Dosar nr. 1248/83/2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 409/R/16 mai 2008
Domeniu asociat: litigiu comercial; contract de asigurare; despăgubiri.
În condiţiile în care reclamantei i s-a achitat o sumă de bani calculată în
conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de asigurări, aceasta a
acceptat această plată fără obiecţiuni şi în condiţiile în care în cheltuielile privind o
daună totală sunt incluse în mod logic şi cheltuielile solicitate de către reclamanta –
recurentă (transportul maşinii la locul de domiciliu şi înmatricularea unui nou
autoturism), aceasta nu este îndreptăţită să solicite cu titlu de despăgubiri şi alte
sume decât cele achitate acesteia de către societatea de asigurare pârâtă.
Prin Sentinţa civilă nr. 145/04.02.2008 pronunţată de Judecătoria Carei în
dosar nr. 1897/218/2007, a fost respinsă acţiunea comercială înaintată de
reclamanta DR, împotriva pârâţilor SC INTERAMERICAN ROMÂNIA INSURANCE
COMPANY SA Bucureşti şi LI, având ca obiect obligarea în solidar a pârâţilor la plata
către reclamantă a sumei de 811 EURO echivalent în lei la cursul oficial al BNR din
data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de tractare şi
taxa de înmatriculare, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta solicitând
instanţei admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii
reclamantei, cu obligarea pârâţilor la plata sumei de 811 EURO la cursul BNR de la
data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că în anul 2004 intimatul a provocat un accident
de circulaţie în care a fost implicată şi recurenta-reclamantă din vina exclusivă a
acestuia.
Conform Ordinului 3113/2003 intimata de ordin 2 a achitat recurentei-
reclamante conform actelor de la dosar suma de 6961,73 lei reprezentând
contravaloarea pagubelor suferite prin accidentul de circulaţie din 20.08.2004 pentru
autoturismul cu nr. de înmatriculare NO-778839 proprietatea recurentei. Această
sumă reprezintă potrivit art. 36 din Ordinul 3113/2003 "acoperirea cuantumului
pagubelor aduse bunurilor, fără a depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din
momentul accidentului şi valoarea rămasă".
Prin valoarea rămasă se înţelege acele părţi ale autovehiculului ramase
neavariate, fără a putea depăşi 25 % din valoarea autovehiculului.
Astfel această sumă ar acoperi conform normelor valoarea efectivă a daunelor
(pieselor şi manoperei de reparare) bunului, fără a se deduce că în această sumă ar
intra şi alte prejudicii ce au legătură cu fapta.
Deci prin acceptarea sumei şi efectiv prin calcularea acesteia s-a avut în
vedere doar avariile autoturismului.
Dar cheltuielile solicitate de recurentp au legătură tot cu această faptă, nu
reprezintă şi nu aduce atingere sumei calculate potrivit normelor şi catalogului şi a
modului în care se explică în întâmpinare că s-a calculat, aceste cheltuieli nu
reprezintă valoarea pieselor, a manoperei ci datorită faptului că autoturismul a plecat
avariat spre Italia, nu a mai ajuns la destinaţie, fiind tractat din Budapesta-Torino,
suma dovedită prin facturi traduse este de 329 Euro şi deoarece valoarea reparaţiilor
a fost prea mare, autoturismul a fost predat la centru de dezmembrări înlocuit cu un
altul şi suma pentru înmatricularea acestuia a fost în cuantum de 482 EURO.
Astfel aceste cheltuieli în măsura în care asigurătorul nu este obligat să le
achite, trebuie suportate atunci de persoana vinovată deoarece reprezintă un
prejudiciu suferit din aceiaşi faptă.
Acea declaraţie semnată se referă doar la suma calculată şi achitată pentru
valoarea pieselor şi a manoperei necesare reparării, dar nu înseamnă toate
cheltuielile suferite din acest prejudiciu. În măsura în care recurenta contestă suma
de 6961,73 lei (deşi în Italia reparaţia era de 3940 EURO conform devizului de
lucrări) se putea invoca faptul că recurenta a semnat o declaraţie de acceptare a
sumei. Ori, din actele intimatei de ordin 2 rezultă că această sumă reprezintă doar
valoarea autoturismului distrus, nu şi acest prejudiciu produs la aceiaşi dată.
În drept, invocă art. 304 indice 1 C.proc.civ., art. 998-999 Cod civil, art. 274
C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC ”INTERAMERICAN
INSURANCE COPANY” SA BUCUREŞTI, a solicitat respingerea recursului declarat
de reclamantă ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.
În motivare se arată că in conformitate cu art. 40 din Normele de aplicare
Ordinului 3113/2003 alin. 2 pct. a "Se acordă despăgubiri şi pentru acoperirea
cheltuielilor de transport al autovehiculului (cu excepţia cazurilor de daună totală) la
unităţile de specialitate din România, cea mai apropiată de locul accidentului, care
poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului”.
În continuare arată că în speţa dedusă judecaţii, SC INTERAMERICAN SA, a
respectat întocmai obligaţiile legale ce îi reveneau conform actelor normative
menţionate, în calitate de asigurător RCA (răspundere civila obligatorie) .
În cazul în speţa asigurătorul RCA - SC INTERAMERICAN SA a fost obligată
să trateze cazul ca daună totală întrucât o eventuala reparaţie a autoturismului
avariat nu mai era economică, devenind aplicabile textele din Ordinul 3113/2003
emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Despăgubirile pentru autovehicule
nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data
producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici valoarea maximă a despăgubirii,
prevăzută la art. 10 alin.(1) lit. a).
Având în vedere valoarea devizului de reparaţii de la dosarul cauzei,
repararea autoturismului ce face obiectul prezentului dosar nu era economică.
Costurile de reparaţie sunt mai mari decât valoarea autoturismului calculată
respectând prevederile legale, drept pentru care a acordat recurentei reclamante
suma de 6961,73 lei, sumă pe care reclamanta o acceptă şi semnează că nu mai are
nici o pretenţie în legătura cu evenimentul descris.
Acest fapt este constatat şi consemnat şi de instanţa de fond în sensul că prin
primirea acestei sume semnatarul nu mai are nici o pretenţie în legătură cu paguba
respectivă de la asigurător de răspundere civilă şi de la persoana vinovată.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa
constată că acestea nu sunt motive de recurs ce ar putea fi circumscrise vreunui
motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C.proc.civ., astfel că analiza
sentinţei recurate s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C.proc.civ.
Din analiza tuturor probelor administrate în faţa primei instanţe, instanţa de
recurs a constatat că forţa probantă a acestora a fost corect interpretată de către
prima instanţă, respectiv aceasta a coroborat în mod corect aceste probe – înscrisuri
şi a încadrat în mod corect starea de fapt constatată în dispoziţiile legale aplicabile
acesteia.
Astfel, se constată că, în mod temeinic şi legal prima instanţă a apreciat că
acţiunea civilă înaintată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi
următoarele Cod civil este neîntemeiată întrucât prin achitarea către reclamantă a
unei sume de bani calculată în conformitate cu Legea nr. 136/1995, respectiv art. 40
din Normele de aplicare a Ordinului 3113/2003, reprezentând valoarea rămasă a
autoturismului proprietatea reclamantei, acesteia i-a fost acoperit în întregime
prejudiciul suferit.
În condiţiile în care reclamantei i s-a achitat o sumă de bani calculată în
conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de asigurări, aceasta a
acceptat această plată fără obiecţiuni şi în condiţiile în care în cheltuielile privind o
daună totală sunt incluse în mod logic şi cheltuielile solicitate de către reclamanta –
recurentă (transportul maşinii la locul de domiciliu şi înmatricularea unui nou
autoturism), instanţa a apreciat că aceasta nu este îndreptăţită să solicite cu titlu de
despăgubiri şi alte sume decât cele achitate acesteia de către societatea de
asigurare pârâtă.
Constatând lipsa vreunui motiv de nulitate de ordine publică ce s-ar putea
invoca din oficiu de către instanţă, că sentinţa primei instanţe este temeinică şi
legală, motivele de netemeinicie a acesteia invocate prin cererea de recurs privind
greşita interpretare a probelor administrate în cauză fiind nefondate în temeiul art. 2
pct. 3, art. 282 ind. 1, art. 304, art. 304 ind. 1, art. 312,art. 720 ind. 1 şi următoarele
C.proc.civ., art. 22, 49 şi următoarele din Legea nr. 136/1995, art. 274 C.proc.civ,
instanţa a respins recursul pârâtei ca nefundat şi a menţinut ca temeinică şi legală
sentinţa recurată, fără a acorda cheltuieli de judecată în recurs, acestea nefiind
solicitate de către intimaţi.
Tribunalul Harghita
Daune morale
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Pretenții. Calitate procesuală activă de a pretinde despăgubiri pentru daunele produse la un imobil în situația în care dreptul la despăgubire a fost cesionat în favoarea băncii, în temeiul unui contract de ipotecă
Judecătoria Buzău
CONTESTAŢIE MĂSURĂ ASIGURATORIE. DATORII VAMALE- GARANŢII
Judecătoria Vatra Dornei
Vătămare corporală din culpă – art. 184 cod penal
Judecătoria Corabia
Actiune in pretentii a asiguratorului impotriva administratorului drumului public.