Constatarea încheierii pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă. aplicarea legii în vigoare la expirarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 353/2015

Şedinţa publică de la 27 Ianuarie 2015

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr de mai sus, reclamantul D. C.. M. a solicitat în contradictoriu cu pârât DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care  să se constate încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă nr 78/05.05.2007 , începând cu 04.01.2010.

În motivarea cererii , reclamantul a arătat că a încheia cu pârâta contractul individual de muncă nr 78/05.05.2007 pe durată determinată pentru postul de şofer , contract ce i-a fost prelungit prin actul adiţional din 03.01.2008 până la 31.12.2008 , prin actul adiţional din 31.12.2008 până la 31.12.2009 , prin actul adiţional nr 3/04.01.2010 până la 31.12.2010 , prin actul adiţional nr 4 până la 31.12.2011, prin actul adiţional nr 5 până la 31.12.2012 , iar ulterior prin act adiţional până la 31.12.2013. Prin actul adiţional nr.7, contractul său a fost prelungit până la 31.12.2014, fiind în vigoare în prezent.

A mai arătat că toate actele adiţionale menţionate au fost încheiate în temeiul art 17 alin 4 coroborat cu art 41 C.muncii.

A arătat că art 82 alin 4 C.muncii , în vigoare până la 01.05.2011 prevedea că între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată , iar potrivit alin 5 contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea ultimului contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi  nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.

Consideră că încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată conduce la concluzia unei nevoi permanente a pârâtei de postul ocupat de reclamant , rezultând simularea caracterului temporar al acestei nevoi.

În drept , a invocat dis part 192 alin 1 , art 194 Cpc, art 81-84 C.muncii.

A depus la dosar carte de identitate, contracte individuale de muncă pe durată determinată , carnet de muncă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că în baza art 19 alin 3 OG 42/2004 coroborat cu art 82 şi 83 lit h C.muncii a fost încheiat şi prelungit  contractul individual de muncă pe durată determinată al reclamantului . Reclamantul a beneficiat de toate drepturile cuvenite,prevăzute de Legea 284/2010, în vigoare în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele:

Din copia carnetului de muncă coroborat cu contractul individual de muncă nr  78/05.05.2007 şi actele adiţionale din 03.01.2008, 31.12.2008,04.01.2010 ,01.01.2011, 01.01.2012,01.01.2013 , 01.01.2014 ,rezultă că reclamantul a fost angajatul pârâtei începând 05.05.2007 şi până la 31.12.2014 , după cum rezultă din ultimul act adiţional nr. 7.

Art. 82 alin. (4) din Codul muncii prevede că intre aceleaşi părţi  se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă  pe durata determinata, iar conform alin. (5) din acelaşi articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de  muncă  pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.

Regula instituită de Codul muncii este prevăzută de art. 12  care prevede  la alin. 1 că , contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată  şi numai prin excepţie  , potrivit art. 2, se pot încheia şi contracte pe durată determinată, dar în condiţiile expres prevăzute de lege .

Prin adoptarea Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, regimul juridic aplicabil contractului individual de muncă a suferit unele modificări şi completări determinate, în principal, de necesitatea izvorâtă în practică de a flexibiliza desfăşurarea relaţiilor de muncă, Curtea Constituţională statuând  cu majoritate de voturi, prin decizia nr. 383/2011, că această lege este constituţională.

Astfel, art. 83 din Codul muncii  a fost modificat în sensul extinderii situaţiilor în care încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată este admisă,  cu scopul de a răspunde exigenţelor din practică,  legiuitorul rămânând însă  în sfera enumerării limitative a cazurilor în care este permisă încheierea acestui tip de contracte.

Ipoteza  solicitată a fi avută în vedere de pârâtă se subsumează celei prevăzută la art. 83 litera h C.M, în vigoare în ianuarie 2010, potrivit cărora  este permisă încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată , în cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

 Instanţa constată că dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt  cele  în  vigoare la data  la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 31.12.2009, iar nu cele în vigoare la data introducerii acţiunii, urmare a  aplicării principiului „ tempus regit actum” , având în vedere faptul că abia la data de 01.05.2011 au fost abrogate dispoziţiile cuprinse în anteriorul art. 84 din Codul muncii prin adoptarea Legii 40/2011.

În prezent, la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, succesiv - prevăzut de fostul art. 80 alin. 4 din Codul muncii -  angajatorul nu mai este obligat să încheie un contract pe durată nedeterminată.

Instanţa va înlătura apărările pârâtei în sensul că specificul activităţii sanitar veterinare astfel cum rezultă din dispoziţiile art 19 alin 3 O.G. 42/2004 impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată ,întrucât aceste dispoziţii legale prevăd încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată , însă " în condiţiile legii ",ceea ce duce la concluzia că aceste dispoziţii legale se completează cu dispoziţiile C.muncii , în vigoare la momentul încheierii celui de-al patrulea contract individual de muncă cu durată determinată , respectiv dispoziţiile art. 84 C.M., precum şi dispoziţiile art. 12 alin.2 C.M –în vigoare şi astăzi, care prevăd  încheierea a maximum trei contracte de muncă pe durată determinată.

Prin urmare, în raport cu legea aplicabilă la data de 04.01.2010 - data  încheierii următorului contract de muncă , după expirarea celui de-al treilea  contract de muncă cu durata cuprinsă între 01.01.2009-31.12.2009 – angajatorul era obligat să încheie cu  reclamantul  un contract de muncă pe durată nedeterminată, iar nu unul de acelaşi tip, pe durată determinată, confirmare a specificului activităţii desfăşurate de reclamant .

Specificul activităţii reclamantului trebuie analizat şi prin prisma Ordinului 64/2007 şi ulterior a Ordinului 112/2011 emise de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară  şi pentru Siguranţa Alimentelor  în implementarea prevederilor Regulamentului European şi al Consiliului nr. 882/2004/CE  privind controalele oficiale  efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia  privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele  şi cu regulile de sănătate şi de protecţie a animalelor, care au creat structuri şi au determinat efectuarea unor activităţi cu caracter permanent, făcând  inoperantă excepţia prevăzută la art. 81  litera e C.M. - atât în vechea cât şi în actuala reglementare - pentru activitatea desfăşurată de reclamant, astfel cum este definită de  obiectul activităţii sale -  asigurarea activităţii de asistenţă, inspecţie şi control sanitar veterinar de stat.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite acţiunea, va constata încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă din data de 04.01.2010.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

Domenii speta

Spete similare