Suspendare executare act administrativ

Sentinţă comercială 2914 din 15.09.2010


Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 8180/86/29.07.2010, petenta A.M., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale – Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Suceava, a solicitat revocarea în totalitate a Deciziei  nr. 1273488302328 din 10.05.2010 privind recuperarea unor sume platite necuvenit cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului, emisa de catre intimat, cât si suspendarea executarii acestei decizii pâna la solutionarea irevocabila a prezentei cauze, în temeiul dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Examinând cu prioritate cererea de suspendare formulata în cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin decizia contestata de petenta, institutia intimata a stabilit ca drepturile aferente perioadei 20.10.2009 – 10.11.2009, acordate de catre aceasta, au fost platite necuvenit si trebuie rambursate, aceasta hotarâre venind în contradictie cu modalitatea constanta în care institutia a interpretat dispozitiile legale în materie si încalcând principiul egalitatii de tratament.

In conformitate cu disp. art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 „în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond”, iar potrivit disp. art.15 al.1 din acelasi act normativ, „suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art.14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat” si se poate dispune pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Suspendarea actului administrativ, ca operatie juridica de întrerupere vremelnica a efectului acestuia, apare ca o exceptie de la regula executarii din oficiu, si poate fi primita în cazuri bine justificate si pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

Existenta unui caz bine justificat nu poate fi retinuta decât daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o banuiala rezonabila asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actele administrative emise în baza si în vedere executarii legii.

În ceea ce priveste conditia prevenirii unei pagube iminente, aceasta este definita de art.2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, fiind „ prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.

În concret, instanta constata ca practica anterioara a intimatei si starea de discriminare invocata de petenta induc o îndoiala în ceea ce priveste legalitatea impunerii, ce trebuie sa-i profite acesteia.

Îndeplinirea alaturi de conditia cazului bine justificat si a cerintei privind evitarea producerii unei pagube iminente – aspect evident prin posibilitatea imediata de punere în executare a deciziei de impunere, cu consecinta înfiintarii popririi asupra salariului, face ca cerea de suspendare a actului administrativ contestat sa fie întemeiata.

Fata de cele ce preced, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, urmând a se admite cererea de suspendare a Deciziei nr. 1273488302328 din 10.05.2010 pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.