Trafic de droguri de risc si mare risc

Sentinţă penală 368 din 11.07.2014


Dosar nr. 816/89/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 368

Şedinţa publică de la 11 iulie 2014

Instanţa constituită din

PREŞEDINTE:

Grefier:

Ministerul Public reprezentat de dl.

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul MM, fiul lui, fără antecedente penale, actualmente deţinut în Penitenciarul Vaslui, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi mare risc, introducere în ţară de droguri de risc şi mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. 1, 2 şi art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplic art. 38 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, la pronunţare, lipsesc părţile.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Vaslui, în data de 6 martie 2014, sub nr. 816/89/2014, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui nr. 17/D/P/2014 din data de 6 martie 2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului MM pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi mare risc, introducere în ţară de droguri de risc şi mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. 1, 2 şi art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.

S-a dispus, totodată, clasarea cauzei privind pe MM pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi mare risc în vederea consumului propriu, faptă prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatului MM că, la data de 20.02.2014, s-a prezentat, pe sensul de intrare în România, dinspre Republica Moldova la Punctul de Trecere al Frontierei Albiţa, având asupra sa droguri de risc (cannabis 12,35 de grame) şi droguri de mare risc, respectiv trei comprimate de MDMA, pe care urma să le predea unei alte persoane în Italia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul MM, care are dublă cetăţenie - română şi moldovenească, efectuează curse de persoane şi coletărie din Republica Moldova către Italia. Acesta foloseşte,  pentru cursele pe care le efectuează, microbuzul înmatriculat în România, marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare.

Inculpatul avea rolul de conducător auto şi efectua astfel de curse de mai mulţi ani. Atât coletele, cât şi persoanele, erau preluate din Chişinău, după care se tranzita teritoriul României cu destinaţia Italia.

În anul 2013, pe acelaşi microbuz, a fost angajat ca şi şofer martorul D S, cetăţean moldovean. Acesta a declarat „în urmă cu un an, veneam din Italia în Republica Moldova, ca pasager într-un microbuz de transport persoane, iar şoferul maşinii era numitul Moraru Marian…. acesta a zis că pot lucra cu el …”.

În ziua de 20.02.2014, inculpatul, împreună cu martorul DS, urmau să efectueze o cursă Chişinău – Padova şi au preluat colete şi 3 (trei) călători. La plecarea din Chişinău, autoutilitara a fost condusă de către martorul D S, inculpatul ocupând locul din dreapta şi fiind şofer de rezervă.

În jurul orelor 15:30, autoutilitara condusă de martorul D S a intrat în punctul de trecere al frontierei de stat P.T.F. Albiţa, urmând controlul vamal care a fost efectuat de către martorul S B, care îndeplineşte funcţia de inspector vamal în cadrul Direcţiei Vămilor – Biroul Vamal Albiţa şi de către martorul S V C, ce îndeplineşte funcţia de agent de poliţie în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Huşi. 

Atât martorul D S, cât şi inculpatul, au fost întrebaţi dacă deţin bunuri interzise de lege, răspunsul fiind negativ.

În momentul discuţiei ce se purta între lucrătorul vamal şi inculpatul, primul a observat că acesta din urmă avea un comportament bizar, fapt ce l-a determinat să îl invite pe inculpat într-o încăpere a Biroului Vamal Albiţa, pentru a i se efectua un control corporal.

În urma efectuării controlului corporal, care a fost descris în procesul-verbal de constatare întocmit la data de 20.02.2014, s-a constatat că inculpatul avea în  buzunarul interior al hainei, cu care era îmbrăcat, un plic transparent în care se aflau 3 comprimate inscripţionate cu semnul „OO” în formă de ursuleţi de culoare mov închis, iar în lenjeria intimă, ascuns, un ambalaj de ţigări (o jumătate de pachet) înfoliat, în care se afla o substanţă vegetală.

Martorul S B l-a întrebat despre provenienţa acelor comprimate şi a substanţei vegetale găsite asupra sa, inculpatul declarând verbal că erau pentru consumul propriu şi „…însă nu a spus exact ce este în interiorul pachetului…”.

Atât comprimatele, cât şi substanţa vegetală, au fost supuse unei  constatări tehnico – ştiinţifice ce s-a efectuat în cadrul Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi.

Raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 2.921.780/21.02.2014 a concluzionat că probele pe care le-a introdus în România inculpatul fără drept şi pe care le deţinea asupra sa sunt constituite din 3 comprimate, conţin substanţă activă methylenedioxy metanfetamine (MDMA), ce face parte din tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 şi 12,35 gr. cannabis, substanţă ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În primele declaraţii date în faţa organului de urmărire penală, la data de 21.02.2014, inculpatul a declarat că drogurile le-a primit de la un conaţional cu numele de „O”, în momentul plecării în cursă din Chişinău şi urma să le predea unei persoane în Italia, în localitatea Padova.

La data de 5.03.2014, inculpatul, asistat de apărător ales, a studiat actele de urmărire penală, după care a dorit să facă precizări suplimentare, în sensul că drogurile de risc şi mare risc pe care le deţinea asupra sa şi pe care dorea să le transporte în Italia erau pentru consumul propriu. De asemenea, inculpatul a declarat că a consumat astfel de substanţe interzise de lege  cu aproximativ 3 (trei) săptămâni în urmă.

Cu toate că inculpatul a susţinut că este consumator de droguri de risc şi mare risc,  situaţia este infirmată de buletinul de analiză toxicologică care atestă că testele efectuate asupra inculpatului sunt negative.

Conform art. 103 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Faptele comise de către inculpatul MM care a introdus, ilegal, pe teritoriul României o cantitate de droguri de risc şi mare risc, în ziua de 20.02.2014, dar şi le-a transportat din Republica Moldova către Italia pentru a le pune la dispoziţia altei persoane întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi mare risc şi introducerea în ţară fără drept de droguri de risc şi mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 şi art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013.

Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, aspect care reiese din modalitatea de comitere a faptelor. Inculpatul a ascuns drogurile asupra sa, cunoscând că este interzis a introduce astfel de substanţe, dar şi de a le transporta.

În cauză, sunt aplicabile prevederile art. 38 alin. 2 Cod penal privind concursul formal de infracţiuni.

Inculpatul, prin apărători aleşi, a arătat că infracţiunea de trafic de droguri este absorbita in infracţiunea mai gravă de introducere ilegală a drogurilor în ţară, întrucât fapta de a trece graniţa s-a realizat prin însăşi activitatea de transport, adică exact prin latura obiectivă a infracţiuni prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

De aceea nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, fiind absorbită în infracţiunea mai gravă. Această soluţie a fost dispusă şi de instanţele de judecată. Face menţiunea că exemplul de practică judiciară expus de reprezentantul Biroului Teritorial Vaslui, cu ocazia dezbaterii fondului, respectiv Decizia nr. 4150/11.12.2009 a Î.C.C.J., nu este aplicabil în cauză.

În respectiva speţă, inculpatul a tranzitat România, dinspre Turcia spre Ungaria, a pătruns pe teritoriul naţional, l-a străbătut şi la ieşirea din ţară a fost descoperit cu substanţe interzise.

Exista intr-adevăr concurs în acest caz întrucât de-a lungul întregii ţări, între vama de intrare si cea de ieşire, el a transportat drogurile.

În speţă, inculpatul nu a tranzitat România şi ar fi existat infracţiunea prevăzută de art. 2, daca ar fi fost surprins în interiorul ţării.

Pe de altă parte, conform rechizitoriului, acţiunea de transport s-a derulat cu începere de la Chişinău, destinaţia finală fiind Italia.

Infracţiunea de trafic de droguri, în varianta transportului, este însa o infracţiune continuă, deci o infracţiune de durată, fapta penală considerându-se consumată din momentul în care se poate aprecia că durata ceruta de lege pentru existenţa infracţiunii s-a realizat" - Narcis Giurgiu - Infracţiunea, Editura Gama Iaşi 1994 (pag. 210).

În procesul penal, stabilirea momentului consumării unei infracţiuni reprezintă un element esenţial si prezintă un interes deosebit cu privire la încadrarea juridica corecta a faptei, a tentativei, a recidivei, prescripţiei, aplicării legii penale in timp si spaţiu etc.

În aceasta cauza, important este momentul consumării infracţiunii din perspectiva aplicării legii penale în spaţiu.

Cât timp, aşa cum arată rechizitoriul, activitatea penală a început la Chişinău şi s-a derulat pe distanţa Chişinău - Albita (aproximativ 100 de km) şi pe o durată de aproximativ o oră si jumătate, consumarea acesteia a intervenit pe teritoriul Republicii Moldova, spaţiul parcurs si timpul scurs fiind mai mult decât suficiente pentru a se aprecia ca infracţiunea s-a realizat si consumat.

Nu trebuie sa se facă confuzie cu momentul epuizării infracţiunii, care uneori poate interveni după consumarea acesteia. De altfel, prin însăşi natura lor, infracţiunile continue se caracterizează printr-o prelungire în timp a acţiunii; aceasta înseamnă că, în mod obişnuit, la astfel de infracţiuni, după momentul consumării, urmează o faza de epuizare a infracţiunii. Numai ca epuizarea infracţiunii are alte consecinţe juridice decât consumarea infracţiunii, aplicarea legii penale in timp si spaţiu fiind supusa momentului consumării si nu epuizării.

Consumată fiind infracţiunea pe teritoriul Republicii Moldova, infracţiune săvârşita de un cetăţean român, sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 Cod penal care reglementează principiul personalităţii legii penale. Nu se aplica principiul teritorialităţii, întrucât nu există niciuna din ipotezele prevăzute de art. 8 alin. 4 Cod penal.

Consumarea infracţiunii având loc pe teritoriul statului vecin, în România nu s-a săvârşit niciun act de executare, instigare, complicitate si nici nu s-a produs chiar în parte rezultatul infracţiunii; momentul consumării infracţiunii este concomitent cu momentul apariţiei materiale a rezultatului, indiferent de întinderea si amplificarea lui posibilă in viitor. Rezultatul infracţiunii înseamnă urmarea imediată a faptei penale, urmare legată de momentul consumării.

Rezultatul faptei penale produse pe teritoriul României poate fi rezultatul infracţiunii de introducere ilegală în ţară de droguri şi în niciun caz al traficului în varianta transportului.

Faţă de inculpatul cetăţean roman care săvârşeşte infracţiunea pe teritoriul altei ţări, punerea in mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Lipsind autorizarea specială, se impune încetarea procesului penal, conform art. 396 raportat la art. 16 lit. e Cod de procedură penală, pentru infracţiunea de trafic de droguri.

Încadrarea juridica reţinută in rechizitoriu de concurs ideal este greşită. Există concurs ideal (formal) când se săvârşeşte o singură acţiune care din cauza împrejurărilor în care a avut loc şi a urmărilor pe care le-a produs realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Nu este îndeplinita nici prima cerinţa, cea a unei singure acţiuni (s-a reţinut transportul si introducerea).

Sub aspectul laturii subiective cele doua infracţiuni sunt distincte, inculpatul având intenţia de a transporta drogurile pana in Italia, ceea ce presupunea tranzitarea mai multor state. Cele doua infracţiuni au o urmare comuna si nu diferite, urmarea constând in consecinţele vătămătoare ale relaţiilor sociale care reglementează sănătatea publica.

Este de fapt „un concurs de norme" diferit de concursul formal.

Tribunalul arată că susţinerile apărătorilor aleşi ai inculpatului nu pot fi primite.

Fapta de introducere în ţară şi aceea de transport de droguri constituie infracţiuni distincte, prevăzute în art. 3 şi, respectiv, art. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind-o pe cea din urmă.

Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată, introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, sunt pedepsite cu închisoarea şi interzicerea unor drepturi.

Din analiza comparată a celor două norme incriminatoare se constată că cele două infracţiuni diferă în ceea ce priveşte obiectul juridic şi elementul material al laturii obiective.

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000 îl constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică.

În cazul infracţiunii prevăzute în art. 3, obiectul juridic este complex, pe lângă relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, fiind ocrotit şi regimul juridic vamal. De aceea, în acest text este incriminată „contrabanda cu droguri”, căci, potrivit principiului subsidiarităţii, norma de incriminare pentru contrabanda calificată, cuprinsă în art. 271 Cod vamal, nu se aplică dacă legea penală prevede o pedeapsă mai mare.

Cât priveşte elementul material al laturii obiective, acesta este de asemenea diferit, „deţinerea” şi „transportul” din art. 2, neregăsindu-se în art. 3 (a se vedea, în acest sens, decizia penală nr. 4150/11.12.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, şi decizia penală nr. 1137/12.04.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, disponibile pe site-ul www.scj.ro).

Conform art. 8 alin. 2 Cod penal, prin termenul de „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian cuprinse între frontierele de stat.

Din analiza textului rezultă că prin termenul „teritoriu” se înţelege atât suprafaţa cuprinsă între frontierele ţării, dar şi apele, subsolul şi spaţiul aerian corespunzătoare spaţiului dintre aceste graniţe.

 În accepţiunea juridico-penală, termenul „teritoriu” este mai cuprinzător decât înţelesul geografic al acestuia.

Cât priveşte noţiunea de „frontieră de stat”, în art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 105/2001, republicată, aceasta este definită ca fiind - linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României.

De asemenea, prin „teritoriu vamal” se înţelege, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, „teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie”.

Analizând dispoziţiile legale anterior invocate, rezultă că introducerea sau scoaterea din ţară a drogurilor de risc sau de mare risc - acţiuni ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000 - presupune trecerea frontierei de stat a României.

Operaţiunile privind controlul vamal, în sensul prevăzut în art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006, se realizează întotdeauna după trecerea frontierei de stat a României, verificându-se astfel caracterul licit sau ilicit al bunurilor scoase sau introduse în ţară (a se vedea, în acest sens, decizia penală nr. 7337/19.12.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, disponibilă pe site-ul www.scj.ro).

În cauză, inculpatul a fost descoperit asupra sa droguri în timpul exercitării controlului vamal, deci după intrarea în ţară, biroul vamal fiind situat pe teritoriul ţării.

În cazul în care inculpatul trece peste frontiera de stat a României o cantitate de droguri de mare risc, într-un autovehicul, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în locul unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară, în concurs (a se vedea, în acest sens, decizia penală nr. 1137/12.04.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, disponibilă pe site-ul www.scj.ro).

Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. 4 Cod penal, care prevăd că infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculară în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii. Or, o parte a activităţii de transport a avut loc pe teritoriul României.

Prin Decizia de îndrumare nr. 1/20 iunie 1987, Plenul Tribunalului Suprem a stabilit că „în cazul infracţiunilor continue, data săvârşirii este aceea a încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunii continuate aceasta este data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni. În raport cu această dată, se produc consecinţele juridice referitoare la aplicarea legii penale in spaţiu şi în timp, minoritate, prescripţia răspunderii penale, amnistie şi graţiere, precum si orice alte consecinţe care sunt condiţionate de epuizarea activităţii infracţionale.

Celelalte consecinţe ale infracţiunilor continue şi continuate, cum sunt cele referitoare la stabilirea stării de recidivă, revocarea liberării condiţionate, a suspendării condiţionate a executării pedepsei, a obligării la munca corecţională, la înlăturarea beneficiului graţierii, la întreruperea cursului prescripţiei şi a termenului de reabilitare se produc din momentul consumării infracţiunii, moment realizat prin întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, iar nu în raport cu data când aceste infracţiuni se considera săvârşite prin epuizarea tuturor actelor ce caracterizează latura lor obiectiva”(Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1987, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1989, paginile 12-17; a se vedea, în acelaşi sens, Constantin Mitrache, „Drept penal român. Partea generală”, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 2002, paginile 233-234).

Pe cale de consecinţă, în baza art. 386 Cod de procedură penală, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul MM, prin apărător, din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, şi art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000,  modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Noul Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013.

La alegerea şi individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate, instanţa va avea în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului, raportat la criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal şi anume:

a)împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Conform art. 75 alin. 2 Noul Cod penal, pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:

a)eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Cu alte cuvinte, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca şi circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauza de faţă, instanţa apreciază că sunt de natură a diminua periculozitatea socială a faptei comisă de către inculpat şi periculozitatea lui MM următoarele aspecte şi împrejurări

-conduita anterioară a inculpatului, caracterizată prin lipsa antecedentelor penale (astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar serie CJFU nr. 14-021258/21.03.2014 emis de Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova). Totodată, din adresa nr. 1.049.989/14.06.2014 a Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Vaslui reiese că, în ultimii doi ani, MM , în calitate de şofer al autoutilitarei cu număr de înmatriculare a tranzitat PT.F. Albiţa, fără a se cunoaşte date cu privire la săvârşirea unor fapte de natură penală sau contravenţională de către inculpat, la nivelul serviciului anterior indicat.

-de asemenea, referinţele şi caracterizările provenite de la autorităţi şi persoane (organe de poliţie, primari, profesori, învăţători, administratori de firme, preot) sunt pozitive atât la adresa inculpatului, cât şi a familiei sale;

-cantitatea redusă de droguri transportată;

-atitudinea de recunoaştere a faptei.

Reţinând vinovăţia inculpatului MM în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi mare risc şi introducerea în ţară fără drept de droguri de risc şi mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 şi art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, Tribunalul îl va condamna la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textele incriminatoare, reduse conform art. 79 alin. 1 Cod penal.

Conform art. 79 alin. 1 Noul Cod penal, atunci când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Tribunalul constată că, în privinţa inculpatului sunt incidente circumstanţele atenuante (art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal), precum şi o cauză specială de reducere a pedepsei (art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală).

Pe cale de consecinţă, respectând ordinea impusă expres de art. 79 alin. 1 Cod penal, Tribunalul va da mai întâi eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. 1 Cod penal, care prevăd că, în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Ulterior, limitele astfel reduse cu o treime ale pedepsei închisorii, vor fi reduse, cu încă o treime, potrivit art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

La stabilirea pedepselor, instanţa a luat în considerare dispoziţiile art. 186 alin. 2 Cod penal, care prevăd dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obţinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracţiei.

Faţă de considerentele anterior expuse, Tribunalul va condamna pe inculpatul MM la următoarele pedepse:

-2 (doi) ani 2 (două) luni şi 6 (şase) zile de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal pe o perioadă de 1 (un) an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 79 alin. 1 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal. 

-3 (trei) ani 1 (una) lună şi 3 (trei) zile de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 79 alin. 1 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală

Pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal. 

Tribunalul arată că, din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005  a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deţinuţilor dintr-un stat parte al Convenţiei, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.

De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.

În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord încălcarea dreptului subiectiv ce exprimă conţinutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicţia de a vota operând ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, instanţele britanice nefiind chemate să se pronunţe pentru fiecare caz în parte.

Prin urmare, din decizia instanţei europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Referitor la cauza din prezentul dosar privind pe inculpatul G G, instanţa constată că potrivit art. 36 din Constituţia României cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până la ziua alegerilor inclusiv şi că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşii sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispoziţiile constituţionale fiind preluate în Legea electorală.

În cauză, inculpatul a comis infracţiunile de trafic de droguri de risc şi mare risc, introducere în ţară de droguri de risc şi mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. 1, 2 şi art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplic art. 38 alin. 2 Cod penal. Gravitatea faptelor relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unei valori sociale deosebit de importante.

Este adevărat că într-o societate democratică dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală. Însă, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la sănătate al unei persoane se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara, a cărei cetăţenie abia a dobândit-o, şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei şi totodată ca şi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 1 (un) an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 şi pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal şi art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, va contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 3 (trei) zile de închisoare, pe care o va spori cu 262 zile de închisoare, inculpatul  urmând să execute în final pedeapsa de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 265 zile de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani.

Conform art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni,  se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, instituindu-se aşadar un spor obligatoriu de pedeapsă.

Pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal. 

În baza art. 393 alin. 3 Cod de procedură penală şi art. 399 Cod de procedură penală, va menţine măsura arestării preventive şi starea de arest preventiv a inculpatului.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, luată şi menţinută în cauză faţă de inculpatul MM, instanţa constată că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor iniţiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanţa consideră că măsura răspunde exigenţelor art. 202 alin 1 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 265 zile de închisoare, precum şi pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 265 zile de închisoare, a perioadei reţinerii şi a arestării preventive de la 21.02.2014 la zi.

În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, dispune confiscarea de la inculpatul MM, a cantităţii de 13,35 gr. cannabis  (rămasă în urma analizelor de  laborator în cantitate de 11,62 gr.) şi 3 comprimate MDMA (proba a fost consumată în analiza probelor de laborator), aflate în custodia Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Vaslui.

Va dispune distrugerea drogurilor rămase şi păstrarea de contraprobă, conform art. 18 alin. 1 din Legea 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul MM în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Constatând culpa procesuală a inculpatului,

În baza art. 272 şi art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul MM la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul MM, prin apărător, din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, şi art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000,  modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Noul Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013.

Condamnă pe inculpatul MM, fiul lui fără antecedente penale, actualmente deţinut în Penitenciarul Vaslui, la următoarele pedepse:

-2 (doi) ani 2 (două) luni şi 6 (şase) zile de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal pe o perioadă de 1 (un) an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 79 alin. 1 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal. 

-3 (trei) ani 1 (una) lună şi 3 (trei) zile de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 79 alin. 1 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal. 

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal şi art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 3 (trei) zile de închisoare, pe care o sporeşte cu 262 zile de închisoare, inculpatul MM urmând să execute în final pedeapsa de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 265 zile de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal. 

În baza art. 393 alin. 3 Cod de procedură penală şi art. 399 Cod de procedură penală, menţine măsura arestării preventive şi starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 3 (trei) ani 1 (una) lună şi 265 zile de închisoare, a perioadei reţinerii şi a arestării preventive de la 21.02.2014 la zi.

În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013, dispune confiscarea de la inculpatul MM, a cantităţii de 13,35 gr. cannabis  (rămasă în urma analizelor de  laborator în cantitate de 11,62 gr.) şi 3 comprimate MDMA (proba a fost consumată în analiza probelor de laborator), aflate în custodia Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Vaslui.

Dispune distrugerea drogurilor rămase şi păstrarea de contraprobă, conform art. 18 alin. 1 din Legea 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2013.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul MM în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 272 şi art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul MM la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iulie 2014.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta