Contestaţie la executare

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 23.07.2013 contestatorul B. F. a formulat în contradictoriu cu intimata E.R.S. IFN SA contestaţie la executare, constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, anularea executării silite însăşi în dosarul de executare nr. 1249/PF/2013 al BEJ cu anularea formelor de executare, respectiv somaţia nr. 1249/2013, procesul verbal de constatare debit şi cheltuieli de executare din 04.04.2013, înştiinţarea de efectuare a popririi, precum şi a formelor de executare ce se vor efectua pe parcursul contestaţiei; suspendarea executării silite; întoarcerea executării silite. Totodată a solicitat cheltuieli de executare.

În motivare, contestatorul a arătat că la data de 12.07.2013 i-au fost comunicate actele de executare atacate, prin somaţia nr. 1249/2013 punându-i-se în vedere să achite suma de 2840,47 lei reprezentând debit restant provenit din contractul de credit nr. 930051629500XXXX din 29.06.2005 şi cheltuieli de executare. Contestatorul susţine că executarea silită este nelegală, întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a solicita executarea silită. Acesta arată că potrivit prevederilor contractuale, rambursarea creditului se face în rate lunare, stabilite printr-un extras lunar ce trebuia comunicat, astfel că pentru fiecare rată curge un termen de prescripţie distinct, însă nu a primit nici un extras lunar, iar în lipsa unei eşalonări, termenul pentru a cere executarea silită curge cel mai târziu la data încheierii contractului, respectiv 29.06.2005.

Pe fondul cauzei, arată că nu există nicio dovadă privind cuantumul sumelor acordate cu titlu de împrumut, astfel încât creanţa nu este certă şi nici lichidă. Totodată susţine că nu există identitate între partea care se pretinde creditorul obligaţiei E.R.S. IFN SA, care nu este parte în contractul de emitere card, acesta fiind încheiat cu SC A. I. SRL.

În privinţa cererii de suspendare, contestatorul arată că are doi copii în întreţinere, iar poprirea unei treimi din venit îi afectează venitul.

În probaţiune a depus înscrisuri.

Contestatorul a achitat taxă judiciară de timbru de 204 lei şi a achitat cauţiune de 285 lei.

La solicitarea instanţei, BEJ a depus dosarul de executare nr. 1249/PF/2013.

Prin încheierea din data de 14.08.2013 instanţa a dispus suspendarea executării silite.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat pentru contestator proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În baza cererii formulate de intimata SC E.R.S. IFN SA din data de 16.01.2013, BEJ a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului B.F. în baza titlului executoriu reprezentat de cererea pentru emiterea unui card de credit nr. 9300516295001xxx din 29.06.2005, fiind întocmit dosarul de executare nr 1249/PF/2013.

Prin încheierea din data de 29.03.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4915/180/2013 s-a încuviinţat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul nr 9300516295001XXX din 29.06.2005.

Prin somaţia nr. 1249/PF/2013 din 04.04.2013 contestatorul a fost somat ca în termen de o zi de la primirea somaţiei să achite suma de 2840,47 lei reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare.

Prin procesul-verbal de constatare debit şi cheltuieli de executare din 04.04.2013 s-au stabilit următoarele cheltuieli de executare silită: 233 lei - onorariu de executor, 271 lei - taxe, 1 leu înregistrare dosar, 10 lei formare dosar, 20 lei redactare adresă, 10 lei emitere somaţie, 100 lei întocmire proces-verbal de constatare debit, 100 lei proces verbal distribuire sume, 30 lei arhivare dosar.

Prin adresa din 28.06.2013 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra drepturilor salariale ale debitorului contestator pentru 1/3 din veniturile pe care le încasa de la S.C. R. S. SRL până la concurenţa sumei de 2840,47 lei, adresa fiind comunicată terţului poprit la 07.08.2013.

Contestatorul a fost înştiinţat de măsura popririi prin adresa din 28.06.2013.

Somaţia, procesul-verbal, înştiinţare de înfiinţare a popririi au fost comunicate contestatorului la data de 17.07.2013.

Instanţa reţine că între intimata E.R.S. IFN SA, care la acea dată se numea E.R.S. SA şi SC A.I. SRL a intervenit contractul nr. 3487 din 15.09.2004 prin care s-a convenit acceptarea de către S.C. A.I. a plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor, precum şi a altor carduri, emise de intimată pentru bunurile şi serviciile achiziţionate.

Prin cererea pentru emiterea unui card de credit 9300516295001XXX din 29.06.2005 contestatorul a beneficiat de finanţare pentru achiziţionarea unui bun în suma de 16.696.366 ROL din magazinul A.I., cu obligaţia de a rambursa suma în 34 rate lunare. Rata dobânzii pentru retragere numerar sau pentru cumpărături a fost stabilită la 32%, taxa pentru depăşirea limitei de credit fiind de 5%. Într-adevăr, intimata nu figurează ca parte în contractul de credit, însă în baza convenţiei menţionate anterior, raporturile dintre părţi sunt clar stabilite, creditorul obligaţiei debitorului fiind intimata. Astfel că nu pot fi primite apărările petentului.

Cu privire la creanţa pentru care s-a demarat procedura executării silite, instanţa reţine că debitul este de 2336,47 lei, însă, până la data pronunţării, nu s-a făcut nicio dovadă a  sumei, să poată fi considerată creanţă certă, lichidă şi exigibilă conform art. 379 Cod proc.civ.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei, instanţa apreciază că nu este o veritabilă excepţie, ci reprezintă un motiv al contestaţiei la executare, motiv pentru care o va trata ca atare.

Potrivit art. 405 alin. 1 C.proc.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Alin. 2 statuează că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Conform art. 9.1. din contract emitentul avea obligaţia de a transmite contestatorului, în fiecare lună, prin poştă, cu scrisoare recomandată, un extras privind soldul, denumit „extras lunar” care evidenţia toate operaţiunile efectuate cu cardul, cât şi celelalte operaţiuni efectuate, printre care şi rata lunară minimă (lit. f) şi data scadentă pentru rata lunară minimă. Potrivit art. 10 contestatorul avea obligaţia de a achita suma datorată în decursul termenului menţionat în extrasul lunar, în rate, fiecare dintre acestea reprezentând cel puţin suma lunară minimă.

După pronunţarea soluţiei, intimata a depus la dosar extrase de cont, pe care însă instanţa nu le va avea în vedere dat fiind că au fost depuse tardiv.

Instanţa reţine că obligaţia contestatorului de a restitui suma acordată este o obligaţie succesivă (conform contractului au fost stabilite 34 rate) astfel că termenul de prescripţie curge pentru fiecare rată în parte. Instanţa nu poate primi susţinerile contestatorului că termenul de prescripţie curge de la data încheierii contractului, dat fiind natura obligaţiei din contract. Apărarea că nu ar fi primit acasă extrasele lunare nu influenţează data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru fiecare rată în parte, contestatorul având posibilitatea de a sesiza banca în acest sens. În aceste condiţii, faţă de data încheierii contractului (29.06.2005) si numărul de rate stabilit pentru rambursarea sumei (34 rate), în lipsa altor înscrisuri care să stabilească alte termene,  instanţa reţine că suma de care a beneficiat contestatorul trebuia restituită, în rate lunare, până în luna februarie 2008. Or, cererea de executare silită a fost formulată la data de 16.01.2013, fiind depăşit termenul de prescripţie de 3 ani. Astfel instanţa constată că s-a prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită.

În aceste condiţii, dată fiind intervenţia prescripţiei, va anula executarea silită din dosarul de executare nr. 1249/PF/2013 al BEJ. În consecinţă, instanţa va anula actele de executare întreprinse, respectiv somaţia nr. 1249 din 04.04.2013, proces-verbal de constatare debit şi cheltuieli de executare din 04.04.2013, adresă înfiinţare poprire din 28.06.2013, acestea fiind singurele acte de executare efectuate, dat fiind că pe parcursul judecării cauzei nu au mai fost efectuate alte acte, executarea silită fiind suspendată.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, conform art. 404 indice 1 C.proc.civ. în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Având în vedere că în speţă în urma executării silite, până la acest moment nu au fost executate sume de bani sau bunuri ale contestatorului, instanţa va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de petent, conform art. 274 C.proc.civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere la cheltuieli de judecată. Potrivit  art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997 (prevedere ce se regăseşte şi la art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013) sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cerere petiţionarului când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Instanţa apreciază că petentul nu poate solicita cu titlu de cheltuieli de judecată sumele achitate cu titlu de taxe judiciare, legea stabilind altă procedură cu privire la aceste cheltuieli. Totodată, instanţa reţine că petentul nu a mai făcut dovada efectuării altor cheltuieli ocazionate de litigiu, iar în ceea ce priveşte cauţiunea achitată legea prevede o procedură specială conform art. 723 indice 1 C.proc.civ.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa va respinge capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare