Trafic de influenta

Hotărâre 155 din 11.11.2011


Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C.I.S., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev.de art.257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.6 alin.1 Legea 78/2000.

La apelul nominal se prezintă inculpatul C.I.S. asistat de dl.av.B.T., martorul M.C.V. în stare de arest şi martora M. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că s-a depus referatul de evaluare efectuat inculpatului C.I.S., de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă publică din data de 28 octombrie 2011, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când pronunţarea s-a amânat pentru data de azi.

INSTANŢA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş înregistrat la această instanţă la nr. 2682/102/2011 în data de 19.04.2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C.I.S., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev.de art.257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.6 alin.1 Legea 78/2000.

În motivarea Rechizitoriului se arată că inculpatul, în perioada 19 septembrie 2007 – decembrie 2007, cu ocazia mai multor convorbiri purtate cu martorul M. C. V., atât faţă în faţă în mai multe locaţii din municipiul Reghin, cât şi telefonic, precum şi prin interemediul unui mesaj text, a pretins de la martor suma de 500 de lei şi o cantitate de carne, şi a primit aceste bunuri, în scopul de a interveni pe lângă procurorul de caz pentru soluţionarea favorabilă a dosarului de urmărire penală nr. 2251/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, în care martorul avea calitatea de învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni la Codul rutier.

Instanţa l-a audiat pe inculpat, care a recunoscut în esenţă fapta, cu menţiunea, neesenţială, că iniţiativa oferirii banilor şi cărnii a venit nu de la el, ci de la martor (fila 18).

Având în vedere şi declaraţiile martorilor P.O. (filele 25-26), M. F. (fila 38) şi  M. C. (fila 39), declaraţiile aceloraşi  aflate în dosarul de urmărire penală, fotografiile telefonului martorului M. C. din acelaşi dosar, pe care se poate observa mesajul text primit de la inculpat, precum şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. 2251/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, anexat la prezentul, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

În data de 18.09.2007 martorul M. C. V. a condus autotutilitara cu nr. de înmatriculare MS 02 YWK pe raza comunei Ibăneşti fără să aibă permis de conducere, şi a provocat un accident rutier soldat cu pagube materiale. La aceeaşi dată, persoana vătămată C. Z. a sesizat Postul de Poliţie Ibăneşti. Ulterior, la data de 11.10.2007, s-a dispus de către dl. prim-procuror Dan Damian confirmarea începerii urmăririi penale împotriva învinuitului M. C., martorul din prezenta cauză, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, fără permis de conducere, în dosarul 2251/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin.

Încă din data de 19.09.2007, martorul M. C. a luat cu ajutorul martorului P.O. legătura cu inculpatul, şi toţi trei au avut o discuţie la restaurantul Brăduleţul din Reghin. Cu ocazia acelei discuţii, inculpatul s-a angajat că va interveni pe lângă procurorul de caz, dl. Dan Damian, pe care a pretins că îl cunoaşte, pentru soluţionarea favorabilă a dosarului. Numele procurorului însărcinat cu soluţionarea cauzei martorului îi era cunoscut acestuia de la lucrătorii de poliţie. Cu ocazia acelei discuţii nota de plată pentru consumaţia inculpatului a fost achitată de martorul M. C.. S-a discutat doar teoretic despre faptul că pentru asemenea intervenţii de obicei solicitantul trebuie să dea o anumită sumă de bani. În mod concret, nu s-au dat sau primit bani sau alte foloase.

Conform declaraţiei martorului M. C. din faţa instanţei şi declaraţiilor constante ale martorei M. F. , soţia acestuia, ideea de a-i da inculpatului un viţel i-a venit primului martor în perioada următoare. La o dată neprecizată, a cumpărat un viţel cu preţul de 300 de lei, şi martorii M. C. şi P.O. l-au tranşat şi au l-au transportat în Reghin. Ideea iniţială a martorului a fost să dea viţelul inculpatului. Cum acesta nu a putut fi contactat, s-a hotărârt să îl dea procurorului de caz. Dar cum acesta nu a acceptat să îl primească, martorul M. C. l-a sunat din nou pe inculpat, a reuşit să vorbească cu el, au stabilit să se întâlnească la un restaurant de lângă Reghin şi acolo martorul i-a dat inculpatului viţelul. Conform declaraţiei inculpatului din faţa instanţei, acesta a primit viţelul cu titlu de contra-prestaţie pentru intervenţia lui pe lângă procuror.

După aproximativ o săptămână, la o dată neprecizată, dar situabilă, prin interpretarea declaraţiilor martorului, la începutul lunii decembrie, cu ocazia unei convorbiri telefonice inculpatul i-a cerut martorului Moldovan C. suma de 1000 de lei şi cantitatea de 10 litri de ţuică. În cursul convorbirii, cei doi s-au înţeles ca martorul să plătească un avans de 500 de lei, pe care inculpatul urma să îl dea mai departe procurorului de caz.

A doua zi dimineaţă, într-un bar de lângă Judecătoria Reghin, martorul M. C., care era însoţit de martora M. F., i-a dat inculpatului suma de 500 de lei, ce urma să fie transmisă procurorului. Martorii l-au urmărit pe inculpat să vadă dacă acesta merge într-adevăr la Parchet cu banii, şi au observat că acesta i-a minţit.

După circa o săptămână, în data de 12.12.2007, inculpatul i-a trimis următorul mesaj telefonic martorului M. C.: „SERIFULE MA SUNAT PROCURORUL SI MIA ZIS S TE ANUNT CA DATA DE 10 AI PROMIS BANII SI A ZIS CA LUNI S ADUCI RESTUL DE BANI.F TOT POSIBILUL SI F ROST DE BANI.TE ASTEPT S M SUNI”.

A doua zi, în data de 13.12.2007, martorul M. C. i-a relatat numitului Păcurar Alin Romulus, directorul unui club sportiv, cele întâmplate. Acesta din urmă i-a comunicat d-lui prim-procuror Dan Damian cele aflate. La sugestia lor, martorul M. C. l-a chemat în aceeaşi zi pe inculpat într-un bar din Reghin, sub pretextul că îi va da restul de bani, dar în realitate pentru ca dl. procuror să îl poată identifica pe inculpat. Inculpatul a venit la bar, dar l-a părăsit sub un pretext oarecare, fără a mai cere banii, prezumabil în momentul în care l-a văzut pe dl. procuror.

Conform declaraţiei inculpatului din faţa instanţei, în realitate acesta nu avea vreo relaţie cu procurorul însărcinat cu supravegherea urmăririi în dosarul martorului M. C., şi nici nu a intervenit pe lângă acesta. Dosarul s-a finalizat cu o soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi de sancţionare cu amendă administrativă, printr-o ordonanţă emisă de alt procuror.

În drept:

Fapta inculpatului C.I.S., persoană fără loc de muncă şi ocupaţie stabilă, care, în vederea intervenţiei pe lângă procurorul însărcinat cu supravegherea cercetării penale  a martorului M. C. V., a acceptat de la martor un viţel tranşat, în valoare de 300 de lei, la o dată neprecizată din toamna anului 2007, apoi, la o dată neprecizată de la începutul lunii decembrie 2007 i-a solicitat telefonic în mod expres martorului suma de 1000 de lei şi cantitatea de 10 litri de ţuică, din care a primit a doua zi suma de 500 de lei şi apoi,  în data de 12 decembrie 2007, i-a solicitat printr-un mesaj text martorului, în mod imperativ, restul de bani, apoi s-a întâlnit cu martorul în data de 13 decembrie 2007 într-un bar din Reghin pentru primirea banilor, care în fapt nu s-a realizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Caracterul continuat al faptei se reţine întrucât inculpatul a comis două acte materiale separate care întrunesc, ambele, elementele constitutive ale infracţiunii: acceptarea viţelului tranşat şi solicitarea sumei de 1000 lei şi a cantităţii de ţuică. Banii şi ţuica nu făcuseră obiectul vreunor discuţii între părţi la momentul când s-a dat carnea, aşa încât solicitarea lor nu formează în mod natural o acţiune unică împreună cu primirea cărnii. În schimb, solicitarea restului de bani din suma cerută iniţial de 1000 de lei, şi prezentarea la întâlnirea din bar pentru primirea ei, se absorb în mod natural în infracţiunea de trafic de influenţă consumată prin solicitarea iniţială, de la începutul lunii decembrie 2007, şi epuizată în data de 13 decembrie acelaşi an, când s-a produs ultimul act al inculpatului săvârşit în scopul primirii banilor.

Din ansamblul probatoriului instanţa reţine că cele două acte de trafic de influenţă nu s-au realizat în baza unor rezoluţii infracţionale separate, ci a unei unice rezoluţii infracţionale. Din aluziile făcute de inculpat din primul moment al discuţiilor cu martorul, în sensul că un ajutor precum cel acordat de el de obicei costă, se poate deduce că inculpatul şi-a conturat de la început planul de a-l extorca pe martor de diverse sume de bani şi produse.

Prin urmare, instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.

Potrivit art. 1 din legea 78/2000, „prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane:

a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;

c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii;

d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;

e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;

f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;

g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) - f), în condiţiile prevăzute de lege”.

Inculpatul este o persoană fără ocupaţie şi loc de muncă stabil. În perioada comiterii faptei, susţinea că exercită activităţi de „detectiv particular”. În orice caz, nu se încadrează între categoriile sus-menţionate.

Prin urmare, instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei, în sensul eliminării dispoziţiilor art. 6 alin. 1 Legea 78/2000.

Deşi atât influenţa inculpatului asupra procurorului care supraveghea dosarul martorului, cât şi demersurile inculpatului pe lângă procuror, nu au fost reale, şi prin urmare inculpatul l-a indus în eroare pe martor, nu se impune reţinerea unei infracţiuni de înşelăciune. Aşa cum se arată în jurisprudenţa instanţei supreme (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dec. nr. 3420 din 25 iunie 2007), „prevalarea de o influenţă inexistentă în realitate, asupra unui funcţionar, deşi constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase - acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune -, prin voinţa legiuitorului constituie o infracţiune distinctă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen., traficul de influenţă existând, însă, spre deosebire de înşelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială”.

La individualizarea pedepsei aplicabile, instanţa are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.

În defavoarea inculpatului se reţin următoarele împrejurări:

Are antecedente  penale. A fost condamnat prin s.p. 727/1990 a Judecătoriei Tg. Mureş la o pedeapsă cu închisoarea, graţiată (f. 3 ds. urm. pen.). În străinătate, printr-o sentinţă a Tribunalului Metropolitan Budapesta, datată 31 martie 2009 dar pentru o faptă de complicitate la tâlhărie din data de 13 decembrie 2001, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare (f. 40 şi urm. dos. urm. pen.).

A dat dovadă de o insistenţă deosebită în urmărirea sumei de bani promise, demonstrată în special prin mesajul text din data de 12.12.2007, reprodus mai sus.

A comis infracţiunea în formă continuată

Nu în ultimul rând, prin fapta lui a adus grave prejudicii de imagine prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin şi implicit justiţiei în general.

În favoarea lui pledează următoarele:

A recunoscut fapta în faţa instanţei. În plus, a avut o colaborare bună cu instanţa. S-a prezentat la fiecare termen de judecată, ba chiar a contribuit la dejucarea demersurilor avocatei din oficiu desemnată iniţial îndreptate către tergiversarea soluţionării cauzei (în acest sens, a se vedea încheierile din 6 iunie şi 12 septembrie a.c.). Această comportare constituie circumstanţă atenuantă potrivit art. 74 lit. c Cod penal.

Din starea de fapt reiese că inculpatul s-a mărginit să profite de intenţiile martorului M. C. de a-şi rezolva prin corupţie propria cauză penală şi să îi înşele acestuia aşteptările, fără să încerce în fapt coruperea procurorului de caz.

Potrivit Referatului de evaluare, inculpatul are în general un comportament bun în familie şi în societate, şi face la acest moment demersuri concrete şi cu perspectiva de a fi încununate de succes pentru a se angaja la o societate comercială, mai concret la SC PROLEMN SA Reghin. Singura problemă relevată din acest punct de vedere derivă din obiceiul de a frecventa baruri. Din textul referatului şi din concluziile acestuia pare să reiasă că renunţarea la acest obicei l-ar ajuta să evite persoane şi situaţii care l-ar putea plasa într-un context infracţional.

Antecedentele penale nu sunt hotărâtoare pentru a anula consecinţele comportării în general bune ale inculpatului. Condamnarea din 1990 este una veche, şi pentru o faptă comisă în timpul minorităţii, iar condamnarea din Ungaria nu a fost recunoscută încă în România.

Având în vedere aceste împrejurări, instanţa îi va aplica pedeapsa închisorii sub minimul special. Considerând că inculpatul va înţelege gravitatea faptei sale şi se va îndrepta chiar şi fără executarea efectivă a pedepsei, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art 863 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte măsurile de supraveghere impuse de acest text legal.

În conformitate cu prev art.  863 alin. 3 C pen va impune  inculpatului şi o obligaţie  suplimentară pe durata termenului de încercare, şi anume să nu frecventeze baruri sau alte localuri unde se consumă băuturi alcoolice, care are rolul de a răspunde problemei de comportament a inculpatului relevată în referatul de evaluare, mai sus-precizată.

În baza art. 257 alin. 2 rap. la art. 256 alin. 2 Cod penal dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 800 lei, compusă din suma de 500 de lei primită în numerar şi din contravaloarea viţelului tranşat.

În baza  art. 191 alin. 1 şi art. 192 alin. 3  Cod procedură penală instanţa va obliga inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.

PENTRU ACESTE MOTIVE  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 334 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de trafic de influenţă din prev. art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 6 alin. 1 Legea 78/2000 în prev. art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. Condamnă pe inculpatul C.I.S.  pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi cu aplic. art. 74 lit. c, 76 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art 861, 862 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art 863 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a) Să se prezinte o dată la două luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la data fixată în prealabil de acest Serviciu;

 b) Să anunţe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

 c) Să comunice şi să justifice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

 d) Să comunice acestui Serviciu informaţii de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lui de existenţă.

În conformitate cu prev art.  863 alin. 3 C pen impune  inculpatului următoarea obligaţie  pe durata termenului de incercare:

 a) Să nu frecventeze baruri sau alte localuri unde se consumă băuturi alcoolice.

În conformitate cu prevederile art 359 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 844 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni în termenul de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiei stabilite de instanţă.

În baza art. 257 alin. 2 rap. la art. 256 alin. 2 Cod penal dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 800 lei.

În baza  art. 191 alin. 1 şi art. 192 alin. 3  Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 1150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400  lei reprezentând reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu de la urmărire penală şi judecată se va avansa Baroului Mureş din fondurile Tribunalului Mureş.

Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 11 noiembrie 2011.

Domenii speta