Acte ale autorităţii publice. Plata primei de vacanţă pentru funcţionarii publici aferentă anului 2010.

Acte ale autorităţilor publice. Plata primei de vacanţă pentru funcţionarii publici aferentă anului 2010

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 11.04.2013. Dreptul la acordarea primei de concediu în cuantumul prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 şi art.23 alin.1 şi 2 din OG nr.6/2007

Prin cererea adresată acestei instanţe, reclamanta VM a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata primei de vacanţă aferentă anului 2010, actualizate cu rata  inflaţiei de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă.

În motivarea cererii, a arătat că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 , alineat abrogat de la 01 ianuarie 2010 prin art. 39 lit. 27 Martie 2013 din Legea nr. 284/2010, „funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o  primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.”

Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează la art. 48, alin. 2 faptul că „prevederile din actele normative referitoare la detaşarea, delegarea şi mutarea, acordarea concediilor, a primei de vacanţă, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea şi locuinţa rămân în vigoare”.

Prin urmare, funcţionarilor publici le-a fost recunoscut în mod expres dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010.

Prin cererea nr. 34167/10.12.2012 reclamanta a solicitat pârâtei acordarea acestor prime de vacanţă, cerere ce a fost respinsă prin adresa nr. 35440/19.12.2012 din motive financiare.

În drept, reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 şi art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri: decizia nr. 18, cererea înregistrată sub nr. 26300/31.08.2010, adeverinţa nr. 8719/9.04.2013.

La data de 07.02.2013 pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

În motivare, pârâta a recunoscut faptul că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 , alineat abrogat de la 01 ianuarie 2010 prin art. 39 lit. 27 Martie 2013 din Legea nr. 284/2010, „funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o  primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.”

Se arată că Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează la art. 48, alin. 2 faptul că „prevederile din actele normative referitoare la detaşarea, delegarea şi mutarea, acordarea concediilor, a primei de vacanţă, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea şi locuinţa rămân în vigoare”.

Prin urmare funcţionarilor publici le-a fost recunoscut în mod expres dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010, însă din motive bugetare pârâta nu a putut acorda această primă de vacanţă înainte de plecarea în concediu a reclamantei.

În drept, pârâta nu îşi întemeiază întâmpinarea.

Analizând acţiunea formulată de reclamant, instanţa constată următoarele:

 Reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, aşa cum rezultă din adeverinţa nr.8719/09.04.2013 emisă de pârâtă, iar începând cu data de 13.10.2010 a efectuat 5 zile de concediu din concediul aferent anului 2010.

Potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, dispoziţie legală în vigoare la data formulării cererii de concediu (abrogată începând cu data de 01.01.2011 prin Legea nr.284/2010) , funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

 Pe de altă parte, se constată că potrivit art.48 alin.2 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 01.01.2010, prevederile din actele normative referitoare la detaşare, delegare şi mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanţă, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea şi locuinţa rămân în vigoare.

Astfel, instanţa reţine că acordarea primei de vacanţă aferentă anului 2010 era reglementată de prevederile O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Conform art. 23 alin.1 şi 2 din acest act normativ, la plecarea în concediul de odihnă funcţionarii publici au dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, iar în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracţionat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă odată cu indemnizaţia de concediu cuvenită pentru fracţiunea cea mai mare.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale menţionate anterior, se apreciază că reclamantul, la plecarea în concediu avea dreptul la acordarea primei de concediu în cuantumul prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 şi art.23 alin.1 şi 2 din OG nr.6/2007.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că prima de vacanţă nu s-a acordat din motive bugetare, instanţa apreciază că este neîntemeiată în condiţiile în care dispoziţiile legale care prevăd dreptul funcţionarilor publici la plata primei nu condiţionează acordarea acestui drept de existenţa fondurilor bugetare.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că reclamanta are dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010 şi în consecinţă, acţiunea acesteia este întemeiată, urmând a fi admisă.

Prezenta sentinţă este irevocabilă prin respingerea recursului.

Domenii speta

Spete similare