Talharie

Cu participarea d-lui procuror F.G., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol judecarea cauzei privind pe inculpaţii:

-O.R., trimis în judecată în stare de arest preventiv  pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b şi c, al. 2 ind. 1 lit. a, al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;

-G.I., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a , alin. 3 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data 16.03.2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre penală şi când s-a amânat pronunţarea la data de 18.03.2011.

INSTANŢA

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş înregistrat la nr. 5499/102/2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

-O.R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b şi c, al. 2 ind. 1 lit. a, al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;

-G.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a , alin. 3 Cod penal.

În motivare se arată că în data de 12.07.2010, în apropierea Gării de Nord Tg. Mureş, inculpaţii l-au lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele pe numitul S.L., persoană fără adăpost, cu consecinţa decesului acestuia, şi i-au sustras un telefon mobil.

Instanţa l-a audiat pe inculpatul O.R., care a declarat că victima a fost într-adevăr lovită, dar numai de G.I.. El nu a lovit victima, nici nu i-a sustras telefonul, nici nu i-a sugerat lui G.I. să comită aceste fapte. S-a dus la locul altercaţiei pentru a-i despărţi pe cei doi (fila 29).

L-a audiat şi pe inculpatul G.I., ale cărui susţineri sunt contradictorii: Declară uneori că recunoaşte comiterea faptei şi o citează pe soacra sa, martora F.A., care i-a spus că şi el şi O.R. au lovit victima. Alteori, susţine că nu putea să bată victima care era mai solidă decât el, în orice caz nu singur, că nu a bătut-o şi nu i-a luat telefonul (filele 31-33).

Cu alte cuvinte, fiecare inculpat susţine că celălalt este autorul infracţiunii.

Instanţa citeşte aceste susţineri în lumina unor probe şi indicii din dosar, care vor fi mai jos prezentate, pentru a conchide că ambii inculpaţi, în egală măsură, se fac vinovaţi de uciderea lui S.L. şi de deposedarea acestuia de telefonul mobil, aşadar de comiterea infracţiunii de tâlhărie în forma agravată.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că la comiterea faptei a asistat un martor ocular. Este vorba despre martora F.A.. Din declaraţia ei în faţa instanţei rezultă că martora, din motive neclare, refuză să declare tot ce ştie în cauză (a se vedea caracterul contradictoriu al declaraţiei, cedările treptate ale martorei în funcţie de ceea ce percepe ca devenit de nesusţinut, filele 77-78). Chiar şi aşa, martora confirmă că telefonul primit de la G.I. era sustras de la victimă, că i-a spus să îl lase în pace pe om, ceea ce implică faptul că l-a văzut pe G.I. agresând-o pe victimă, şi că după bătaie G.I. avea pantalonii muradri de sânge, motiv pentru care i-a aruncat la gunoi. Sunt , însă, şi mai relevante afirmaţiile ei făcute la momentul faptei, reluate de alţi martori, în speţă de K. Mircea Cristian şi K. Anişoara (filele 74-75, a se vedea şi declaraţiile de la urmărire penală, filele 171-178). Primului F.A. i-a spus că „Gudiu (G.I., nota instanţei) se bate cu cineva şi Robi (O.R.) s-a dus să îl ajute”. A doua martoră a auzit-o pe F.A. strigând „hai, mă, că Gudiu bate pe cineva”, la care O.R. a fugit către locul altercaţiei.

Văzând statura mică a inculpatului G.I. şi datele antropometrice ale victimei, care descriu un bărbat cu talie medie, normostenic (a se vedea autopsia, fila 201 dosar urmărire penală) rezultă că există date care coroborează susţinerea celui dintâi, că nu l-ar fi putut singur omorî în bătaie pe S.L.. Pe de altă parte, intervenţia lui O.R., o persoană mai atletică decât G.I., şi, potrivit cazierului (fila 170 dosar urmărire penală) şi declaraţiei martorului  K. Mircea (fila 176 dosar urmărire penală), a fost suficientă pentru atingerea acestui rezultat.

Mai sunt de menţionat declaraţiile inculpatului G.I. din faza de urmărire penală, care descriu loviturile aplicate victimei de O.R. şi care se coroborează cu constatările autopsiei, şi declaraţia curioasă a inculpatului Otvos Ioan din aceeaşi fază, că a strâns lucrurile victimei într-o plasă, declaraţie explicată de procuror prin conştientizarea faptului că amprentele sale ar fi putut fi găsite pe aceste lucruri.

În fine, susţinerea lui O.R., că a încercat doar să îi despartă pe victimă şi pe G.I., care se băteau, este contrazisă de faptul că victima a fost finalmente omorâtă. Dat fiind raportul de forţe dintre Ovos Robert şi G.I., mai sus arătat, dacă primul ar fi vrut într-adevăr să  îl împiedice pe G.I. să facă ceva, ar fi reuşit să o facă.

Având în vedere aceste probe, instanţa reţine următoarele, în fapt:

În ziua de 12 iulie 2010 inculpatul G.I. a plecat din Reghin spre Tg. Mureş cu trenul care ajunge la Tg. Mureş la 19,15 împreună cu martora F.A. şi copilul acesteia în vârstă de 3 ani. Aceasta venea să se întâlnească cu prietenul ei O.R., iar el vroia să o viziteze pe mama sa, care locuieşte pe strada Margaretelor. Au coborât în gara mică toţi, unde deja pe A. o aştepta prietenul ei O.R.. Cei doi au zis că merg să se plimbe, iar el s-a dus cu copilul la mama lui. Au stabilit însă să se întâlnească la ora 22,00 în gara mică. Când a revenit în gară cu copilul la ora 22,00, cei doi erau deja acolo. A. a constatat că nu circulă vreun tren în acea noapte spre Reghin şi atunci inculpatul O.R. i-a spus să vină la el acasă. Au rămas însă cu toţii încă o oră şi ceva în gara mică.

La câtva timp după ora 23,00, au observat un bărbat, victima S.L., persoană fără adăpost, care venea dinspre strada Mărăşti, pe lângă clădirea gării, începând să traverseze liniile de cale ferată spre Aleea Carpaţi.  G.I. a pornit către acel bărbat şi în momentul în care a ajuns într-un spaţiu mai larg în care era iarbă între două linii de cale ferată, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în spate sub gât, bărbatul căzând pe burtă. S-a ridicat însă imediat după aceea şi a vrut să îl lovească cu pumnul în faţă. În acel moment a apărut lângă ei O.R., după care ambii au lovit victima cu pumnii şi picioarele, prinzând-o la un moment dat şi de gât într-o încercare de sugrumare. După aceea, au controlat buzunarele victimei şi din buzunarul pantalonilor a scos un telefon mobil şi un încărcător. Fără să scoată rucsacul pe care victima îl ţinea pe umeri, l-au deschis şi au scos afară tot ce avea în el. Nu avea însă nimic de valoare, doar pâine şi mâncare stricată, furculiţă, o tablă de şah, o borsetă şi alte obiecte fără valoare. I-au scos victimei din buzunar şi un portofel şi când l-au deschis se vedea buletinul, dar nu au găsit nici un ban.

După aceea, G.I. a schimbat telefonul sustras, un Samsung cu clapetă, cu telefonul martorei F.A., un Alcatel, introducând în acesta din urmă cartela victimei. Cartela femeii a băgat-o în telefonul victimei. Ulterior, atât inculpatul cât şi martora au vândut telefoanele arătate.

Din concluziile autopsiei reiese că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute produsă în condiţiile unui traumatism cerebral şi facial cu numeroase echimoze, plăgi şi alte leziuni. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur contondent, urmate de cădere şi lovire de suprafeţe dure, leziunile având legătură de cauzalitate directă cu decesul persoanei şi prin mecanismul de comprimare între două planuri dure, posibil în condiţiile unei tentative de sugrumare.

Cu privire la latura subiectivă a faptei, din datele cauzei rezultă că în inculpaţii au avut în vedere agresarea şi jefuirea victimei, şi că, dacă nu au urmărit, au prevăzut cel puţin posibilitatea decesului acesteia, socotind fără temei că aceasta nu se va produce. Este de observat că loviturile aplicate nu au fost în mod imediat letale, victima fiind încă în viaţă a doua zi când a fost găsită, potrivit celor constatate de numita Deak Erzsebet, cea care a anunţat Dispeceratul 112.

În drept, fapta inculpaţilor de a aplica loviturile arătate victimei S.L., în vederea sustragerii unor bunuri, lovituri urmate de decesul victimei, şi sustragerea de la aceasta a unui telefon mobil cu încărcător întruneşte elemenetele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de:

-art. 211 al. 1, al. 2 lit. b şi c, al. 2 ind. 1 lit. a, al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în ce îl priveşte pe inculpatul O.R.;

-art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a , alin. 3 Cod penal, în ce îl priveşte pe inculpatul G.I..

Instanţa va avea în vedere, la individualizarea pedepselor, criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, între care, pentru ambii inculpaţi, caracterul violent şi gratuit al faptei, cinismul manifestat în alegerea unei vitime vulnerabile – o persoană fără adăpost. În ce îl priveşte pe G.I., reţine că acesta nu are antecedente penale, a acţionat, potrivit propriei susţineri în faţa martorei F.A., într-un moment de rătăcire, dar a avut rolul cel mai important în agresarea victimei. Sugestiv în acest sens este faptul că pe pantalonii săi s-au observat urmele de sânge, şi că din cauza acestora i-a aruncat la gunoi. În ce îl priveşte pe Otvos Ioan, nu este probat că el l-a instigat pe coinculpat, din probe reieşind că a avut un rol secund şi redus în acţiunea de agresare a victimei. Totuşi, este recidivist, iar potrivit cazierului şi declaraţiei martorului K. Mircea, menţionate mai sus, a mai fost condamnat pentru infracţiuni de violenţă, şi este o fire agresivă. Aşa încât, ţinând sema în special de circumstanţele reale ale faptei în cazul inculpatului G.I. şi de circumstanţele personale în cazul inculpatului O.R., va aplica fiecăruia câte o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie, în limitele speciale.

Având în vedere prev. art. 211 alin. 3 Cod penal instanţa le va aplica şi pedeapsa complementară. De asemenea, în conformitate cu disp. art 71 Cod penal şi ale deciziei penale nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art 64 lit a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale. Instanţa are în vedere oportunitatea interzicerii acestor drepturi în cazul unor inculpaţi care au dat dovadă de o conduită în mod special violentă, de nesocotirea valorilor elementare acceptate  social şi au comis o infracţiune deosebit de gravă, precum inculpaţii din cauză.

În baza art. 88 Cod penal va scădea pentru fiecare inculpat din pedeapsa închisorii aplicată durata reţinerii şi a arestării.

Văzând prev. art. 350 raportat la art. 148 lit. f, 160 ind. b alin. 1, 3 şi art. 300 ind. 2 Cod procedură penală va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi va menţine această măsură faţă de inculpaţi.

În latura civilă nu s-au formulat pretenţii.

În baza art. 357 alin. 2 lit. e  Cod p. penală va dispune restituirea către numitul A. L. a telefonului mobil Alcatel, încărcătorului Sagem şi celor trei cartele telefonice înaintate instanţei şi păstrate cu titlu de corpuri delicte la grefa Tribunalului. Instanţa reţine, la acest punct, că telefonul Alcatel ridicat de la sus-numitul nu este telefonul victimei, ci al martorei F.A.. Oricum, telefonul, cu cartelă şi încărcător, a  fost cumpărat în piaţă (fila 193 dosar urmărire penală), aşa încât cumpărătorul este de bună credinţă.

Telefonul victimei a fost vândut cu 20 de lei unei persoane necunoscute de către martora F.A. şi nu a putut fi recuperat. Ca urmare, în conformitate cu prev. art. 118 alin. 1 lit. e şi alin. 4 Cod penal se va dispune confiscarea contravalorii acestuia, adică a sumei de 20 de lei, de la inculpatul G.I..

Având în vedere şi prev. art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Condamnă pe inculpatul O.R.  pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a , alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 18 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

Condamnă pe inculpatul G.I.  pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a , alin. 3 Cod penal la pedeapsa de 18 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal scade  din duratele pedepselor închisorii aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării din data de 28.07.2010 până la zi.

În conformitate cu prev. art. 71 Cod penal interzice inculpaţilor pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 350 raportat la art. 160 ind. b alin. 1, 3 şi art. 300 ind. 2 Cod procedură penală constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi menţine această măsură faţă de inculpaţi.

În baza art. 357 alin. 2 lit. e  Cod p. penală dispune restituirea către numitul A. L.  a telefonului mobil Alcatel, încărcătorului Sagem şi celor trei cartele telefonice înaintate instanţei şi păstrate cu titlu de corpuri delicte la grefa Tribunalului conform Adresei de înaintare a rechizitoriului şi procesului verbal din data de 21.12.2010, aflate la fila 1 din dosar.

În conformitate cu prev. art. 118 alin. 1 lit. e şi alin. 4 Cod penal dispune confiscarea sumei de 20 de lei de la inculpatul G.I..

În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat să plătească statului câte o sumă de 1700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1200 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu ai inculpaţilor din cursul urmăririi penale şi judecăţii se va avansa Baroului Mureş din fondurile Tribunalului Mureş.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi 18.03.2011.

Domenii speta

Spete similare