Extinderea procesului penal pentru alte fapte. Schimbarea încadrării juridice. Tâlhărie. Tentativă la omor deosebit de grav.

Extinderea procesului penal pentru alte fapte. Schimbarea încadrării juridice. Tâlhărie. Tentativă la omor deosebit de grav. Nereţinerea unor elemente circumstanţiale agravante pentru ambele infracţiuni

Prin sentinţa penală nr. 20/14 martie 2007, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov i-a condamnat pe inculpaţii:

1. H.G. la:

- pedeapsa principală de 20 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) Cod penal, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.(1), 175 alin. (1) lit. b) şi d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 75 lit. c) Cod penal;

- pedepsele principale de câte 12 ani închisoare şi pedepsele complementare de interzicere pe o durată de 5 ani ale drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) Cod penal.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 20 de ani închisoare. I-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. Din pedeapsa principală a scăzut reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, de la data de 21 martie 2006 la zi şi a menţinut măsura arestării preventive;

2. H.V.I. la:

- pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), şi art.176 lit. d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal;

- pedepsele de câte 10 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare. I-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. Din pedeapsa principală a scăzut reţinerea şi arestarea preventivă, de la data de 21 martie 2006 la zi şi a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 11 alin.(2) lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) Cod penal i-a achitat pe inculpaţi pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 lit. a) şi d), cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal pentru inculpatul H.G. şi cu art. 99 şi următoarele pentru inculpatul H.V.I., infracţiune pentru care s-a extins procesul penal cu privire la părţile vătămate V.P. şi V.A.

A respins cererea procurorului, de schimbare a încadrării juridice, pentru:

- inculpatul H.G., din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) Cod penal, în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. c) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) Cod penal şi din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal, în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b, c) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal;

- inculpatul H.V.I., din infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal, în infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. c) şi d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În baza art. 118 lit. b) Cod penal a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: suport de lumânare, piatră, cablu telefonic roşu, mâner cuţit negru, lacăt, fragment telecomandă, mâner clanţă exterior, mâner clanţă interior, lumânare roşie, pânză dantelă pat, 4 capace siguranţe fuzibile tablou electric, ambalaj tensiometru, cutie tensiometru electronic, resturi carbonizate, două lame de cuţit.

A dispus restituirea: către partea vătămată V.P. a unei legitimaţii de veteran de război; către inculpatul H.G. a unor fotografii şi a unui set chei cu breloc. A respins cererea acestui inculpat de restituire a unei geci din piele maro, a unei perechi de pantaloni negri, a unui tricou şi a unor cartele de telefon.

I-a obligat pe inculpaţi în solidar, pe inculpatul minor H.V.I. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente H.G. şi H.M. să plătească: 716,20 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Braşov, cu titlu de cheltuieli de spitalizare; 1520 lei către partea civilă Spitalul Municipal Făgăraş, cu titlu de cheltuieli de spitalizare; 10.000 lei către partea civilă P.D. junior, cu titlu de daune materiale; 50.000 lei către părţile civile P.D. junior, P.M. şi P.G., cu titlu de daune morale; 1926,22 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă V.A. şi a constatat că persoana vătămată V.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:

1. În  noaptea de 20/21 martie 2006, în jurul orelor 24,00, inculpaţii H.G. şi H.V.I., care sunt fraţi, au pătruns prin sărirea gardului în curtea locuinţei părţilor vătămate V.P. şi V.A. din comuna Lisa, cu scopul de a le lua banii, cunoscând că acestea vânduseră cartofi. Întrucât părţile vătămate nu dormeau, inculpatul H.G. a întrerupt alimentarea locuinţei cu curent electric, ceea ce a determinat-o pe partea vătămată V.P. să iasă afară din casă să vadă ce s-a întâmplat. Când aceasta a intrat în casă, inculpaţii au năvălit peste ea, H.V.I. lovind-o cu o piatră în cap, iar H.G.tăind-o cu un cuţit la faţă şi apoi înfingându-i cuţitul în spate, ocazie cu care lama cuţitului s-a rupt, partea vătămată rămânând cu ea în corp până la intervenţia chirurgicală.

Pentru că a început să strige, partea vătămată V.A. a fost lovită de inculpatul H.G. cu pumnii în zona feţei, ambii inculpaţi continuând să lovească părţile vătămate şi să le ceară banii, ameninţându-le cu moartea dacă nu le spun unde sunt banii. Deşi părţile vătămate le-au spus că banii obţinuţi din vânzarea cartofilor i-au dat ginerelui lor, inculpaţii le-au legat  iniţial pe două scaune, spate în spate, iar apoi le-au obligat să se aşeze în pat. În timp ce inculpatul H.V.I. le păzea, fiind înarmat cu un cuţit, celălalt inculpat căuta prin casă bani şi alte bunuri. Între timp, inculpaţii au tăiat firul de la telefon şi au aruncat receptorul în sobă. Observând cerceii de aur ai părţii vătămate V.A., pe care aceasta nu-i mai putea scoate, inculpatul H.V.I. a ameninţat-o că-i taie urechile, numai promisiunea acesteia, că-i va da ulterior împreună cu suma de 5.000.000 lei ROL, făcându-l să renunţe.

Inculpaţii au stat în casa părţilor vătămate circa două ore, timp în care părţii vătămate V.P., care a rămas conştientă, îi curgea sânge din rană, astfel cum arată însuşi inculpatul H.V.I., „ca atunci când se taie porcul”. Negăsind bani, inculpaţii au luat din locuinţa părţilor vătămate două tensiometre, diverse articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi un telefon mobil, inculpatul H.G.luând şi două cuţite.

După ce şi-au schimbat hainele, care aveau urme de sânge, pe ale lor băgându-le în sobă, inculpaţii au părăsit locuinţa, încuindu-le pe părţile vătămate în casă şi aruncând cheia peste drum.

Urmare loviturilor primite, partea vătămată V.A. a suferit leziuni ce au necesitat 30- 35 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată V.P., care a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pentru extragerea lamei de cuţit din spate, a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, concluzia raportului de constatare medico-legală fiind că leziunile nu i-au pus viaţa în primejdie;

2. În continuare, în jurul orelor 02,00, inculpaţii au escaladat gardul locuinţei familiei Paler, la care inculpatul minor H.V.I. lucrase cu câteva zile înainte la sortat de cartofi, şi au intrat în casă printr-o uşă din spatele casei, rămasă descuiată. După ce au aprins lumina, inculpaţii au început să caute bunuri pe care să le sustragă, luând o geantă de voiaj, mai multe pachete de cafea, băuturi şi diverse obiecte de îmbrăcăminte, precum şi o bancnotă de 1.000.000 lei ROL şi alte sume mici de bani găsite prin sertare.

Pentru a împiedica anunţarea organelor de poliţie, inculpatul H.G. a tăiat cablul telefonic.

Observând lumină în camera în care se aflau inculpaţii, partea vătămată P.M. s-a dus să o stingă, fiind lovită de inculpatul H.G. cu cuţitul în zona umărului şi apoi cu pumnii în cap. La strigătele de groază ale acesteia, victima P.D. s-a trezit şi s-a îndreptat spre cameră, fiind lovită de mai multe ori de inculpatul H.G. cu cuţitul în zona gâtului, în piept şi în spate până a căzut jos, decedând până la plecarea inculpaţilor din locuinţă cu bunurile sustrase. La scurt timp, inculpaţii au fost depistaţi de organele de poliţie.

Urmare a loviturilor primite, partea vătămată P.M. a suferit leziuni care nu i-au pus viaţa în primejdie, dar care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, fără a fi necesară internarea sa în spital. Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei P.D. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe şi interne, consecinţa unui traumatism toracic acut cu plagă tăiată-înţepată penetrantă în cavitatea toracică şi lezarea plămânului şi a hemotoraxului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, părţile civile P.M., P.G. şi P. D., părţile responsabile civilmente H.G. şi H.M. şi ambii inculpaţi.

Procurorul a criticat-o cu privire la: greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) şi d) Cod penal; reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav privind-o pe victima P.D., în ipoteza condamnării inculpaţilor pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav; greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului H.G.; omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 35, art. 61 şi art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) Cod penal pentru inculpatul H.G.; greşita încadrare juridică a faptei privind pe părţile vătămate V.P. şi V.A., prin nereţinerea şi a art. 211 alin. 21 lit. e) Cod penal; aplicarea pedepsei principale inculpatului minor H.V.I. în alte limite decât cele legale şi lipsa menţiunii pentru acest inculpat că pedeapsa accesorie începe să se execute după împlinirea de către acesta a vârstei majoratului; greşita confiscare specială a unor bunuri; greşita obligare în solidar a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

S-a motivat că:

- din împrejurările în care a fost comisă fapta asupra părţii vătămate V.P., aceasta fiind lovită în mod repetat şi cu intensitate de către inculpaţi, unele lovituri vizând zone vitale ale corpului cu obiecte apte de a ucide, rezultă intenţia acestora de a suprima viaţa părţii vătămate prin cruzimi;

- pentru reţinerea  art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, nu este obligatoriu ca infracţiunea anterioară de omor să fie consumată sau să existe o hotărâre definitivă de condamnare, acest text fiind incident şi în ipoteza în care infracţiunea de omor a rămas în forma tentativei;

- raportat la împrejurările concrete în care inculpatul H.G. a comis infracţiunile şi ţinând seama de antecedentele acestuia, se impune aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă;

- în condiţiile în care inculpatului H.G. i-au fost stabilite mai multe pedepse complementare, se impunea aplicarea art. 35 alin. (3) Cod penal, fiind în prezenţa unui concurs de infracţiuni;

- inculpatul H.G. a săvârşit infracţiunile pentru care este trimis în judecată în intervalul de timp de la eliberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 392/12 august 2004 a Judecătoriei Mediaş,  până la împlinirea duratei acestei pedepse, fiind eliberat la data de 20 decembrie 2005, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 472 zile de închisoare, fără a se face aplicarea art. 61 alin. (1) Cod penal;

- faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpatul H.G., care l-a atras la comiterea acestora şi pe fratele său minor, în vârstă de numai 15 ani, se impunea şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) Cod penal, atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară;

- având în vedere că inculpatul H.V.I. este minor şi că din dispozitivul hotărârii rezultă că instanţa a ales pedeapsa închisorii, pentru infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav, pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată acestui inculpat depăşeşte maximul special de 12 ani şi 6 luni închisoare, fiind încălcate dispoziţiile art. 109 Cod penal;

- întrucât inculpatul H.V.I. este şi în prezent minor, drepturile prevăzute în art. 64 Cod penal trebuiau să fie interzise ca pedeapsă accesorie numai după împlinirea vârstei de 18 ani;

- a fost dispusă confiscarea unor bunuri aparţinând părţilor vătămate şi nu s-a indicat persoana inculpatului de la care urmează a se confisca unele bunuri;

- au fost încălcate dispoziţiile art. 191 alin. (2) Cod procedură penală, inculpaţii fiind obligaţi în solidar la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Procurorul a suplimentat oral motivele de apel, solicitând, în principal, reţinerea art. 175 alin. (1) lit. b) şi d) Cod penal pentru infracţiunea de tentativă la omor privind pe partea vătămată Vintilă Petru şi, în subsidiar, a circumstanţei agravante legale prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal.

Părţile civile P.M., P.G. şi P.D. au solicitat condamnarea inculpatului H.G. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru inculpatul minor H.V.I. solicitând  aplicarea art. 109 alin. (2) Cod penal, precum şi obligarea acestora la plata despăgubirilor solicitate. S-a criticat şi greşita achitare pentru infracţiunea de tentativă la omor privind-o pe partea vătămată V.P. şi greşita nereţinere a elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 211 alin. 21 lit. e) Cod penal pentru infracţiunea de tâlhărie având ca părţi vătămate pe soţii Vintilă.

Părţile responsabile civilmente H.G. şi H.M. au solicitat înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor civile, motivând că nu au posibilitatea materială de a le achita.

Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor şi a despăgubirilor civile la care au fost obligaţi. Au motivat că nu au avut intenţia de a ucide şi că despăgubirile civile sunt prea mari în raport cu veniturile lor.

Apelurile sunt fondate, mai puţin cele declarate de părţile responsabile civilmente, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi modalitatea de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru următoarele considerente:

Deşi a reţinut corect starea de fapt cu care a fost sesizată, prima instanţă a procedat greşit atât cu privire la extinderea procesului penal pentru infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) şi d) Cod penal, cât şi cu privire la încadrarea juridică a faptei privind-o pe victima P.D..

În condiţiile în care instanţa a fost sesizată cu fapta privind pe părţile vătămate V.P. şi V.A., reţinându-se că, pentru sustragerea bunurilor acestora, inculpatul H.G. a înjunghiat-o în spate pe partea vătămată V.P., aceasta rămânând cu lama ruptă în corp până la intervenţia chirurgicală şi timp de circa două ore partea vătămată a fost legată şi ţinută sub ameninţarea cu moartea, deşi sângele îi curgea abundent din rană, procedeul juridic nu era cel prevăzut în art. 336 Cod procedură penală, de extindere a procesului penal pentru alte fapte, întrucât această faptă nu a fost descoperită în cursul judecăţii, ci erau incidente dispoziţiile art. 334 Cod procedură penală, cu privire la schimbarea încadrării juridice.

Deşi potrivit raportului de constatare medico-legală, leziunile cauzate părţii vătămate V.P. nu i-au pus acesteia viaţa în primejdie şi au necesitat numai 16-19 zile de îngrijiri medicale, din materialitatea faptei inculpatului H.G., constând în înjunghierea părţii vătămate, bătrân în vârstă de 83 de ani, cu cuţitul  într-o zonă vitală, precum şi lovirea acesteia cu cuţitul în zona feţei şi multiplele lovituri aplicate cu pumnii, urmată de legarea părţii vătămate, cu toate că acesteia îi curgea sânge din rană, rezultă cu prisosinţă că atât inculpatul H.G., cât şi inculpatul minor H.V.I. au prevăzut şi acceptat posibilitatea suprimării vieţii părţii vătămate. Un argument în plus îl reprezintă şi faptul că inculpaţii au tăiat firul telefonului şi i-au încuiat pe soţii V. în casă. Este adevărat că scopul urmărit a fost acela de a întârzia anunţarea organelor de poliţie, dar în acelaşi timp au acceptat şi întârzierea acordării îngrijirilor medicale. Împrejurarea că partea vătămată a fost ţinută legată în această stare circa două ore deşi, astfel cum arată inculpatul minor H.V.I., sângele îi curgea „ca atunci când se taie porcul”, timp în care soţia părţii vătămate era ameninţată cu tăierea urechilor pentru a-i lua cerceii, denotă din partea inculpaţilor o deosebită ferocitate, suferinţele părţii vătămate fiind prelungite.

Având în vedere că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, infracţiunea de tentativă la omor nu este absorbită în infracţiune de tâlhărie, motiv pentru care, în baza art. 334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică pentru ambii inculpaţi din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) Cod penal în infracţiunile de tâlhărie, cu aceeaşi încadrare juridică, pentru ambii inculpaţi şi în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal, pentru inculpatul H.G., şi în infracţiunea de complicitate la tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 20, 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal. Deşi inculpatul minor H.V.I. a lovit-o, la rândul lui, pe partea vătămată V.P. cu piatra în cap, nu se poate reţine participarea sa la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor în calitate de autor, această acţiune constituind elementul material al infracţiunii de tâlhărie. Prin prezenţa sa însă a încurajat pe celălalt inculpat la săvârşirea faptei şi a anihilat posibilitatea de apărare a părţii vătămate.

Solicitarea procurorului, de a se reţine şi dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) şi d) Cod penal, respectiv săvârşirea tentativei la omor „din interes material” şi „profitând de starea de neputinţă a victimei se a  se apăra”, nu poate fi primită. Cu toate că interesul material al inculpaţilor este evident, în  condiţiile în care în sarcina acestora se reţine infracţiunea de tâlhărie, nu se poate face şi aplicarea art. 175 alin. (1) lit. b) Cod penal, întrucât s-ar ajunge la o dublă agravare a răspunderii penale a inculpaţilor. De asemenea, deşi partea vătămată Vintilă Petru era în vârstă de 83 de ani la data săvârşirii faptei, nu se poate reţine că a fost în neputinţă de a se apăra, vârsta înaintată neconstituind prin ea însăşi o stare de neputinţă în sensul legii penale. Dacă partea vătămată s-ar fi aflat într-o stare de neputinţă, nu se mai justifica legarea acesteia şi ţinerea ei sub pază de către inculpatul H.V.I. în timp ce inculpatul H.G. căuta banii.

Nici solicitarea subsidiară, de reţinere a circumstanţei agravante legale prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal, şi anume săvârşirea infracţiunii din motive josnice, nu poate fi primită, întrucât mobilul de factură egoistă al îmbogăţirii pe căi ilicite este sancţionat deja prin reţinerea infracţiunii de tâlhărie, infracţiunea scop în cazul de faţă.

În ce priveşte solicitarea de aplicare şi a art. 211 alin. (21) lit. e) Cod penal pentru infracţiunea de tâlhărie privind pe soţii V., pe motiv că părţii vătămate V.P. i s-a cauzat şi o sluţire, este de observat că din probele administrate nu rezultă o asemenea urmare, arătată în art. 182 Cod penal. Curtea nu a înţeles să clarifice această împrejurare întrucât, şi dacă s-ar fi dovedit, nu ar fi atras aplicarea textului de lege arătat, atâta vreme cât în sarcina inculpaţilor se reţine infracţiunea de tentativă la omor asupra părţii vătămate V.P., vătămarea corporală gravă fiind evident absorbită de tentativa la omor. Or, aceeaşi vătămare nu poate fi de două ori pedepsită.

Faţă de reţinerea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav privind pe partea vătămată Vintilă Petru şi având în vedere că în sarcina inculpaţilor se reţine şi infracţiunea de tâlhărie, încadrarea juridică corectă a faptei privind-o pe victima P.D. este în dispoziţiile art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin. (1) lit. c) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal, pentru inculpatul H.G., şi în art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin. (1) lit. c) şi d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal, pentru inculpatul minor H.V.I., infracţiuni în care urmează a se schimba încadrarea juridică potrivit art. 334 Cod procedură penală.

Din formularea art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, rezultă că omorul este deosebit de grav când este săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor. Faptul că legiuitorul nu a folosit expresia „infracţiunea de omor”, ci termenul de „omor”, nu poate conduce la concluzia că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 144 Cod penal, care explică înţelesul expresiei „săvârşirea unei infracţiuni”, prin aceasta înţelegându-se săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”. Dacă s-ar interpreta restrictiv săvârşirea acestei infracţiuni în împrejurarea prevăzută de  art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, în sensul că infracţiunea de omor trebuie să fie consumată, ar trebui ca aceeaşi interpretare să se dea şi termenului de „omor” folosit în expresia „omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări”, ceea ce ar fi absurd, întrucât nu s-ar mai pedepsei tentativa la omorul deosebit de grav săvârşită în celelalte împrejurări prevăzute în art. 176 alin. (1) lit. a), b), d)-g) Cod penal, ca de altfel nici tentativa la omorul prevăzut în art. 175 Cod penal, formularea fiind aceeaşi.

Considerentele pentru care nu se poate reţine şi art. 175 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost arătate mai sus.

Pentru infracţiunile reţinute, inculpaţii urmează a fi condamnaţi, la individualizarea judiciară a pedepselor făcând aplicarea criteriilor prevăzute în art. 72 Cod penal. Astfel, având în vedere pericolul social concret deosebit al infracţiunilor săvârşite, reflectat de împrejurările în care au fost comise - în timpul nopţii, prin pătrunderea în locuinţele unor persoane în vârstă, prin agresarea cu ferocitate a acestora, partea vătămată V.P. fiind înjunghiată în spate şi ţinută legată circa două ore, deşi sângera abundent, iar victima P.D. fiind ucisă cu lovituri de cuţit -, de scopul urmărit de inculpaţi, acela de a sustrage bunuri şi bani, ţinând seama şi de persoana inculpaţilor, care au dat dovadă de o temeritate neobişnuită pentru vârsta lor, inculpatul H.G. săvârşind infracţiunile în stare de recidivă postcondamnatorie şi împreună cu fratele său minor, inculpatul H.V.I., în vârstă de 15 ani, pe care l-a atras la săvârşirea infracţiunilor, se vor stabili următoarele pedepse:

A. Pentru inculpatul H.G. :

- pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară  de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) Cod penal, pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 21 alin. (2) prima teză, art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal;

- pedeapsa principală de 25 de ani închisoare şi pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) Cod penal, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin.(1) lit. c) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. c Cod penal;

- pedepsele principale de câte 14 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) Cod penal, pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 alin. 1) lit. c) Cod penal.

Atât pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, cât şi de tentativă la omor deosebit de grav, pedepsele cu închisoarea sunt stabilite la maximul special şi, respectiv, către acest maxim, întrucât curtea apreciază că, faţă de vârsta tânără şi educaţia precară a inculpatului H.G. nu se impune pedeapsa detenţiunii de pe viaţă, astfel cu au solicitat procurorul şi părţile civile apelante.

În ce priveşte individualizarea pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi, faţă de prevederea din art. 3 a Protocolului nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului  şi a libertăţilor fundamentale şi Hotărârea din 30 martie 2004 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, privind cauza Hirst contra Marii Britanii, nu s-a interzis inculpatului dreptul a vota, întrucât nu există nici-o legătură între interdicţia de a vota şi scopul pedepsei, acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. Referitor la interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, este de observat că, potrivit art. 117 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul familiei, nu poate fi tutore cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, respectiv dreptul de a fi ales deputat.

Solicitarea procurorului, de fi interzise şi drepturile părinteşti, contravine art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului  şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza Sabou şi Pîrcălab contra României.

Având în vedere că infracţiunile au fost săvârşite în concurs, atât real cât şi ideal (fiecare infracţiune de tâlhărie se află în concurs ideal cu infracţiunea de omor săvârşită prin aceeaşi activitate), în baza art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b) Cod penal, se vor contopi pedepsele principale şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare. Întrucât, faţă de ansamblul activităţii infracţionale a inculpatului, maximul de 25 de ani închisoare, prevăzut pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, nu este îndestulător, se va  adăuga un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 30 de ani închisoare.

Ţinând seama că inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză mai înainte de împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 392/12 august 2004 a Judecătoriei Mediaş, din care a fost eliberat condiţionat la data de 20 decembrie 2005, în baza art. 61 alin. (1) Cod penal, se va revoca liberarea condiţionată a acestei pedepse şi se va contopi restul de pedeapsă de mai sus cu pedeapsa de 30 de ani închisoare, inculpatul H.G. având de executat pedeapsa principală de 30 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) Cod penal, se vor contopi şi pedepsele complementare stabilite şi i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în ar. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) Cod penal, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 66 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, din momentul rămânerii definitive  hotărârii, inculpatului îi vor fi interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) Cod penal pentru aceleaşi considerente ca şi în cazul pedepsei complementare.

Prima instanţă a greşit interzicând şi dreptul prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) Cod penal, şi anume acela de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii. Atâta vreme cât, la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie ori altă activitate pe care o desfăşura, nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) Cod penal.

B. Pentru inculpatul H.V.I.:

- pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 20, 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal;

- pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. 1), 175 alin. (1) lit. d) 176 alin. (1) lit. c) şi d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal;

- pedepsele de câte 8 ani închisoare, pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În condiţiile în care prima instanţă nu a făcut trimitere la dispoziţiile art. 109 alin. (2) Cod penal şi faţă de pedeapsa aplicată inculpatului major, de numai 20 de ani închisoare, deşi acesta a avut contribuţia majoră la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav a cărei victimă a fost P.D., pedeapsa stabilit de tribunal pentru minor, de 15 ani de închisoare, era evident aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, maximul posibil fiind de 12 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b) Cod penal, se vor contopi pedepsele de mai sus şi  se va aplica pedeapsa cea mai grea, inculpatul minor Hampu Vasile Ioan având de executat pedeapsa de 12 ani închisoare.

Inculpatului i se vor interzice, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămâneri definitive a hotărârii şi împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) Cod penal.

Având în vedere că drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) Cod penal pot fi exercitate numai după împlinirea vârstei de 18 ani, interzicerea acestora de către prima instanţă din momentul rămânerii definitive a hotărârii, moment care poate interveni mai înainte de împlinirea de către inculpatul minor a vârstei majoratului, este greşită.

În baza art. 88 Cod penal se va scade din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor, de la data de 21 martie 2006 la zi, iar în baza art. 350 Cod procedură penală se va menţine măsura arestării preventive a acestora, având în vedere că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de temere şi insecuritate pe care infracţiunile de mare violenţă săvârşite de inculpaţi le induc în rândul opiniei publice.

Tribunalul a dispus confiscarea specială a unor bunuri aparţinând părţilor vătămate V.P. şi V.A. şi a respins cererea inculpatului H.G., de restituire a unei geci din piele maro, o pereche de pantaloni negri, un tricou şi unele caretele de telefon fix, motivând că acestea constituie corpuri delicte. Or, chiar şi în această situaţie, având în vedere că bunurile aparţinând inculpatului H.G. au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor, iar celelalte aparţin părţilor vătămate, potrivit art. 169 Cod procedură penală, trebuia dispusă restituirea lor după rămânerea definitivă a hotărârii.

Prima instanţă a nesocotit şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) Cod procedură penală, potrivit cărora, când sunt mai mulţi inculpaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, ţinând seama de măsura în care a provocat aceste cheltuieli. Rezultă că fiecare inculpat trebuia obligat separat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi nu în solidar, cum greşit a procedat tribunalul.

Având în vedere că inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la repararea pagubei, aceeaşi solidaritate operează şi pentru plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel cum se prevede în art. 191 alin. (3) Cod procedură penală.

Apelul declarat de părţile civile P.M., P.G. şi P.D. junior sunt fondate numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru inculpatul H.G. pentru infracţiunile săvârşite asupra soţilor P. În ce priveşte critica ce vizează infracţiunile săvârşite asupra soţilor V., este de observat că părţile civile nu au interes.

Referitor la latura civilă a cauzei, atât apelurile declarate de părţile civile , cât şi cele declarate de părţile responsabile civilmente sunt nefondate, despăgubirile, atât cele materiale, cât şi cele morale fiind corect stabilite. Împrejurarea invocată de părţile responsabile civilmente, că nu a posibilităţi materiale pentru plata despăgubirilor la care au fost obligate în solidar cu inculpatul minor H.V.I., nu are nicio relevanţă juridică.

Faţă de toate cele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, se vor admite apelurile, mai puţin cele declarate de părţile responsabile civilmente, se va desfiinţa sentinţa atacată cu privire la latura penală şi modalitatea de suportare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum şi încheierea de şedinţă din 7 martie 2007, cu privire la extinderea procesului penal pentru alte fapte, şi se va pronunţa o nouă hotărâre potrivit celor de mai sus.

Decizia penală nr. 149/Ap din 11 septembrie 2007 – Gh. R.

Domenii speta

Spete similare