Contestaţie la executare

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta A.N.V. - D.R.P.A.O.V.B împotriva sentinţei civile nr.9247/14 DECEMBRIE 2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş  în dosarul nr.9112/320/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă mandatarul intimatului-contestator B.B. Radu, domnul B.B. Alexandru, lipsă fiind reprezentantul recurentei-intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care: 

Se constată încheiat în cauză de către grefierul de şedinţă un proces-verbal cu privire la incidentul procedural referitor la componenţa completului de judecată, respectiv faptul că d-na judecător C. S. – aflată în concediu de îngrijire a copilului, a fost înlocuită de d-na judecător M. B., conform planificării de permanenţă.

Se mai constată că recursul formulat de intimata A.N.V. - D.R.P.A.O.V.B a fost declarat în termenul prevăzut de lege, a fost motivat şi este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Mandatarul intimatului, domnul B.B. Alexandru, învederează instanţei faptul că a fost împuternicit de fiul său, prin procura judiciară aflată la fila 24 din dosarul de fond, să-i reprezinte interesele în prezenta cauză.

Mandatarul intimatului arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri în probaţiune de formulat în cauză, instanţa în temeiul art.150 Cod procedură civilă încheie faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul asupra recursului.

Mandatarul intimatului-contestator B.B. Radu, domnul B.B. Alexandru, solicită respingerea recursului şi arată că nu este reală susţinerea recurentei în sensul că trebuiau invocate toate criticile din prezenta cauză în cadrul unei contestaţii la titlu, în contencios administrativ. Mai arată că toate actele au fost trimise la adresa mandatarului şi nu a intimatului B.B. Radu şi că a anunţat recurenta, printr-un memoriu, de faptul că la adresa indicată în actele comunicate nu locuieşte în fapt B.B. Radu, indicând şi adresa actuală a acestuia.

T R I B U N A L U L

Prin  sentinţa civilă nr. 9247/ 14 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 9112/320/2008 , a fost admisă contestaţia la executare formulată şi precizată de către contestatorul B.B. Radu  în contradictoriu cu intimata Direcţia regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov , fiind anulate  actele de executare emise de intimată în Dosarul de executare nr. 2468/2004.

Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că la data  de  03.11.2004 intimata a emis somaţia privind declanşarea executării silite privind sume reprezentând taxe vamale, T.V.A., accize, dobânzi şi penalităţi de întârziere , somaţie ce a fost  comunicată la fosta adresă de domiciliu a contestatorului ( care în prezent are domiciliul în Italia,)  însă pe confirmarea de primire a corespondenţei la rubrica calitatea primitorului s-a menţionat „ frate”. Ulterior , la data de 10.10.2008 a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi, către terţul poprit BCR S.A., cu privire la suma de 7.417 lei.

Instanţa a apreciat că  executarea silită a fost declanşată cu nerespectarea dispoziţiilor legale , în condiţiile în care  ,  anterior începerii executării silite intimata avea obligaţia comunicării actului constatator prin care a fost stabilit cuantumul obligaţiilor datorate de către contestator , având în vedere prevederile art. 85 alin. 1 şi art. 88 din OG nr. 92/2003 .

În acelaşi context, instanţa  de fond a reţinut că  în conformitate cu dispoziţiile art. 86 din OG nr. 92/2003 , decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, şi „ categoria de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă” ca şi faptul că  dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură fiscală, întăresc voinţa legiuitorului materializată în dispoziţiile legale anterior menţionate, prin prisma faptului că anterior demarării procedurii de executare silită, titlul de creanţă care ulterior devine titlu executoriu, trebuie comunicat contribuabilului pentru a nu i se îngrădi posibilitatea de atacare a acestuia vis – a – vis de anumite neregularităţi şi/sau inadvertenţe ce ar putea fi constatate cu ocazia emiterii acestuia.

Instanţa a concluzionat că  în cauză ,  organul de executare pe lângă faptul că a înţeles să demareze procedura de executare silită în lipsa unui titlu perfect valabil sau inexistent de altfel, nu a făcut dovada instituirii acestor sume în sarcina contestatorului ; s-a mai constata că  titlul executoriu nu cuprinde elementele prevăzute de art. 141 alin. 4 din OG 92/2003, iar somaţia cele prevăzute de art. 145 alin.2 din OG 92/2003,  respectiv natura sumelor datorate fiind vorba de penalităţi trebuia menţionat la ce sume sunt aplicate, pentru ce perioadă de timp.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs  intimata A.N.V. - D.R.P.A.O.V.B  , solicitând admiterea cererii de recurs,  modificarea  sentinţei atacate, şi în rejudecare respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată . 

Se arată în motivarea recursului că , contrar celor reţinute de către instanţa de fond  , titlul de creanţă fiscală a fost comunicat prin poştă contestatorului la domiciliul legal din România şi nu la reşedinţa din străinătate – de care autoritatea vamală nu avea cunoştinţă .  De asemeni , se arată că , faţă de prevederile art. 172 alin.3 Cod de procedură fiscală , nu pot fi reţinute considerentele instanţei de fond  cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia titlului executoriu , astfel de aspecte  putând fi invocate prin acţiune în contencios fiscal  . Se mai arată că , prin actul constatator s-a stabilit o datorie vamală , temeiul legal fiind dat nu de dispoziţiile Codului de procedură fiscală , ci de dispoziţiile Codului Vamal .

În drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă .

Intimatul nu a formulat întâmpinare .

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 304 1  Cod de procedură civilă , constată că recursul este nefondat , pentru următoarele considerente :

Principala critică formulată de contestator a vizat faptul că nu i s-a comunicat  faptul că are debite faţă de intimată  ,respectiv că nu s-a  comunicat actul constatator  prin care au fost stabilite obligaţii în sarcina sa .

Referitor  la apărarea recurentei referitoare la faptul că la data de 12.12.2007  contestatorul a luat cunoştinţă de debitul vamal  , fiindu-i comunicată somaţia  nr. 17327/ 07.12.2007 , tribunal apreciază , aşa cum  făcut şi prima instanţă  , că nu este o apărare fondată :  somaţia reprezintă un act de executare , emis în temeiul unui titlu executoriu ,  ori potrivit prevederilor  art. 141  Cod de procedură fiscală  , titlul de creanţă se impune a fi comunicat debitorului pentru a  deveni ulterior titlu executoriu  .

Este adevărat că prin contestaţia la executare  , tribunalul reţine  că s-au invocat neregularităţi de fond ale executării  , respectiv faptul că  nu se datorează suma de bani la care a fost obligat prin titlu  contestatorul .  Art. 172 alin.3 Cod de procedură fiscală , pe de altă parte , stabileşte dreptul oricărei persoane de a formula contestaţie  împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală , dacă acest titlu nu este o hotărâre judecătorească  sau alt organ jurisdicţional , şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură stabilită de lege. În cauză însă , după cum a reţinut  prima instanţă , nu a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 137 Cod de procedură civilă , respectiv titlul de creanţă nu a fost comunicat contribuabilului  pentru a deveni titlu executoriu .

Prin necomunicarea titlului de creanţă , intimata recurentă l-a lipsit pe contestator de posibilitatea de a ataca titlul de creanţă pe calea procedurii speciale prevăzute de Codul de procedură fiscal  şi în consecinţă , prin neîndeplinirea acestei proceduri  titlul de creanţă nu a devenit titlul executoriu.

În acelaşi sens , referirile instanţei de fond la  faptul că nu s-a făcut dovada  instituirii în sarcina contestatorului a debitului urmărit , trebuie interpretate în sensul că organul de executare fiscală l-a lipsit pe contestator de posibilitatea de a solicita în faţa organului de executare lămuriri  cu privire la existenţa acestui debit – şi implicit contestarea sa .

În consecinţă , tribunalul consideră că  în mod corect a reţinut prima instanţă  faptul că în cauză nu s-a procedat la comunicarea către contestator a titlului de creanţă ,  criticile recurentei sub acest aspect nefiind fondate .

Cea de-a doua critică formulată în recurs , referitoare la faptul că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 172 alin.3 Cod de procedură fiscală  , sunt de asemeni neîntemeiate ;  chiar dacă  temeiul legal al stabilirii debitului – ca datorie vamală – îl reprezintă dispoziţiile Codului Vamal ,  în cauză a fost supusă controlului judiciar  procedura de executare  , cu privire la care , chiar recurenta intimată  a indicat prevederile Codului de Procedură fiscală .

Faţă de cele de mai  sus , tribunalul  reţine că în mod corect s-a  apreciat  de către prima instanţă faptul că , prin necomunicarea titlului de creanţă  , acesta nu a devenit titlu executoriu în condiţiile art.  art. 141 alin.2 din OG nr. 92/2003  , prin urmare, întrucât în mod legal prima instanţă a procedat la anularea actelor de executare  efectuate în temeiul unui  titlul executoriu ce nu este valid  , apreciind asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii primei instanţe , în baza art. 312 Cod de procedură civilă . tribunalul urmează a respinge ca nefondat prezentul recurs. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondat recursul  formulat de intimata A.N.V. - D.R.P.A.O.V.B, cu sediul în Braşov, str.Stadionului, nr.15, jud.Braşov împotriva sentinţei civile nr. 9247/14.12.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 9112/320/2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 mai 2010. 

Domenii speta

Spete similare