Tentativă de omor calificat şi violare de domililiu

Dosar nr. 2410/89/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ  Nr. 99

Şedinţa publică de la 06 Martie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare cauza privind pe inculpatul L N, fiul lui, recidivist, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi tentativă la omor deosebit de grav, prevăzute de dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal şi art. 20 Cod penal rap. la art. 174, 176 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal şi art. 33 lit. a) Cod penal. 

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Vaslui, în data de 13 iunie 2013, sub nr. 2410/89/2013, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 101/P/2013 din data de 12 iunie 2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L N sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu şi tentativă la omor deosebit de grav, prevăzute de dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 20 Cod penal din 1969  rap. la art. 174, 176 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a) Cod penal din 1969. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 09 martie 2013, în jurul orelor 17.00, inculpatul, fiind în stare avansată de ebrietate şi având asupra sa un cuţit de uz gospodăresc, a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate L L din comuna C, jud. V şi, pe fondul unui conflict spontan, din cauza unor neînţelegeri de familie, i-a aplicat acesteia două lovituri cu obiectul tăietor-înţepător în braţul stâng, în treimea superioară, respectiv în regiunea mamară dreaptă, iar, pe partea vătămată B M, în aceleaşi împrejurări şi cu acelaşi obiect vulnerant, a lovit-o în zona spatelui, cauzându-i o plagă transfixiantă regiunea scapulară stânga, fapt ce a determinat internarea acestora în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui imediat după agresiune.

Faptele au fost comise în următoarele împrejurări:

Inculpatul s-a căsătorit cu numita L V în anul 1994, iar, după ce şi-au construit o casă, cu mijloace proprii, în localitatea C, judeţ V, a locuit cu soţia sa şi cu copiii rezultaţi din căsătorie - în aceeaşi locaţie.

Relaţiile de căsătorie s-au desfăşurat în limite normale, însă, în ultimii ani, au apărut dese neînţelegeri, mai cu seamă pe fondul consumului, în exces, de băuturi alcoolice de către inculpat, ajungându-se de multe ori la bătăi şi scandaluri.

Având în vedere cele arătate mai-sus, pentru a evita conflictele şi pentru a le proteja pe cele două minore,  soţia inculpatului, a plecat de câteva ori la sora sa, tot în C, locuind la aceasta perioade scurte de timp, de 1 (una) - 2 (două) zile, revenind, de fiecare dată, acasă, la insistenţele inculpatului.

Schimbările de comportament spre certuri şi violenţă au avut loc din partea inculpatului îndeosebi după ce, prin sentinţa penală nr. 161 din 15.04.2009 a Tribunalului Bacău, L N a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 81 Cod penal din 1969.

Cu începere din ziua de 04.03.2013, fără motive anume, L N s-a apucat să consume băuturi alcoolice, atât ziua, cât şi noaptea, a avut un comportament necuviincios faţă de soţia şi fiicele sale, iar, a doua zi, pe 5.03.2013, a continuat să consume alcool, inclusiv cu socrul său B P din C.

După plecarea acestuia, inculpatul a început să se certe, fără temei cu soţia sa, adresându-i cuvinte obscene şi vulgare şi chiar a lovit-o pe aceasta cu palmele peste faţă.

În situaţia dată, L V a sesizat organele de poliţie locale, s-a prezentat la sediul acestora din C, împreună cu cele două fiice, iar, după plecarea acestora la cursurile şcolare, s-a dus la sora sa,  unde a locuit efectiv până în după-amiaza zilei de 9 martie 2013.

În perioada 5-9 martie 2013, atât inculpatul, cât şi soţia sa, au fost chemaţi la Postul de Poliţie Codăeşti, unde au fost avertizaţi în legătură cu comportamentul de familie, încheindu-se şi un proces verbal, ce a fost semnat atât de acesta, cât şi de L L.

Au fost îndrumaţi să îşi rezolve diferendele de familie pe cale amiabilă şi legală.

În ziua de 9 martie 2013, L L s-a întâlnit cu nişte rude pe raza comunei C, le-a povestit acestora conflictul avut cu inculpatul şi, în acelaşi context, le-a trimis pe fiicele sale,  împreună cu cumnatul ei, cu autoturismul acestuia, acasă, pentru a-şi lua cărţile necesare la şcoală şi haine de schimb, însă au fost văzute de către inculpat şi luate la ceartă, acesta manifestându-se violent faţă de minore, chiar încercând să le lovească cu un leaţ.

În cele din urmă, inculpatul a fost calmat de către fratele său LD. Acest eveniment s-a petrecut în jurul orelor 14.00, cu aproximaţie.

În ziua de 9 martie 2013, fiind şi sărbătoare, la locuinţa lui L L se aflau surorile acesteia, L V - cu cele două fiice, S S, partea vătămată B M - soră venită din Italia, precum şi prieteni de familie, împreună cu copii lor.

În timp ce L V se afla într-o cameră cu fiicele sale, cele trei surori şi cu martora P N au ieşit împreună pe un hol, spre curtea interioară, pentru a se duce la toaletă, împrejurare în care a apărut inculpatul pe acel hol, după ce, în prealabil, pătrunsese fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate L L, având un cuţit în mână, în stare avansată de ebrietate.

 Inculpatul spunea că doreşte să se întâlnească cu soţia sa, însă, când a văzut-o pe partea vătămată LL, fiind şi faţă în faţă cu aceasta, i-a aplicat două lovituri succesive cu acel obiect tăietor-înţepător, una în partea superioară a braţului stâng, de sus în jos, iar cealaltă în partea dreaptă a toracelui, în zona mamară, moment în care vătămata a început să strige după ajutor şi a fugit în curte, după aceasta ducându-se şi sora sa Scutaru Silvia.

Inculpatul, fiind răvăşit şi cu cuţitul în mâna dreaptă, a mai făcut câţiva paşi pe hol spre camera unde se afla soţia sa şi s-a oprit în faţa părţii vătămate B M, însă, când aceasta a încercat să fugă, a lovit-o în zona spatelui, în regiunea scapulară stângă. Vătămata a fugit afară în curte, ţipând şi strigând după ajutor.

În cele din urmă, L N a ajuns în faţa uşii unde se afla soţia sa, fiicele sale şi P M şi a început să împingă de aceasta spre interior, pentru a o deschide şi a pătrunde în incintă, spărgând două ochiuri de geam cu mâna dreaptă în care avea cuţitul.

După ce a reuşit să intre în cameră, a fost întâmpinat de martorul P M, care l-a prins pe acesta de braţe, l-a trântit pe jos, reuşind să-l dezarmeze de cuţit, iar, după ce i-a îndoit lama, l-a aruncat în lateral, fiind găsit ulterior şi ridicat de către organele de urmărire penală.

În acţiunea sa de dezarmare, P M a fost tăiat la mâna dreaptă, superficial.

În timpul altercaţiei dintre inculpat şi martor, atât L V, cât şi fiicele sale, precum şi P N au fugit din locuinţă pe uşa din faţă şi s-au dus la vecina CG-T, care, auzind cele întâmplate, a sunat la apelul de urgenţă „112", anunţând organele de poliţie şi o ambulanţă.

Cele două părţi vătămate au fugit la Centrul de permanenţă medicală, unde le-a fost acordat primul ajutor, iar, la scurt timp, au fost preluate de ambulanţă şi transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde au fost internate.

După ce a fost dezarmat, inculpatul L N a găsit un cuţit pe o masă din cameră, l-a luat asupra sa, a ieşit în curte prin spatele locuinţei părţii vătămate L L şi s-a dus în apropiere pe un teren viran ce aparţine părinţilor săi, unde s-a tăiat, circular, la ambele mâini, secţionându-şi vasele de sânge din zona încheieturilor inferioare, după care, cu acelaşi cuţit, s-a autolezat, cauzându-şi o plagă tăiată penetrantă în zona abdominală cu leziuni grave ale organelor interne.

O a doua ambulanţă l-a preluat pe acesta în stare gravă şi l-a transportat la acelaşi spital, unde i s-a intervenit chirurgical.

Şi al doilea cuţit a fost ridicat de organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări.

După o perioadă de internare, pentru intervenţie chirurgicală şi tratament, inculpatul L N a fost transferat, din dispoziţia procurorului, în cadrul Secţiei de psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui, fiind pus la dispoziţia Comisiei de specialitate din cadrul Serviciului de Medicină Legală Vaslui în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice, acest act fiind obligatoriu, având în vedere calificarea juridică reţinută în prezentul act de sesizare a instanţei de judecată.

Din concluziile actului de specialitate a rezultat că inculpatul prezintă, din punct de vedere psihiatric, tulburare de personalitate emoţional-instabilă, cu tentativă de suicid, acesta este orientat din punct de vedere allo-psihic şi temporo-spaţial şi a comis fapta de care este inculpat, cu discernământ).

Conform Raportului de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6813/2013 din 10.07.2013 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, avizat de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate emoţional instabilă de tip impulsiv agravată prin consum de alcool. Faptele pentru care este cercetat au fost comise cu discernământ. La momentul examinării actuale, este corect orientat temporo spaţial, allo şi autopsihic. Se recomandă obligarea la supraveghere şi tratament de specialitate, în condiţii de ambulatoriu, conform art. 113 Cod penal din 1969, în vederea evitării riscului suicidar (.

De asemenea, în vederea clarificării aspectelor de ordin lezional, au fost solicitate aceluiaşi serviciu rapoarte de expertiză medico-legală pentru părţile vătămate, precum şi cu privire la inculpatul L N, pentru aceleaşi aspecte rezultate din tentativa de suicid.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată L Li, medicul specialist a statuat, în concluzii, că aceasta a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgilor tăiate-înţepate nepenetrante în cavităţile naturale ale organismului care s-au putut produce prin loviri active cu obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit, şi pot data din 9 martie 2013.

Acestea au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

Specialistul legist a apreciat că poziţia victimă-agresor a fost de faţă în faţă, posibil cu autorul aplicând două lovituri cu cuţitul, una la extremitatea superioară a braţului stâng şi una în regiunea mamară dreaptă .

Cu privire la partea vătămată B M, specialiştii legişti au conchis că aceasta a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii transfixiante regiunea scapulară stângă, nepenetrantă în cavităţile naturale ale corpului, care s-au putut produce prin lovire cu obiect tăiertor-înţepător, posibil cuţit, aplicat cel mai probabil prin lovire unică pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng, de sus în jos şi de la stânga la dreapta vătămatei şi pot data din ziua de 9 martie 2013.

Acestea au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale şi nu i-au pus în primejdie viaţa, deoarece obiectul vulnerant nu a penetrat cavitatea toracică şi nu a interesat organe cu caracter vital, inclusiv plămâni, obiectul vulnerant alunecând pe planul osos.

Tot medicul legist a stabilit că leziunile nu au produs niciun alt efect prevăzut de art. 182 Cod penal din 1969.

A fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale traumatologice pentru inculpatul L N, astfel că specialiştii legişti au stabilit că acesta a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii înjunghiate penetrante hemitorace stâng, cu leziunea hemidiafragmului stâng, penetrantă în cavitatea peritoneală, plăgii abdominale regiunea epigastrică, cu leziunea ligamentului gastrocolic şi a intestinului transvers şi leziunea mezenterului intestinului subţire, plăgilor tăiate antebraţ 1/3 inferioară bilateral, cu leziunea arterei ulnare, pe stânga, plăgii tăiate superficiale regiunea cervicală anterioară şi a şocului hemoragie, acestea putându-se produce prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit).

Leziunile au putut fi autoprovocate, cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă pentru plaga înjunghiată hemitorace stâng, plaga înjunghiată abdominală, plaga tăiată antebraţ stâng şi plăgile cervicale, iar pentru plaga tăiată de la nivelul antebraţului drept, cuţitul a fost schimbat în mâna stângă.

Acestea pot data din ziua de 9 martie 2013, au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor şi au pus în primejdie viaţa acestuia.

Conform art. 103 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Fapta comisă de către inculpatul L N, care, în ziua de 09 martie 2013, în jurul orelor 17.00, inculpatul, fiind în stare avansată de ebrietate şi având asupra sa un cuţit de uz gospodăresc, a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate din comuna C, jud. V şi, pe fondul unui conflict spontan, din cauza unor neînţelegeri de familie, i-a aplicat acesteia două lovituri cu obiectul tăietor-înţepător în braţul stâng, în treimea superioară, respectiv în regiunea mamară dreaptă, iar, pe partea vătămată B M, în aceleaşi împrejurări şi cu acelaşi obiect vulnerant, a lovit-o în zona spatelui, cauzându-i o plagă transfixiantă regiunea scapulară stânga, fapt ce a determinat internarea acestora în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui imediat după agresiune, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal şi ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal

În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, Tribunalul consideră că nu poate fi primita solicitarea inculpatului, prin apărător, de achitare, în baza art. 16 alin. 1 lit. b) Cod de procedură penală, pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv pentru lipsa elementului subiectiv.

În primul rând, inculpatul Lica Nicuşor, însuşi, la termenul de judecată din 17 iulie 2013, a declarat faptul că ,,recunosc că, în data de 09 martie 2013, am patruns, fără drept, în curtea locuinţei lui Lica Liliana,, menţinând astfel poziţia exprimată în faţa procurorului.

Potrivit art. 224  Noul Cod penal, constituie infracţiune de violare de domiciliu - pătrunderea, fără drept, în orice mod, într-o locuinţa, încăpere, dependinţa sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este format din relaţiile sociale privind apărarea libertăţii persoanei, sub aspectul libertăţii vieţii domestice.

Fiecărei persoane îi este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu, de a trai fără teama unei imixtiuni din partea persoanelor străine. Aceasta libertate, deşi aparţine individului, interesează societatea. În acest sens sunt si prevederile constituţionale (potrivit art. 27 din Constituţie, domiciliul si reşedinţa persoanei sunt inviolabile).

Libertatea individuala a persoanei oferă posibilitatea acesteia de a îşi desfăşura viata într-un loc liber ales, în afara oricărui amestec nedorit al altora. Daca fiecărui om i se respectă posibilitatea de a se deplasa şi acţiona conform voinţei proprii, de a-si alege munca pe care vrea sa o desfăşoare, tot astfel, pentru întregirea libertăţii per¬soanei, trebuie sa i se asigure si posibilitatea de a-si desfăşura viata personala acolo unde îşi are domiciliul, fără imixtiuni abuzive din exterior. De precizat că, în orice situaţie, ordinea de drept trebuie respectata, nefiindu-i nimănui permis sa o încalce.

Latura obiectivă a infracţiunii de violare de domiciliu se poate realiza prin doua modalităţi de săvârşire: pătrunderea într-o locuinţa, fără drept, şi fără consimţământul părţii vătămate şi refuzul de a le părăsi la cererea persoanei care foloseşte locuinţa.

În prezenta cauză, infracţiunea a fost săvârşită în ambele modalităţi, prevăzute în mod alternativ, de textul incriminator:

-pe de o parte, inculpatul a pătruns în curtea şi locuinţa părţii vătămate, fără consimţământul acesteia.

Astfel, partea vătămată L a indicat, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  inculpatul a intrat abuziv in curtea si locuinţa sa, deschizând doua porţi in curtea interioara, ce erau închise cu cate un foraibăr.

-pe de alta parte, inculpatul a refuzat să părăsească locuinţa la solicitarea părţii vătămate.

Martora P N a precizat, în declaraţia dată în faţa instanţei, că, în momentul în care a ajuns inculpatul, a auzit-o pe L ţipând către inculpat să nu intre in casă şi să iasă afara (aspect care întăreşte ideea pătrunderii fără drept în casă) şi ca, in momentul in care L i-a cerut inculpatului sa iasă din casa ei, inculpatul a spus că îi va omorî. 

Martora S S a arătat, de asemenea, în faţa instanţei că L L i-a cerut inculpatului să iasă din casă.

Sub aspectul laturii subiective,  infracţiunea de violare de domiciliu se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, elementul subiectiv al infracţiunii constând în aceea că persoana care pătrunde fără drept în domiciliul altei persoane este conştient că o face fără consimţământul acesteia.

Cu alte cuvinte, el acţionează în mod voit în acest sens, prevăzând rezultatul (atingerea libertăţii unei persoane) şi urmărind sau acceptând producerea lui.

În prima modalitate de săvârşire a infracţiunii, prin pătrunderea fără drept în locuinţa altei persoane, autorul îşi dă seama că pătrunde fără drept şi fără consimţământul persoanei în cauză, urmărind sau acceptând încălcarea libertăţii acesteia.

În cea de-a doua modalitate a aceleiaşi infracţiuni, prin refuzul de a părăsi locuinţa la cererea persoanei vătămate, făptuitorul urmăreşte sau acceptă de asemenea încălcarea aceleiaşi libertăţi.

Aşadar, susţinerea inculpatului cum ca a pătruns in curtea si ulterior în casa părţii vătămate  doar pentru a putea vorbi cu soţia sa, apare ca lipsită de orice relevanţă pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 224 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, este lipsit de relevanţă faptul că, anterior plecării soţiei şi fetelor sale de acasă, inculpatul mergea în vizită la partea vătămată. Este evident că, în momentul în care L V şi fetele sale s-au dus la L L, tocmai în ideea de a se feri de inculpat, nu se mai poate vorbi de existenţa unor relaţii normale, care să permită desfăşurarea unor vizite reciproce.

În ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor calificat, Tribunalul consideră că probele dovedesc atât existenţa faptei, precum si vinovăţia inculpatului.

Din declaraţiile martorilor rezulta faptul ca, în perioada 05-09 martie 2013, inculpatul a avut un comportament extrem de violent, fizic si verbal, faţă de întreaga familie (soţia fiind ameninţată cu decapitarea), atât anterior părăsirii domiciliului conjugal, cât si ulterior, când cele doua fiice au revenit  la domiciliu pentru a lua câteva  cărţi si câteva obiecte de îmbrăcăminte. 

Inculpatul a ignorat solicitarea agentului de poliţe de a nu se apropia de locuinţa părţii vătămate.

Susţinerile inculpatului cum că a fost nevoit sa lovească cu cuţitul, întrucât partea vătămata l-a împins, bruscat, înjurat, iar atunci când L L l-a împins, a doua oara, a avut un moment de luciditate si a vrut sa se sinucidă, sa se lovească, din gelozie, este vădit nefondată, atât timp cât probatoriul administrat nu sugerează existenţa unor indicii minime în sensul celor susţinute de către inculpat.

Nici susţinerile sale cum că, imediat după pătrunderea în locuinţa părţii vătămate ar fi strigat la soţia sa ,,sa meargă acasă,, şi ca aceasta i-ar fi răspuns ca nu vine, iar atunci LL a început să-l împingă, îmbrâncească, ca sa îl scoată afara din casa, nu sunt reale.

Martorii au infirmat varianta inculpatului, declarând că L N a pătruns, intempestiv, în locuinţa părţii vătămate, fără sa strige, şi întâlnindu-se cu L L pe hol, faţă în faţă i-a aplicat 2 lovituri succesive, după care a făcut câţiva paşi spre camera unde se afla soţia sa şi s-a oprit în faţa părţii vătămate B M, însa când aceasta a încercat să fugă, a lovit-o în zona spatelui.

In cele din urmă, L N a ajuns in fata uşii unde se afla soţia sa, fiicele sale si P M, si a început să împingă de uşă pentru a o deschide şi pătrunde in incinta, prilej cu care a spart doua ochiuri de geam cu mâna dreapta in care avea cuţitul.

Potrivit normelor de drept material, intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte” (art. 16 alin. 3 lit. a Noul Cod Penal), iar cu intenţie indirectă când „ prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui” (art. 16 alin. 3 lit. b) Noul Cod Penal).

Ceea ce deosebeşte deci, intenţia directă de cea indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă, făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat.

Pentru stabilirea intenţiei cu care a acţionat inculpatul este necesara o analiza minuţioasa a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovatei.

Or, inculpatul chiar dacă nu a urmărit moartea celor vătămaţi, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Astfel, după cum rezultă din întregul material probatoriu, inculpatul s-a deplasat spre locul incidentului, înarmat cu un cuţit, în stare avansata de ebrietate,  a pătruns fără drept în curtea si in locuinţa părţii vătămate L L, si a început să lovească cu cuţitul în stânga şi în dreapta, strigând ca îi va omori pe toţi.

Împrejurarea că persoanele vizate au suferit leziuni ce au necesitat puţine zile de îngrijiri medicale, nu este de natura a înlătura intenţia indirectă, a inculpatului de a ucide, atât timp cat salvarea lor s-a datorat modului in care părţile vătămate s-au ferit din fata lui.

Partea vătămată L L a fost lovită cu cuţitul în partea superioară a braţului stâng, în vecinătatea zonei toracice şi a inimii, cauzându-i-se acesteia o plagă tăiată de profunzime şi dimensiune apreciabilă (6-7 cm lungime), dispusă vertical, precum şi o plagă înţepată-tăiată în zona mamară dreapta, singurul obstacol în calea ascuţită a cuţitului fiind sistemul osos din zonă, fapt ce denotă intenţia de a ucide (,,motivele internării: plaga profunda umăr stâng, plaga profunda regiune mamara dreapta”).

În acelaşi context, lovitura aplicată părţii vătămate B M în zona spatelui - stânga a fost de intensitate medie, iar penetrarea în cutia toracică spre plămân a fost oprită doar de planul osos, prin alunecarea obiectului vulnerant pe acesta, de sus în jos.

Obiectul vulnerant folosit (cuţit cu lama ascuţită pe ambele laturi), zona vitală in care a aplicat lovitura cu cuţitul, modul direct şi rapid în care a aplicat acele lovituri, succesive, starea de beţie, declaraţiile neechivoce ale martorilor cu privire la intenţia inculpatului de a ucide, toate acestea conduc la concluzia ca nu s-a urmărit doar lovirea parţilor vătămate.

Mai mult, perseverenta cu care inculpatul si-a continuat activitatea infracţionala, care a fost curmată numai după ce a fost imobilizat de martorul Pîrîu Mitica pune mai clar in evidenta intenţia cu care a acţionat. Inculpatul nu a manifestat regret şi nici grijă pentru soarta victimelor.

În raport de aceste circumstanţe, rezulta faptul ca inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide.

În acest sens, pot fi identificate şi puncte de vedere exprimate în literatura de specialitate, dar şi soluţii din practica judiciară.

Literatura de specialitate a statuat că inculpatul care aplică victimei mai multe lovituri de cuţit, iar ulterior, când altă persoană îi cere socoteală pentru fapta săvârşită, aplică şi acesteia două lovituri de cuţit, răspunderea penală se formulează în baza agravantei de omor asupra două sau mai multor persoane, nefiind necesar ca ambele acte de ucidere să fie rezultatul unei rezoluţii unice anticipate, ci numai ca inculpatul să dea dovadă, în cadrul împrejurării în care acţionează, de intenţia de a ucide două sau mai multe persoane. (Alexandru Boroi - „Infracţiuni contra vieţii", Ed. ALL BECK, 1999. pag. 141-142).

,,Astfel, există tentativă de omor, şi nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional,,.  (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009).

,,Lovirea părţii vătămate cu cuţitul în zona stingă a toracelui, cauzându-i-se o leziune penetrantă care a atins plămânul constituie tentativă la infracţiunea de omor, fiind nerelevantă împrejurarea că aceasta nu a pus în primejdie viaţa victimei, iar durata îngrijirilor medicale a fost relativ redusă, de 15 zile.,, (C.S.J., secţia penală, nr. 366 din 07.03.1991).

,,Astfel, există tentativă de omor şi nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional. Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare. (Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr.20/A din 30 ianuarie 2013).

Conform art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Tribunalul împărtăşeşte opinia că aplicarea legii penale mai favorabile se impune a fi făcută pe instituţii autonome.

Totodată, din punctul de vedere al instanţei, concursul de infracţiuni şi starea de recidivă postcondamnatorie reprezintă instituţii autonome care trebuie analizate separat din punctul de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, în raport de instituţia pedepsei.

Tentativei la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 174, art. 176 lit. „d" Cod penal din 1969 îi corespunde, în Noul Cod penal, tentativa la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu referire la art. 5 Noul Cod penal.

Pentru ambele legea prevede, în ceea ce priveşte forma consumată, pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. În caz de tentativă, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.

Codul penal din 1969 prevedea şi că, în cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10-25 ani, în timp ce Noul Cod penal stabileşte că atunci când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta către aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10-20 ani.

Conform art. 192 alin. 2 din Cod penal din 1969, constituie infracţiunea de violare de domiciliu şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani – pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, atunci când fapta este săvârşită de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosirea de calităţi mincinoase. 

Art. 224 alin. 2 din Cod penal din 1969, constituie infracţiunea de violare de domiciliu şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă – pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, atunci când fapta este săvârşită de o persoană înarmată, , în timpul nopţii sau prin folosirea de calităţi mincinoase. 

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru faptele comise de inculpatul, Tribunalul apreciază Noul Cod penal ca fiind legea penală mai favorabilă faţă de dispoziţiile Codului penal din 1969.

Inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969, prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă în 28.04.2009, prin neapelare, în privinţa căreia s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal, fiind acordat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei şi fiind stabilit un termenul de încercare de 5 (cinci) ani.

Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni şi starea de recidivă postcondamnatorie

Conform art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, în caz de concurs de infracţiuni,  se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, sporul de pedeapsă fiind facultativ.

Conform art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, instituindu-se aşadar un spor obligatoriu de pedeapsă.

Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 33 – art. 34 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile în cazul concret decât dispoziţiile art. 38 - art. 39 din Noul Cod penal (ca urmare a regimului sancţionator mai aspru prevăzut de Noul Cod penal – spor obligatoriu de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite).

În ceea ce priveşte starea de agravare constând în recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, Tribunalul reţine că această instituţie autonomă vizează atât condiţiile de existenţă, cât şi modalitatea de sancţionare, ca un tot unitar.

Având în vedere faptul că în cauză, potrivit legii vechi, nu se va aplica regimul sancţionator specific acestei stări de agravare, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 83 Cod penal din 1969, iar potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 15 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, instituţia suspendării condiţionate, inclusiv sub aspectul revocării, se menţine, instanţa apreciază că nu mai pot fi analizate, separat, doar condiţiile de existenţă a stării de recidivă, întrucât starea de recidivă poate fi verificată doar prin prisma efectului ce l-ar putea avea asupra pedepsei.

În consecinţă, această dispoziţie rămâne legală şi sub imperiul legii noi şi nu comportă discuţii în privinţa aplicării legii penale mai favorabile.

Având în vedere aceste considerente

I.În baza art. 386 Cod de procedură penală, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L N, prin apărător ales, din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal în două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969.

II. La termenul de judecată din data de 17 iulie 2013, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat să se consemneze poziţia sa, faţă de fapta de violare de domiciliu, în sensul că ea este recunoscută, aşa cum este descrisă în actul de sesizare, la fel ca şi celelalte acte materiale ce formează obiectul tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav.

A susţinut că nu se discută despre infracţiuni, ci despre actele materiale, sunt nuanţări cu privire la anumite situaţii reţinute în rechizitoriu, dar recunoaşterea inculpatului vine raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

A arătat apărătorul inculpatului că este recunoscută violarea de domiciliu şi sunt recunoscute şi actele de lovire, în materialitatea lor, dar este vorba despre latura subiectivă.

Inculpatul nu reţine cu excitate toate faptele săvârşite, dar a studiat declaraţiile celorlalţi martori, are o anumită reprezentare până la un anumit punct.

Poziţia procesuală a inculpatului este că este recunoscut actul material care constituie infracţiunea de violare de domiciliu şi actele materiale, respectiv violenţele fizice. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin decizia nr. 250 din 27 ianuarie 2012, disponibilă pe www.scj.ro, a stabilit că

Potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. În consecinţă, procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu este aplicabilă, dacă acţiunea penală priveşte tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, deoarece, potrivit art. 176 Cod penal din 1969 infracţiunea de omor deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, iar utilizarea în lege a sintagmei „o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă” presupune neluarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este tentativa. 

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin decizia nr. 2551 din 16 august 2012, disponibilă pe www.scj.ro, a stabilit că

Dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. stabilesc interdicţia aplicării procedurii simplificate, reglemente în art. 3201 alin. (1)-(6) C. proc. pen., în cazul în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune (în formă consumată sau în forma tentativei) care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. În consecinţă, în cazul în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiuni concurente, dintre care una se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, instanţa nu poate soluţiona cauza penală prin aplicarea procedurii prevăzute în art. 3201 alin. (1) - (6) C. proc. pen. - urmând a se efectua, în mod obligatoriu, cercetarea judecătorească şi judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun -, întrucât procedura simplificată poate fi aplicată numai în mod unitar, cu privire la toate infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar nu separat, în raport cu fiecare dintre acestea.

Într-un astfel de caz, instanţa nu poate aplica inculpatului dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunile din compunerea concursului de infracţiuni care nu se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă, deoarece aceste dispoziţii de drept substanţial devin incidente numai dacă, din punct de vedere procedural, cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă de către instanţa de judecată. Dacă cererea a fost respinsă, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune (în formă consumată sau în forma tentativei) care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, nu există cadrul procesual care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, faţă de încadrările juridice care vor fi reţinute în prezenta cauză, Tribunalul va respinge cererea formulată de inculpat , prin apărător ales, de aplicare a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală (art. 320 indice 1 Cod de procedură penală anterior).

III.În baza art. 386 Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul nr. 101/P/2013 din 12 iunie 2013 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui din infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, şi tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 în

-infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal şi

-tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969.

Inculpatul are vârsta de  ani, este căsătorit, are doi copii. A avut un comportament parţial sincer, recunoscând circumstanţiat faptele comise, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată.

A motivat că s-a aflat sub imperiul furiei şi a alcoolului, acţionând violent doar pentru a-şi aduce acasă familia.

Inculpatul a fost expertizat psihiatric, fiind întocmit Raportul de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.

Conform acestuia, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate emoţional instabilă de tip impulsiv agravată prin consum de alcool. Faptele pentru care este cercetat au fost comise cu discernământ. La momentul examinării actuale, este corect orientat temporo spaţial, allo şi autopsihic. Se recomandă obligarea la supraveghere şi tratament de specialitate, în condiţii de ambulatoriu, conform art. 113 Cod penal din 1969, în vederea evitării riscului suicidar .

Reţinând vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal şi violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal, Tribunalul îl va condamna la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La alegerea şi individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate, instanţa va avea în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului, raportat la criteriile prevăzute de art. 74 Noul Cod penal şi anume:

a)împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Tribunalul arată, în ceea ce priveşte circumstanţele atenuante, că nu reprezintă acestea instituţii susceptibile de a funcţiona autonom, astfel că aplicarea legii penale mai favorabile nu se va face în doi paşi, ci pe baza criteriului aprecierii globale. Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi reţinerea circumstanţelor atenuante.

Conform art. 75 alin. 2 Noul Cod penal, pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:

a)eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Cu alte cuvinte, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca şi circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauza de faţă, instanţa apreciază că atât conduita anterioară a inculpatului, caracterizată prin existenţa unei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969, cât şi atitudinea de recunoaştere parţială a faptei, nu sunt de natură a diminua periculozitatea socială deosebită a faptelor comise de către acesta sau periculozitatea infractorului.

Severitatea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului este justificată de: săvârşirea faptelor pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice (care în niciun caz nu poate fi reţinut ca şi circumstanţă atenuantă), urmările faptei inculpatului (leziunile traumatice cauzate părţilor vătămate, astfel cum sunt individualizate de Rapoartele de expertiză medico-legală întocmite de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui), de existenţa, în antecedenţa penală a unei alte condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969, starea de recidivă postcondamnatorie (a săvârşit faptele în interiorul termenului de încercare, ignorând clemenţa manifestată de instanţă prin acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei), lipsa oricărui efort al inculpatului de a înlătura sau diminua consecinţele faptelor sale (dimpotrivă, inculpatul a exercitat acte de agresiune şi faţă de alte persoane, de exemplu martorul).

La individualizarea pedepsei, Tribunalul va avea în vedere şi vârsta inculpatului şi atitudinea de recunoaştere parţială, circumstanţiată, a faptelor.

Faţă de considerentele anterior expuse, va condamna pe inculpatul L N la următoarele pedepse:

-pedeapsa de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal

-pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal.

Raportat şi la cauza Hirst contra Marii Britanii, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), lit. b) şi d) Cod penal, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Tribunalul arată că, din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005  a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deţinuţilor dintr-un stat parte al Convenţiei, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.

De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.

În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord încălcarea dreptului subiectiv ce exprimă conţinutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicţia de a vota operând ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, instanţele britanice nefiind chemate să se pronunţe pentru fiecare caz în parte.

Prin urmare, din decizia instanţei europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Referitor la cauza din prezentul dosar privind pe inculpatul L N, instanţa constată că potrivit art. 36 din Constituţia României cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până la ziua alegerilor inclusiv şi că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispoziţiile constituţionale fiind preluate în Legea electorală.

În cauză, inculpatul a comis o tentativă la infracţiune de omor calificat, după ce anterior a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unei valori sociale deosebit de importante cum este viaţa persoanei.

Este adevărat că într-o societate democratică dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală. Însă, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al unei persoane se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei şi totodată ca şi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Or, în prezenta cauză, Noul Cod penal a fost identificat ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunile comise de inculpatul Lica Nicuşor.

Art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal stabileşte că:

(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.

(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, va revoca beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) ani de închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969, prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă în 28 aprilie 2009, prin neapelare.

Va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a şi lit. b) Cod penal, dispusă prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă în 28 aprilie 2009, prin neapelare.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, va cumula pe rând pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, cu pedepsele de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani, precum şi cu pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare, aplicate în prezenta cauză, obţinându-se următoarele pedepse: 13 (treisprezece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani, şi 5 (cinci) ani de închisoare.

În baza art. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969 şi art. 35 alin. 1 Cod penal din 1969, va contopi pedepsele rezultate sus-indicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul L N să execute, în final, 13 (treisprezece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

Pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Noul Cod penal. 

În baza art. 399 Cod de procedură penală, va menţine măsura arestării preventive şi starea de arest preventiv a inculpatului.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, luată şi menţinută în cauză faţă de inculpatul, instanţa constată că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor iniţiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanţa consideră că măsura răspunde exigenţelor art. 202 alin 1 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 13 (treisprezece) ani de închisoare, precum şi pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta.

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, va dispune deducerea din durata pedepsei de 13 (treisprezece) ani de închisoare, a perioadei reţinerii şi a arestării preventive de la 07.05.2013 la zi.

Art. 109 alin. 1 Noul Cod penal stabileşte că, dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, iar potrivit alin. 3 dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.

Conform Raportului de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6813/2013 din 10.07.2013 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, avizat de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate emoţional instabilă de tip impulsiv agravată prin consum de alcool. Faptele pentru care este cercetat au fost comise cu discernământ. La momentul examinării actuale, este corect orientat temporo spaţial, allo şi autopsihic. Se recomandă obligarea la supraveghere şi tratament de specialitate, în condiţii de ambulatoriu, conform art. 113 Cod penal din 1969, în vederea evitării riscului suicidar (filele 20-25 volum II dosar instanţă).

În baza art. 109 Noul Cod penal, va lua faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea  unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art. 566 alin. 3 Cod procedură penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie după dispozitiv şi o copie după raportul de expertiză medico-legală psihiatrică vor fi înaintate administraţiei locului de deţinere.

Sub aspectul laturii civile, s-au constituit parte civilă în procesul penal:

•Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui cu suma de 2217,13 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare;

•Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui cu suma de 369,65 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare;

•Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui cu suma de 483 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând deplasarea ambulanţei cu nr. de înmatriculare VS-08-SAJ de la Vaslui – localitatea Codăeşti – Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui – Staţie Vaslui şi cost asistenţă medicală, în privinţa părţilor vătămate;

•părţile vătămate LL şi B M s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 25.000 lei, constituită din 20.000 lei daune morale, câte 10.000 lei fiecare, reprezentând un echivalent al suferinţei psihice, un echivalent al durerii psihice şi un echivalent al prejudiciului de agrement şi suma de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale (4.000 lei pentru L L şi 1.000 lei pentru B M) reprezentând contravaloare transport la şi de la unităţile medicale

Referitor la solicitarea părţilor vătămate L L şi B M de acordare a daunelor morale, ţinându-se seama şi de Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care subliniază, între altele, că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, se va avea în vedere că au existat prejudicii morale decurgând din: internarea părţilor vătămate în spital, traumele fizice, astfel cum sunt reliefate de Rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză, şi psihice suferite, sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părţilor vătămate la viaţa socială şi de familie, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse şi cu intensitatea suferinţelor cauzate pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacţie acordată victimelor pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogăţire fără justă cauză.

Din declaraţia părţii vătămate L L coroborată cu depoziţia martorei Cu G T, reiese că partea vătămată nu îşi poate folosi braţul decât pentru activităţi minore, nemaiavând posibilitatea de a desfăşura activităţile specifice muncii la câmp (de exemplu, săpat şi prăşit) sau de a desfăşura diferite activităţi gospodăreşti (căratul găleţilor cu apă, a lemnelor).

L L a precizat şi că, în urma agresiunii din partea inculpatului L N, după externarea din spital, a stat cu uşa închisă pentru aproximativ o lună şi jumătate. A mai arătat că are momente, în timpul somnului sau atunci când face mâncare, când tresare, având senzaţia că inculpatul este lângă ea.

Martora C G T a arătat că partea vătămată L L a stat internată în spital, achiziţionând medicamente şi în această perioadă. După ieşirea din spital, a mai necesitat tratament, în sensul că rana trebuia curăţată şi pansată, fie la Centrul de urgenţă, fie la dispensar, şi s-au mai achiziţionat medicamente, toate aceste cheltuieli fiind suportate de către partea vătămată.

A mai indicat, că înainte de incident, partea vătămată se ocupa de gospodărie, iar, după incident, este ajutată de către fraţi, surori, de unul intre băieţi care este student. De asemenea, LL este speriată, ţine uşile închise, nu mai iese noaptea în grădină pentru a uda, aşa cum făcea înainte de agresiune.

Copiii sunt speriaţi şi au solicitat a fi consultaţi de un psiholog.

Martora a mai precizat şi că partea vătămată trebuie să apeleze la ajutorul altor persoane, preţul unei zile de muncă fiind între 50-70 lei, în funcţie de activitatea prestată.

C G T a precizat şi că L L a cheltuit cu medicamentele şi cu spitalizarea peste 1.000 lei.

Având în considerare aceste leziuni, suferinţele inerente cauzate, efortul suplimentar ce se impune a fi depus în vederea reintegrării socio-profesionale (de exemplu, partea vătămată L L are 6 copii, dintre care trei minori, luaţi în plasament), Tribunalul apreciază drept justă acordarea sumei de 8.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal L L sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal B M.

Tribunalul consideră cuantumul acestor daune pe deplin justificat, în contextul în care prejudiciul reprezintă o modificare, o alterare, o vătamare materializată printr-o pagubă şi este consecinţa directă a faptei ilicite săvârşită de inculpatul L N, faptă ce a dus la o diminuare economică şi morală suportată de către cele două părţi vătămate, astfel încât se impune repararea sa de către autorul faptei lezionare.

În lumina tuturor acestor argumente, în baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, va admite în parte acţiunile civile şi va obliga pe inculpat la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune morale şi 1.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal L L şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal B M.

Va respinge ca nefondată cererea părţii vătămate BM de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor materiale, având în vedere că nu a făcut nicio dovadă a cheltuielilor efectuate.

Tribunalul va constata că părţile civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui au dovedit, prin înscrisurile depuse, cheltuielile efectuate, astfel încât urmează a admite integral acţiunile civile formulate de către acestea în cursul procesului penal.

Având în vedere cele expuse, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, va admite acţiunea civilă şi va obliga pe inculpat la plata sumei de 483 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.

Având în vedere cele expuse, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, va admite acţiunea civilă şi va obliga pe inculpat la plata sumei de 2646,78 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, va dispune confiscarea de la inculpat, a unui cuţit de uz gospodăresc cu mânerul din aluminiu tip „hanger” şi lama subţiată prin ascuţire în partea mânerului, îndoită, folosit la comiterea infracţiunii, aflat la Camera de corpuri delicte a instanţei.

Va dispune confiscarea de la inculpatul, a unui cuţit de uz gospodăresc cu lama zimţată, cu mânerul din lemn, nituit, înregistrat la poziţia nr. 47/2013 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul L N în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Conform art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 272 şi art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Tribunalul constată că, deşi a indicat că va solicita cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător, apărătorul ales al părţilor vătămate nu a depus înscrisuri doveditoare în acest sens, astfel încât nu se poate lua în considerare această solicitare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

I.În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L N, prin apărător ales, din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal în două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969.

II.Respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător ales, de aplicare a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală (art. 320 indice 1 Cod de procedură penală anterior).

III.În baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriul nr. 101/P/2013 din 12 iunie 2013 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui din infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, şi tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 în

-infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal şi

-tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969.

Condamnă pe inculpatu L N , recidivist postcondamnatoriu, actualmente deţinut în Penitenciarul Vaslui, la următoarele pedepse:

-pedeapsa de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. e) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal

-pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Noul Cod penal. 

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) ani de închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969, prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă în 28 aprilie 2009, prin neapelare.

Revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a şi lit. b) Cod penal, dispusă prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă în 28 aprilie 2009, prin neapelare.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, cumulează pe rând pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, cu pedepsele de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani, precum şi cu pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare, aplicate în prezenta cauză, obţinându-se următoarele pedepse: 13 (treisprezece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani, şi 5 (cinci) ani de închisoare.

În baza art. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969 şi art. 35 alin. 1 Cod penal din 1969, contopeşte pedepsele rezultate sus-indicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final 13 (treisprezece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 Noul Cod penal. 

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menţine măsura arestării preventive şi starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 13 (treisprezece) ani de închisoare, a perioadei reţinerii şi a arestării preventive de la 07.05.2013 la zi.

În baza art. 109 Noul Cod penal, ia faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea  unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art. 566 alin. 3 Cod procedură penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie după dispozitiv şi o copie după raportul de expertiză medico-legală psihiatrică vor fi înaintate administraţiei locului de deţinere.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, admite în parte acţiunile civile şi obligă pe inculpatul Lica Nicuşor la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune morale şi 1.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal L L şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal B M.

Respinge ca nefondată cererea părţii vătămate B M de obligare a inculpatului Lica Nicuşor la plata despăgubirilor materiale.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, admite acţiunea civilă şi obligă pe inculpat la plata sumei de 483 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. din Codul civil, admite acţiunea civilă şi obligă pe inculpat la plata sumei de 2646,78 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, dispune confiscarea de la inculpat, a unui cuţit de uz gospodăresc cu mânerul din aluminiu tip „hanger” şi lama subţiată prin ascuţire în partea mânerului, îndoită, folosit la comiterea infracţiunii, aflat la Camera de corpuri delicte a instanţei.

Dispune confiscarea de la inculpat, a unui cuţit de uz gospodăresc cu lama zimţată, cu mânerul din lemn, nituit,

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 272 şi art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2014.

Preşedinte,

Grefier,

Proces- verbal,

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2014, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta şi dispozitivul prezentei sentinţe, în sensul că s-a menţionat „condamnă pe inculpatul LICA NICUŞOR, porecla „Grăniceru”, fiul lui Costică şi Tinca, născut la data de 09.03.1969 în comuna Codăeşti, jud. Vaslui, cu domiciliul în sat Codăeşti, comuna Codăeşti, jud. Vaslui, C.N.P. 1690309374060, posesor al C.I. serie VS nr. 241339 eliberat de S.P.C.L.E.P. Vaslui, cetăţenie română, studii – 10 clase, ocupaţie – tâmplar/ţapiţer, căsătorit, doi copii minori, recidivist postcondamnatoriu, actualmente deţinut în Penitenciarul Vaslui, la următoarele pedepse:

-pedeapsa de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) Noul Cod penal pe o perioadă de 5 (cinci) ani pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. f) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal”

Grefier,

Domenii speta

Spete similare