Desfacerea contractului de muncă

Desfacerea contractului de muncă

( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 4100/18.09.2013 )

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 6536/101/2013 reclamantul C.V. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 4/17.05.2013 emisă de pârâta  Asociaţia de Proprietari Nr.108 Drobeta Tr.Severin apreciind că această decizie este nelegală şi lovită de nulitate absolută.

În  fapt reclamantul a arătat că prin decizia sumenţionată i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 55 lit. b Codul Muncii, reţinându-se că la data încetării contractului de muncă se reţine în decizia contestată că s-a avut în vedere cererea sa nr. 2/9.05.2013, prin care a solicitat încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor. Reclamantul a arătat că din partea sa nu există nici nu fel de solicitare, el nesolicitând niciodată acest lucru.  Mia mult decât, a precizat reclamantul, decizia nu este semnată de el, folosindu-se o ştampilă a Asociaţiei de Proprietari. De asemenea, decizia nu este vizată şi contractul său de muncă se află înregistrat la Direcţia Muncii. S-a mai arătat de către reclamant că pârâta a încălcat disp. art. 16, 41, 52(1) din Constituţia României.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 194 cod proc civilă raportat la art. 41, 55, 231, 269, 272 Codul Muncii.

În dovedirea celor susţinute reclamantul a depus la dosar copie BI, decizia nr. 4/17.05.2013.

În apărare, pârâta a formulat şi a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. S-a arătat că în data de 7.04.2013 a fost convocată o adunare generală a asociaţiei de proprietari, prin afişare la avizier, în vederea soluţionării mai multor obiective iar la cererea majoritară a locatarilor demiterea preşedintelui. Reclamantul a fost prezent la adunare şi nu a avut nici o obiecţie, iar în data de 21.04.2013 conform disp. 27 din Legea 230/2007 raportat la art. 24 alin.3 din Legea 230/2007 s-a decis în unanimitate demiterea reclamantului din funcţia de preşedinte.

S-au anexat la dosar următoarele acte: decizia contestată, proces verbal din data de 7.04.2013, 21.04.2013,  tabel nominal din aceeaşi dată, adunarea generală din 21.04.2013, state de plată pe luna aprilie 2013, adresa nr. 2/2013, contract individual de muncă.

La întâmpinarea astfel formulată reclamantul a formulat răspuns prin care a arătat că susţinerile pârâtei sunt nereale, nelegale şi neverosimile.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul C.V  a fost angajat al pârâtei  in funcţia de preşedinte până la data de 20.05.2013 când raporturile de munca dintre părţi au încetat in baza art. 55 lit.b din Codul Muncii aşa cum reiese din decizia nr. 4/17.05.2013.

Împotriva acestei decizii de concediere reclamantul a formulat prezenta contestaţie criticând-o pentru nelegalitate, deoarece nu a solicitat niciodată încetarea raporturilor de muncă.

Instanţa reţine ca la data de 09.05.2013, reclamantul a formulat cererea înregistrată sub nr. 2/09.05.2013 prin care solicita „salariul pe luna aprilie si banii pe concediul de odihna plus preavizul de 20 de zile începând cu data de 21.04.2013”

Potrivit art. 81 alin.1 din Codul Muncii „ Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.”

Din textul de lege sus menţionat, instanţa reţine ca din punct de vedere procedural, legea impune salariatului  o singură condiţie  de ordin formal  pentru ca demisia sa fie valabilă, si anume  ca salariatul sa înştiinţeze in scris  angajatorul  despre hotărârea de a denunţa  contractul.

Salariatul nu trebuie sa-si motiveze  demisia potrivit art. 79 alin.3, dar manifestarea sa de voinţa trebuie sa  fie clară, precisă si lipsită de echivoc.

Or,  reclamantul când a formulat cererea înregistrata sub nr. 2/09.05.2013  a solicitat  in mod clar si lipsit de echivoc  preavizul de 20 de zile, instituţie care nu exista reglementată decât când se vorbeşte de demisie sau concediere, in acest ultim caz, daca înştiinţarea se face de angajator.

Mai mult, prin formularea „solicita salariul pe luna aprilie si banii pe concediul de odihna”, reclamantul a dorit sa-si lichideze drepturile si sa încheie, implicit, contractul individual de muncă cu angajatorul.

Instanţa reţine ca înainte de  expirarea termenului de preaviz, angajatorul a emis decizia de încetarea a contractului individual de munca prin acordul părţilor începând cu expirarea termenului de preaviz,  reclamantul putând astfel sa beneficieze de indemnizaţie de şomaj.

Faptul ca ulterior, reclamantul  s-a răzgândit, motivând ca de fapt nu a dorit încetarea contractului individual de muncă, instanţa nu îl poate reţine deoarece manifestarea de voinţa  a salariatului cu privire încetarea , din iniţiativa sa, a contractului  individual de muncă este irevocabilă, retractarea ei este posibilă  numai cu acordul  expres sau implicit al angajatorului.

In ceea c e priveşte condiţiile de formă cerute de lege pentru  decizia de concediere, instanţa reţine ca acestea sunt îndeplinite de cauza .

 Având in vedere ca reclamantul a  formulat o cerere de demisie care a fost aprobata  de angajator  si emisa decizia de concediere prin acordul părţilor, instanţa reţine ca contestaţia formulata de reclamant este neîntemeiată, urmând a o respinge.

Domenii speta

Spete similare