Interpretare eronată, pe baza principiului consacrat de dispoziţiile art. 202 din Codul de procedură penală a probelor administrate de organul de urmărire penală. Consecinţe: soluţie greşită adoptată de instanţa de fond care a trimis cauza în vederea...

Din actele de urmarire penala a rezultat ca petentului i-a fost aplicata o singura lovitura cu o bâta, peste spate, de catre învinuit, care se afla în stare de ebrietate si ca de fata la locul incidentului au fost prezenti mai multi martori. Având în vedere aceste împrejurari retinute drept cadru de comitere a faptei, dovedite cu probatiunea administrata în cauza, tribunalul a considerat ca încadrarea juridica data faptei prin ordonanta procurorului (lovire) este fundamentata, situatie în care redeschiderea urmaririi penale nu se justifica.

În raport de încadrarea juridica a infractiunii (lovire), nu este justificata nici continuarea cercetarilor pentru constatarea mobilului ce l-a determinat pe faptuitor sa comita fapta câta vreme mobilul sau scopul nu întregesc continutul constitutiv al faptei si nu au relevanta sub aspectul caracterizarii juridice a infractiunii.

În speta, s-a considerat ca ordonanta procurorului este temeinica si legala, inclusiv sub aspectul sanctiunii administrative a faptuitorului, în raport de pericolul social al faptei, de persoana si conduita procesuala a acestuia.

Prin sentinta penala nr. 82 din 26 octombrie 2010, Judecatoria Dragomiresti, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. b C.pr.penala, a admis plângerea introdusa de petentul M.I. , a desfiintat ordonanta nr. 145/P/2010 de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului-intimat B.D.G., data de prim-procurorul delegat al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti si a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmaririi penale pentru cercetarea faptelor si împrejurarilor la care se refera considerentele din prezenta sentinta.

În baza art.192 alin.(3) C.pr.penala, cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.

Pentru a hotarî astfel, judecatoria a constatat ca prin plângerea formulata, petentul M.I. a criticat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului B.D.G., ordonanta data la data de 19.05.2010 în dosar nr.145/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti si mentinuta prin rezolutia din 17.06.2010 data în dosar nr.463/II/2/2010 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures.

Initial a depus plângere petentul împotriva învinuitului B.D.G. si a intimatului M.S. însa, la termenul de judecata din 26.10.2010, acesta si-a precizat plângerea în sensul anterior consemnat, solicitând desfiintarea ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarire penala si trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmaririi penale, subliniind ca intimatul M.S.  - fratele sau, este cel ce îndeamna pe alte persoane sa îl loveasca.

Examinând plângerea, raportat la dispozitiile art.2781 C.pr.penala, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin plângerea prealabila introdusa de petent la data de 22.03.2010, în calitate de persoana vatamata, s-a solicitat cercetarea faptuitorului B.D.G., motivându-se în fapt  ca acesta l-a lovit cu un par în zona capului (f.4 d.u.p.)

Analizând actele premergatoare si cele de urmarire penala ce s-au efectuat, instanta a observat ca prin declaratia ce a fost data de petent în calitate de parte vatamata, s-a învederat ca, în opinia sa, fratele sau - M.S., l-a pus pe învinuit sa îl loveasca, întrucât, înainte de a-l lovi, iesise beat de la acesta  (f.5 d.u.p.).

Cercetarea penala a acestei persoane nu s-a efectuat, organul de cercetare penala rezumându-se la a consemna declaratia învinuitului B.D.G. (f.8 dos.Parchet), fara a exercita rol activ în sensul verificarii sustinerilor petentului, potrivit carora învinuitul ar fi iesit de la fratele petentului-M.S., înainte de a intra în curtea numitilor R.L. si R.M. si de a-l lovi pe petent cu parul în cap, precum nu  s-a verificat nici sustinerea petentului conform careia fratele sau, M.S., l-a instigat pe acest învinuit la savârsirea infractiunii de lovire asupra petentului (f.8 d.u.p.), rezumându-se de asemenea, la a consemna declaratia aceluiasi învinuit în sens contrar (f.11 d.u.p.).

Desi din declaratiile martorilor a rezultat ca fiind adevarata sustinerea petentului în sensul ca a fost lovit cu un par în zona capului, încadrarea juridica a  faptei s-a facut în infractiunea cea mai usoara, aceea de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.1 C.penal, trecând neobservata gravitatea faptei asa cum decurge din instrumentul folosit de învinuit, „un par gros, un bat mai gros” si zona în care a fost lovit, aceea a capului, precum neobservata a trecut si contradictia dintre declaratiile martorilor audiati în ce priveste zona corpului în care petentul a fost lovit - în cap sau în spate (f.12-13).

Nu s-au efectuat cercetari nici cu privire la motivul sau scopul ce a determinat pe învinuit sa îl loveasca pe petent, desi fata de sustinerea acestuia din urma privind pe fratele sau, M.S. si fata de posibilitatea organului de urmarire penala de a dispune schimbarea încadrarii juridice, se impunea a se identifica si aceste elemente ce intra în continutul constitutiv al altor infractiuni contra integritatii fizice, cu atât mai mult impunându-se întrucât petentul si martorii audiati au aratat ca învinuitul a lovit fara a vorbi cu nimeni.

Este adevarat ca petentul nu a solicitat expres extinderea cercetarilor si asupra fratelui sau, însa instanta apreciaza, raportat la considerentele deja expuse, ca nu ar  fi fost necesara o plângere prealabila a acestuia împotriva celui ce pretinde ca l-a instigat pe învinuit, câta vreme nu s-a ordonat efectuarea unei constatari medico-legale din care sa rezulte urmarea imediata a faptei de lovire savârsita de învinuit, organului de urmarire penala revenindu-i sarcina administrarii tuturor probelor ce ar conduce la aflarea adevarului, pentru a se retine astfel fiind avuta în vedere si vârsta înaintata a petentului (80 de ani), precum si circumstantele personale ale acestuia.

Conform art.62 C.pr.penala „în vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penale si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe”, iar potrivit art.65 C.pr.penala, „sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmarire penala si instanta de judecata.

Vazând si dispozitiile art.200 C.pr.penala „urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata, raportat la considerentele ce preceda, instanta, a apreciat ca urmarirea penala efectuata în Dosarul nr.145/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti a fost incompleta, fiind încalcat principiul rolului activ al organului de urmarire penala care, potrivit art.202 C.pr.penala este obligat sa stinga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire penala aduna probele atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului, îndatoriri ce se impun a fi îndeplinite chiar daca învinuitul recunoaste fapta, asa cum este în cauza de fata.

Prin urmare, ordonanta nr. 145/P/2010 din 19.05.2010 de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului B.D.G., s-a dat pe baza unor probe insuficiente, motivarea solutiei rezumându-se la sustinerile partilor, iar nu la împrejurarile ce au determinat aplicarea art.181  alin.2 C.penal si implicit solutia de netrimitere în judecata, desi propunerea din referatul de terminare a urmaririi penala a fost în acest sens.

Raportat  la considerentele expuse, în baza art.2781  alin.8 lit.b) C.pr.penala si a textelor legale precizate, instanta a admis plângerea si a desfiintat în tot Ordonanta nr.145/P/2010 din data de 19.05.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti, dispunând trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale fata de învinuitul intimat B.D.G. urmând a se constata prin declaratiile partilor si ale  martorilor ce acestia îi vor propune, zona corpului în care a fost lovit petentul, aptitudinea instrumentului folosit de învinuit pentru lovirea petentului de a-i pune în primejdie viata, fata de zona corpului ce se va fi stabilit ca a fost lovita, urmând a se stabili aceasta aptitudine si printr-o constatare medico-legala, precum se va stabili si motivul/scopul ce au determinat pe învinuit sa îl loveasca pe petent, raportat la sustinerea petentului în sensul ca învinuitul a fost instigat de fratele sau, M.S., urmând ca, dupa strângerea probelor prin care se stabilesc împrejurarile aratate, sa se dispuna asupra încadrarii juridice a faptei, precum si asupra extinderii cercetarii penale si asupra altor persoane.

Prin decizia penala nr. 408/R din 16 decembrie 2010, Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de Parchetul de pe lînga Judecatoria Dragomiresti împotriva sentintei penale nr. 82 din 26 octombrie 2010 a Judecatoriei Dragomiresti pe care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala a casat-o în întregime  si rejudecând cauza:

În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.penala, a respins ca nefondata plîngerea formulata de petentul M.I., împotriva ordonantei din 19 mai 2010 data în dosarul nr. 145/P/2010 al Parchetului de pe lînga Judecatoria Dragomiresti, pe care a mentinut-o.

În considerentele deciziei, tribunalul a retinut urmatoarele:

În dosarul nr. 145/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti s-au efectuat acte de urmarire penala la plângerea prealabila formulata de petentul M.I., în calitate de persoana vatamata, împotriva faptuitorului B.D.G. pentru savârsirea infractiunii de loviri sau alte violente.

Prin ordonanta din 19.05.2010 s-a dispus, în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului B.D.G. pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 180 al. 1 C.penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.

În cuprinsul ordonantei s-a retinut ca în data de 20.03.2010, în curtea martorului R.L., petentul a fost lovit o singura data cu o bâta peste spate de catre învinuit, care se afla în stare de ebrietate, de fata fiind mai multi martori. Fata de aceasta situatie de fapt s-a considerat ca fapta comisa nu prezinta în concret gradul de pericol social al infractiunii, solutia procurorului fiind mentinuta prin rezolutia din data de 17.06.2010  a Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures.

Prima instanta a apreciat ca se impune redeschiderea urmaririi penale pentru a se constata: zona corpului în care a fost lovit petentul, aptitudinea instrumentului folosit pentru lovire de a pune în primejdie viata, printr-o constatare medico-legala, motivul/scopul ce l-au determinat pe învinuit sa îl loveasca pe petent, raportat la sustinerile petentului ca învinuitul a fost instigat de numitul M.S., urmând a se stabili, dupa strângerea probelor, asupra încadrarii juridice a faptei si asupra extinderii cercetarii penale cu privire la alte persoane.

Tribunalul retine ca relevante pentru caracterizarea juridica a unei fapte în cazul infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii sunt împrejurarile în care aceasta a fost comisa, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovita victima, intensitatea si repetabilitatea loviturii si regiunea corpului în care a fost aplicata.

Analizând aceste aspecte în raport de împrejurarile retinute drept cadru a comiterii faptei, astfel cum rezulta din actele de urmarire penala, se observa ca petentului i-a fost aplicata o singura lovitura, din unele declaratii reiesind ca în zona capului, iar din altele ca a fost lovit în zona spatelui, instrumentul folosit fiind un bat mai gros, potrivit declaratiei petentului, iar intensitatea loviturii nu a fost mare, având în vedere ca petentul nu si-a pierdut echilibrul sau cunostinta si nici nu a suferit urmari care sa reclame îngrijiri medicale.

Având în vedere aceste împrejurari, actiunea de lovire a petentului realizeaza elementul material al infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 1 C.penal, neputându-se retine o punere în primejdie a vietii petentului.

Nu se justifica, asadar, redeschiderea urmaririi penale, în cauza probatoriul administrat fundamentând încadrarea juridica data faptei prin ordonanta procurorului.

De asemenea, nu se justifica continuarea cercetarilor pentru constatarea mobilului/scopului ce l-a determinat pe faptuitor sa-l loveasca pe petent, raportat la sustinerile petentului ca a fost instigat de numitul M.S.  asa cum în mod eronat a apreciat prima instanta, câta vreme mobilul sau scopul comiterii faptei nu au relevanta sub aspectul elementelor constitutive si caracterizarii juridice a infractiunii, neîntregind continutul constitutiv al acesteia.

Mai mult, extinderea cercetarilor cu privire la alte persoane nu are fundamentare, în raport de încadrarea juridica data faptei. Se are în vedere ca prin plângerea prealabila formulata petentul nu a solicitat cercetarea penala a numitului M.S., iar mentiunea din declaratia data ulterior, în sensul ca apreciaza ca fratele sau l-a pus pe faptuitor sa-l loveasca, nu are semnificatia unei plângeri penale, neîntrunind cerintele prevazute de lege. Câta vreme pentru infractiunea retinuta urmarirea penala nu se realizeaza din oficiu, ci doar la plângerea prealabila a persoanei vatamate, iar petentul nu a solicitat în conditiile legii cercetarea si tragerea la raspundere si a numitului M.S., organele judiciare nu se pot substitui vointei persoanei vatamate.

Pentru aceste considerente, se constata ca ordonanta procurorului este temeinica si legala, inclusiv sub aspectul sanctionarii administrative a faptuitorului, în raport de pericolul social concret al faptei, pozitia procesuala si persoana acestuia.

Domenii speta

Spete similare