Comiterea infractiunii de viol asupra unei persoane minore. Contradictii în declaratiile persoanei vătămate. Reducerea pedepsei din perspectiva criteriilor generale de individualizare. Majorare daune morale acordate părtii civile.

În speţă, inculpatul a relevat o serie de inadvertenţe în declaraţiile persoanei vătămate, dar care nu sunt în măsură să indice subiectivismul acesteia şi caracterul fictiv al acuzaţiei penale, aşa cum a apreciat şi prima instanţă.

Concepţia modernă asupra elementelor constitutive ale violului a făcut obiect de analiză şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în cauza M.C. contra Bulgariei (din data de 04.03.2004, dosar nr. 39272/98 ) a stabilit că orice abordare rigidă la urmărirea penală şi judecata infrac?iunilor sexuale, cum ar fi solicitarea unei dovezi privind rezisten?ă fizică în toate împrejurările, creează riscul ca anumite tipuri de viol să rămână nepedepsite ?i, astfel, să pună în pericol o protec?ie efectivă a autonomia sexuală individuală. În conformitate cu standardele ?i tendin?ele în domeniu, statele membre au obligaţia pozitivă de a sanc?iona ?i urmări penal a orice act fără consim?ământ sexual, inclusiv în absen?a rezisten?ei fizice de către victimă.

Având în vedere stările emoţionale interioare, care au produs suferinţe psihice părţii civile, punerea părţii civile într-o situaţie ruşinoasă, de inferioritate, luând în considerare şi vârsta părţii civile la data faptei (17 ani), se apreciază că se impune acordarea unor daune morale într-un cuantum superior celui stabilit de prima instanţă, care nu a evaluat prejudiciul nepatrimonial la adevărata sa intensitate. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului - cauza M.C. contra Bulgariei

Art. 74 alin. 1 Cod penal

Art. 1357 Cod civil

Art. 1391 alin 1 Cod Civil

Prin sentinţa penală nr. 265/02.03.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. …/212/2018.

În baza art. 386 alin.1 C.proc.pen. respinge cererea inculpatului [...] de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev de art. art. 218 alin. 3 lit. c C.proc.pen. în infracţiunea prev. de art. 218 alin.1 C.proc.pen.

În baza art. 218 alin. l şi alin. 3 lit. c C.pen. cu aplic. art. 41 alin. l C. pen., condamnă inculpatul [...] la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. g C. pen. şi anume dreptul de a exercita profesia de taximetrist  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. 1 C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. g C. pen.

Pedeapsa se execută în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 399 alin. 1 C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpatului [...], urmând ca aceasta să fie verificată până la data de 30.04.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. 1 C.pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 08.08.2017 la zi.

În baza art. 3 rap la art. 4 lit. b din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul [...].

Conform art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 prelevarea probelor biologice de la inculpat se va realiza la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art. 19 C. proc. pen. rap. la art. 397 C. proc. pen. coroborat cu art. 1357, admite în parte acţiunea civilă promovată de către partea civilă [...] şi obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei reprezentând daune materiale şi 20.000 de lei daune morale.

În baza art. 276 alin.1 C.proc.pen obligă inculpatul [...] la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către partea civilă în cuantum de 700 de lei conform Chitanţei seria … nr. 26 din data de 28.10.2017.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., obligă pe inculpatul [...], la plata sumei de 5.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu aproximativ două săptămâni înaintea incidentului din data de 06./07.08.2017, martora  [...] [...] împreună cu mătuşa sa şi persoana vătămată au ieşit din [...] şi au luat un taxi la volanul căruia se afla inculpatul [...].

După ce persoana vătămată a fost lăsată acasă, inculpatul le-a condus până în zona cartierului [...] pe martoră şi pe mătuşa acesteia, iar după ce au ajuns la destinaţie, le-a invitat pe acestea la un suc. Iniţial acestea au refuzat, dar inculpatul a dat dovadă de un grad înalt de persuasiune, calitate pe care ulterior inculpatul şi-o va mai pune în practică, astfel încât acestea au ieşit cu inculpatul la plimbare în parcul Tăbăcăriei.

În urma discuţiilor purtate în parc, martora [...] [...] i-a precizat inculpatului că are 17 ani iar mătuşa sa are 28 de ani. Inculpatul le-a lăsat numărul de telefon în cazul în care mai au nevoie de un taxi.

Apoi, cu o seară înaintea comiterii infracţiunii, martora [...] [...] împreună cu persoana vătămată şi alte persoane, se aflau în staţiunea Mamaia, moment la care i-au solicitat serviciile inculpatului. Acesta i-a condus cu taxiul, conform depoziţiei martorei [...] acesta discutând cu persoanele din grup şi interesându-se de vârsta acestora, moment în care a aflat că toate persoanele aveau vârsta de 17 ani în afară de un băiat în etate de 19 ani.

Ulterior în acea noapte persoana vătămată a luat numărul inculpatului de la martora [...] şi i-a apelat pe inculpat în vederea conducerii casă, având în vedere că acesta s-a arătat dispus să îi conducă pe membrii grupului anterior arătat fără a le cere bani.

Persoana vătămată a arătat că a purtat anumite discuţii cu inculpatul, despre faptul că este elevă în clasa a XI-a. Ajunşi la destinaţie inculpatul nu a solicitat bani, flirtând cu persoana vătămată.

În seara zilei de 06.08.2017, inculpatul a sunat-o pe martora [...], încercând să iniţieze o discuţie, dar a fost întrerupt de aceasta, care nu dorea să discute cu el, motivând că este la muncă şi nu poate discuta. Având în vedere acestea, inculpatul a luat legătura telefonic cu persoana vătămată arătându-şi dispoziţia de a o conduce acasă după muncă aceasta fiind angajată la un restaurant din piaţa Ovidiu.

Dând din nou dovadă de o persuasiune ieşită din comun, persuasiune pe care a putut să o observe şi instanţa prin contactul direct cu inculpatul, a convins persoana vătămată să stea cu acesta o perioadă la restaurantul Zorile, aceştia discutând despre viaţa lor, moment în care persoana vătămată i-a relatat din nou că este minoră.

Deşi i-a solicitat inculpatului să o ducă acasă, acesta a convins-o să mai petreacă un timp cu el şi deşi iniţial trebuiau să meargă pe plajă, după ce au cumpărat ţigări şi alcool, inculpatul a convins-o să meargă la Hotel [...], loc unde inculpatul a motivat că locuieşte temporar. Pe drum persoana vătămată a avut un moment de teamă, solicitându-i inculpatului să o ducă acasă, moment la care inculpatul i-a garantat că nu o să se întâmple nimic la el acasă din ce ea nu va dori, doar vor manca şi vor mai discuta.

La Hotel [...] inculpatul a solicitat o cameră de la recepţie, a urcat cu persoana vătămată în cameră, moment în care persoana vătămată a observat o atitudine mai autoritară din partea inculpatului, care totuşi nu a devenit însă agresiv. Au comandat mancare de la restaurantul Sabroso,  2 pizza şi o salată. Persoana vătămată a dus una din cutiile de pizza la recepţie şi a revenit în cameră.

În timp ce mâncau, persoana vătămată a precizat că a observat că inculpatul o privea intens, acesta fiind deja într-o anumită măsură sub influenţa alcoolului, iar la un moment dat a prins-o de păr, i-a spus că trebuie să îl iubească şi că de acum va trebui să facă tot ce vrea el.

Inculpatul i-a solicitat să se întindă pe burtă, ceea ce persoana vătămată a şi făcut, apoi să închidă telefonul, să nu plângă că îi dă cu sticla în cap şi o aruncă de pe balcon.

Apoi, sub ameninţări, a obligat-o pe [...] să întreţină relaţii sexuale orale şi normale cu acesta. La un moment dat acestuia i s-a făcut rău, i-a solicitat persoanei vătămate să îi aducă apă, ceea ce aceasta a şi făcut, redevenind apoi autoritar şi obligând din nou persoana vătămată să întreţină raporturi sexuale normale cu el. Spre dimineaţă, i-a solicitat persoanei vătămate să îi spună mătuşii sale la care locuieşte în mun. Constanţa că a rămas peste program la muncă, i-a oferit 50 de lei pentru a motiva lipsa, după care a condus-o acasă.

Persoana vătămată a ajuns acasă la mătuşa sa, a făcut duş, a luat legătura cu mama sa şi s-a deplasat la poliţie şi medicină legală. În timpul în care se afla la poliţie a fost contactată de inculpat şi la solicitarea organelor de poliţie a fost de acord să se întâlnească cu acesta, înregistrând discuţiile cu acesta, organele de poliţie fiind în apropriere, intervenind ulterior, identificând şi reţinând inculpatul.

În ceea ce priveşte anumite a apărări ale inculpatului cu privire la faptul că acesta nu cunoştea vârsta persoanei vătămate, instanţa le apreciază ca nefiind veridice, din declaraţiile persoanei vătămate precum şi ale martorei reiese că anterior comiterii violului, inculpatul a purtat discuţii prelungite cu acestea, a aflat că sunt eleve, a iniţiat discuţii cu privire la viaţa lor, fiindu-i relatat că aveau 17 ani.

Faptul că a inculpatul a discutat cu persoana vătămată şi a aflat detalii despre viaţa sa este recunoscut şi de inculpat in declaraţiile sale, (cât timp am petrecut în restaurant mi-a povestit despre greutăţile ei) (declaraţie propunere arestare am stat de vorbă, acesta povestindu-mi viaţa ei.)

Apărarea acestuia este neîntemeiată deci, fiind exclus ca acesta să nu cunoască faptul că persoana vătămată este minoră, din probatoriu fiind dovedit acest lucru.

Cu privire la depoziţia martorului [...], instanţa constată că raportat la situaţia de fapt reţinută de aceasta, că există indicii serioase că acesta nu a dat declaraţii conform adevărului. Cu privire la tipicitatea infracţiunii de mărturie mincinoasă, Ministerul Public poate efectua cercetări cu privire la faptul dacă acesta a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la fapte esenţiale.

La termenul de judecată din data de 23.01.2018, termen la care instanţa a fost recuzată deoarece a întrebat inculpatul dacă are o relaţie de prietenie cu acesta, având în vedere că inculpatul a solicitat instanţei să îşi ia la revedere de la martor după ce acesta a dat declaraţia în faţa instanţei,  instanţa a solicitat explicaţii cu privire la relaţia dintre martor şi inculpat având în vedere că inculpatul a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că la hotel [...] erau două persoane, recepţionierul şi încă o altă persoană, Nu i-am văzut niciodata, anterior acelei seri. Am mai fost la hotel [...] dar în urmă cu cel puţin 5 ani.

Astfel, în faţa instanţei, conform inculpatului, era doar a doua oară când inculpatul în vedea pe martor conform declaraţiilor sale, dar totuşi a solicitat instanţei posibilitatea de a îşi lua la revedere de la nea [...]. Un asemenea apelativ implică o relaţie anterioară, fiind dovedit astfel că inculpatul a distorsionat adevarul.

Totodată deşi inculpatul menţionează în aceeaşi declaraţie că erau două persoane la recepţie, martorul [...], audiat de către instanţă, declară că era singur la recepţie şi că nu îl cunoaşte pe inculpat.

Având în vedere aceste aspecte observate de instanţa, urmează că depoziţia martorului să fie înlăturată, ca neveridică.

Cu privire la declaraţia persoanei care a livrat pizza martorul [...], instanţa constată că acesta nu a putut oferi detalii relevante cauzei. Oricum, violul comis de inculpat a fost săvârşit după livrarea efectuată de către acesta.

În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului raportat la acuzaţiile aduse de către persoana vătămată, după momentul comiterii infracţiunii, în momentul în care au fost înregistrate discuţiile acestuia, aspectele relevante fiind redate în procesul verbal aflat la dosarul cauzei, înregistrările fiind audiate în şedinţă, instanţa constată că acesta nu a avut totuşi reacţia firească a omului acuzat pe nedrept. În niciun moment acesta nu a avut o atitudine de revoltă, având o atitudine împăciuitoare, prin care îşi cerea iertare, dădea vina pe alcool şi motiva ca nu îşi mai aduce aminte.

Deşi a încercat să motiveze în faţa instanţei că îşi cerea scuze pentru performanţele sexuale slabe, judecătorul a apreciat ca nefiind veridice aceste apărări, nefiind susţinute de restul probatoriului.

În ceea ce priveşte încercările apărării de a discredita persoana vătămată, în vederea creării unui dubiu cu privire la caracterul acesteia, care ar acuza pe nedrept inculpatul, pentru a încerca să scape de oprobriul familial instanţa nu constată aspecte relevante care să conducă la această concluzie, având în vedere depoziţiile persoanei vătămate, martorei [...], înregistrările aflate la dosar,  precum şi raportul de evaluare psihologică care arată că aceasta are anumite tulburări psihice în urma evenimentului traumatizant.

Având în vedere toate aceste mijloace de probă care conduc la concluzia neîndoielnică că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol, instanţa apreciază ca imposibil ca o minoră de 17 ani să acuze pe nedrept un inculpat cu antecedente penale, tălhărie, precum şi viol şi lipsire de libertate. Se constată că acesta a folosit aproximativ acelaşi mod de operare când la data de 01.01.2013 a violat persoana vătămată [...], solicitându-i şi acesteia să aibă o relaţie amoroasă cu el. Se constată că şi pe această persoană vătămată acesta a dus-o într-un hotel, a tras-o de păr şi a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu el.

Având în vedere toate acestea, instanţa a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul [...].

La individualizarea pedepsei instanţa a ţinut cont de criteriile prev. în art. 74 C.pen.; s-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol în stare de recidivă postexecutorie, limitele speciale de pedeapsă majorându-se cu jumătate conform art. 43 alin 5 C.pen,, fiind de la  7 ani şi 6 luni  la 18 ani.

Având în vedere lipsa totală de remuşcări a inculpatului, precum şi de antecedenţa penală a acestuia care a fost condamnat în cursul anului 2015 pentru săvârşirea unor infracţiuni de viol şi lipsire de libertate precum şi de săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie pe teritoriul Spaniei, instanţa a apreciat ca fiind necesară condamnarea inculpatului la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Instanţa a constatat că persoana vătămată [...] s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 de lei reprezentând daune materiale şi suma de 50.000 de lei reprezentând daune morale. În ceea ce priveşte daunele materiale instanţa constată existenţa la dosar a înscrisurilor care atestă aceste daune, reprezentând contravaloarea serviciilor psihologice.

În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate de aceasta, instanţa le-a cuantificat la 20.000 de lei.

Împotriva sentinţei penale nr. 265/02.03.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. …/212/2018 au declarat apel partea civilă [...] şi inculpatul [...].

Partea civilă [...] a solicitat acordarea integrală a daunelor morale solicitate, cu motivarea că a suferit grave vătămări psihice, consecinţele faptei reflectându-se în activităţile sale şcolare şi extraşcolare, în trăiri emoţionale şi sentimente accentuate de suferinţă.

Inculpatul [...] a criticat hotărârea de condamnare şi a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, având în vedere lipsa probelor de vinovăţie; se susţine că declaraţiile persoanei vătămate sunt nesincere şi nu se coroborează cu alte mijloace de probă, iar în conţinutul acestora sunt numeroase contradicţii; în subsidiar, se solicită reducerea pedepsei.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanţi, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile formulate sunt fondate.

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului [...], fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Din considerentele sentinţei penale apelate se observă că prima instanţă a realizat o analiză critică a acuzaţiei penale adusă inculpatului, prin raportare la mijloacele de probă administrate în cauză, care au fost evidenţiate şi examinate de prima instanţă, luând în considerare contradicţiile ce se regăsesc atât în declaraţiile persoanei vătămate [...], cât şi în ale inculpatului [...], pentru a putea aprecia asupra celor care exprimă mai bine adevărul judiciar.

Inculpatul a invocat în susţinerea cererii de achitare contradicţii care ar exista între declaraţiile succesive ale persoanei vătămate [...] şi care ar fi expus aspecte de fapt diferite, ceea ce ar indica lipsa credibilitate a acesteia şi insuficienţa probatoriului, care să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia inculpatului.

Curtea reţine, cu caracter de principiu, că în cazul unor astfel de infracţiuni, care se comit în condiţii de clandestinitate, fără prezenţa altor persoane care în mod obiectiv să prezinte starea de fapt, un aspect esenţial îl constituie percepţia pe care judecătorului cauzei, în mod direct şi nemijlocit, o are asupra conduitei părţilor şi a martorilor şi în evaluarea credibilităţii acestora, fiind necesar ca, în condiţiile unor contradicţii inerente ce se regăsesc în declaraţiile părţilor şi martorilor, să fie reţinute acele declaraţii sau părţi din declaraţii care sunt apreciate drept credibile.

Existenţa unor contradicţii nu înseamnă în mod necesar că persoanele respective nu au declarat adevărul, mai ales în cazul unei infracţiuni de viol, a cărei comitere are un impact psihologic major asupra victimei, care este supusă unei agresiuni serioase, astfel că anumite contradicţii în declaraţiile sunt normale. Nu se poate pretinde unei persoane supusă unei agresiuni sexuale să reţină în mod detaliat toate aspectele de fapt, pe care să le poată reda în mod exact, precis, având în vedere tocmai natura agresiunii, dar şi succesiunea rapidă a unora dintre evenimente.

Concepţia modernă asupra elementelor constitutive ale violului a făcut obiect de analiză şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în cauza M.C. contra Bulgariei (din data de 04.03.2004, dosar nr. 39272/98 ) a stabilit că orice abordare rigidă la urmărirea penală şi judecata infrac?iunilor sexuale, cum ar fi solicitarea unei dovezi privind rezisten?ă fizică în toate împrejurările, creează riscul ca anumite tipuri de viol să rămână nepedepsite ?i, astfel, să pună în pericol o protec?ie efectivă a autonomia sexuală individuală. În conformitate cu standardele ?i tendin?ele în domeniu, statele membre au obligaţia pozitivă de a sanc?iona ?i urmări penal a orice act fără consim?ământ sexual, inclusiv în absen?a rezisten?ei fizice de către victimă.

Astfel, nu se poate aplica principiul in dubio pro reo doar în considerarea unor neconcordanţe în declaraţiile victimei, ci instanţa are obligaţia de a analiza atent declaraţiile şi de a corobora acele aspecte de fapt care rezultă din mai multe mijloace de probe ce sunt considerate credibile, pentru ca în final să stabilească o stare de fapt care să confirme sau nu acuzaţia penală.

În speţă, inculpatul a relevat o serie de inadvertenţe în declaraţiile persoanei vătămate, dar care nu sunt în măsură să indice subiectivismul acesteia şi caracterul fictiv al acuzaţiei penale, aşa cum a apreciat şi prima instanţă.

Încă de la prima declaraţie, persoana vătămată [...] a declarat că în seara de 06.08.2017 a fost aşteptată de inculpat la terminarea programului de lucru, la ora 22,00, conform unei înţelegeri prealabile, după care cei doi au mers într-un restaurant pentru a bea ceva, urmând ca ulterior persoana vătămată să fie condusă la domiciliu; urmare insistenţelor inculpatului, persoana vătămată a acceptat să meargă cu acesta la hotelul [...] din mun. Constanţa, unde urmau să comande de mâncare; înainte de a ajunge hotel, persoana vătămată a primit o sumă de bani de la inculpat şi a cumpărat o sticlă de whisky, energizant şi ţigări; după ce au ajuns în camera de hotel, în prima parte a întâlnirii au mâncat şi au consumat băuturi alcoolice, dar la un moment dat inculpatul a luat-o de păr şi i-a spus că trebuie să facă ce doreşte el, i-a cerut să se dezbrace, iar pe fondul ameninţărilor cu acte de violenţă, persoana vătămată  a fost nevoită să accepte să întreţină relaţii sexuale normale şi orale cu inculpatul; în jurul orei 5,00, inculpatul a acceptat să o ducă la domiciliu pe persoana vătămată, cei doi plecând împreună din hotel.

Persoana vătămată a fost audiată şi în faza de judecată, atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, fiind redate aceleaşi aspecte de fapt cu cele din faza de urmărire penală. De altfel, urmare audierii nemijlocite în apel, curtea a putut percepe în mod direct starea persoanei vătămate, care a expus într-o manieră coerentă starea de fapt, ceea ce determină curtea să aprecieze drept credibile susţinerile persoanei vătămate.

În cazul acestui gen de infracţiuni, care în mod obişnuit sunt comise în condiţii de clandestinitate, în lipsa unor martori care să poată relata aspecte relevante pentru stabilirea stării de fapt, dar şi în lipsa a unor leziuni traumatice care să susţină în mod obiectiv exercitarea unei constrângeri asupra victimei, o mare importanţă o are audierea în mod nemijlocit a victimei, pentru ca instanţa să aprecieze asupra credibilităţii acesteia. În speţă, audierea nemijlocită a persoanei vătămate [...] determină curtea să aprecieze întemeiate acuzaţiile aduse inculpatului, coroborat şi cu celelalte elemente indirecte ce susţin acuzaţia.

Astfel, în data de 07.08.2017, în jurul orei 17,30, persoana vătămată [...] s-a întâlnit cu inculpatul la o terasă din centrul comercial [...], iar discuţia a fost înregistrată cu telefonul mobil al persoanei vătămate. Din conţinutul înregistrării rezultă că persoana vătămată îi reproşează modul violent în care s-a comportat faţă de ea în noaptea anterioară şi faptul că au întreţinut relaţii sexuale contrar voinţei sale, iar inculpatul pretinde că nu îşi mai aminteşte, din cauza consumului de băuturi alcoolice, dar nu contestă susţinerile persoanei vătămate.

În data de 07.08.2017 persoana vătămată s-a întâlnit cu martora [...] [...] şi i-a relatat modul în care  fost constrânsă de inculpat să întreţină relaţii sexuale. Se mai remarcă faptul că plângerea penală a fost depusă în data de 07.08.2017, la câteva ore după săvârşirea faptei, prima declaraţie a persoanei vătămate fiind dată începând cu ora 10.44.

Astfel, la scurt timp după ce a ajuns la domiciliu, persoana vătămată a luat decizia de a sesiza comiterea faptei, relatând mamei şi martorei [...] [...] cele întâmplate, conduită ce susţine credibilitatea persoanei vătămate.

Curtea mai constată că nu se identifică motive pentru ca persoana vătămată să  învinuiască pe nedrept inculpatul, în condiţiile în care cei doi se cunoşteau de puţină vreme, nu aveau o relaţie conflictuală şi nu sunt date că persoana vătămată ar fi urmărit obţinerea unor sume de bani de la inculpat, a cărui situaţie materială nici nu o cunoştea; nici în prezent nu s-a dovedit că situaţia financiară a inculpatului ar fi una deosebită pentru a considera că acuzaţiile aduse persoane vătămate au fost motivate de obţinerea unor compensaţii financiare, persoana vătămată cunoscând că inculpatul era taximetrist, aspect din care nu putea trage concluzia că ar putea obţine sume de bani de la inculpat.

Persoana vătămată a fost evaluată psihologic, iar din raportul de evaluare nr. 12/16.08.2017 rezultă că persoana vătămată era în stare de şoc, manifesta stări confuzionale şi tendinţe de derealizare, stare de depresie, care susţin ipoteza agresiunii sexuale exercitate asupra persoanei vătămate.

Chiar dacă se identifică anumite contradicţii în declaraţiile persoanei vătămate, acestea sunt puţin importante şi se justifică atât prin şocul căruia a trebuie să îi facă faţă, cât şi prin trecerea timpului, ceea ce face ca anumite detalii să nu mai fie reţinute în mod complet şi detaliat, elemente care exprimă mai degrabă o conduită sinceră, întrucât în mod obişnuit orice persoană are tendinţa de a uita sau a confunda anumite date.

Expertiza medico-legală nr. …/…/…/2017/22.08.2017 întocmită de S.C.J.M.L. Constanţa confirmă că persoana vătămată a avut un raport sexual ce putea data din 06/07.08.2017, fără a ase constata leziuni traumatice, explicabil faţă de modul de derulare a stării de fapt, deoarece inculpatul doar a tras de păr persoana vătămată, ceea ce nu producea urme care să fie obiectivate la examinarea medico-legală. Ceea ce mai rezultă din expertiza medico-legală este faptul că persoana vătămată a prezentat o deflorare veche, a cărei dată nu poate fi precizată, contrar susţinerilor acesteia că ar fi fost virgină. Însă această declaraţie a persoanei vătămate trebuie înţeleasă în contextul în care, minoră fiind, nu dorea să se cunoască faptul că începuse viaţa sexuală, iar nu drept un argument al lipsei sale de sinceritate.

Curtea reţine că relevante sunt aspectele esenţiale ale declaraţiei, cu privire la care nu se identifică contradicţii importante, iar declaraţiile persoanei vătămate sunt susţinute, indirect, şi de celelalte mijloace de probă mai sus enumerate.

Pe de altă parte, apărarea inculpatului este contrazisă şi de concluziile raportului de constatare criminalistică nr. …/03.07.2018 pentru detectarea comportamentului simulat, în care se menţionează că la întrebările relevante (cum ar fi dacă a întreţinut raporturi sexuale orale cu [...] împotriva voinţei ei, dacă a forţat-o în vreun fel pe [...] să întreţină raporturi sexuale) răspunsurile inculpatului a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Curtea reţine că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică pentru detectarea comportamentului simulat nu constituie un mijloc de probă care să ofere instanţei elemente de certitudine, ci constituie un reper în aprecierea poziţiei psihice a persoanei testate, corelat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Această testare înregistrează simultan schimbările ce apar in procesele fiziologice, însă modificările ce pot apărea nu sunt datorate exclusiv sincerităţii sau nesincerităţii subiectului testat, tocmai de aceea concluziile testării nu pot avea valabilitate în mod singular. Dar în condiţiile în care alte probe administrate confirmă constatarea tehnico-ştiinţifică, urmează  a  se considera relevantă concluzia testării inculpatului, cum este în cazul de faţă.

Curtea reţine şi că inculpatul a avut cunoştinţă despre starea de minorat a persoanei vătămate, în condiţiile în care martora [...] [...] a declarat că i-a spus inculpatului despre vârsta persoanei vătămate, dat fiind  că inculpatul a transportat-o anterior cu taxiul pe martoră şi persoana vătămată, împrejurare în care aceştia s-au şi cunoscut.

În consecinţă, curtea constată că întemeiat prima instanţă a reţinut că infracţiunea de viol există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpatul [...], de aceea nu poate fi primită solicitarea acestuia de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

În referire la individualizarea pedepsei se constată că prima instanţă a aplicat o pedeapsă la media limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, majorate conform art. 43 alin. 5 Cod penal, având în vedere că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie.

Conform art. 74 alin. 1 Cod penal,  stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului.

Fapta comisă de inculpat şi urmările produse în condiţiile mai sus descrise conturează un pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte, impactul psihologic important asupra victimelor infracţiunilor de viol.

Inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior tot pentru comiterea infracţiunii de viol, are studii medii, este taximetrist, a negat săvârşirea faptei.

Din analiza coroborată a tuturor aspectele privind modalitatea de comitere a faptei şi urmările produse, curtea apreciază că regimul sancţionator stabilit de prima instanţă este prea sever.

Curtea are în vedere faptul că asupra persoanei vătămate nu s-au exercitat violenţe, ceea ce a redus impactul negativ al infracţiunii, persoana vătămată l-a însoţit în mod voluntar pe inculpat până în camera de hotel, cu toate că îl cunoştea foarte puţin, iar după săvârşirea infracţiunii a fost transportată de inculpat până la domiciliu.

În aceste condiţii, curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă, impunându-se reducerea acesteia la 10 ani închisoare, pedeapsă care este suficientă şi proporţională cu gravitatea faptei şi persoana inculpatului, din perspectiva criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal şi a scopului preventiv al pedepsei.

În consecinţă, numai sub acest ultim aspect va fi admis apelul inculpatului.

În apelul părţii civile [...], curtea apreciază că se impune majorarea daunelor morale ce i-a fost acordate de prima instanţă.

Potrivit art. 1357 Cod civil, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăţie, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă. Persoana prejudiciată poate cere despăgubiri pentru prejudiciul patrimonial şi nepatrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Conform înscrisurilor depuse în faza de urmărire penală, partea civilă a fost evaluată psihologic, iar în raportul întocmit de psiholog se menţionează simptomatologia de după infracţiunea viol (cum ar fi tensiune anxioasă, sentimente de inadecvare, inutilitate, lipsă de speranţă, predispoziţie depresivă, disconfort psihosomatic, labilitate emoţională, tendinţe spre izolare) şi se recomandă urmarea unui tratament psihologic, psihoterapie cognitiv – comportamentală pe termen mediu şi lung.

 Se constată că persoana vătămată, urmare impactului psihologic al faptei a cărei victimă a fost în noaptea de 6/7.08.2017, a necesitat evaluare psihologică şi i s-a recomandat psihoterapie. Aspecte similare prin impactul negativ al faptei asupra persoanei vătămate rezultă şi din declaraţia martorei [...].

Prima instanţă a stabilit un cuantum de 20.000 lei al daunelor morale, apreciat prea redus de partea civilă [...].

Curtea constată că pentru stabilirea întinderii prejudiciului nepatrimonial nu există criterii legale care să ajute instanţe instanţa la determinarea cât mai precisă a cuantumului daunelor morale, dar şi în acest context pot fi determinate criterii care pot contribui la o cuantificare corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial, cum ar fi natura vătămării, durata, felul şi complexitatea îngrijirilor medicale sau psihologice, consecinţele în plan familial, social, profesional, posibilitatea refacerii integrale a stării fizice şi psihice. În egală măsură, o cuantificare precisă a prejudiciul nepatrimonial nu este obiectiv posibilă, intensitatea suferinţelor fizice şi psihice fiind percepută diferit la modul subiectiv, însă daunele morale acordate nu trebuie să se transforme într-o veritabilă sancţiune civilă, care să depăşească limita unei despăgubiri rezonabile a victimei. Dispoziţiile art. 1391 alin 1 Cod Civil prevede doar posibilitatea acordării unei despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, fără a dezvolta criteriile practice de evaluare a prejudiciului nepatrimonial.

Curtea constată că partea civilă [...] a fost victima unei infracţiuni de viol, comisă de inculpatul [...], care a întreţinut acte sexuale normale şi orale cu persoana vătămată, profitând de starea de inferioritate fizică a acesteia, ceea ce i-a cauzat o suferinţă psihică puternică, stări emoţionale care  i-au afectat viaţa personală şi socială, atitudinea faţă de sine şi retragerea socială.

Având în vedere aceste stări emoţionale interioare, care au produs suferinţe psihice părţii civile, punerea părţii civile într-o situaţie ruşinoasă, de inferioritate, luând în considerare şi vârsta părţii civile la data faptei (17 ani), curtea apreciază că se impune acordarea unor daune morale într-un cuantum superior celui stabilit de prima instanţă, care nu a evaluat prejudiciul nepatrimonial la adevărata sa intensitate. 

Curtea cuantifică daunele morale la suma de 30.000 lei, sumă ce  constituie o reparaţie echitabilă a  prejudiciului nepatrimonial creat părţii civile [...], această sumă fiind aptă să compenseze suferinţele psihice ce decurg din faptele ilicite comise de inculpaţi asupra sa.

Solicitarea părţii civile de acordarea a unor daune morale în cuantum de 50.000 lei este excesivă şi nu va fi avută în vedere, de aceea apelul va fi admis din perspectiva majorării daunelor morale, dar nu la nivelul solicitat prin constituirea de parte civilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de partea civilă [...] şi inculpatul [...] împotriva sentinţei penale nr. 265/02.03.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 207/212/2018.

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 218 alin. 1 şi alin. 3 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare. 

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului [...] perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 08.08.2017 la zi.

Se va majora cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul [...] către partea civilă [...] de la suma de 20.000 lei  la suma de 30.000 lei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va respinge ca neîntemeiată cererea părţii civile [...] de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel, reprezentând onorariu apărător ales. În conformitate cu dispoziţiile art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, instanţa stabileşte obligaţia de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de părţi potrivit legii civile. Conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere soluţia de admitere a apelului inculpatului, care exclude culpa procesuală a acestuia, singura ce constituie temeiul acordării cheltuielilor judiciare, în raport de dispoziţiile art. 276 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, nu pot fi acordate cheltuielile judiciare pretinse de partea civilă.

Domenii speta

Spete similare