţele britanice nefiind chemate să se pronunţe pentru fiecare caz în parte.

Prin urmare, din decizia instanţei europene rezultă că, ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Referitor la cauza din prezentul dosar, instanţa constată că potrivit art. 36 din Constituţia României cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până la ziua alegerilor inclusiv şi că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşii sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispoziţiile constituţionale fiind preluate în Legea electorală.

În cauză, inculpatul a comis o infracţiune gravă, care relevă că nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori sociale deosebit de importante.

Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei şi totodată ca şi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, luată şi menţinută în cauză faţă de inculpatul Ivan Viorel, instanţa constată că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor iniţiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanţa consideră că măsura răspunde exigenţelor art. 136 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, precum şi pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 7 (şapte) ani de închisoare, precum şi pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta.

În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 16.04.2013 la zi.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul constată că partea vătămată s-a constituit, în cursul urmăririi penale (fila 42 dosar de urmărire penală), parte civila in procesul penal cu suma de 2000 lei, reprezentând daune morale, respectiv suferinţele psihice cauzate de inculpatul pe toată durata exploatării sexuale, constituire menţinută în faţa instanţei de judecată la termenul din 19 iunie 2013.

Tribunalul reţine faptul că prin fapta de trafic de minori comisă de inculpat în dauna părţii vătămate s-a cauzat acesteia un prejudiciu moral constând în suferinţe psihice suferite ca urmare a traficării sale, prejudiciu moral pentru care inculpatul este răspunzător, suma de 2.000 lei fiind justificat a fi acordată acestei părţi civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 Cod de procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborate cu art. 998 şi urm. Cod civil, va admite acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată.

Va obliga pe inculpatul să îi achite acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 Cod de procedură penală şi art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 334 Cod de procedură penală, respinge cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina acestuia prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2012 din 22.05.2013 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal în infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.

Condamnă pe inculpatul I V, actualmente deţinut în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa de 7 (şapte) ani de închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 16.04.2013 la zi.

În baza art. 14 Cod de procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborate cu art. 998 şi urm. Cod civil, admite acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată.

Obligă pe inculpatul să îi achite acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 189 Cod de procedură penală şi art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi părţile prezente şi de la comunicare pentru inculpat şi părţile lipsă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 august 2013.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare