Contestatie la executare

Dosar nr. 1107/205/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 18

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2010

S-a luat în examinare pentru soluţionare apelul declarat de  contestatorii  TC B, T D, T Ş, V D, N C, R M, N M, T E şi  T P, împotriva  sentinţei civile nr.977 din data de 01.06.2009, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr.1107/205/2009, intimaţi fiind  G M şi G D.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din data de 26 Ianuarie 2010, susţinerile părţilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă din aceea dată şi care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă, deliberând constată următoarele:

Prin contestaţia la executare, înregistrată la  data  de  31 martie 2009 ,pe rolul  Judecătoriei Câmpulung, contestatorii T B, T D, T Ş,  V  D, N C, R  M, N M şi TE şi TP, în contradictoriu cu intimaţii G M şi G D, au solicitat anularea tuturor formelor de  executare silită  începute  în  dosarul  nr. 99  din  20  martie  2009  al  executorului  judecătoresc  M M , prin care  solicită şi suspendarea  executării  silite  până  la  soluţionarea  contestaţiei.

În motivarea  acţiunii  contestatorii  arată că  terenul, ce face obiectul executării silite,  a  aparţinut  lui T I, autorul contestatorilor şi că în prezent face obiectul indiviziunii între contestatori , neexistând un titlu executoriu, care să fie opozabil acestora. S-a mai susţinut că întrucât  titlul  executoriu  este reprezentat de sentinţa  civilă  nr. 1845/27.05.1997  a  intervenit  prescripţia  extinctivă a executării silite.

Prin sentinţa civilă nr.977 din 01 iunie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Muscel a fost respins contestaţia formulată  de  contestatorii  T B, T D, T Ş, V  D, N C, R  M, N  M, T E şi T P, în contradictoriu cu intimaţii G M şi G D şi au fost obligaţi, în solidar , contestatorii să plătească  intimaţilor  300 lei  cheltuieli de  judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin  sentinţa  civilă nr. 1845 din 27 mai 1997 pronunţată de Judecătoria Câmpulung-Muscel, judeţul  Argeş, rămasă  definitivă  prin decizia  nr.1761 din  13  iunie  1999  a  Tribunalului  Argeş şi  decizia civilă  nr.38/R/12 ianuarie  2000 a Curţii  de  Apel Piteşti  numiţii  T  E  şi  T  P, au  fost  obligaţi  să  lase  reclamanţilor (intimaţilor) G  D, în deplină  proprietate  şi  posesie  suprafaţa  de  58,35 m.p. , identificată potrivit  raportului de  expertiză  tehnică  şi  schiţelor anexă  întocmite  de  inginer  B  D.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că nu s-a făcut dovada de către contestatori a faptului că terenul ce face obiectul executării silite, este proprietatea lor şi că nu a intervenit termenul de prescripţie , întrucât termenul de prescripţie este de 1o ani.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel contestatorii TB, T D, T Ş,  V  D, N C, R  M, N  M şi T E şi T P criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că :

1.a fost soluţionată în mod greşit excepţia prescripţiei extinctive, întrucât termenul de prescripţie era de 3 ani şi că punerea în executare a pct.2 şi 3 din dispozitiv nu se putea face într-un termen mai mare de 3 ani;

2.a intervenit nulitatea executării silite, întrucât aceasta nu s-a dispus încuviinţarea executării silite;

3.în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond că nu s-a făcut dovada de către contestatori a faptului că terenul, ce face obiectul executării, în prezent face obiectul indiviziunii între contestatori.

De asemenea la termenul din data de 26.01.2010, apărătorul contestatorilor a invocat excepţia inadmisibilităţii, justificată de faptul că executarea silită a fost începută de un sigur coproprietar.

Tribunalul deliberând asupra apelului reţine că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr.1845/27.05.1997 a Judecătoriei Câmpulung (f.2-dosar de executare nr.99/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin decizia civilă nr.38/12.01.2000 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii G D şi G M şi au fost obligaţi pârâţi T E şi T P să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 58, 35 mp, identificată potrivit RET B D, s-a stabilit linia de hotar pe reperele A-B-C-D, fiind obligaţi pârâţi să refacă gardul pe această linie de hotar şi  să refacă acoperişul casei noi dinspre proprietatea reclamanţilor, în sensul că apele pluviale să se scurgă pe proprietatea pârâţilor, reţinându-se că pârâţii T E şi T P, au ocupat ,fără drept, suprafaţa de 58, 35 mp, astfel cum a fost determinată prin expertiza efectuată de B D.

La data de 19.03.2009, reclamanta G M a solicitat punerea în executarea silită a sentinţei civile nr.1845/27.05.1997 a Judecătoriei Câmpulung, formându-se dosarul de executare nr.99/2009 al BEJ M I, fiind emise somaţii de executare , în conformitate cu art.580 c.proc.civ., în contra debitorilor T E şi T P.

1.În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de către  apărătorul apelanţilor, în fapt o nouă cauză de nulitate a actelor de executare , efectuate în dosarul nr.99/2009, cauză inadmisibilă în faza apelului conform art.294 alin 1 c.proc.civ., tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât executarea unei sentinţe judecătoreşti , constituie un act de conservare care poate fi efectuat de un singur soţ, în baza mandantului tacit prevăzut de art.35 c.fam. În consecinţă, faptul că executarea silită a sentinţei civile nr. 1845/27.05.1997 a Judecătoriei Câmpulung, a fost solicitată doar de creditoarea G M, nu a fost de natură a încălca principiul unanimităţii, având în vedere dispoziţiile art.35 c.fam.

2.În ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive, tribunalul apreciază că aceasta a fost corect soluţionată de către instanţa de fond. Astfel conform art.405 alin 2 c.proc.civ., termenul de prescripţie a executării silite începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii, ce constituie titlul executoriu, or, conform art.377 alin 1 c.proc.civ., hotărârilor ce fac obiectul apelului, rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a soluţionat apelul.

În cauză, sentinţa civilă nr.1845/27.05.1997 a Judecătoriei Câmpulung, a rămas definitivă la data de 13.06.1999 , când prin decizia civilă nr.1761/1999 a Tribunalului Argeş a fost soluţionat apelul, astfel că la această dată a devenit executorie şi a început să curgă termenul de prescripţie extinctivă. Deşi prin art.404 c.proc.civ., anterior modificării din 2001, se prevedea un termen de prescripţie de 30 de ani, termen modificat implicit prin Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă, pentru acţiunile personale la 3 ani, tribunalul, reţine că prin OUG nr.138/2000, a fost introdus, prin art.405 alin 1 teza a II-a c.proc.civ.,  un termen de prescripţie extinctivă pentru acţiunile reale imobiliare de 10 ani, astfel că a avut loc o abreviere a termenului de 30 de ani, la 10 ani, în materia acţiunilor reale imobiliare. În consecinţă, tribunalul apreciază că executarea silită , începută la data de 19.03.2009, în dosarul de executare silită nr.99/2009, se află în cursul termenului de 10 ani, prevăzut de art.405 c.proc.civ., astfel că excepţie prescripţiei extinctive a primului petit din dispozitivul titlului executoriu este neîntemeiată.

În ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive a petitelor nr.2 şi 3 din dispozitivul titlului executoriu, tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât obligaţiile de a reface gardul şi acoperişul, nu reprezintă obligaţii personale corelative unui drept de creanţă, ci aplicaţii concrete ale obligaţiei generale, negative de a nu aduce atingere dreptului de proprietate privată a unei persoane, astfel că executarea unor asemenea obligaţii urmează a se prescrie, în termenul de prescripţie extinctivă, prevăzut pentru obligaţia principală de a lăsa liberă proprietatea unei persoane, conform regulii „accesorium sequitur principale”,  respectiv în termenul de 10 ani, prevăzut de art.405 alin 1 c.proc.civ.

3.În ce priveşte contestaţia la executare , formulată de contestatorii T B, T D, T Ş,  V  D, N C, R  M şi  N  M, tribunalul reţine că aceştia s-au prevalat de calitatea de terţi, vătămaţi prin executarea silită, ce face obiectul dosarului nr.99/2009. În astfel de cazuri, contestaţia pe care o face terţii are caracterul unei acţiuni în "escindere" şi, ca atare, terţii trebuie să dovedească dreptul lor de proprietate asupra bunurilor a căror scoatere de sub urmărire o cere, dovadă care trebuie făcută în condiţiile stabilite de lege (de exemplu, dovada dreptului de proprietate imobiliară se face, în principiu, numai prin înscrisuri întocmite potrivit procedurilor legale ca: acte de vânzare-cumpărare, acte de donaţie, testamente, hotărâri judecătoreşti, extrase de carte financiară etc.).

În cauză, terţii-contestatori T B, T D, TŞ,  V D, N C, R  M şi  N  M au susţinut că terenul , ce face obiectul executării silite, face obiectul contractului de vânzare nr.451/ 23.06.1937, fiind proprietatea autorului T I, decedat la data de 21.06.1993. Însă astfel cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr.1845/27.05.1997 a Judecătoriei Câmpulung (f.11-12, dosar fond), coroborat cu  raportul de expertiză efectuat de B D (f.14-19, dosar fond), rezultă că suprafaţa de 58, 35 mp, era deţinută de către pârâţii T E şi T P, în plus faţă de suprafaţa de circa 12 ari, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.451/23.06.1937, apreciindu-se că această suprafaţă de teren este deţinută fără drept de către pârâţi. În ce priveşte opozabilitatea hotărârii mai sus menţionate, faţă de contestatorii T B, T D, T Ş,  V  D, N C, R  M şi  N  M, tribunalul reţine că actul jurisdicţional (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi, iar ca element nou apărut în ordinea juridică şi în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, însă faţă de aceştia hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv, de prezumţie relativă), terţul având posibilitatea ca în cadrul unui proces ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumţia menţionată.[în acelaşi sens: I.C.C.J., s.civ.şi de propr.int., dec.nr.2351/2007].Or, în cauză, deşi contestatorii au beneficiat de asistenţă juridică calificată, nu au răsturnat prezumţia dedusă din existenţa sentinţei civile nr.1845/27.05.1997, prin administrarea de probe contrarii, conform art.1169 c.civ., din care să rezulte faptul că terenul, ce face parte obiectul executării silite , conform dosarului de executare nr.99/2009, face parte din contractul de vânzare-cumpărare nr. 451/23.06.1937.În plus, nici invocarea deciziei civile nr.220/R/4.02.2008 a Tribunalului Argeş (f.25-26, dosar fond) , prin care s-a anulat actele de executare în dosarul nr.143/2007 al BEJ M M, nu este de natură a răsturna prezumţia mai sus menţionată, întrucât nu s-a demonstrat de către contestatorii T B, T D, T Ş,  V  D, N C, R  M şi  N  M, în condiţiile art.1169 c.civ., faptul că terenul ce a făcut obiectul executării silite, în dosarul de executare nr.143/2007, este identic cu terenul, ce face obiectul dosarului de executare nr.99/2009.

4.În ce priveşte critica privind nulitatea actelor de executare , efectuate în dosarul nr.99/2009, ca urmare a lipsei încheierii de dezbaterii, tribunalul reţine că la data începerii executării silite-19.03.2009, cerinţa încuviinţării executării silite nu era impusă de lege, aceasta fiind impusă ulterior, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii a art.1 pct.13 din Legea nr.459/2006, prin decizia Curţii Constituţionale nr.458/31.03.2009, publicată în M.Of. nr.256 din 17 aprilie 2009.Susţinerea apărătorului apelanţilor potrivit căreia această decizie trebuie aplicată retraoctiv, este nelegală, având în vedere că potrivit art.147 alin 4 din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere doar pe viitor, neputându-se aplica retroactiv.

5.În ce priveşte contestaţia la executare formulată de contestatorii TE şi T P, în calitate de debitori, prin care se invocă faptul că în titlul executoriu figurează în calitate de pârât numitul T P, iar în realitate numele corect este T P, tribunalul reţine pe de o parte, că nu s-a făcut dovada , în condiţiile art.1169 c.civ., a numelui real al acestui contestator, iar, pe de altă parte, contestatorul T P, în litigiul finalizat prin sentinţa civilă nr. 1845/27.05.1997 a Judecătoriei Câmpulung, nu a invocat lipsa de indentitate fizică între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art.296 c.proc.civ., va respinge apelul formulat ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de  contestatorii  TB, T D, T Ş, toţi cu domiciliul în judeţul  Argeş, V D, domiciliată în judeţul Argeş,  N C domiciliată în  Bucureşti, R M, domiciliată în judeţul Argeş, N M, domiciliată în judeţul Argeş, T E domiciliată în judeţul Argeş şi  T P, domiciliat  în  judeţul Argeş, împotriva  sentinţei civile nr.977 din data de 01.06.2009, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr.1107/205/2009, intimaţi fiind  G M şi GD ambii domiciliaţi în judeţul Argeş.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 02 Februarie 2010, la Tribunalul Argeş - Secţie Civilă.

Domenii speta

Spete similare