Dreptul asigurărilor sociale

Perioada lucrată în grupa a II-a de muncă și pentru care s-au calculat și plătit contribuții la asigurările sociale de stat, atestată de înscrisuri emise de angajator, trebuie valorificată la stabilirea drepturilor la pensie. În situația în care angajatorul a realizat încadrarea în grupa a II-a de muncă, chiar dacă este eronată, dar a respectat procedura de încadrare și toate etapele prevăzute de art. 2, art. 3 și art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 și art. 1 din HG. Nr. 1223/1990, angajatului nu i se poate limita dreptul de a beneficia de avantajele pe care i le conferă această încadrare.

Decizia civilă nr. 399/A/26.05.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentința civilă nr. 940/10.12.2014 pronunţată de Tribunalul Brăila, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestator A.M., împotriva deciziei nr. …/22.01.2014 emisă de intimata CJP B şi a Hotărârii nr. …/08.09.2014, emisă de CNPP – Comisia Centrală de Contestaţii.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, A.M. a solicitat anularea deciziei nr. …/22.01.2014, emisă de CJP B şi Hotărârii nr. …/08.09.2014 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul CNPP, obligarea pârâtei CJP B la verificarea în grupa a II-a a perioadelor: 15.08.1973-15.01.1974; 03.08.1976-16.08.1977 şi 01.10.1981-01.04.1982, acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, începând cu data de 08.12.2014.

Contestatorul a susţinut că, fiind născut la 8 decembrie 1953, a împlinit vârsta standard de pensionare, de 65 de ani, la data de 8 decembrie 2014.

Dacă prin decizia contestată, pârâta CJP B i-ar fi valorificat perioadele individualizate mai sus ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, astfel cum a făcut dovada cu adeverinţa nr. …/14.09.2012 eliberată de SC „A.A.”, vârsta standard de pensionare i s-ar fi redus cu 4 ani, astfel că ar fi avut dreptul să fie pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 8 decembrie 2014, când ar fi împlinit vârsta de 61 ani.

Contestaţia formulată împotriva deciziei a fost respinsă de Comisia Centrală de Contestaţii prin Hotărârea nr. …/08.09.2014, cu motivarea că în mod corect nu s-au valorificat cele 3 perioade în grupa a doua de muncă ca urmare a faptului că funcţiile în care a lucrat (şef de fermă şi tehnician) nu se încadrează în dispoziţiile Ordinului 50/1990, anexa 2 poziţia 178 pct. f.

Această Hotărâre a Comisiei Centrale de Contestaţii este nelegală în opinia contestatorului, întrucât conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni care lucrează efectiv la locurile de muncă în activităţile prevăzute în anexa 1 şi 2.

Contestatorul a invocat şi practica judiciară în sensul admiterii cererii sale.

În dovedirea contestaţiei a depus înscrisurile la care a făcut referire.

Pârâtele CJP B şi Comisia Centrală de Contestaţii, prin întâmpinare, şi-au formulat următoarele apărări:

În primul rând au invocat inadmisibilitatea acţiunii. În opinia pârâtelor contestatorul nu poate solicita direct instanţei de judecată stabilirea drepturilor pentru limită de vârstă în condiţiile în care singura cerere adresată CJP B a fost cea din data de 23.12.2013 prin care a cerut pensia anticipată parţial.

Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 cererea pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, însoţită de actele doveditoare se depune la CJP B, şi nu la instanţa de fond, care nu are competenţe legale în acest sens.

A doua excepţie invocată a fost aceea a prematurităţii, ca urmare a faptului că, dacă s-ar lua în considerare cele trei perioade enunţate în contestaţie ca fiind lucrate în grupa a doua de muncă, dată la care contestatorul împlineşte vârsta în vederea acordării pensiei pentru limita de vârstă este 8 decembrie 2014, iar acţiunea a fost pronunţată la 7 octombrie 2014.

Pe fondul litigiului, pârâtele au cerut respingerea contestaţiei ca nefondată. Unul dintre argumente a fost acela că nu s-a enunţat motivul de nulitate al deciziei. Valorificarea sau nevalorificarea perioadelor lucrate în grupa a doua de muncă nu constituie motive de nulitate a actului contestat. Un alt motiv al cererii de respingere al contestaţiei constă în faptul că în mod legal nu au fost valorificate acele perioade în grupa a doua de muncă, întrucât adeverinţa care le atestă nu a fost întocmită conform legii, în sensul că funcţia îndeplinită de A.M., de tehnician agronom şi inginer stagiar, nu se încadrează în dispoziţiile actului normativ menţionat.

În dovedirea apărărilor de mai sus, pârâtele au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.

Răspunzând celor două întâmpinări, contestatorul A.M. a cerut respingerea excepţiilor şi a apărărilor formulate, insistând în admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

Analizând contestaţia pe baza probelor administrate (înscrisuri) şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul a reţinut cele ce vor fi arătate în continuare:

Prin decizia nr. …/22.01.2014 emisă de CJP B, a fost admisă cererea contestatorului pentru înscriere la pensie anticipată parţial, înregistrată sub nr. …/23.12.2013 şi s-a acordat acestuia pensie anticipată parţial începând cu data de 23.12.2013, în cuantum de 1209 lei, avându-se în vedere: vârsta contestatorului de 60 ani, vârsta standard de pensionare de 65 ani, vârsta de pensionare pentru limită de vârstă de 61 ani şi 6 luni, stagiul total de cotizare de 38 ani, 10 luni şi 15 zile din care 35 ani în condiţii normale.

Prin decizie s-a reţinut că perioadele 15.08.1973-15.01.1974; 03.08.1976-16.08.1977 şi 01.10.1981-01.04.1982 nu au fost valorificate în grupa a doua de muncă pentru că funcţia îndeplinită nu se regăseşte în actul normativ citat (Ordinul nr. 50/1990).

Nemulţumit, A.M.  a contestat în termen legal decizia la Comisia Centrală de Contestaţii care, prin hotărârea nr. 8541/08.09.2014, a respins-o cu aceeaşi motivare de mai sus.

În aceste condiţii a fost sesizată instanța prin prezenta contestaţie.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 din noul Cod de procedură civilă excepţiile invocate, tribunalul a reţinut cele ce vor fi expuse în continuare:

Excepţia inadmisibilităţii nu a fost primită, întrucât obiectul litigiului este contestaţia împotriva Hotărârii nr. 8541/08.08.2014 a Comisiei Centrale de Contestaţii, a cărei soluţionare, în temeiul art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, este de competenţa tribunalului.

Faptul că s-a cerut acordarea pensiei pentru limită de vârstă s-a apreciat că nu este de natură să facă inadmisibilă acţiunea.

Din aceleaşi considerente nu a apărut fondată nici excepţia prematurităţii, analizarea dreptului contestatorului la pensie pentru limită de vârstă fiind o chestiune de fond.

Aşadar, sub aspectul fondului litigiului, tribunalul a reţinut că A.M. a contestat decizia pentru pensie anticipată parţial, ca urmare a faptului că nu au fost valorificate în grupa a II-a de muncă cele 3 perioade de timp şi ca o consecinţă a acestei valorificări nu i s-a acordat pensia pentru limită de vârstă.

Din actele aflate la dosar, tribunalul a constatat că la data de 23.12.2013 contestatorul a cerut CJP B înscrierea la pensie anticipată parţial.

Din acest punct de vedere s-a apreciat că decizia contestată este temeinică şi legală intimata CJP B pronunțându-se asupra cererii formulate.

O altă critică adusă deciziei şi implicit hotărârii emise de Comisia Centrală de Contestaţii, s-a referit la nevalorificarea celor 3 perioade în vederea stabilirii drepturilor de pensie de limită de vârstă.

Şi din acest punct de vedere s-a apreciat că decizia şi hotărârea sunt temeinice şi legale întrucât emitentele au analizat perioadele în litigiu raportat la cererea cu care au fost învestite, respectiv pentru pensie anticipată parţial. Tribunalul a reţinut că, în şedinţa publică la termenul de soluţionare a cauzei, contestatorul prin apărător a precizat încă o dată obiectul acţiunii şi anume că nu a cerut obligarea CJP la emiterea altei decizii, ci doar la valorificarea perioadelor lucrate în grupa a doua, în vederea emiterii ulterioare a deciziei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Având în vedere cadrul procesual astfel stabilit de contestator în baza principiului disponibilităţii, dar şi a dispoziţiilor art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, s-a apreciat că analiza legalităţii valorificării perioadelor lucrate în grupa a doua urmează să se facă în cadrul unei eventuale contestaţii formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă.

Faţă de această precizare, Tribunalul a constatat că acţiunea este nefondată, întrucât valorificarea ca atare a perioadelor lucrate în grupa a doua, fără a fi integrate într-o decizie de pensie, nu poate fi primită de instanţă.

De asemenea, Tribunalul a constatat că şi cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 8 decembrie 2014 este nefondată având în vedere considerentele expuse şi pentru că petentul nu s-a adresat conform legii mai întâi CJP B pentru acordarea acestei pensii.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul a respins contestaţia ca nefondată.

Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de asistenţii judiciari care au făcut parte din completul de judecată.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel contestatorul A.M., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe problema de fapt şi de drept ce a fost dedusă judecăţii - legalitatea valorificării perioadelor lucrate în grupa a II-a de muncă, ci, în mod greşit, instanţa de fond, sub motivarea principiului disponibilității, a respins cererea întrucât nu ar fi solicitat valorificarea acestora printr-o decizie corespunzătoare.

A arătat încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că doreşte anularea actelor emise de CJP B şi obligarea acesteia la valorificarea perioadelor 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 şi 01.10.1981-01.04.1982, în care a fost angajat în grupa a II-a de muncă.

O astfel de valorificare nu se putea realiza decât prin emiterea unei noi decizii de pensionare în care să fie avute în vedere şi aceste perioade.

În mod greşit CJP B a refuzat valorificarea perioadelor 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 şi 01.10.1981-01.04.1982 ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, întrucât motivul menţionat în cuprinsul deciziei contestate „funcţia îndeplinită nu se regăseşte în actul normativ invocat” nu are temei juridic.

Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, modificări ce au făcut corp comun cu acest act normativ. Potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990, aşa cum a fost el modificat, aplicabilitatea sa a fost lărgită şi altor categorii de activităţi şi funcţii, diferite de cele iniţiale, printre care şi cele prestate de apelant. Reglementării unice, cu efect global al Ordinului comun nr. 50/1990, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări şi precizări aduse acestuia, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, atâta timp cât lipseşte o dispoziţie expresă a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările şi modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente.

Din adeverinţa nr. 608/14.09.2012 eliberată de SC A. A., rezultă că a fost angajat al SC S. SA (fostă IAS), unde a realizat stagii de cotizare în grupa a II-a de muncă, în procent de 90%, având funcţia de tehnician agronom şi şef de fermă.

Grupa de muncă a fost aprobată în şedinţa CA din 06.11.1998, calculându-se pensie suplimentară şi CAS conform legislaţiei în vigoare la acea dată. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă l-a reprezentat, conform adeverinţei nr. 608/14.09.2012, Ordinul comun nr. 50/1990, anexa 2, poziţia 178 lit. f.

Potrivit art. 3, „Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.”.

Or, conform pct. 178 Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, aceste locuri de muncă sunt: „Mecanici agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii şi livezi, cu tractoare şi combine autopropulsate, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire şi prăfuire cu maşini de erbicidat şi maşini pentru stropit şi prăjit, precum şi mecanici de întreţinere a tractoarelor, combinelor şi maşinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.”.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate conform art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, anularea deciziei nr. …/22.01.2014 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, obligarea intimatei la valorificarea perioadelor 15.08.1973 – 15.01.1974, 03.08.1978 – 16.08.1977 şi 01.10.1981 - 01.04.1982 lucrate în grupa a II-a de muncă, emiterea unei alte decizii de pensionare corespunzătoare şi obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele din noul Cod de procedură civilă, art. 3 din Legea nr. 3/1977, art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, art. 2 lit. c), art. 114 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pct. 6, art. 3 şi pct. 178 Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990.

Prin întâmpinare, intimata CJP B a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 940/10.12.2014 pronunţată de Tribunalul Brăila pentru următoarele considerente:

Cu privire la solicitarea reclamantului de valorificare a perioadelor 15.01.1974; 03.08.1976 – 16.08.1977; 01.10.1981 – 01.04.1982 ca fiind lucrate în grupa a II-a, solicită să se constate ca fiind nefondată motivat de faptul că perioadele mai sus menţionate au fost certificate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă prin două adeverințe şi anume: adeverința nr. …/14.09.2012 eliberata de SC A. A. şi adeverința nr. …/13.04.2002 eliberată de SC S. S. SA.

Conform dispozițiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 „adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe l şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate solicită să se aibă în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în sarcina instituției intimate obligația de a valorifica adeverințele privind încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă numai în situația în care acestea au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.

În urma analizării atât a adeverinței nr. …/14.09.2012 eliberată de SC A. A., cât şi a adeverinței nr. …/13.04.2002 eliberată de SC S. S. SA şi având în vedere cele mai sus arătate instituția intimată a stabilit faptul că perioadele 15.01.1974; 03.08.1976 – 16.08.1977; 01.10.1981 – 01.04.1982 nu pot fi valorificate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. …/22.01.2014 prin care s-a dus la cunoștința reclamantului acest lucru.

La baza neluării în calcul a perioadelor mai sus arătate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă a stat faptul că funcția îndeplinită de către reclamant în aceste perioade nu se regăsește în actul normativ menționat în aceste adeverințe.

Din cele două adeverințe mai sus arătate rezultă faptul că încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioadele mai sus arătate s-a făcut conform Ordinului nr. 50/1990 anexa nr. 2, poziția 178, litera f, anexa la scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000.

Potrivit prevederilor poziției 178 din anexa nr. 2 la Ordinul MMOS nr. 50/1990, coroborat cu scrisoarea MMPS nr. 382/2000, se încadrează în grupa a II-a de muncă mecanici agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii şi livezi, cu tractoare şi combine autopropulsate, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire şi prăfuire cu mașini de erbicidat şi mașini pentru stropit şi prăfuit, precum şi mecanicii de întreținere a tractoarelor, combinelor şi mașinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.

Prin anexa la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 s-au prevăzut în mod expres care sunt persoanele (în funcție de activitatea efectiv desfășurată) care pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă.

La litera f de la poziția nr. 178 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 sunt prevăzuți „șefii de fermă care au lucrat în câmp, vii, legumicultură, livezi şi pajişti”.

Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă faptul că în perioadele 15.01.1974; 03.08.1976 – 16.08.1977; 01.10.1981 – 01.04.1982 acesta a avut funcția de tehnician agronom şi inginer stagiar.

În aceste condiții, având în vedere funcția avută de către reclamant în perioadele sus-menționate, precum şi dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. 2 punctul nr. 178 litera f, așa cum a fost detaliat prin anexa la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000, reclamantul nu putea fi încadrat în grupa a II-a de muncă, funcția îndeplinită de acesta neregăsindu-se în temeiul legal invocat.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate de contestator şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

De menţionat faptul că, potrivit art. 22 alin. 6 din noul Cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Ca regulă, judecătorul este ţinut de cadrul procesual trasat de către reclamant, sub aspectele obiectului cauzei şi al părţilor, trebuind să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut şi fără a depăşi limitele învestirii sale.

Obiectul judecăţii îl constituie anularea deciziei nr. …/22.01.2014 şi a Hotărârii nr. 8541/18.09.2014 şi obligarea intimatei să valorifice perioadele 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 şi 01.10.1981-01.04.1982, ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă.

Prin decizia nr. …/22.01.2014 emisă de intimata CJP B, contestatorului i s-a stabilit o pensie anticipată parţială în sumă de 1209 lei, începând cu data de 23.12.2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 263/2010.

Potrivit deciziei contestate, perioadele 15.08.1973-15.01.1974,03.08.1976-16.08 1977 şi 01.10.1981-01.04.1982 nu au fost valorificate în grupa a II-a de muncă întrucât funcţia îndeplinită nu se regăseşte în actul normativ menţionat.

După cum se observă, instanţa de fond avea obligaţia de a verifica legalitatea emiterii deciziei emisă de intimată prin prisma nevalorificării în grupa a II-a de muncă a perioadelor menţionate în conţinutul acesteia şi nu în cadrul unei eventuale contestaţii formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă.

Litigiul a fost generat de refuzul casei de pensii de a valorifica la stabilirea pensiei stagiul de cotizare realizat de contestatorul-apelant în grupa a II-a de muncă în perioadele menţionate, conform adeverinţei nr. …/14.09.2012, eliberată de S.C. A. A. SA.

Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

În baza acestei dispoziţii legale, CJP are dreptul şi obligaţia să verifice dacă există documente din care să rezulte că activitatea salariatului a fost încadrată în grupa de muncă menţionată în adeverinţă.

Chiar dacă angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea datelor înscrise în adeverinţă, în aplicarea art. 158 din Legea nr. 263/2010, casa de pensii este abilitată să analizeze conţinutul adeverinţei, prin raportare la alte înscrisuri doveditoare.

Instanţa trebuie să analizeze probele administrate pentru a putea stabili dacă perioada 15.08.1973 - 01.04.1982, constituie stagiu realizat în grupa a II-a de muncă şi dacă încadrarea în grupa de muncă s-a realizat de către angajator conform procedurii prevăzută de Ordinul nr. 50/1990.

Conform menţiunilor din adeverinţa nr. …/14.09.2012, eliberată de SC A. A. SRL în calitate de deţinător de arhivă a fostei S.C. S. SA, apelantul-contestator a lucrat în funcţia de tehnician agronom şi şef de fermă în perioadele 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 şi 01.10.1981-01.04.1982, perioade care s-au încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 90%, conform Ordinului nr. 50/1990, scrisoarea nr. 382/MB/08.11.2000/05.07.1991 a MMPS şi Hotărârii Consiliului de administraţie din 06.11.1998.

Referitor la încadrarea în grupe de muncă, Curtea reţine că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi şi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi a II-a de muncă.

Prin HG nr. 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de muncă sau activităţi din construcţii-montaj s-a decis că personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile - şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.

În situaţia în care angajatorul a realizat încadrarea în grupa de muncă, chiar dacă este eronată, dar a respectat procedura de încadrare şi toate etapele prevăzute de art. 2, 3, 6, din Ordinul nr. 50/1991, art. 1 din HG nr. 1223/1990, Curtea constată că nu i se poate limita dreptul fostului asigurat de a beneficia de avantajele pe care i le conferă această încadrare. Un argument în sprijinul acestei concluzii este acela că, potrivit Ordinului nr. 50/1990, întreaga procedură privind încadrarea în grupe de muncă este supravegheată, îndrumată şi controlată de Ministerul Muncii, autoritate centrală cu atribuţii în ceea ce priveşte sistemul de asigurări sociale, care ar fi putut sesiza chiar la acel moment nelegala încadrare în grupe de muncă a angajaţilor unei societăţi.

Dacă se dovedeşte că, în aplicarea Ordinului nr. 50/1990 şi HG nr. 1223/1990, sindicatele şi conducerea au fost de acord cu încadrarea activităţii unui salariat în grupa a II-a de muncă, adoptând o hotărâre în acest sens, casa de pensii nu poate interveni, întrucât s-ar ajunge la o aplicare excesivă a art. 158 din Legea nr. 263/2010.

În adeverinţa nr. …/14.09.2012, eliberată de S.C. A. A. se menţionează că apelantul A.M. a avut funcţia de tehnician agronom şi şef de fermă, în perioadele în discuţie, şi a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 06.11.1998.

Curtea constată că adeverinţa eliberată de angajator are la bază documente verificabile.

Nominalizarea personalului a cărui activitate se încadrează în grupe de muncă a fost realizată la nivelul unităţii prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 06.11.1998 fiind enumerată funcţia de şef de fermă şi de tehnician agronom. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă este atributul conducerii unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1991, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.), casa de pensii neputând face aprecieri cu privire la condiţiile de lucru ale contestatorului, prin prisma funcţiei pe care salariatul a îndeplinit-o.

Atât timp cât adeverinţa prezentată de contestator dovedeşte că acesta a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioadele din litigiu, natura unităţii în care a lucrat, precum şi faptul că s-au calculat contribuţiile la asigurările sociale de stat, iar la emiterea deciziei contestate nu s-a luat în calculul stagiul total de cotizare şi cel realizat în grupa menţionată, instanţa apreciază că se impune anularea parţială a deciziei şi a hotărârii şi obligarea intimatei să valorifice perioadelor indicate de contestator ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1şi 2 din Noul Cod de procedură civilă va fi admis apelul declarat de contestator, va fi schimbată în tot sentinţa civilă nr. 940/2014 a Tribunalului Brăila şi, în rejudecare, va fi admisă contestaţia, vor fi anulate parţial decizia nr. 1-…/22.01.2014 emisă de intimata CJP B şi Hotărârea nr. …/08.09.2014 a Comisiei de Contestaţii din cadrul CNPP B şi va fi obligată intimata CJP B la valorificarea perioadelor 15.08.1973 - 15.01.1974, 03.08.1978 - 16.08.1977 şi 01.10.1981 - 01.04.1982 considerate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă va fi obligată intimata să plătească apelantului suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat în apel

Domenii speta

Spete similare