Infracţiunea de tentativă la infracţiunea de viol.

Decizie 243/R din 21.04.2006


Infracţiunea de tentativă la infracţiunea de viol.

Prin sentinţa penală nr. 1833/28.06.2005 a Judecătoriei Braşov s-a dispus condamnarea inculpaţilor A. V. I. şi M. G. la câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 rap la art. 197 alin 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal faţă de inculpatul A, cu executare în detenţie.

În fapt s-a reţinut că în seara zilei de 21.05.2003, în jurul orelor 21,30 – 22,00, cei doi inculpaţi au sosit la locuinţa martorului T. I., situată în Budila jud. Braşov, unde locuieşte împreună cu concubina acestuia, M. L. La acel moment era în desfăşurare o petrecere la care participau martorii S. N. şi partea vătămată P. M.

La invitaţia martorului T. I. inculpaţii au rămas la petrecere şi au consumat băuturi alcoolice. În acest timp partea vătămată a dansat în repetate rânduri cu inculpaţii şi, la un moment, dat au ieşti din încăperea unde se desfăşura petrecerea şi s-au deplasat într-o altă încăpere dintr-un corp de casă alăturat.

Aici cei doi inculpaţi au solicitat părţii vătămate să se dezbrace pentru a întreţine relaţii sexuale, iar aceasta a refuzat.

Cei doi inculpaţi nu au acceptat refuzul şi au lovit partea vătămată în scopul de a o determina să întreţină raporturi sexuale cu ei, rupându-i hainele cu care era îmbrăcată.

Întrucât partea vătămată a refuzat în continuare să întreţină raporturi sexuale, cei doi inculpaţi au părăsit încăperea şi s-au deplasat la locuinţele lor.

În urma violenţelor exercitate de inculpaţi partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat spre vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, respectiv, pe buza inferioară, paramedian stânga, plagă de 1/0,3 cm, acoperită cu depozite albicioase de fibirină, pe fond tumefiat, toracic posterior şi pe ambele braţe, multiple zone echimotice violacee de la 5/4 la 1/1 cm, lombar drept zonă excoriată de 2/1 cm, pe coapsa stângă anterior zonă excoriată de 1/0,5 cm. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure.

Declaraţiile părţii vătămate, corespunzător cărora asupra sa inculpaţii au săvârşit violul în forma consumată nu s-au putut corobora cu alte probe, astfel că s-a reţinut această infracţiune sub forma tentativei.

Împotriva hotărârii au declarat apel inculpaţii, care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din câte o infracţiune de viol în câte o infracţiune de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal. Întrucât au lovit partea vătămată, dar nu în scopul întreţinerii de relaţii sexuale. Inculpatul M. a solicitat achitarea întrucât nu există infracţiunea pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar inculpaţii au solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 708/A/16.12.2005 Tribunalul Braşov a respins ca nefondate aceste apeluri.

Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpaţii şi au solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i indice 1 Cod procedură penală întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege. Cei doi inculpaţi s-au desistat voluntar de la săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol, potrivit art. 22 teza 1 şi 2 Cod penal. Dacă se reţine infracţiunea de lovire, urmează a fi condamnaţi dacă partea vătămată îşi menţine plângerea. În subsidiar au solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând cauza, probele administrate, dispoziţiile art. 385 indice 6 Cod procedură penală şi motivele de recurs invocate şi prevăzute de art. 385 indice 9 pct. 14 şi 17 indice 1 Cod procedură penală, curtea a constatat nefondate recursurile declarate:

Starea de fapt reţinută de instanţele de fond a rezultat în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză. Cu certitudine s-a stabilit prezenţa părţii vătămate şi a inculpaţilor în locuinţa martorului T. I. în data de 21.05.2003, orele 22,00; a interesului dovedit de inculpaţi în legătură cu partea vătămată, cu care au dansat şi discutat, aceştia consumând şi băuturi alcoolice, şi căreia i-au tras la un moment dat chiloţii în jos de sub fustă în timpul dansului; a orei şi modului în care cei doi inculpaţi au scos partea vătămată din cameră, trăgând-o de braţe; a locului unde a fost dusă aceasta, fiind depistate urme cu ocazia cercetării la faţa locului, precum şi chiloţii rupţi ai părţii vătămate şi o cămaşă cu urme de sânge, cu privire la care aceasta a susţinut că s-a şters pe faţă de sânge după ce a fost lovită de inculpaţi; a leziunilor traumatice de pe corpul părţii vătămate cauzate prin lovire acesteia peste faţă, braţe, torace şi coapse, urmele fiind identificate pe zonele posterioară, anterioară şi lateral stânga; a rămânerii ei în imobil până dimineaţa zilei următoare când le-a relatat martorilor T. I. şi M. L. cele întâmplate, în starea de şoc şi dezordine în care se afla.

Inculpaţii au solicitat în principal să se constate că s-au desistat şi nu au continuat comiterea faptei ce s-a reţinut în sarcina lor ca infracţiune de tentativă la infracţiunea de viol.

Desistarea de către inculpaţi înainte de terminarea acţiunii se poate realiza numai în cazul tentativei întrerupte. În speţă acţiunea a început să se desfăşoare. Partea vătămată a susţinut că raporturile sexuale s-au consumat, însă declaraţia ei nu s-a putut corobora cu alte probe. Se reţine însă ceea ce este cert: inculpaţii au constrâns fizic pe partea vătămată să întreţină relaţii sexuale cu ei, dar actul sexual în sine nu s-a consumat, existând însă toate condiţiile cerute de lege pentru a se reţine forma tentată a infracţiunii. În mod obiectiv acţiunea specifică laturii materiale a infracţiunii de viol a început să se desfăşoare, dar nu a fost dusă până la capăt întrucât inculpaţii au împiedicat continuarea executării acţiunii începute. Tentativa la săvârşirea acestei infracţiuni se pedepseşte însă de lege.

Se constată că inculpaţii recunosc lovirea părţii vătămate în camera în care au dus-o, fără a recunoaşte încercarea de întreţinere de relaţii sexuale fără consimţământul părţii vătămate. După urmele loviturilor, poziţionarea lor şi modul de producere se constată că acestea au fost efectuate în scopul reţinut în acuzare.

Inculpaţii au încercat să dovedească lipsa de credibilitate a părţii vătămate care a consumat băuturi alcoolice, care ar întreţine de obicei astfel de relaţii sexuale şi care ar fi fost de acord iniţial să întreţină astfel de relaţii cu ei.

Susţinerile lor nu conduc la scopul urmărit, înlăturarea declaraţiilor părţii vătămate, întrucât aceste sunt susţinute de celelalte probe administrate în cauză. Faptul că partea vătămată ar fi o astfel de persoană nu înseamnă declaraţiile sale nu sunt credibile. Legea protejează relaţiile sociale privitoare la viaţa sexuală a oricărei persoane, fără discriminare. Chiar dacă ar fi existat un acord iniţial, astfel cum susţin inculpaţii, pe de o parte aceasta poate reveni asupra acordului dat, iar pe de altă parte inculpaţii recunosc în acest fel o situaţie negată direct, respectiv faptul că nici nu au dorit să întreţină relaţii sexuale cu aceasta.

Nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care au fost condamnaţi inculpaţii.

(Decizia penală nr. 243/R  din 21 aprilie 2006 )