Contestaţie la executare

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta I.P.M. - C.J.S.D.P.P. asupra Terenului Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 6475 din data de 21 august 2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1822/320/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentanta recurentei Instituţia  Prefectului Mureş - C.J.S.D.P.P. asupra Terenului Mureş şi reprezentantul intimatei, av. Rozsa Iosif, lipsă fiind intimata Z.J.M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa dă citire încheierii Camerei de Consiliu din data de 24 martie 2010, prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurentă, în sensul admiterii.

Reprezentanta recurentei şi reprezentantul intimatei arată că nu mai au alte cereri de formulat în probaţiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat în probaţiune, instanţa constată încheiată faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta recurentei solicită instanţei admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare, casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei la executare. Totodată, arată că această solicitare are la bază motive obiective legate statutul Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului  care nu are buget şi patrimoniu propriu, neexistând posibilitatea ca această structură să achite aceste sume cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei solicită instanţei respingerea recursului, consideră hotărârea instanţei de fond ca fiind corectă sub toate aspectele. Totodată, arată că, s-a restituit de către Comisia locală de fond funciar dreptul de proprietate  asupra unor terenuri agricole şi forestiere şi s-a înaintat spre validare Comisiei judeţene care a invalidat hotărârea, care s-a atacat în instanţă iar în luna noiembrie 2008 s-a obţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă însă, până la acest moment nu s-a pus în executare hotărârea. A arătat că nu mai solicită cheltuieli de judecată .

TRIBUNALUL

Prin seninţa civilă nr. 6475/ 21 august 2009 a Judecătoriei Tg. Mureş , pronunţată în dosarul nr.  1822/320/2009 a fost respinsă  contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.J.S.D.P.ASUPRA TERENURILOR MUREŞ, în contradictoriu cu intimata ZICHY JOZEFINA MELANIA GEORGIA, ca neîntemeiată , s-a luat act de renunţarea contestatoarei la judecarea cererii privind suspendarea executării silite  şi s-a dispus respinge cererea intimatei privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a  reţinut că prin somaţia emisă la data de 16.02.2009 în Dosarul execuţional nr. 8/2009 al BEJ Olariu Titu Traian, contestatoarea a fost  somată ca în termen de 6 luni de la primirea acesteia să achite intimatei suma de 30.541,82 lei reprezentând: 23.193,27 lei cheltuieli de judecată potrivit titlului executoriu – Decizia civilă nr. 920/10.12.2008 a Tribunalului Mureş, 4,15 lei taxe de executare, 25,4 lei cheltuieli de executare, 5.000 lei onorariu de avocat şi 2.319 lei onorariu executor judecătoresc.

Faţă de  motivele  formulate de contestatoare , privitoare la faptul că  ,  cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin titlul executoriu sunt într-un cuantum exagerat faţă de obiectul pricinii, judecătorii pricinii neexercitându-şi prerogativa dreptului prevăzut de dispoziţiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă de a cenzura motivat cuantumul onorariului avocaţial cuvenit prin prisma proporţionalităţii cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse , instanţa a apreciat că această cerere de reducere a onorariului avocaţial la plata căruia a fost obligată o parte printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu mai poate fi formulată în cadrul unei contestaţii la executare; o astfel de cerere  ar fi putut fi formulată în cursul judecăţii pricinii în care a fost pronunţată hotărârea ce constituie titlu executoriu iar instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă avea posibilitatea diminuării onorariului avocaţial.

În ceea ce priveşte suma de 23.193,27 lei reprezentând cheltuielile de judecată la care contestatoarea a fost obligată prin titlul executoriu, instanţa a apreciat că aceasta este datorată indiferent dacă contestatoarea debitoare are sau nu buget propriu, personalitate juridică, patrimoniu distinct şi este o autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicţională. Atâta timp cât contestatoarea a căzut în pretenţii, aceasta este datoare să achite sumele la care a fost obligată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, neexistând nici o excepţie de la această dispoziţie legală.

În ceea ce priveşte diferenţa până la suma de 30.541,82 lei, instanţa a reţinut că , contestatoarea debitoare fiind în culpă procesuală, este ţinută să plătească cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, fiind aplicabil acelaşi principiu al culpei procesuale care guvernează şi faza judecăţii. În cursul urmăririi silite, culpa procesuală a debitorului constă în neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei ce-i incumbă potrivit titlului executoriu, determinându-l pe creditor să recurgă la executarea silită.

Debitorul este ţinut astfel să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare silită şi până la data realizării obligaţiei stabilite în cuprinsul titlului executoriu.Sumele pretinse în prezenta cauză constând în taxe şi cheltuieli de executare precum şi onorariul au fost stabilite de către executorul judecătoresc prin procesul verbal ce constituie titlu executoriu, în limitele onorariilor minimale şi maximale stabilite. Onorariul avocaţial în cuantum de 5.000 lei aferent fazei executării silite a fost achitat de către intimată potrivit chitanţei nr. 171/28.01.2009 depuse în dosarul execuţional.

În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, instanţa a luat act de renunţarea la judecată a contestatoarei în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite.

De asemenea, instanţa a respinge ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu au fost aduse dovezi privind efectuarea unor astfel de cheltuieli în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea C.J.S.D.P.ASUPRA TERENURILOR MUREŞ , solicitând admiterea recursului , reţinerea cauzei spre rejudecare , casarea sentinţei civile atacate  în totalitate şi admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată şi precizată .

Se arată în motivarea recursului că  faţă de concluziile reţinute de instanţa de fond  cu privire la o eventuală reducere a onorariului avocaţial  , prin precizările făcute pentru terenul de judecată din data de 22.06.2009 , contestatoarea recurentă a arătat că solicită admiterea acţiunii inclusiv prin prisma lămuririi înţelesului , întinderii şi aplicării titlului executoriu contestat ( în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată ) , capăt de cerere asupra căruia prima instanţă nu s-a pronunţat .

În ceea ce priveşte aspectul referito la faptul că suma de 23.193,27 lei  reprezentând cheltuieli de judecată  trebuie plătită de  recurentă indiferent dacă aceasta  are sau nu buget propriu , personalitate juridică  şi patrimoniu distinct ,se arată că prima instanţă a concluzionat greşit în acest sens , întrucât  recurenta  neavând buget şi patrimoniu propriu , nu are posibilitatea de a cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa  din conturile Instituţiei prefectului Judeţului Mureş , fiind vorba de două structuri diferite , cu atribuţii diferite  şi funcţionând fiecare în temeiul altor acte normative .  Cu privire la calitatea de debitor al Comisie judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş  , se arată că , potrivit prevederilor art. 52 alin.2 din Legea nr. 18/1991  , această comisie este un organ colectiv cu activitate administrativ jurisdicţională  , activitatea acesteia  constituind un prim grad de jurisdicţie  , aspect ce reiese din prevederile Titlului XIII art. 5 din Legea nr. 247/ 2005 prin care a fost eliminată calea de atac a apelului.

Un alt act normativ cu incidenţă în speţă – în ceea ce priveşte imposibilitatea obligării la plată a Comisie judeţene în constituie prevederile art. 26 din Decretul nr. 31/1954  , unde sunt definite ca persoanele juridice  acele instituţii car au o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu  , afectat realizării unui anume scop  în acord cu interesul obştesc , prevederi care se coroborează cu  cele ale art. 52 din Legea nr. 18/1991 . Se mai arată că  această comisie nu se circumscrie nici cadrului legale reglementat de OG nr. 22/2002 , care reglementează chestiuni procedurale  privind executarea obligaţiilor de plată  ale instituţiilor bugetare  , ori comisia recurentă nu are statutul de instituţie publică iar executarea silită nu se poate  desfăşura în considerarea acestor prevederi .  SE opinează că  prin introducerea  prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă la art. 52 alin.3 din Legea nr. 18/1991 s-a creat un vid legislativ , nefiind luate în considerare prevederile art. 52 alin.1 din Legea nr. 18/1991şi ale art. 4 din HG nr. 890/2005 coroborate cu prevederile art. 26 din Decretul nr. 31/1954 .  În susţinerea  acestei lacune legislative se arată şi faptul că , în legătură cu plata cheltuielilor de judecată  există precizări exprese în alte acte normative ( spre exemplu  art. 21 alin.4 din Legea nr. 215 /2001 ) .

În consecinţă , se susţine că  în situaţia concretă , C.J.S.D.P. nu are posibilitatea fizică de a plăti sumele  stabilite cu  titlu de cheltuieli de judecată . 

Referitor la susţinerea instanţei de fond  privitoare la cheltuielile ocazionate de  executarea silită  în aplicarea principiului culpei procesuale  , se arată că nu poate fi reţinută nici o culpă procesuală  pentru neplata acestor cheltuieli , cu atât mai mult cu cât membrii comisie nu sunt remuneraţi pentru activitatea prestată. 

Se invocă în recurs  şi prevederile art. 129 alin.5 Cod de procedură civilă , potrivit cărora judecătorii au îndatorirea de a stăruii prin toate mijloacele  pentru a preveni orice greşeală  privind legalitatea acţiunii introduse .

În drept au fost invocate  prevederile art. 129 , 299 , art. 304 indice 1 , art. 304 pct. 8,9,şi 10 Cod de procedură civilă , Legea nr. 18/1991 , HG nr. 890/ 2005 , Legea nr. 1/2000 , Legea nr. 247/2005 , Legea nr. 304/2004  , HG nr. 460/2006 .

Faţă de renunţarea reprezentantului intimatei la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată , instanţa va lua act că nu au solicitate  astfel de cheltuieli .

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondat recursul formulat de C.J.S.D.P.P. asupra Terenului Mureş cu sediul în Târgu-Mureş, P-ţa Victoriei, nr. 1, jud. Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 6475 din data de 21 august 2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1822/320/2009.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 25 martie 2010

Domenii speta

Spete similare