Drept penal. Luare de mită. Achitare. Lipsa probelor că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

DREPT PENAL. Luare de mită. Achitare. Lipsa probelor că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

- achitare

- lipsă probe

- luare demită

- art. 289 Cod penal

- art. 4 Cod procedură penală

- art. 103 Cod procedură penală

- art. 16 Cod procedură penală

Existenţa în dosarul cauzei a unei înregistrări ambientale a unei discuţii cu conotaţii ilegale purtate de inculpat şi martorul denunţător, care nu sunt concretizate prin administrarea şi a altor mijloace de probă care să le confirme, nu este suficientă pentru stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală

Decizia penală nr. 446 din 19 iunie 2015; dosar nr. 2745/83/P/2014

Prin sentinţa penală nr. 59 din 1 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.5 Cod penal, art.254 alin.1 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit. a) şi alin.2, art.76 alin.1 lit. c) Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul I. P., fiul lui P. şi V., născut la data de xx.xx.1961 în loc. M., jud. B. N., CNP 1xxxxxxxxxxxx, de cetăţenie română, văduv, cu copii majori, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, profesia sau ocupaţia: şef Staţie H. („CFR” S.A., Divizia Trafic – Serviciul Reglementări Acces Infrastructură),  domiciliat în loc. H., str. G., nr.x, jud. S. M., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.5 Cod penal, art.81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, conform art.82 Cod penal din 1969.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) şi c) Cod penal, a căror executare o suspendă pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis în dosar cu număr 164/P/2013 al acestei unităţi de parchet şi înregistrat pe rolul instanţei sub dosar cu număr de mai sus la data de 12.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului I. P., având datele personale din dispozitivul prezentei sentinţe, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

În cuprinsul rechizitoriului s-au reţinut următoarele:

„La data de 12.03.2013 a fost înregistrată la Inspectoratul Judeţean de Poliţie S. M., sesizarea numitului M. A., proprietar al unui imobil situat în zona gării H., cu privire la faptul că inculpatul I. P., şeful gării H., jud. S. M., percepe taxe şi solicită foloase pentru a permite tranzitarea liniilor de cale ferată de către vagoanele cu marfă destinate unor agenţi economici.

La data de 15.03.2013 M. C. Z., a formulat în faţa organelor de poliţie un denunţ oral cu privire la I. P. arătând că acesta i-a solicitat, în mod repetat, de la numirea în funcţia de şef infrastructură în gara H., sume de bani şi diferite cantităţi de vin, pentru a-i înlesni desfăşurarea activităţilor de încărcare/descărcare a vagoanelor cu marfă în gară.

La data de 19.03.2013 la I.P.J. S. M. a fost înregistrat denunţul oral al numitului T. P. V. V., care reclamă faptul că I. P., în calitate de şef al staţiei CF H. i-a solicitat în cursul anului 2012 să facă chete de la beneficiarii produselor pe care le descărca în gara H.

La data de 20.03.2013 D. G., operator comercial în gara CF H., a formulat un denunţ în care arată că I. P. i-a solicitat în repetate rânduri bani şi produse agricole pentru a-şi putea desfăşura activitatea de descărcare a vagoanelor în depozite.

Deoarece inculpatul i-a cerut lui M. C. Z. să se întâlnească în cursul zilei de 28.03.2013 în municipiul S. M. pentru a discuta în legătură cu facilitarea tranzitării liniilor de cale ferată prin staţia H., procurorul, prin ordonanţa provizorie din data de 28.03.2013, a dispus înregistrarea audio video în mediul ambiental, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 ore, a discuţiilor purtate de cei doi. În data de 28.03.2013, în jurul orei 17:40, M. C. Z. s-a întâlnit cu inculpatul, iar din discuţiile interceptate şi înregistrate rezultă faptul că acesta a acceptat promisiunea primirii unor sume de bani de la numitul M. C. pentru ca acesta să descarce cimentul care urma să sosească cu vagoanele în gara H.

Fiind audiat inculpatul nu recunoaşte acuzaţiile, declarând că nu intră în atribuţiile sale de serviciu primirea/expedierea trenurilor prin staţia H., această activitate fiind în sarcina angajaţilor CFR Marfă şi GFR SA. Această susţinere este combătută de fişa postului şi regulamentul de organizare şi funcţionare a staţiei H., care stabileşte printre atribuţiile şefului staţiei H. conducerea, coordonarea, controlarea şi răspunderea cu privire la întreaga activitate a staţiei. Totodată acesta desfăşoară relaţii de colaborare cu operatorii de transport feroviar şi agenţii economici posesori de linii de transport feroviar. În această activitate îi are subordonaţi pe impiegaţii de mişcare, cei care aprobă planurile de manevră.

Cu privire la discuţia purtată cu M. C. Z., convorbire înregistrată în mediul ambiental, în care se pomeneşte de o taxă de 10 lei pe care acesta i-o oferă, inculpatul declară că suma de bani îi era oferită pentru a-l anunţa pe M. intrarea vagoanelor în gară, susţinere neconfirmată de conţinutul discuţiei”.

Trecând la soluţionarea cauzei, pe baza actelor şi lucrărilor aflate în dosarul de urmărire penală nr. 164/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. M., precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

1. Inculpatul I. P. deţine, începând cu anul 2006, funcţia de şef Staţie H., jud. S. M., anterior deţinând aceeaşi funcţie la Staţia S., jud. S. De menţionat că inculpatul este angajat al C.N.C.F. „CFR” S.A., şi deţine funcţia de şef staţie în cadrul Diviziei Trafic – Serviciul Reglementări Acces Infrastructură, prin urmare este „şef staţie trafic – infrastructură”. Distincţia este importantă pentru că în cadrul Staţiei H., mai există o funcţie de şef staţie, deţinută de martorul S. C. Z., în cadrul S.N.T.F.M „CFR Marfă” S.A., acesta din urmă deţinând astfel funcţia de „şef staţie – marfă”.

2. Conform fişei postului, inculpatul I. P. „conduce, controlează, coordonează şi răspunde de întreaga activitate de trafic a staţiei”, având relaţii de colaborare cu „operatori de transport feroviar şi agenţi economici posesori de linii de cale ferată industriale şi de garaj, alţi agenţi economici ce solicită servicii specifice”.

Spre deosebire de acesta, şeful staţiei – marfă, „conduce, controlează, coordonează şi răspunde de întreaga activitate marfă – comercială şi de manevră”, respectiv „ia măsuri pentru satisfacerea cererilor de transport ale clienţilor, realizarea programului de circulaţie şi manevră în condiţii de siguranţă a circulaţiei, …”.

3. În calitate de şef de staţie trafic, inculpatul I. P. întocmeşte şi răspunde de reglementările necesare specifice staţiei (Planul Tehnic de Exploatare - PTE) şi are în subordine personalul de trafic (impiegaţi de mişcare, acari, etc.).

Impiegatul de mişcare este persoana responsabilă de organizarea, coordonarea, şi executarea operaţiilor legate de circulaţia trenurilor şi executarea manevrelor vehiculelor feroviare din staţiile de cale ferată, în condiţii de siguranţa feroviară, iar acarul execută toate operaţiile legate de circulaţia trenurilor şi executarea manevrei vehiculelor feroviare specifice posturilor de macazuri, conform comenzilor, ordinelor şi dispoziţiilor primite de la impiegatul de mişcare, manipulând instalaţiile de siguranţa circulaţiei din dotarea postului, semnalele pentru circulaţie şi manevră, respectiv manevrarea macazurilor.

4. La data de 28.03.2013, inculpatul I. P. se întâlneşte cu martorul M. C. Z., într-un local din municipiul S. M. şi petrec împreună mai mult de o oră. Discuţiile purtate între cei doi cu această ocazie au fost interceptate şi înregistrate audio.

O parte a discuţiilor vizează activitatea economică desfăşurată de către martor în zona Staţiei CF H., unde împreună cu familia, deţine o rampă de încărcare-descărcare şi un depozit, pe care le operează prin intermediul unei societăţi comerciale.

În cadrul discuţiilor, la un moment dat, martorul îi promite inculpatului o sumă de bani pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze desfăşurarea activităţii comerciale în zona staţiei de cale ferată, mai exact îi promite suma de 10 lei/vagon descărcat la rampa pe care o deţine în zona Staţiei CF H.

Promisiunea făcută de martorul M. C. Z. a fost acceptată tacit de către inculpatul I. P.

5. Fapta inculpatului I. P., care în calitate de şef staţie trafic H., jud. S. M., la data de 28.03.2013 a acceptat promisiunea făcută de către martorul M. C. Z. privind obţinerea unor foloase materiale în legătură cu îndeplinirea de către inculpat a îndatoririlor de serviciu, mai exact inculpatul a acceptat promisiunea primirii, pe viitor a sumei de 10 lei/vagon descărcat, în schimbul facilitării de către inculpat a desfăşurării activităţii economice de către martor în zona Staţiei CF H., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 254 Cod penal din 1969 (la data săvârşirii faptei).

6. Este nefondată apărarea inculpatului prin care acesta tinde la achitarea sa, în temeiul art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit. a) Cod procedură penală (fapta nu există), pe motiv că nu intră în atribuţiile de serviciu ale inculpatului activităţile legate de manipularea, încărcarea-descărcarea mărfurilor transportate pe căile ferate (I) şi că nu există probe din care să rezulte săvârşirea infracţiunii imputate de către inculpat (II).

7. În ce priveşte prima apărare (I), s-a reţinut că prin prisma atribuţiilor de serviciu ale inculpatului şi ale personalului din subordine, astfel cum au fost detaliate mai sus, sub punctul 3, inculpatul putea să înlesnească desfăşurarea activităţii economice de către martorul denunţător, respectiv putea să uşureze această activitate prin executarea promptă şi cu bună credinţă a atribuţiilor de serviciu de către personalul din subordine, după cum putea să îngreuneze desfăşurarea acestei activităţi. Astfel, deşi nu se putea refuza primirea unui tren cu marfă în staţie (decât prin încălcarea brutală a atribuţiilor de serviciu, ceea ce echivala cu un abuz în serviciu), activitatea de manevrare a acestor vagoane cu marfă în staţie, putea fi îngreunată. Sub acest aspect, s-a reţinut că deşi activitatea de manevră a trenurilor de marfă în staţie este sub controlul şi coordonarea Şefului staţie – marfă, această activitate este strâns legată de activitatea impiegatului de mişcare şi a acarului (aflaţi în subordinea inculpatului), întrucât programul/activitatea de manevră se execută numai după ce impiegaţii de mişcare întocmesc şi aprobă planul de manevră şi dau dispoziţii acarului pentru manevrarea macazurilor. În plus, are o relevanţă deosebită dacă vagoanele cu marfă sunt manevrate şi trase la o linie apropiată de locul unde agentul economic are rampa de încărcare-descărcare şi depozitul sau la o altă linie mai îndepărtată, aspecte care depind, chiar şi indirect, de modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către şeful staţiei şi personalul pe care îl conduce şi coordonează.

8. În legătură cu a doua apărare a inculpatului (II), s-a reţinut că activitatea inculpatului de acceptare tacită a promisiunii făcute de martor privind obţinerea unor foloase materiale în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale inculpatului, rezultă fără echivoc din conţinutul înregistrării ambientale efectuate cu ocazia întâlnirii dintre cei doi din data de 28.03.2013. Inculpatul nu a contestat împrejurarea că întâlnirea ar fi avut loc şi nici conţinutul discuţiilor purtate cu martorul M. C.

Relevante sub aspectul îndeplinirii elementului material al infracţiunii de luare de mită, sub forma acceptării promisiunii, îl reprezintă pasaje din conţinutul discuţiilor purtate între inculpat şi martor (cu o durată de aproximativ o oră şi 15 minute), respectiv inculpatul îi spune martorului: „Ţi-am fixat io vreodată dreptu? Am zis: mă, dă-mi atâta? Nu! Tu ai venit şi mi-ai zis, pot să-ţi dau atâta! Nu aşa o fost?” (minutul 43,28) şi ulterior, inculpatul îi cere martorului: „No zi-i, avansează!” iar martorul răspunde: „Cu zece lei! Îi cantitate foarte mare…” după care accentuează „Zece lei pe vagon!” (la 1 oră 4 minute şi 50 secunde).

Din primul pasaj mai sus redat rezultă că inculpatul a acceptat şi în trecut astfel de promisiuni şi chiar a primit foloase, cu menţiunea că această activitate anterioară nu a făcut obiectul sesizării instanţei, respectiv inculpatului nu i s-a reţinut şi fapta săvârşită în trecut.

Din cel de-al doilea pasaj, rezultă fără echivoc acceptarea tacită a inculpatului cu privire la promisiunea făcută.

Afirmaţiile inculpatului, potrivit cărora suma oferită de către martor viza anunţarea acestuia din urmă de către inculpat, cu privire la momentul şi numărul de vagoane sosite în staţie, nu sunt în corelaţie/nu se coroborează cu probele ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.

9. S-a constatat că nefondată apărarea inculpatului potrivit căreia, actul de sesizare al instanţei este neregulamentar întocmit, cât timp nu poartă semnătura şefului ierarhic superior, privind verificarea legalităţii şi temeiniciei acestuia, în condiţiile art.328 Cod procedură penală.

Din examinarea rechizitoriului ce a stat la baza sesizării instanţei, cusut şi aflat în dosarul de urmărire penală (primele 8 file ale dosarului de urmărire penală) rezultă că acesta a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către prim procurorul parchetului, purtând semnătura şi ştampila acestuia, datat 12.11.2014.

Este posibil ca exemplarul comunicat inculpatului, în procedura de cameră preliminară, să nu poarte semnătura şefului ierarhic superior, dar acest aspect nu poate duce la reţinerea neregularităţii rechizitoriului cât timp acest exemplar nu cuprinde menţiuni diferite (nu se invocă astfel de aspecte) decât exemplarul cu care a fost sesizată instanţa şi care a fost regulamentar întocmit şi contrasemnat, aşa cum s-a arătat mai sus.

De altfel, verificarea legalităţii sesizării instanţei, inclusiv a regularităţii rechizitoriului face obiectul camerei preliminare, iar în cadrul acestei proceduri inculpatul nu a invocat această neregularitate, deşi a formulat alte cereri şi excepţii.

10. În legătură cu legalitatea administrării probelor s-a reţinut că interceptarea şi înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată la data de 28.03.2013 şi care a avut ca rezultat obţinerea probelor principale din care rezultă vinovăţia inculpatului în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de luare de mită, a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale. Astfel, la acel moment, 28.03.2013, orele 17,30 era începută urmărirea penală faţă de I. P., iar această activitate a fost autorizată în mod provizoriu de către procuror, după care ordonanţa procurorului a fost confirmată de către judecător. De asemenea s-a constatat că nu se poate reţine că obţinerea probelor s-ar fi realizat cu încălcarea dispoziţiilor art.68 Cod procedură penală anterior cât timp, la acel moment martorul M. C., împreună cu tatăl său M. A., denunţase faptele inculpatului organelor de poliţie (la 15.03.2013) după ce au depus reclamaţii şi la Instituţia prefectului (la 07.03.2013).

11. Probele administrate pe parcursul procesului, mai exact declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (parte din ei atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti), scot în evidenţă faptul că inculpatul I. P., a pretins şi primit, în trecut, bani şi alte foloase şi de la alte persoane care îşi desfăşoară activităţile comerciale în zona Staţiei CF H., jud. S. M. Astfel, martorii P. V. V. şi D. G. V. (ginere şi socru) au arătat că inculpatul le-a pretins şi a primit atât produse agricole de la ferma pe care aceştia o deţin, fără să le plătească, cât şi suma de 100 lei pentru fiecare vagon pe care l-au descărcat prin intermediul societăţii C. SRL, în staţia H.; martorul H. I., angajat al SC „TVM” SRL, companie ce prestează servicii de transbordare a mărfurilor din/în vagoane-auto, arată că „pe parcursul timpului, începând cu 2008, solicita ajutorul nostru pentru orice, de la ajutor cu personal, la repararea diverselor bunuri, sponsorizări ale zilei ceferistului, în caz contrar ameninţându-ne că ne va restricţiona activitatea, nu va lăsa gararea vagoanelor la liniile pe care trebuia să se facă transbordarea”; în fine martorii denunţători M. A. şi M. C. Z. au arătat că, în repetate rânduri i-au dat inculpatului, la solicitarea acestuia, diferite cantităţi de vin pentru consumul propriu sau cu ocazia unor protocoale pe care inculpatul le organiza la serviciu la sosirea şefilor acestuia, fără ca inculpatul să plătească vinul. Cu privire la toate aceste fapte nu au fost formulate acuzaţii împotriva inculpatului şi prin urmare nu au făcut obiectul judecăţii, în sensul art. 371 Cod procedură penală.

12. Pe baza celor mai sus arătate, instanţa a reţinut că probele legal administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti sunt suficiente pentru a reţine, dincolo de orice îndoială, că fapta reţinută în sarcina inculpatului I. P. există, constituie infracţiune şi a fost comisă de acesta cu vinovăţie, motiv pentru care a dispus, conform dispoziţiilor art.396 alin.2 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

13. Odată cu intrarea în vigoare la data de 01.02.2014 a noului Cod penal s-a reţinut că fapta comisă de inculpatul I. P. are corespondent în dispoziţiile art.289 alin.1 Cod penal (încadrare juridică reţinută în actul de sesizare al instanţei, cu aplicarea dispoziţiilor art.5 alin.1 Cod penal).

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp şi analizând comparativ cele două legi penale sub aspectul legii penale mai favorabile, s-a reţinut că în ansamblu, în cazul inculpatului I. P., legea penală mai favorabilă este legea veche. Astfel, deşi limitele de pedeapsă prevăzute în legea veche sunt mai mari (de la 3 la 12 ani comparativ cu 3 la 10 ani în legea nouă), reţinerea şi aplicarea dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante din legea veche au ca efect posibilitatea reducerii pedepsei aplicate sub minimul special de 3 ani prevăzut în ambele legi penale (cu posibilitatea reducerii pedepsei aplicate până la 3 luni în cazul legii vechi, respectiv a reducerii cu o treime a minimului special în cazul legii noi).

14. În cazul inculpatului I. P., conduita bună a acestuia anterior săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii, decurgând din lipsa antecedentelor penale, dar şi modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii de luare de mită, în modalitatea acceptării promisiunii, au fost reţinute ca circumstanţe atenuante, conform art.74 alin.1 lit. a) şi alin.2 Cod penal din 1969 cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art.76 alin.1 lit. c) din Codul penal din 1969.

15. În consecinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art.254 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, în această situaţie vechile dispoziţii din Codul penal (în prezent abrogate), ultraactivând.

Aplicând criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, şi cu reţinerea, în favoarea inculpatului, a circumstanţelor atenuante mai sus arătate, a aplicat acestuia, pedeapsa de 3 luni închisoare.

16. În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a apreciat că scopul preventiv şi punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art.52 Cod penal din 1969, poate fi atins în cazul inculpatului I. P. şi fără privare de libertate.

Fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art.81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, în condiţiile art.82 Cod penal din 1969. În acest sens instanţa a avut în vedere şi concluziile „raportului de evaluare” a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probaţiune S. M. din cuprinsul căruia rezultă că au fost identificaţi suficienţi factori inhibitori ai comportamentului infracţional/factori protectivi.

Instanţa a făcut şi aplicarea dispoziţiilor privind pedepsele accesorii şi a interzis acestuia drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) şi c) Cod penal, iar urmare a suspendării executării pedepsei principale, au fost suspendate şi pedepsele accesorii mai sus indicate.

Conform dispoziţiilor art.404 alin.2 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal din 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni pe durata termenului de încercare stabilit.

17. Conform dispoziţiilor art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia judecăţii pe fond a cauzei, care au fost stabilite în cuantum de 600 lei.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul I. P. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea lui pentru infracţiunea de luare de mită.

În motivarea apelului s-a arătat că în cauză nu au fost administrate şi nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi comis fapta de care este acuzat. Astfel, martorul M. A., audiat în instanţă a declarat că era în relaţii de prietenie cu inculpatul şi că acesta nu i-a cerut, pretins s-au condiţionat executarea activităţilor pe care le-a desfăşurat în Staţia CFR H. privind descărcarea unor mărfuri de primirea de bani ori alte foloase materiale, precizând că ştia faptul că inculpatul nu avea nicio atribuţie în ceea ce priveşte manevrarea, încărcarea şi descărcarea vagoanelor în Staţia H.

Singura aşa zisă probă pe care se bazează întregul act de acuzare constă în interceptarea unei convorbiri ambientale între inculpat şi martorul M. C. Z.. Din examinarea înregistrării s-a constatat că la un moment dat martorul, aflat în stare avansată de ebrietate, i-a promis inculpatului că într-un viitor neprecizat va primi cantităţi importante de marfă şi s-a oferit să-i dea inculpatului 10 lei pe vagon.

A arătat inculpatul că, văzând starea avansată de ebrietate a martorului nu a refuzat expres propunerea ci i-a spus că vor discuta peste o săptămână când se va întoarce din străinătate.

Martorul M. C. Z. nu i-a spus inculpatului ce ar fi trebuit să facă pentru a primi banii, recunoscând însă că ştia şi el că inculpatul nu are atribuţii în ceea ce priveşte transportul încărcarea şi descărcarea de mărfuri.

S-a arătat că din probele administrate în cursul judecăţii a rezultat faptul că martorii M. A., M. C. Z. şi D. G. nu au primit vagoane cu mărfuri în Staţia H. în ultimii 4 ani astfel că nu a existat vreun motiv pentru ca inculpatul să le pretindă vreun folos material.

Inculpatul a precizat că solicită achitarea deoarece nu are atribuţii în ceea ce priveşte niciuna din activităţile referitoare la transportul, încărcarea sau descărcarea vagoanelor în Staţia CFR H., astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită. Potrivit Codului penal pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este necesar ca banii ori foloasele pretinse, primite sau acceptate să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrat acestor îndatoriri.

În cauză răspunzător de întreaga activitate de transport, manevre, încărcare şi descărcare a vagoanelor este şeful Staţiei CFR Marfă H., martorul S. C. Z.

A mai arătat inculpatul că acest dosar a fost iniţiat din cauza faptului că denunţătorii au pe rolul Tribunalului S. M. o cauză privind anularea unui titlu de proprietate asupra unei suprafeţe de 4 hectare de teren care aparţine C.F.R, cauză ce a fost pornită după ce inculpatul a sesizat Regionala CFR C..

Examinând sentinţa apelată, din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, curtea a reţinut următoarele:

La data de 7.03.2013 la registratura Instituţiei Prefectului S. M. s-a înregistrat sesizarea martorului M. A. în care acesta reclamă faptul că inculpatul I. P., în calitate şef infrastructură Gară H., percepe o serie de taxe (taxe intrare vagon, taxă descărcare vagon, taxă descărcare linie) solicită bani de concediu şi-l ameninţă cu exproprierea dacă martorul nu acceptă ca anumite societăţi comerciale de la care inculpatul percepe taxe şi foloase necuvenite să îşi desfăşoare activitatea pe proprietatea sa.

La data de 15.03.2013 organele de poliţie din cadrul I.P.J S. M. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, au consemnat denunţul numitului M. C. Z. în care acesta a arătat că inculpatul, în calitate şef infrastructură Gara H., i-a solicitat în mod repetat sume de bani şi cantităţi de vin pentru ca martorul să-şi poată desfăşura activitatea la depozitul pe care în deţine în zona Gării H. şi pentru a putea descărca vagoanele cu marfă.

Întrucât existau informaţii din care rezulta faptul că inculpatul I. P. i-a solicitat martorului M. C. Z. să se întâlnească în cursul zilei de 20.03.2013 în S. M., pentru a discuta în legătură cu facilitarea tranzitării liniilor de cale ferată prin Staţia H. de către vagoanele cu marfă destinată unor agenţi economici, s-a dispus prin ordonanţă, autorizarea înregistrării audio în mediu ambiental cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore a discuţiilor purtate de către numitul M. C. Z. cu I. P.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de luare de mită apreciind că prezentul dosar a fost constituit ca urmare a denunţurilor martorilor M. A. şi M. C., care în prezent au pe rolul instanţei civile o acţiune formulată de Regionala CFR C. Napoca cu privire la un teren de aproximativ 4900 de metri deţinut în zona Gării H.

Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul I. P. este şeful Staţiei H. încă din anul 2006, acesta având relaţii bune, de prietenie chiar cu martorul M. A., împrejurare ce rezultă din declaraţiile inculpatului şi ale martorului M. A.

Astfel, inculpatul a arătat că îi cunoştea pe M. A. şi pe fiul acestuia M. C. de mai mulţi ani şi că, nu de puţine ori martorul M. C. A. venea la el la birou dimineaţa şi îşi beau cafeaua împreună.

Martorul M. A. a arătat că de-a lungul timpului l-a servit pe inculpat de mai multe ori cu vin din producţie proprie ca şi prieten, martorul arătând totodată că nu poate să zică că este în relaţii de duşmănie cu acesta deşi la data de 7.03.2013 a depus împotriva lui o reclamaţie la Instituţia Prefectului S. M.

Martorul M. C. Z. a arătat la rândul său că îl cunoaşte pe inculpatul I. P. la momentul la care acesta a venit cu locul de muncă la Gara H. precizând că era în relaţii foarte bune cu acesta până în momentul în care tatăl său şi apoi el au reclamat anumite fapte săvârşite de acesta.

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că martorul M. A. deţine o suprafaţă de aproximativ 4000 de metri pătraţi în zona Gării H., iar în prezent pe rolul Judecătoriei S. M. se desfăşoară un litigiu civil între acesta şi C.F.R C. care face obiectul dosarului xxxx/296/2013.

Deşi martorii M. A. şi M. C. Z. au arătat că inculpatul I. P. i-a ameninţat cu exproprierea din adresa întocmită de Compania Naţională de Căi Ferate S.A B. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF C. – rezultă că, în fapt, inculpatul a sesizat prin serviciile de specialitate acţionarea în instanţă a acestuia pentru reglementarea juridică a terenului în suprafaţă de 4390 metri pătraţi considerând că acest teren este proprietatea statului (fila 133 din dosarul de urmărire penală).

Conţinutul adresei mai sus menţionate se coroborează cu declaraţia inculpatului I. P. în care acesta arată că la începutul anului 2013 el personal a înaintat către Regionala CFR C. o reclamaţie depusă de mai mulţi operatori care nu se puteau deplasa la locul lor de muncă din cauză că M. C. montase o barieră de acces pe terenul pe care acesta l-a intabulat în anul 2006. A mai arătat inculpatul că înainte de a trimite această reclamaţie a purtat discuţii cu M. C., căruia i-a explicat că este obligat să înainteze această reclamaţie, martorul răspunzând că nu-l interesează întrucât este terenul său.

Referitor la fapta de luare de mită ce face obiectul cauzei, curtea a reţinut că, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond au fost audiaţi martorii M. C. Z., M. A., H. I., D. G., T. P. V., T. D. C., N. C. M., M. V. şi S. Z. C..

În declaraţia olografă dată în 15.03.2013 martorul M. A. doar a dat informaţii cu privire la societatea administrată de el şi de fiii săi, arătând că activitatea de descărcare a mărfurilor se efectuează în Gara H., pe linia 21, marfa descărcată trebuind să ajungă pe linia de cale ferată care aparţine TVM B., sens în care trece pe liniile CFR, pentru folosirea cărora se percepe o taxă de manevră. Martorul a arătat că fiul său M. C. Z. este cel care se ocupă de toate activităţile din Gara H.

În declaraţia dată în data de 25.02.2013 martorul M. A. a arătat ca îşi menţine declaraţiile din 15.03.2013, precizând că, de când s-a pensionat nu a mai avut nici o relaţie de serviciu cu inculpatul, că nu a fost ameninţat de acesta, că nu i-a dat nici o sumă de bani sau băuturi alcoolice, vin, cu diferite ocazii.

În declaraţia dată în cursul urmării penale la data de 27 octombrie 2014 martorul M. A. a precizat că a primit ameninţări de la inculpat că va bloca liniile feroviare şi nu va introduce vagoanele pentru descărcare, iar dacă acestea nu sunt descărcate la timp îi va fixa o taxă suplimentară de staţionare pe oră fără să poată preciza suma însă arătând că aceasta era o sumă relativ mare.

A arătat martorul că în urma acestor ameninţări a fost nevoit să îi dea în repetate rânduri diferite cantităţi de vin în mod gratuit pentru a-şi putea desfăşura activitatea în continuare.

De asemenea martorul a fost ameninţat de către inculpat că îi va anula extrasul CF dobândit de aproximativ 10 ani astfel că s-a hotărât împreună cu fiii săi să nu-i mai dea nicio cantitate de vin.

În faţa instanţei de fond martorul M. A. a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală însă a precizat, în mod expres, că inculpatul nu l-a ameninţat în mod direct că nu îşi va mai putea desfăşura activitatea în Gara H., martorul arătând că din discuţiile purtate cu acesta inculpatul a lăsat să se înţeleagă că activitatea sa ar putea fi îngreunată. Martorul a precizat în mod expres că în nici o situaţie inculpatul nu i-a cerut lui personal bani sau alte bunuri şi foloase pentru a condiţiona descărcarea vreunui vagon pe rampa de descărcare de la depozitul pe care îl deţine în zona Gării H.. A arătat că este adevărat că l-a servit pe inculpat de-a lungul timpului, de mai multe ori cu vin din producţie proprie întrucât erau prieteni.

Martorul a arătat că în primăvara anului 2013 inculpatul i-a spus că îi va anula extrasul de carte funciară cu privire la proprietăţile deţinute de el în preajma Gării H.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 15.03.2013, M. C. Z. a arătat că administrează o societate care are ca obiect de activitate prestări de servicii constând în descărcarea, depozitarea şi încărcarea unor mărfuri importate de alte societăţi comerciale şi care au loc în Staţia H. iar inculpatul I. P. periodic i-a atras atenţia că cele două linii de cale ferată unde îşi desfăşoară activitatea (numărul 19 şi 20) sunt la dispoziţia lui, îi dă de înţeles că pretinde taxe pentru folosirea acestor două linii cu toate că din câte ştie martorul aceste linii aparţin G.F.R, unde inculpatul nu are nicio calitate.

Totodată, martorul a arătat că inculpatul se foloseşte de funcţia sa pentru a face mai multe abuzuri sens în care a precizat că în repetate rânduri a luat de la partenerul său de afaceri D. G. diferite produse agricole pentru animalele pe care le creşte în gospodăria lui.

În declaraţia dată în data de 27 octombrie 2013 a arătat martorul că împreună cu tatăl său şi cu fratele lui M. Ş. a înfiinţat SC F. P. SRL H. ce are ca obiect de activitate prestări de servicii constând în descărcarea, depozitarea şi încărcarea unor mărfuri importate de alte societăţi comerciale, servicii care le desfăşura în depozitul proprietate personală situat în Gara H. ori în depozitele proprietate privată a unor alte societăţi.

A arătat martorul că inculpatul I. P. l-a ameninţat că blochează liniile feroviare şi nu introduce vagoanele pentru descărcare, iar dacă nu reuşeşte să descarce la timp îi va fixa o taxă de staţionare pe oră fără să poată preciza ce sumă i-a comunicat.

Martorul a arătat că în repetate rânduri i-a solicitat cantităţi mari de vin, precizând că a înţeles că dacă i le va da îşi va putea desfăşura mai uşor activitatea în continuare.

Martorul a arătat că a fost ameninţat cu anularea extrasului CF dobândit de tatăl său motiv pentru care au hotărât împreună să nu-i mai dea nicio cantitate cu vin, relaţiile cu inculpatul răcindu-se ulterior.

În declaraţia dată în faţa instanţei martorul M. C. Z. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală precizând că, momentul ce a declanşat demersul său şi al tatălui său împotriva inculpatului are la bază opresiunile pe care inculpatul le-a făcut asupra tatălui său cu privire la anularea înscrierilor din cartea funciară privind anumite imobile – o rampă încărcare descărcare şi un depozit – deţinute în preajma Staţiei H.

Martorul a precizat că după ce a aflat de la tatăl său despre aceste presiuni a început să-l evite pe inculpat, în sensul că nu mai trecea pe la locul de muncă al acestuia, aşa cum îi era obiceiul înainte, motiv pentru care inculpatul l-a sunat şi i-a „ordonat” să se prezinte a doua zi la ora 10.00 la biroul lui, ameninţându-l în mod direct că-i poate bloca activitatea în ceea ce priveşte folosirea liniei de cale ferată nr. 19.

Martorul a declarat că de-a lungul timpului, încă de la sosirea inculpatului la Staţia CFR H., acesta i-a cerut în repetate rânduri să-l ajute cu bani sau vin în momentul în care acesta avea diferite protocoale, respectiv pentru şefii lui.

Din coroborarea declaraţiilor inculpatului şi ale celor doi martori curtea a reţinut că între aceştia a existat anterior o relaţie de prietenie sens în care s-a reţinut că părţile au recunoscut că se întâlneau pentru a-şi bea cafeaua împreună şi că şi-au oferit diverse produse – în speţă, vin – tocmai în virtutea acestei relaţii existente între ei.

De asemenea, s-a stabilit că relaţiile de prietenie dintre aceştia s-au răcit în momentul în care inculpatul I. P. a sesizat Regionala CFR C. cu privire la posibilitatea de acţionare în instanţă a martorului M. A. pentru reglementarea situaţiei juridice a ternului în suprafaţă de 4390 metri pătraţi, sesizare despre care inculpatul i-a spus martorului M. C.

Referitor la convorbirile ambientale interceptate între inculpat şi martorul M. C. Z. curtea a constatat că, deşi organele de urmărire penală au arătat că această întâlnire a fost cerută de către inculpatul I. P., în realitate, aşa cum a arătat şi inculpatul, întâlnirea s-a desfăşurat la propunerea martorului M. C. Z.

În acest sens, curtea a reţinut că în declaraţia dată în 24.02.2015 în faţa instanţei de fond martorul M. C. Z. a făcut precizarea că după ce inculpatul i-a cerut telefonic şi pe un ton imperativ să meargă la el la birou, el a plecat în Ungaria unde a avut contacte şi întâlniri cu comercianţi în legătură cu aducerea în ţară a unor cantităţi însemnate de materiale de construcţii.

A arătat martorul că după ce s-a întors în ţară l-a sunat pe inculpat şi i-a propus să se întâlnească să discute, precizând că la acel moment depusese denunţul la organele de poliţie şi purta tehnica de înregistrare ambientală (microfon) sub coordonarea organelor de poliţie.

Tot în legătură cu întâlnirea ce a fost înregistrată a arătat martorul că partea de final a discuţiei legată de o anumită sumă de bani, se referă la o sumă de bani pe care credea că inculpatul i-o va cere deoarece urma să plece în concediu în perioada următoare. A precizat martorul că la acea întâlnire inculpatul nu i-a cerut banii însă acesta îi ceruse cu o zi înainte când l-a chemat telefonic la birou.

Referitor la aceste afirmaţii ale martorului M. C. Z. curtea le-a apreciat ca fiind nedovedite, în condiţiile în care inculpatul a arătat că martorul îi datora suma de 700 de lei, iar în cursul urmăririi penale martorul M. C. Z. nu a adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală împrejurarea că inculpatul i-a pretins o anumită sumă de bani pentru efectuarea concediului, deşi, dacă ar fi făcut acest lucru şi susţinerea lui ar fi fost reală, s-ar fi putut realiza cu uşurinţă prinderea în flagrant a inculpatului I. P.

Curtea a reţinut totodată că din conţinutul proceselor verbale de redare a înregistrărilor ambientale rezultă că martorul M. C. Z. i-a spus inculpatului că va primi o cantitate importantă de marfă de la „nişte ucrainieni” oferindu-i acestuia 10 lei pe vagon.

Nu rezultă din conţinutul înregistrării ce trebuia să facă inculpatul în schimbul acestei sume de bani, la dosarul cauzei fiind avansate două variante total diferite, respectiv inculpatul arătând că trebuia să-l anunţe dacă vin trenuri dinspre Ucraina sau vin vagoane cu marfă pentru Ucraina iar martorul M. C. Z. a susţinut că suma era dată pentru ca inculpatul să-i faciliteze tranzitarea liniilor de cale ferată prin Gara H. a vagoanelor ce urmau să intre la descărcare.

Curtea a reţinut însă că la fila 90 a dosarului instanţei de fond se găseşte adresa nr. 227 din 09.03.2005 emisă de S.NT.F.M – C.F.R Marfă SA B. – Sucursala T. – din cuprinsul căreia rezultă că în numele şi pentru destinatarii M. A. şi M. C. Z. nu au intrat vagoane în perioada 2006 -2015, dar s-au efectuat de către aceştia descărcări de vagoane pe numele altor beneficiari de transport. Astfel, pentru societatea S.C MMT B. SRL – 631 vagoane încărcate cu ciment provenite din Ucraina, 322 vagoane în anul 2006, 276 vagoane în anul 2007 şi 33 de vagoane în anul 2008.

S-a precizat totodată că din anul 2009 aceştia nu au mai desfăşurat activităţi de transport şi descărcare la Staţia CFR Marfă H.

Coroborând probele mai sus arătate curtea a reţinut că la data de 28.03.2013 când se presupune că inculpatul ar fi acceptat promisiunea unor sume de bani din partea numitului M. C. Z. pentru a facilita tranzitarea liniilor de cale ferată în Gara H. a vagoanelor ce urma să vină din Ucraina la descărcare, acesta nu mai desfăşurase activităţi de transport şi descărcare la Staţia CFR Marfă H. din anul 2009 şi nici ulterior nu a mai desfăşurat astfel de activităţi, cel puţin până la data de 09.03.2015, dată la care a fost emisă adresa menţionată mai sus.

În aceste condiţii curtea a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei vreunui motiv pentru care martorul M. C. Z. să-i promită inculpatului I. P. vreo sumă de bani şi inculpatul să accepte, chiar şi tacit, primirea acesteia.

În cauză a fost audiat în calitate de martor şi numitul D. G. V. care însă nu a făcut nicio relatare cu privire la infracţiunea de luare de mită ce face obiectul prezentului dosar, ci doar a relatat că inculpatul i-ar fi cerut lui şi ginerelui lui, numitul T. P. V. V., sume de bani şi produse agricole pentru a-i lăsa să-şi desfăşoare activitatea în Gara H.

Cu privire la această declaraţie curtea a reţinut că nu este relevantă în raport de obiectul probaţiunii din cauză, cu atât mai mult cu cât prin rechizitoriul întocmit s-a dispus în temeiul art. 315 alineatul 1 litera b) raportat la art. 16 alineatul 1 litera c) din Codul de procedură penală clasarea cu privire la infracţiunea de luare de mită pentru care a fost cercetat inculpatul raportat la actele materiale denunţate de D. G. V. şi T. P. V. V.

Potrivit art.4 din Codul de procedură penală orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

De asemenea, potrivit art.103 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Raportat la textele legale mai sus menţionate s-a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe care să convingă instanţa de apel, mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul I. P. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în forma descrisă în actul de acuzare.

Astfel, s-a reţinut că între declaraţiile date de martorii M. A. şi M. C. în cursul urmăririi penale şi cele date în faţa instanţei de fond există o serie de contradicţii, în sensul că, în timp ce în cursul urmăririi penale cei doi au declarat că inculpatul le-a solicitat bani şi diverse produse pentru a-i lăsa să-şi desfăşoare activităţile comerciale, în cursul judecăţii aceştia au arătat că, în virtutea relaţiilor de prietenie existente între aceştia şi inculpat i-au dat acestuia diferite produse – vin, fără ca inculpatul să le fi pretins acest lucru în legătură cu obligaţiile de serviciu ale acestuia.

De asemenea aceştia au recunoscut că au fost deranjaţi de faptul că inculpatul a sesizat Regionala CFR C. În legătură cu situaţia juridică a unui teren pe care-l deţin în apropierea gării, ceea ce a generat un litigiu civil aflat şi în prezent pe rolul Judecătoriei S. M.

Cu privire la conţinutul înregistrării ambientale a discuţiei purtate între inculpat şi martorul M. C. Z. în data de 28.03.2013, invocată ca probă în dovedirea vinovăţiei inculpatului, curtea a reţinut că, deşi aceasta conţine elemente care să conducă la existenta unei activităţi cu caracter infracţional, aceasta nu este coroborată şi cu alte mijloace de probă care să susţină acuzaţia. Simpla existenţă a unor discuţii cu conotaţii ilegale care nu sunt concretizate prin administrarea şi a altor mijloace de probă care să le confirme, nu este suficientă pentru stabilirea existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului.

Ori, în speţă, nu există dovezi că anterior datei presupusei fapte din prezenta cauză inculpatul ar fi pretins, primit sau acceptat primirea de bani sau alte foloase de la cei doi martori, iar discuţiile purtate de cei doi nu s-au concretizat prin administrarea altor probe care să le confirme.

S-a reţinut în acest sens că, aşa cum a rezultat din adresa nr. 227 din 09.03.2005 emisă de S.NT.F.M – C.F.R Marfă SA B. – Sucursala T. – societatea administrată de cei doi martori din anul 2009 aceştia nu au mai desfăşurat activităţi de transport şi descărcare la Staţia CFR Marfă H. încă din anul 2009 astfel că nu s-a dovedit existenţa vreunui motiv pentru care aceştia să fie interesaţi sau nevoiţi să cumpere bunăvoinţa inculpatului I. P.

De asemenea s-au avut în vedere şi declaraţiile martorilor M. V. şi S. C. Z. care, audiaţi de instanţa de fond, au arătat că au fost sau sunt colegi cu inculpatul şi nu cunosc ca acesta să fi încercat să îngreuneze activitatea unor agenţi economici care îşi desfăşurau activitatea în Gara H.

Faţă de starea de fapt şi de considerentele expuse anterior curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul I. P. împotriva sentinţei penale nr. 59/1.04.2015 pronunţată de Tribunalul S. M. pe care a desfiinţat-o în totalitate şi, în consecinţă:

În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 litera c) Cod procedură penală a achitat pe inculpatul I. P., fiul lui P. şi V., născut la xx.xx.1961 în localitatea M., judeţul B. N. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art.289 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare