Omor calificat. Săvârşirea cu premeditare şi în public. Scara blocului este loc public, chiar dacă imobilul este prevăzut cu interfon.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 601/102/2011/a3 (Număr în format vechi 913/2011)

Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991

SENTINŢA PENALĂ Nr. 124

Şedinţa publică  din 15 septembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE E.H.

Grefier C.C.

Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror S.C.V., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş

Pe rol fiind pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul P.S.L. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat prev. şi ped. de art.174, 175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal şi fals privind identitatea prev. şi ped. de arr.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă: părţile civile V.A. şi V.M. asistaţi de apărătorul ales, domnul avocat O.B., lipsă fiind restul părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată depuse la dosar prin mijlocirea registraturii, concluzii scrise formulate de părţile civile V.A. şi V.M. prin avocat ales.

Mersul dezbaterilor şi concluziile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 2 septembrie 2011,  încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de azi, 15 septembrie 2011.

INSTANŢA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, emis în dosar nr.353/P/2010 la data de 27.01.211, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.S.L., sub acuza comiterii infracţiunilor de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal şi fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, ambele în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art.33 lit.a Cod penal.

În expozitivul rechizitoriul s-a reţinut că inculpatul mior P.S.L. a fost elev la Liceul „Emil A. Dandea”, iar prin intermediul unor colegi, în toamna anului 2009, a început să frecventeze un grup de tineri care obişnuia să se întâlnească în zona „Super” din cartierul Tudor. Cu acea ocazie, inculpatul a făcut cunoştinţă, printre alţii, cu victima V.B.A. şi cu martora D.E. Andrea, aceasta din urmă fiind elevă la Liceul Pedagogic din Târgu-Mureş, locuind în chirie, întrucât familia sa domicilia în municipiul Mediaş. În perioada decembrie 2009 – ianuarie 2010, relaţiile între inculpat şi acel grup de prieteni se deteriorează, astfel că inculpatul încetează să se mai întâlnească cu aceştia. Totuşi, a ţinut legătura cu martora D.E. Andrea, cei doi devenind prieteni din luna aprilie 2010. În această perioadă – inculpatul Pal a afirmat că a aflat de la martora Magoş Anita că martora D. ar fi fost violată de victima V.B.A.. S-a menţionat că martora Magos a infirmat acest lucru şi nici D.E. nu a confirmat că ar fi fost agresată sexual de victimă.

La sfârşitul lunii iulie 2010 martora D.E. Andrea a părăsit imobilul în care locuia în chirie şi provizoriu s-a mutat într-un apartament din Târgu-Mureş, str.Rodniciei, nr.24, ap.12, apartament în care mai locuiau încă doi băieţi – martorii Kozma Csaba şi Varadi Balazs.

În data de 29.07.2010, inculpatul P.S.L., pe fondul unei discuţii contradictorii cu părinţii săi, pleacă de acasă şi merge la martora D.E., dormind în noaptea de 29/30.07.2010 în locuinţa în care aceasta stătea provizoriu,

A doua zi, în data de 30.07.2010, inculpatul în contactează pe martorul V.M.S., căruia îi cere să vină în imobilul de pe str.Rodniciei, lucru pe care martorul îl face, ajungând acolo în jurul orei 19.00. Aici inculpatul îi spune martorului V. că a decis să discute cu victima V.B.A. – profitând de faptul că victima urma să vină la locuinţa respectivă pentru a-i fi restituite nişte chei pe care victima e uitase anterior la martoră – şi că are două cuţite pe care le va avea asupra sa. Atât martorul V. cât şi martorul D. i-au cerut inculpatului să lase cuţitele în locuinţă, dar inculpatul a refuzat.

Martorul V. şi inculpatul Pal au plecat din locuinţă, iar martora D. a rămas în interior. Cei doi au coborât până la etajul I al imobilului, unde au stat, iar inculpatul i-a relatat martorului că vrea să discute cu victima legat de ace presupus viol săvârşit în dauna martorei D.. La un moment dat, inculpatul a coborât la parterul blocului, a mers până la uşa care duce spre subsol şi i-a spus martorului V. că în situaţia în care victima va urca treptele, să-l oprească şi să-i spună că cineva doreşte să discute cu el. în acest timp, victima a intrat în scara blocului, fiindu-i permis accesul de către martora D.. Victima V.B.A. a urcat scările spre palierul etajului I, unde se afla martorul V.M.S.. În acest timp, în spatele victimei, la câteva trepte în urmă, urca şi inculpatul, fără însă ca victima să observe acest lucru. În momentul în care victima a ajuns pe palierul etajului I, l-a observat pe inculpat, care urca scările având în mâini cele două cuţite. Inculpatul a întrebat pe acesta ce i-a făcut lui Eniko, la care victima l-a întrebat la rândul ei „Ce i-am făcut?” şi l-a împins pe inculpat. Victima a prins mâinile inculpatului, încercând să-l împiedice să-l taie, iar martorul V.M.S. –care se afla în spatele victimei- a prins-o pe aceasta şi a tras-o spre el, cu intenţia de a o scoate din raza de acţiune a cuţitelor inculpatului. V. Barna s-a întors cu faţa spre martorul V.M. şi, crezând că şi acesta vrea să-l agreseze, a încercat să-l lovească cu piciorul. Martorul V.M. s-a ferit, însă mişcarea circulară a piciorului victimei a făcut ca acesta să se rotească cu întreg corpul, astfel că a ajuns din nou faţă în faţă cu inculpatul. În această situaţie inculpatul a încercat din nou să-l taie pe V.B.A. reuşind iniţial să-l taie superficial în zona umărului stâng şi apoi l-a împuns cu cuţitul în zona gâtului. Martorul V.M.S. s-a speriat şi a coborât scările spre parterul blocului, observând însă faptul că victima începe să sângereze din rana de la gât, după care a început să urce scările spre etajul II, fiind urmărit de inculpat. Victima a apucat să urce până la etajul IV, a intrat în apartamentul în care stătea D.E., a mers la baie, a încercat să oprească sângerarea cu o faşă sterilă, însă nu a reuşit datorită faptului că sângerarea era foarte puternică nu a mai reuşit să iasă din baie şi s-a prăbuşit în holul locuinţei, picioarele fiindu-i poziţionate pe prag, iar corpul fiind aşezat de-a lungul holului, cu capul spre uşa de intrare în locuinţă. Martora D.E. a văzut situaţia în care se afla victima şi l-a întrebat ce s-a întâmplat, însă aceasta nu a putut răspunde nimic, motiv pentru care martora D. a cerut ajutorul martorului Varadi Balazs. A fost apelat serviciul 112, solicitându-se deplasarea unui echipaj SMURD la faţa locului, însă, deşi aceştia au venit la faţa locului foarte repede, au constatat că victima era deja decedată.

Inculpatul –probabil văzând gravitatea rănii provocate victimei a renunţa la a-l urmări pe scări, şi a coborât ieşind în faţa blocului, unde se afla martorul V.M.S.. A mers la acesta şi i-a cerut ca împreună să plece de acolo. Martorul V. l-a întrebat pe inculpat dacă îşi dă seama că l-a înjunghiat pe Barni, la care inculpatul i-a răspuns că a primit ceea ce merita. După aceasta, martorul şi inculpatul au mers la un bloc din apropiere şi au urcat pe acoperişul acestuia, iar de acolo au observat venind la faţa locului un echipaj SMURD şi maşina poliţiei. Pe acoperişul blocului au fost ascunse cele două cuţite pe care inculpatul le avea asupra sa, după care cei doi au plecat în satul Livezeni, la bunica inculpatului. Inculpatul P.S.L. i-a cerut bunicii sale să-l găzduiască, însă aceasta a refuzat, motiv pentru care inculpatul şi martorul V. s-au deplasat la locuinţa martori B.T.. Acolo, martorul V., care nu dorea să-l însoţească pe inculpat –care-i ceruse să fugă împreună cu el şi să se ascundă de poliţie- i-a spus acestuia că va rămâne la locuinţa martorei Bodo, pentru că urmează ca tatăl său să vină şi să-l ia. În aceste condiţii, inculpatul P.S.L. i-a cerut martorei B.o haină şi după ce a primit-o a plecat.

După plecarea inculpatului, martorul V. a stat la locuinţa martorei B.până când a venit mama acesteia, care i-a împrumutat nişte bani, iar martorul a mers cu un taxi până în Târgu-Mureş şi de pe telefonul unui taximetrist a sunat la serviciul 112 şi a anunţat despre faptul că este martor la ceea ce s-a întâmplat cu victima. Un echipaj de poliţie s-a deplasat în locul în care era martorul, ducându-l la sediul poliţiei. Acolo, martorul a fost audiat, iar în momentul în care a relatat despre locul unde se află ascunse cele două cuţite, s-a deplasat împreună cu organele de poliţie la imobilul respectiv, indicând locul unde se află ascunse cele două cuţite, s-a deplasat împreună cu organele de poliţie la imobilul respectiv, indicând locul în care se aflau acestea. Cuţitele au fost ridicate de către organele de poliţie.

Inculpatul s-a deplasat cu o ocazie până în localitatea Miercurea Nirajului şi de acolo spre Sovata. Într-un sat în apropierea acestei localităţi, inculpatul a dormit sub un pod, iar a doua zi dimineaţa a plecat cu o altă maşină la Praid şi de acolo în Odorheiu Secuiesc, la nişte cunoştinţe –familia Jakab- care domiciliază în satul Târnoviţa. Inculpatul Pal şi-a schimbat telefonul mobil cu unul mai puţin performant al lui Jakab Zsolt, primind în plus şi suma de 200 lei. Cu aceşti bani inculpatul şi-a cumpărat o altă cartelă telefonică mobilă cu care a luat legătura cu martora D.E. Andrea.

Au fost efectuate mai multe activităţi destinate prinderii inculpatului şi în cele din urmă, prin mijloace specifice s-a reuşit localizarea şi apoi identificarea inculpatului pe raza localităţii Odorheiu Secuiesc în data de 06.08.2010, orele 21.00. Conform actelor întocmite de organele de urmărire penală inculpatul şi-a declinat o identitate falsă anume cea de Tamas Nagy spunând că locuieşte în Odorheiu Secuiesc, sat Ulcani, încercând să inducă astfel în eroare organele de urmărire penală. În acest sens s-a invocat procesul-verbal de depistare întocmit de organele de poliţie şi declaraţia numitului Peter Ervin, persoană care se afla împreună cu inculpatul în momentul în care acesta a fost prins.

Analizând materialul probator administrat în faza urmăririi penale, precum şi probele readministrate în etapa cercetării judecătoreşti şi anume, declaraţiile inculpatului de recunoaştere parţială a faptelor (raportat la infracţiunea de fals privind identitatea) de la filele 66-68, declaraţiile martorilor V.M.S. (filele 91-93), B.T.E. (fila 94), B.Gyongyi ( fila 95), Magos Anita (fila 96), D.E. Andrea (filele 121-122), Peter Ervin (fila 140), Peter Terezia (fila 141), Jakab Zsolt (fila 142), Jakab Attila Laszlo (fila 143), Varadi Balazs (fila 144), Kozma Csaba (fila 145), Xantus Piroska (fila 146), Graezer Ferenc (fila 176), V.ncsik Peter ( fila 177), Benke Attila Miklos (fila 178), Aron Sandor (fila 179), Biro Janos Istvan (fila 180), Hidi Julia Timea (fila 181), Dicher Valer (fila 182), P.E.N. (fila 203), P.C. (fila 204), Bereczki Tibor (fila 236), Rusu Ştefan Mihai (fila 237), Ferenczi Ileana Parschiva (fila 238), instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În toamna anului 2009, posibil prin luna septembrie, conform susţinerilor surorii inculpatului P.S.L., martora P.E.N. (fila 203), acesta a intrat în relaţii de amiciţie cu aşa numita „gaşcă de la Super” din care făceau parte şi victima V.B.A., martora D.E. Andrea, martorii V.M.S., zis Caras, Graezer Ferenc, Aron Sandor, Benke Atiila Miklos, Biro Janos Istvan etc., practic majoritatea martorilor audiaţi în prezenta cauză. O mare parte dintre aceştia au relevat faptul că victima era o persoană liniştită care nu provoca scandaluri, chiar dacă uneori mai consuma droguri uşoare cu ceilalţi prieteni, iar în schimb inculpatul era o fire răutăcioasă, încerca tot timpul să-i înşele pe alţii, căuta probleme (în acest sens a se vedea declaraţiile martorilor Biro Janos Istvan, Benke Atiila Miklos, B.T.E., B.Gyongyi, Magos Anita). Chiar şi membrii familiei inculpatului, respectiv mama sa P.C. şi sora acestuia Pal Noemi Elisabethe au relevat caracterul rebel al inculpatului, faptul că în compania prietenilor săi devenea cu totul altul, nu mai asculta de nimeni şi chiar obişnuia să organizeze întâlniri la domiciliul părinţilor săi în cadrul cărora se consuma droguri. Datorită caracterului acestuia, nu era scutit de probleme, având diverse conflicte cu alte persoane, chiar din afara găştii, care uneori îl căutau şi acasă, conform relatărilor propriei sale mame sau chiar îl agresau fizic. Până şi victima a avut un diferend cu inculpatul (în acest sens a se vedea declaraţia martorului Rusu Ştefan Mihai în ambele etape procesuale şi declaraţia martorului Benke Atiila Miklos), însă acest diferend a avut legătură cu fosta iubită a victimei, martora Magos Anita, care ar fi fost acostată de către inculpat, acesta fapt stârnind o reacţie agresivă din partea victimei care l-ar fi trântit la pământ sau i-ar fi atras atenţia să-şi vadă de treabă. Cert este că, din primăvara anului 2010, victima nu se mai întâlnea cu martora Magos Anita, aspect confirmat şi de diriginta acesteia, Xantus Piroska.

Datorită deteriorării relaţiilor existente între inculpat şi gaşca de la Super, în luna ianuarie 2010 acesta rămâne prieten doar cu martorul V.M.S., iar în luna aprilie 2010, începe o relaţie de prietenie cu martora D.E. Andrea, aceasta devenind iubita inculpatului. Deşi martora mai frecventează gaşca de la Super, rămânând prietenă cu persoanele care făceau parte din aceasta, nu le divulgă faptul că ar fi devenit iubita inculpatului, probabil cunoscând care era părerea generală despre acesta în rândul găştii. În acest sens a se observa şi depoziţia martorului Graezer Ferenc, precum şi depoziţia martorului Benko Atiila Miklos care au afirmat că martora nega prietenia cu inculpatul. Doar unii martori, dintre care îi amintim pe Bereczki Tibor, Hidi Julia Timea, Magos Anita, B.T.E., cunoşteau că martora D. era prietenă cu inculpatul de circa 5-6 luni. De fapt, chiar inculpatul şi martora au afirmat că erau împreună din luna aprilie 2010. Anterior, aceeaşi martoră a întreţinut relaţii intime şi cu victima V.B.A., respectiv ar fi vorba de o singură relaţie întreţinută cu aceasta în luna ianuarie 2010, nu se ştie în ce context. Se pare că victima a relatat acest fapt martorei Magos Anita (fila 96). În urma unei discuţii pe messenger dintre martoră şi inculpat, aceasta, la întrebarea lui dacă martora D.E. ar fi întreţinut relaţii intime cu victima, a răspuns afirmativ. Nu e de ignorat faptul că deşi cunoştea ce fire are inculpatul, martora a preferat să-i dezvăluie acest aspect pe fondul unei posibile gelozii, având în vedere că victima fusese prietenul martorei Magos Anita anterior întreţinerii acestei relaţii intime cu martora D. sau e posibil, chiar în cursul ei.

Martorele B.T.E. şi Hidi Julia Timea ştiau şi ele că martora D.E. ar fi întreţinut o relaţie intimă liber consimţită cu victima şi că, în continuare, între cei doi exista o relaţie de amiciţie. Deşi martora D. a negat constant că ar fi întreţinut o astfel de relaţie cu victima, celelalte martore enunţate au confirmat că într-adevăr această relaţie a existat şi de aici ajungem la concluzia că e foarte posibil ca atunci când martora D. a fost întrebată de către inculpat dacă este adevărat ce a aflat în legătură cu acest aspect, să-i fi mărturisit acestuia un neadevăr, pentru a nu-l face gelos, şi anume că ar fi fost violată de victimă. Această mărturisire nereală însă, nu a făcut decât să-l incite la ură şi să trezească în inculpat dorinţa răzbunării faţă de victimă, acesta ignorând total faptul că martora D. era totuşi prietenă apropiată cu victima, prin urmare putea să-şi dea seama că aceasta nu-i spunea adevărul. Poate acest din urmă aspect pe care l-am relevat, e posibil să-l fi învrăjbit şi mai mult pe inculpat care oricum nu o plăcea pe victimă. Chiar dacă inculpatul a mai afirmat că martora ar fi mers mai departe cu minciunile şi ar fi spus că victima a terorizat-o cu mesaje prin care încerca să o facă să devină iubita lui, aceste aspecte nu sunt confirmate de către martoră, iar noi putem să le calificăm drept posibile apărări disperate ale inculpatului sau justificări în plus ale gestului răzbunător al acestuia. Aşa cum am susţinut însă, vom lua în considerare parţial declaraţia inculpatului vis-á-vis de mărturisirea nereală făcută acestuia de martora D. că ar fi fost violată de către victimă.

Aceasta întrucât inculpatul i-a spus şi martorului V.M.S. că victima trebuie să plătească pentru ce a făcut martorei D., cu o săptămână anterior decesului victimei, i-a relatat că aceasta a violat-o pe prietena lui, iar aceleiaşi afirmaţii le-a făcut inculpatul şi faţă de martora B.T.E., faţă de propria soră, P.E.N. încă în luna mai 2010 şi faţă de martora Magos Anita, în vara anului 2010.

Din luna aprilie 2010, de când inculpatul a aflat de la martora D. ce s-ar fi întâmplat între aceasta şi victimă, în suflet i-a încolţit ideea răzbunării, la care s-a adăugat faptul că oricum nu o plăcea cu victimă cu care martora rămăsese prietenă. Din vara aceluiaşi an şi anume din luna iunie 2010, inculpatul a început să poarte şi un cuţit la el, însă motivat de faptul fusese agresat în mai multe rânduri de diverse persoane şi pentru a se proteja împotriva acestora, aşa cum a susţinut chiar sora inculpatului, precum şi martorii V.M.S., respectiv D.E. Andrea.

Putem menţiona şi faptul că prin prisma obişnuinţei inculpatului de a consuma droguri, a agresiunilor la care a fost supus, acesta a dezvoltat un caracter dificil de înţeles, pe fondul unui psihic destul de labil, care însă nu i-a afectat discernământul la momentul comiterii faptelor, după cum a rezultat şi din expertizele efectuate acestuia.

La finele lunii iulie 2010, martora D.E. Andrea s-a mutat provizoriu în apartamentul nr.12, situat în Tg.Mureş, str.Rodniciei, nr.24 pentru circa 2-3 zile, apartament în care mai locuiau cu chirie martorii Kozma Csaba şi Varadi Balazs.

La data de 29.07.2010 inculpatul a avut o dispută cu părinţii săi, cauzată de prietenia cu martora D.E. care, deşi în faza iniţială le-a creat acestora o impresie bună, ulterior a început să-l caute pe inculpat la ore târzii în noapte, 3-4 dimineaţa, la domiciliul părinţilor săi, influenţându-i programul şcolar din timpul zilei, iar părinţii inculpatului şi-au schimbat radical părerea, în mod negativ, raportat la aceasta.

Cert este că, după cearta cu părinţii săi, de faţă fiind şi martora D., inculpatul s-a mutat cu martora în locuinţa închiriată de prietenii acesteia unde a rămas peste noapte. A doua zi, urma ca inculpatul să-şi caute locuinţă unde să stea cu chirie, date fiind relaţiile tensionate cu părinţii săi.

Deşi martora cunoştea că inculpatul şi victima nu se înţelegeau bine, fără a preciza motivul, nu se ştie de ce, în prezenţa inculpatului a discutat la telefon cu victima care ar fi contactat-o spunându-i că doreşte să vină după nişte chei pe care le-a uitat anterior la martoră. Auzind că în cursul zilei respective urma să sosească victima V.B.A. la locuinţa respectivă, fiind chemat de către martoră, inculpatului i-a încolţit ideea de a-i aplica o corecţie acesteia pe motiv că ar fi violat-o pe martoră. Cu toate că inculpatul a relatat pe tot parcursul procesului că planul de răzbunare ar fi fost pus la cale împreună cu martora D. care în acest scop l-ar fi chemat pe victimă, precum şi cu prietenul său martorul V.M. anterior cu o săptămână de tragicul eveniment, susţinerile acestuia nu au fost confirmate de cei doi martori, astfel că nu le putem lua în considerare. Mai mult, din declaraţiile acestora rezultă că planul de răzbunare sau aşa-zisa corecţie aplicabilă victimei a fost exclusiv opera integrală a inculpatului.

Ştiind că victima urma să sosească în cursul serii la reşedinţa martorei D., inculpatul l-a contactat pe messenger pe martorul V.M.S., zis Caras, căruia i-a cerut să vină la adresa unde se afla, în jurul orei 19.00, în scopul aplicării acelei corecţii victimei. Martorul V.M.S. s-a conformat, sosind în jurul orei 18.00 la adresa la care locuia provizoriu martora D., unde inculpatul i-a făcut cunoscut planul conceput de el şi anume că doreşte să discute cu victima care va veni după nişte chei, în legătură cu ce i-ar fi făcut prietenei sale, martorei D., iar victima va trebui să plătească pentru aceasta. Aceştia au discutat pe balcon, astfel că martora D. nu a auzit conversaţia dintre ei, dar suspectând despre ce este vorba, atât ea cât şi martorul V.M.S. i-au cerut inculpatului să renunţe la cele două cuţite pe care le avea asupra lui în scop de autoapărare, unul provenind de la locuinţa părinţilor săi, iar al doilea de la o locuinţă unde stătuse martora în chirie, să nu le ia cu el la plecare şi să le lase acolo. Cu toate acestea, inculpatul a păstrat cuţitele asupra lui şi a mai zăbovit un interval de 30 de minute împreună cu martorul V.M. în locuinţa martorei, apoi au ieşit din apartament, aspecte confirmate şi de ceilalţi ocupanţi ai locuinţei şi anume martorii Kozma Csaba şi Varadi Balazs. Cu toate acestea, martorii enunţaţi anterior nu au auzit ce s-a discutat între cei trei, cât timp deşi s-au aflat în apartament, fiecare au avut alte îndeletniciri, unul fiind în bucătărie, iar al doilea într-o altă cameră decât cea în care erau cei trei martori. Cert este că, la 10 minute de la plecarea inculpatului şi al martorului V.M.S., au auzit interfonul sunând. În acest răstimp, de fapt cei doi, inculpatul şi martorul V., nu plecaseră, ci se aflau în faţa uşii apartamentului discutând strategia acostării şi apoi a atacării victimei. Declaraţiile celor doi concordă şi prin aceea că martorul V.M. nu neagă faptul că a rămas la etajul I al blocului, iar inculpatul a coborât la parter pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice. De fapt, astfel urma să fie încolţită victima mai uşor, din două părţi, atât din faţă cât şi din spate, pentru a-i fi obstacolată orice posibilitate de a se apăra, ceea ce s-a şi întâmplat, din momentul în care V.B.A. a intrat în scara blocului respectiv. Martorul o aştepta la etajul întâi, în timp ce inculpatul urca scările în spatele ei, cerându-i socoteală pentru ce i-a făcut martorei D.. În tot acest răstimp, inculpatul nu a putut demonstra că ar fi dat cuţitele martorului ca să-l sperie pe victimă, renunţând brusc la ideea aplicării unei corecţii fizice acestuia. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, nici un martor nu a putut confirma susţinerea inculpatului că V.M.S. ar fi avut vreun motiv să se răzbune pe victimă suficient de temeinic încât să-l învrăjbească mai mult decât pe inculpat împotriva acesteia. Nici măcar eventualele datorii pentru droguri sau eventuale divergenţe care ar fi existat între martor şi un alt prieten apropiat al victimei, nu pot justifica predarea cuţitelor de către inculpat martorului, anterior momentului acostării verbale a victimei, aceasta cu atât mai mult cu cât ideea de corecţie fizică şi planul de răzbunare au aparţinut integral inculpatului.

Victima, abordată fiind de către inculpat, mai întâi verbal, a manifestat o atitudine de negare, neştiind de ce-l acuză acesta şi întrucât inculpatul se afla foarte aproape de el, l-a împins puţin. Cei trei se aflau la etajul I al blocului respectiv. Între timp, inculpatul şi victima ajunseseră faţă în faţă iar cel care încerca să lovească era inculpatul. De menţionat că acesta din urmă ţinea cuţitele cu vârful în jos, iar victima încerca să se apere, prinzându-i ambele mâini în care ţinea cele două cuţite. Martorul V.M.S. se afla şi el foarte aproape de victimă, chiar în spatele ei, iar aceasta din urmă, în timp ce ţinea mâinile inculpatului, se împingea în martor. Martorul a prins victima încercând să o scoată din sfera inculpatului, însă aceasta, crezând că şi martorul vrea să o lovească, s-a întors înspre acesta şi a încercat să-i aplice o lovitură cu piciorul, fără însă a reuşi. Între timp inculpatul a încercat din nou să lovească victima, a întors-o cu faţa înspre el şi a lipit-o cu spatele de balustradă, însă nu a reuşit decât să taie superficial victima cu unul dintre cuţite în zona umărului stâng. Cu toate acestea într-o fracţiune de secundă, acelaşi inculpat a împuns victima cu unul dintre cuţite şi în zona gâtului. Relatările martorului V.M.S. referitor la modul în care s-au produs leziunile victimei, cea de-a doua descrisă fiind letală, sunt confirmate de fotografiile judiciare şi de concluziile medico-legale inclusiv cele ale raportului de autopsie medico-legală efectuat asupra corpului victimei care relevă inclusiv direcţia de aplicare a loviturii –de sus în jos, de la stânga la dreapta şi poziţia în care s-au aflat inculpatul şi victima şi anume -faţă în faţă. (filele 231-249 dosar urm.pen.) Încercarea inculpatului prin apărător de a insinua că el de fapt este dreptaci şi nu stângaci astfel că nu avea cum să aplice lovitura letală victimei, e sortită eşecului. Modalitatea de aplicare de la stânga la dreapta nu înseamnă neapărat că autorul era stângaci cât timp inculpatul avea două cuţite pe care le ţinea unul într-o mână, iar celălalt în altă mână, iar în cadrul unei agresiuni e irelevant cu ce mână se aplică lovitura sau în care mână se află arma letală. Inculpatul nu a putut să-şi susţină nevinovăţia în comiterea faptei şi nici afirmaţia cum că martorul ar fi aplicat lovitura letală victimei, cu atât mai mult cu cât lui i-a aparţinut ideea acostării şi agresării acestuia, doar el era mânat de dorinţa răzbunării de multă vreme, respectiv din luna aprilie 2010 o duşmănea pe victimă, de când martora D. i-a făcut acea mărturisire mincinoasă cum că ar fi fost violată de victimă, cele două cuţite se aflau doar asupra lui şi gestul de a i le predea martorului nu poate fi explicat în nici un fel. La fel cum am precizat anterior, martorul V. nu a avut nici un motiv să ucidă victima şi nu în ultimul rând, inculpatul nu a justificat de ce ar fi luat brusc decizia de a pleca de lângă victimă şi de a o lăsa pe aceasta în compania martorului. În faţa instanţei a arătat că dorea să scoată victima din scara blocului şi astfel s-a dus să deschidă uşa de la intrare, exact în cele 30 de secunde cât a lipsit victima fiind înjunghiată de martor. Această declaraţie este vădit mincinoasă, întrucât nu avea nici un sens ca inculpatul să renunţe brusc la corecţia aplicată asupra victimei şi să salveze viaţa acesteia ori, dacă ar fi dorit într-adevăr acest lucru, i-ar fi spus martorului V. să sisteze orice discuţie cu victima şi i-ar fi luat cele două cuţite ale sale pe care la fel, în mod real, pretinde că i le-ar fi dat martorului. De asemenea, la autopsia efectuată victimei nu s-a găsit nicio urmă vizibilă a presupusului pumn în claviculă pe care acelaşi inculpat pretinde că i l-ar fi dat sau alte leziuni minore provocate aceleaşi victime în zona feţei cu pumnul de către martor sau în zona umerilor. Este cert că astfel inculpatul încearcă să-şi construiască o apărare fără nicio susţinere reală, adoptând o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului prin prisma diverselor variante susţinute de acesta şi care nu au nici un suport probator, ceea ce ne face să înlăturăm aproape în totalitate declaraţiile date de acesta şi să le reţinem pe cele ale martorului ocular V.M.S., acestea fiind singurele care exprimă adevărul şi se încadrează în contextul care a precedat evenimentul tragic concomitente şi care a urmat acestuia.

Mai reţinem că, după ce victima a fost împunsă de inculpat cu unul dintre cuţite în zona gâtului, aceasta, cu ultimele puteri, a urcat la etajul II al scării blocului, apoi la etajul IV, unde locuia martora D., inculpatul angajându-se puţin în urmărirea sa, iar apoi renunţând. Victima a încercat să îşi oprească sângerarea abundentă, însă nu a reuşit, fiind lovită într-o zonă vitală. A pătruns în apartamentul în care locuia martora şi s-a prăbuşit în cele din urmă în holul locuinţei, decesul său survenind aproape imediat.

Între timp, martorul V. Szilard a ieşit primul din bloc, urmat fiind, la scurt timp, de inculpat, care însă nu a părut marcat de cele întâmplate, dimpotrivă, conform susţinerilor martorului, şi-a păstrat calmul şi chiar a râs afirmând că victima a primit ce a meritat şi că nu va deceda, fapt ce denotă orice lipsă de remuşcare din partea inculpatului.

Acesta din urmă şi-a introdus deja cuţitele în interiorul pantalonilor şi pentru a îndepărta orice urme vizibile de sânge de pe acestea, a plecat împreună cu martorul la un bloc din apropiere unde a reuşit să urce până la etajul IV, apoi pe acoperişul blocului, unde inculpatul l-a pus pe martor să şteargă cuţitele de tricoul său, în special este vorba de cuţitul cu care a fost înjunghiată victima. După ce martorul s-a conformat acestui solicitări, cei doi au ascuns cuţitele pe acel acoperiş. Deşi inculpatul a susţinut că erau pete de sânge pe ambele cuţite şi că tricoul martorului s-a murdărit, acesta s-a dezbrăcat şi şi-a lăsat inclusiv tricoul împreună cu cuţitele pe acel acoperiş, nici această susţinere nu s-a confirmat cât timp nu s-a găsit şi tricoul martorului în locul unde s-au ascuns cuţitele (filele 232-237 dosar urm. pen.), iar pe tricoul purtat de martor nu au fost evidenţiate pete de sânge acest tricou fiind predat ulterior de către martor agenţilor de poliţie la data de 04.08.2010 (fila 130 dosar urm. pen., filele 216-221 dosar fond). Acest tricou a fost recunoscut de martora B.T.E. şi de martora D.E. ca fiind cel purtat de către martor în ziua când s-a consumat agresiunea. Oricum faptul că nu s-au identificat urme de sânge pe tricoul martorului deşi cu acesta s-a şters cuţitul cu care s-a comis fapta creează posibilitatea, aşa cum a susţinut chiar martorul V.M., ca acel sânge să fi fost deja uscat pe cuţit în momentul în care cei doi au ajuns pe acoperişul blocului vecin. Astfel se justifică de ce nu au putut fi evidenţiate pete de sânge aparţinând victimei pe tricoul martorului.

Vinovăţia inculpatului în comiterea omorului asupra victimei rezultă şi din cuprinsul declaraţiei sale de nerecunoaştere a faptei şi ne referim aici la împrejurările atât anterioare cât şi concomitente sau ulterioare comiterii faptei, constând în faptul că acesta a adoptat o atitudine calmă, calculată care caracterizează un criminal cu sânge rece, şi-a ascuns urmele cu răbdare, începând cu arma crimei, acel cuţit depistat ulterior de organele de urmărire penală la indicaţiile martorului ocular V.M.S., apoi continuând cu încercările disperate ale acestuia de a-şi pierde urma şi de a nu anunţa organele de poliţie despre cele întâmplate. A încercat chiar să-l atragă pe martorul V.M.S. în planul său de a se sustrage urmăririi penale, cu toate că bănuia ce s-a putut întâmpla chiar imediat după comiterea faptei când a observat mai multe ambulanţe sosind la blocul în care a survenit decesul victimei.

Mai întâi inculpatul şi martorul au vizitat-o pe bunica lui care a refuzat să-i găzduiască, apoi pe prietena martorului V., B.T.E., căruia acesta i-a relatat exact cele susţinute şi pe parcursul procesului şi anume că a tras victima spre el pentru a-l feri de inculpat, însă aceasta, crezând că vrea să o lovească, l-a atacat. Apoi a fost înjunghiată de către inculpat. Atitudinea rece şi detaşată a inculpatului după comiterea faptei, a fost observată şi de martora B.T., în schimb martorul V. Szilard Mihaly era foarte agitat din cauza celor întâmplate. Aceeaşi martoră nu a observat urme de sânge pe hainele martorului sau a inculpatului şi a infirmat susţinerile acestuia din urmă cum că martorul V. şi-ar fi schimbat tricoul cu un altul asemănător.

Martora mai relatează că inculpatul ar fi fost sunat de D.E. şi aceasta i-ar fi spus că victima a decedat şi deşi martorul V.M. nu a dorit să plece cu inculpatul şi să se sustragă cercetărilor penale, inculpatul tot nu a renunţat la decizia sa de a pleca şi astfel s-a îndreptat singur înspre localitatea Miercurea Nirajului, cerând un hanorac de la martoră.

Între timp, sfătuit şi de martora B.Gyongyi, mama martorei B.T., martorul V.M. s-a hotărât să meargă la poliţie şi să relateze cele întâmplate.

Inculpatul, în schimb, s-a deplasat în localitatea Miercurea Nirajului, iar de acolo înspre Sovata, a înnoptat sub un pod, apoi şi-a continuat traseul înspre Praid, ajungând la nişte cunoştinţe mai vechi din Odorheiu Secuiesc, familia Jakab din satul Târnoviţa. Şi-a schimbat cu aceea ocazie şi telefonul, luând legătura cu martora D., apoi şi-a continuat drumul spre Odorheiu Secuiesc unde a solicitat găzduire de la nişte foşti prieteni de familie şi anume martorii Peter Ervin şi Terezia. A rămas un interval de cinci zile la aceştia însă în această perioadă a manifestat o atitudine destul de retrasă, rezervată, i-a ajutat pe aceştia la muncile câmpului şi nu le-a dezvăluit nimic din cele întâmplate. Într-una din zile, inculpatul s-a deplasat cu Peter Ervin la un internet-caffe pentru a-şi căuta un loc de muncă în Germani, luând brusc hotărârea să plece din ţară, însă în timp ce se afla acolo, a fost depistat de către agenţii de poliţie la data de 06.08.2010, în jurul orei 21.00, încercând şi pe aceştia să-i inducă în eroare şi afirmând în mod nereal faţă de ei că se numeşte Tamas Nagy şi locuieşte în satul Ulcani, Odorheiu Secuiesc. Nici măcar această faptă inculpatul nu o recunoaşte integral, afirmând că şi-a declinat o altă identitate pentru a nu intra în conflict cu poliţiştii, fapt prea puţin credibil, cu atât mai mult cu cât deja ştia de la martora D. că victima a decedat, mai mult a încercat de la bun început să se sustragă urmăririi penale şi chiar să-şi piardă urma, s-a interesat de un loc de muncă în străinătate şi odată ce agenţii de poliţie i-au arătat că îl caută de ceva vreme, nu şi-a declinat identitatea reală, preferând în continuare să se ascundă, deşi practic nu mai avea nicio şansă să facă acest lucru. Atitudinea nesinceră a inculpatului este relevată şi de expertiza medico-legală psihiatrică şi de concluziile referatului de evaluare în ceea ce-l priveşte, care statuează că acesta are o personalitate contradictorie, se conduce după propriile impulsuri, nu după un sistem de norme morale şi sociale impuse de familie, chiar în prezentul dosar încercând să ducă organele de urmărire penală şi instanţa pe piste false, afirmând aspecte anterioare, concomitente şi posterioare faptei principale care nu pot fi susţinute de nici un mijloc de probă şi care au fost subliniate la începutul expunerii (conceperea planului de aplicare a unei corecţie victimei a cărei singur autor este şi pe care a încercat să-i pună în sarcina martorei D. şi a martorului ocular, prezenţa cuţitelor doar asupra sa, nu şi asupra martorului ocular, mobilul infracţional, demonstrat doar în cazul său, nu şi al martorului ocular sau a martorei D., încercarea de a-şi pierde urma specifică doar lui nu şi martorului ocular, renunţarea bruscă la agresarea victimei, nedemonstrată nici un fel de inculpat, mai ales pe fondul atitudinii sale, a aversiunii faţă de victimă, încă începând în luna aprilie 2010, pretinsele lovituri cu pumnul asupra victimei aplicate de inculpat şi de martorul ocular, nedovedite ştiinţific, pretinsa filmare al incidentului la fel nedovedită ştiinţific ş.a.m.d.). În plus, aproape toţi martorii audiaţi l-au descris pe inculpat drept o persoană inadaptată social, retrasă, rebelă şi ca pe un consumator înrăit de droguri.

Sub aspectul stării de fapt, conform celor reţinute anterior, apreciem că aceasta nu poate fi contestată şi concordă întrutotul cu considerentele reţinute şi prin expozitivul rechizitoriului.

În privinţa încadrării juridice a faptelor, cu referire la propunerile inculpatului formulate prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre fapte, din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 lit.i Cod penal, în infracţiunea de omor, prev. de art.174 alin.1 Cod penal, singură sau cu reţinerea art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare, o apreciem nefondată.

Astfel, s-a motivat că scara blocului, fiind prevăzută cu interfon, nu reprezintă un loc public în sensul reglementat la art.152 Cod penal. Apreciem însă că încadrarea juridică dată de procuror este corectă sub acest aspect, cât timp şi alte persoane decât colocatarii pot avea acces în incinta blocului, cel puţin teoretic, însă de multe ori şi practic. Prin urmare ne aflăm în faţa literei a de la art.152 Cod penal –loc care prin natura şi destinaţia lui e accesibil publicului chiar dacă nu e prezentă nicio persoană. În alt sens, pe linia aceloraşi prevederi legale a statuat şi Tribunalul Bucureşti prin Sentinţa penală nr.790/2004 definitivă, care a relevat faptul că holul unei etaj de bloc este public, chiar dacă imobilul este prevăzut cu interfon şi cheie de acces la intrare, locul respectiv, prin destinaţia sa, fiind întotdeauna accesibil celorlalţi locatari care nu pot fi excluşi din noţiunea de public numai prin aceea că locuiesc în blocul respectiv.

Nici reţinerea dispoziţiilor art.73 lit.b Cod penal nu e justificată, cât timp, nu rezultă din starea de fapt descrisă prin prezenta că victima ar fi provocat în vreun fel pe inculpat în momentele care au precedat fapta prin vreo acţiune violentă, o atingere gravă a demnităţii acestuia sau prin altă acţiune ilicită gravă, dimpotrivă, din depoziţia martorului ocular reieşind că victima nu a încercat decât să se apere, negând afirmaţiile inculpatului cum că i-ar fi făcut ceva rău martorei D. şi cu toate acestea a fost încolţită de către inculpat, iar apoi atacată.

S-a mai solicitat de părţile civile prin apărător ales reţinerea dispoziţiilor art.174, art.175 lit.a alături de lit.i a aceluiaşi articol din Codul penal, motivându-se că inculpatul a premeditat în detaliu uciderea victimei, luând hotărârea de a-i aplica o corecţie şi atrăgându-l pe martorul V.M.S. în planul său infracţional, de asemenea şi pe martora D.E. care a atras sub un anumit pretext victima la locul atacului. Apreciem că această solicitare este întemeiată cât timp, din ansamblul stării de fapt descrise rezultă că hotărârea inculpatului de a aplica aşa zisa corecţie victimei nu a fost luată spontan, ci imediat ce acesta a aflat că martora îi va remite victimei, în acea zi, în jurul orei 19.00, nişte chei. Cu trei ore anterior sosirii lui V.B.A. la locuinţa martorei, inculpatul l-a contactat pe martorul ocular pe messenger, practic în jurul orei 17.00, şi a pus la cale cu acesta în mod detaliat modalitatea în care urmau să acosteze victima fără a-i lăsa acesteia din urmă nicio posibilitate de a se autoapăra. Mai mult, inculpatul a refuzat, la solicitarea celor doi martori D. şi V. să lase cuţitele în apartament, apoi să discute cu victima, ulterior împreună cu martorul ocular, a organizat eficient pândirea şi acostarea victimei, toate aceste acte de pregătire fiind efectuate anterior consumării infracţiunii. Prin urmare putem reţine că inculpatul a acţionat cu premeditare atât la nivel obiectiv cât şi subiectiv pentru ca acţiunea sa infracţională să aibă şanse mai mari de reuşită (în acest sens a se vedea cu titlu exemplificator Decizia Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.1014 din 09.06.1993). pe cale de consecinţă, este justă solicitarea părţilor civile, urmând să o admitem şi să dispunem schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art.334 din Codul de procedură penală în sensul reţinerii şi al literei a de la art.175 Cod penal alături de litera i.

În drept, fapta inculpatului P.S.L. de a lovi, la data de 30.07.2010 cu un cuţit în zona cervicală anterioară în linia mediană, cu secţionarea traheei şi a trunchiului brahiocefalic victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior consumării acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit.a, i Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 06.08.2010 şi-a declinat o identitate falsă în faţa organelor de poliţie din cadrul Poliţiei Odorheiu Secuiesc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal. Faptele s-au comis în condiţiile concursului real de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art.33 lit.a Cod penal.

La dozarea şi individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, conform dispoziţiilor art.72 Cod penal, vom ţine cont că acesta, deşi minor la data comiterii faptelor, a dat dovadă de o stăpânire de sine surprinzătoare, de lipsă de orice remuşcare sau regret în toate fazele care au precedat sau au urmat comiterii acţiunilor infracţionale, a manifestat o atitudine total antisocială, un profund dispreţ faţă de valorile care ocrotesc însăşi dreptul la viaţă a persoanei, faţă de soarta victimei, faţă de autorităţile publice chiar, îndrumând organele de urmărire penală pe o pistă falsă, încercând să arunce vina comiterii faptei mai grave asupra martorei D. şi asupra martorului ocular, chiar şi asupra victimei, apoi a încercat să se sustragă urmăririi penale fiind depistat cu greu şi chiar şi atunci, şi-a declinat o identitate falsă. Personalitatea profund antisocială al inculpatului, dependenţa sa de droguri, impulsivilitatea de care a dat dovadă l-au îndepărtat inclusiv de prietenii pe care îi avea şi de propria familie şi nici până în prezent, chiar şi în faţa instanţei, acesta nu a conştientizat gravitatea faptelor comise şi nu a manifestat nicio urmă de regret continuând să încerce inducerea în eroare a instanţei cu privire la realitatea celor întâmplate. Astfel, opinăm că se impune aplicarea unor pedepse exemplare acestuia pentru a-l face să conştientizeze, măcar în viitor, gravitatea şi importanţa valorilor lezate cu atâta uşurinţă, pedepse executabile în regim de detenţie. Astfel, vom dispune  condamnarea inculpatului P.S.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera a şi i Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal.

Vom dispune condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal.

Vom dispune contopirea pedepselor stabilite, conform art.33 litera a Cod penal raportat la art.34 alin.1 litera b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare.

Vom deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 7.08.2010 până la zi, în baza art.88 alin.1 Cod penal.

Vom menţine inculpatul în stare de arest preventiv, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală.

Vom aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a teza 2, b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Pe latura civilă a cauzei, părţile civile V.A. şi V.M., părinţii victimei, au formulat pretenţii în cuantum de 400.000 de Euro daune morale pentru suferinţa cauzată de pierderea irecuperabilă al unicului fiu, la care se adaugă suma de 16.986,31 lei cheltuieli de înmormântare, cu titlu de daune materiale plus alte cheltuieli efectuate în cauză, în a căror probaţiune s-au depus o serie de înscrisuri la filele 197-202 dosar fond, respectiv 107-111 dosar urmărire penală.

Urmează să admitem în parte acţiunile civile formulate şi să obligăm inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de câte 50.000 de Euro daune morale, respectiv la plata contravalorii în lei, la data plăţii a acestei sume, în favoarea fiecărei părţi civile, apreciind că aceste sume ar putea compensa suferinţa morală deosebită cauzată părţilor civile, mai ales că victima era unicul fiu al acestora şi a fost descris de către martori ca o persoană model. Considerăm că restul sumei solicitate cu titlu de daune morale, până la concurenţa 400.000 de Euro e totuşi exagerată şi ar putea duce la o îmbogăţire excesivă a părţilor civile, motiv pentru care n-o vom acorda.

Cât priveşte daunele materiale solicitate, le vom admite doar în parte pe baza înscrisurilor depuse în probaţiune şi din care rezultă doar suma de 9803,37 lei care reprezintă lucrări monumente funerare (filele 197 dosar fond, 97-81, 107 dosar urm. pen.), executare monument funerar (filele 108 dosar urm.pen., 198 dosar fond). Nu vom acorda suma de 380 lei reprezentând tratamente de reflexoterapie întrucât nu rezultă care dintre părţile civile le-ar fi efectuat şi în ce scop, iar aceste tratamente nu au legătură directă de cauzalitate cu fapta inculpatului.

Deoarece plata acestor cheltuieli cu înmormântarea victimei se prezumă că au avut la bază bani comuni ai părţilor civile, deşi chitanţele s-au emis doar pe numele părţii civile V.A., le vom acorda global în favoarea ambelor părţi civile şi nu doar uneia dintre ele. Vom face în acest sens aplicarea art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.14 alin.3 lit.b şi alin.5 din Codul de procedură penală sub aspectul laturii civile a cauzei.

Vom admite şi solicitarea părţilor civile de obligare a inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul procesului, în ambele etape procesuale şi ne referim la onorariul avocaţial în cuantum de 8.392 lei, conform chitanţelor depuse în probaţiune ( filele 199-200 dosar fond, filele 109-110 dosar urm. pen.) Vom face în acest sens aplicarea art.193 alin.1 şi 4 din Codul de procedură penală.

Vom obliga acelaşi inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente conform art.191 alin.1 şi 3 din Codul de procedură penală şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe tot parcursul procesului penal, în ambele etape procesuale, în cuantum de 10.250 de lei, din care suma de 500 de lei, onorariile avocaţilor din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.

Vom dispune menţinerea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa din 17.11.2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str.Armoniei, nr.17, apartament 13, jud.Mureş, proprietatea părţilor responsabile civilmente P.S. şi P.C., până la recuperarea prejudiciului moral şi material cauzat părţilor civile, în cuantumul specificat prin prezenta sentinţă şi anume 100.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii, la cursul oficial al zilei şi suma de 9803,37 lei, daune materiale, în baza art.357 alin.2 litera c Cod procedură penală.

Vom dispune confiscarea celor două cuţite din care unul de bucătărie lung de 30,5 cm, cu o lamă de 19,5 cm care a fost uzitat la comiterea faptei şi unul tot de bucătărie, cu mâner negru care a putut fi folosit în acelaşi scop, în baza art.118 alin.1 litera b Cod penal, aflate în plicurile nr.1 şi 2 din registrul corpurilor delicte.

Vom dispune restituirea unui colet plic conţinând un tricou fără mâneci de culoare kaki, conţinând inscripţia „Puma” în zona pieptului martorului V.M.S., cu domiciliul în Tg.Mureş, str.Reşiţa, bl.1, ap.44, jud.Mureş, în baza art.357 alin.2 litera e Cod procedură penală.

Vom dispune restituirea unei cartele, a unei chei, a unei cărţi de joc găsite asupra victimei V.B.A., precum şi a unui tricou purtat de aceasta, bunuri aflate în plicurile cu nr.13 şi 14, în registrul corpurilor delicte, părinţilor acesteia, părţile civile V.A. şi V.M., în baza art.357 alin.2 litera e Cod procedură penală.

Vom dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, odată cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe de condamnare având în vedere caracterul violent şi deosebit de grav al faptei comise de acesta, cea de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit.a şi i Cod penal cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, faptă care are un puternic caracter antisocial, conform art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.I. raportat la art.4 alin.1 lit.b din acelaşi lege, urmând ca inculpatul să fie informat asupra modalităţii în care se vor preleva aceste probe în temeiul art.5 alin.5 din legea enunţată, de către cei abilitaţi în acest sens, odată ce dispoziţia instanţei va putea fi pusă în aplicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.S.L. prin rechizitoriul Parchetului din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera i Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal, în infracţiunea de omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal sau, în subsidiar, în infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera i Cod penal cu aplicarea art.73 litera b Cod penal şi a art.99 şi următoarele Cod penal ori în infracţiunea de omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.73 litera b Cod penal şi a art.99 şi următoarele Cod penal, cereri formulate de inculpat prin apărător ales, în baza art.334 Cod procedură penală.

Admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.S.L. prin rechizitoriul Parchetului din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera i Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 literele a şi i Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal, cerere formulată de părţile civile prin apărător ales, în baza art.334 Cod procedură penală.

Condamnă inculpatul P.S.L. (fiul lui Sandor şi Cristina, născut la data de 13.07.1993 în oraşul Tilburg, Olanda, domiciliat în Tg.Mureş, str.Armoniei, nr.7, ap.13, jud.Mureş, CNP 1930713194043, fără antecedente penale, elev) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera a şi i Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal.

Condamnă inculpatul P.S.L. (fiul lui Sandor şi Cristina, născut la data de 13.07.1993 în oraşul Tilburg, Olanda, domiciliat în Tg.Mureş, str.Armoniei, nr.7, ap.13, jud.Mureş, CNP 1930713194043, fără antecedente penale, elev) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 şi următoarele Cod penal.

Dispune contopirea pedepselor stabilite, conform art.33 litera a Cod penal raportat la art.34 alin.1 litera b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 7.08.2010 până la zi, în baza art.88 alin.1 Cod penal.

Menţine inculpatul în stare de arest preventiv, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a teza 2, b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Admite în parte acţiunile civile formulate de părţile civile V.A. şi V.M., ambii domiciliaţi în Tg.Mureş, str.Busuiocului, bl.9, ap.22, jud.Mureş, conform art.14 alin.3 litera b şi alin.5 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală şi obligă inculpatul P.S.L., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.S. şi P.C., ambii cu domiciliul în XXXXXXXXXXX, jud.Mureş, la plata sumei de câte 50.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii, la cursul oficial al zilei, în favoarea fiecărei părţi civile în parte, respectiv la plata sumei de 9803,37 lei, daune materiale, global, în favoarea ambelor părţi civile, respingând restul pretenţiilor la daune morale şi materiale ca neîntemeiate.

Obligă inculpatul P.S.L., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.S. şi P.C. la plata sumei de 8392 lei, cheltuieli judiciare avansate de părţile civile în faza cercetării judecătoreşti şi de urmărire penală, în temeiul art.193 alin.1,4 Cod procedură penală şi la plata sumei de 10.250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, în temeiul art.191 alin.1,3 Cod procedură penală, din care suma de 500 lei, reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu, în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.

Dispune menţinerea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa din 17.11.2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str.Armoniei, nr.17, apartament 13, jud.Mureş, proprietatea părţilor responsabile civilmente P.S. şi P.C., până la recuperarea prejudiciului moral şi material cauzat părţilor civile, în cuantumul specificat prin prezenta sentinţă şi anume 100.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii, la cursul oficial al zilei şi suma de 9803,37 lei, daune materiale, în baza art.357 alin.2 litera c Cod procedură penală.

Dispune confiscarea celor două cuţite din care unul de bucătărie lung de 30,5 cm, cu o lamă de 19,5 cm care a fost uzitat la comiterea faptei şi unul tot de bucătărie, cu mâner negru care a putut fi folosit în acelaşi scop, în baza art.118 alin.1 litera b Cod penal, aflate în plicurile nr.1 şi 2 din registrul corpurilor delicte.

Dispune restituirea unui colet plic conţinând un tricou fără mâneci de culoare kaki, conţinând inscripţia „Puma” în zona pieptului martorului V.M.S., cu domiciliul în Tg.Mureş, str.Reşiţa, bl.1, ap.44, jud.Mureş, în baza art.357 alin.2 litera e Cod procedură penală.

Dispune restituirea unei cartele, a unei chei, a unei cărţi de joc găsite asupra victimei V.B.A., precum şi a unui tricou purtat de aceasta, bunuri aflate în plicurile cu nr.13 şi 14, în registrul corpurilor delicte, părinţilor acesteia, părţile civile V.A. şi V.M., în baza art.357 alin.2 litera e Cod procedură penală.

Dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, odată cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe de condamnare, în baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. raportat la art.4 alin.1 litera b din aceeaşi lege.

Dispune informarea inculpatului cu privire la cele de mai sus, în temeiul art.5 alin.5 din legea enunţată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru reprezentantul Parchetului, părţile civile şi partea responsabilă civilmente P.S., de la comunicare pentru inculpat şi partea responsabilă civilmente P.C..

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2011.

Preşedinte, Grefier,

E.H.  C.C.

Domenii speta

Spete similare