Prescripţia achizitivă a terenul proprietatea Statului Român

Potrivit art. 1890 Cod civil pentru ca dreptul de proprietate sa fie dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesara îndeplinirea a doua conditii: sa existe o posesie utila si posesia sa fi fost exercitata timp de 30 de ani. Daca mai înainte de împlinirea celor 30 de ani de posesie pretins continua, netulburata, neîntrerupta si sub nume de proprietar  a pârâtului, Statul Român a dobândit dreptul de proprietate prin prescriptie extinctiva, retinând ca potrivit art. 17 din Decretul – Lege 115/1938 în vigoare în 1970, înscrierea în CF are efect constitutiv de drepturi si, totodata, de opozabilitate fata de terti, iar dreptul de proprietate al Statului Român era, potrivit Constitutiei Republicii Socialiste România din 1965, un drept de proprietate socialist de stat, absolut, exclusiv, inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, de la data înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, în 1970, terenul a devenit imprescriptibil, astfel încât, conform art. 1864 pct. 2 Cod civil, prescriptia achizitiva a pârâtului a fost întrerupta natural.

Potrivit art. 1867 Cod civil, întreruperea sterge cu totul orice prescriptie începuta înaintea sa.

Decizia civila nr.96/ R din 02.02.2011.

Prin sentinta civila nr. 231/30.03.2010, pronuntata de Judecatoria Dragomiresti s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român, s-a admis  în parte actiunea reclamantului T. G., în contradictoriu cu pârâta B. S. si cu pârâtul STATUL ROMÂN  reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei B. S., dobândit prin uzucapiune, asupra terenului în suprafata de 915 mp, situat în comuna R., între vecinii P. G., P. I., P. G., înscris în C.F.nr.5603 top.613, individualizat conform schitei de dezmembrare efectuata, integrata în hotarâre si a obligat pe aceeasi pârâta la perfectarea actului încheiat cu reclamantul la data de 21.02.2001 având ca obiect terenul identificat în dispozitiv în caz contrar sentinta va tine loc de contract.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului individualizat în dispozitiv, în favoarea reclamantului, într-o carte funciara noua.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca, terenul în litigiu nu apartine proprietatii publice a statului sau comunei, a fost stapânit în conditiile art.1847 Cod civil, anume în mod continuu, neîntrerupt, public si sub nume de proprietar, în timpul cerut de art.1890 Cod civil, cel putin 30 de ani, pârâta Brumar Sânziana, l-a primit de la parintii sai, aceasta folosindu-l fara a avea litigii cu rude, vecini sau alte persoane si fiind cunoscuta ca si proprietar al terenului, înca din urma cu 50 de ani, deci începând cu anul 1960, iar  atât statul cât si comuna s-au desesizat în mod voluntar de terenul în litigiu, conform sustinerilor fiecaruia dintre subiecte de drept.

În ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român, judecatoria a retinut ca, terenul în litigiu este înscris în C.F. nr.5603 Rozavlea top.613, proprietar tabular fiind Statul Român prin Consiliul popular al comunei Rozavlea, în conditiile aplicarii Dec. Nr.218/1960 si 712/1966, situatie în care sunt incidente dispozitiile art. 25 din Dec.nr.31/1954, a carui incidenta este impusa de continutul înscrierii din cartea funciara de care se prevaleaza reclamantul, retinându-se ca statul  si unitatea administrativ – teritoriala sunt entitati distincte, cu distinctia operând atat legiuitorul  constituant (art.136 alin.(2) „Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si  apartine statului sau unitatii administrativ-teritoriale”), cât si dreptul aplicabil în materia proprietatii publice ( Lg.nr.213/1998 art.1 „Dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public”; art.4 „Domeniul privat al Statului sau al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit sin bunuri aflate în proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul  public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatea administrativ – teritoriala au dreptul de proprietate privata”; art.5 (2) din aceeasi Lege „Dreptul de proprietate privata  al statului sau unitatii administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune altfel”;  art.12 alin.(5) „În litigiile prevazute la alin.(4), statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, iar unitatile administrativ-teritoriale, de catre consiliile judetene, de Consiliul General a municipiului Bucuresti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, presedintelui consiliului  judetean sau  primarului (…..)”.

Pentru aceleasi considerente se retin ca nefiind aplicabile dispozitiile art.36 din Lg.nr.18/1991, nefacându-se dovada ca terenul în litigiu se afla „în administrarea primariilor”, astfel cum rezulta din adeverinta Primariei Rozavlea.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin mandatara Directia Generala a Finantelor Publice Maramures, solicitând admiterea recursului, si în consecinta respingerea actiunii.

În motivarea recursului se sustine ca, titular a dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris în C.F. nr.5603 Rozavlea top.613, în suprafata de 6424 mp, care a facut obiectul contractului de vânzare cumparare încheiat  între parti la data de 01.02.2001, este Statului Român  în conditiile aplicarii Decretului 218/1960 si 712/1966, conform încheierii nr. 322/1970.

Potrivit Decretului 712/1966, bunurile care intra în categoria prevazuta de art. III a Decretului 218/1960 si care se afla în posesia unei organizatii socialiste, sunt considerate drept proprietatea statului, începând cu data intrarii lor în posesia statului sau unei alte organizatii socialiste.

Dupa aparitia Legii 18/1991, terenurile apartinând statului, situate în localitati si administrate de primarii, au fost transferate în patrimoniul comunelor. Terenul în litigiu, intra în aceasta categorie si ca atare intra sub incidenta dispozitiilor Legii 18/1991, modul de dobândire a dreptului de proprietate cu privire la acesta fiind cel reglementat de aceasta lege si nu calea uzucapiunii.

În ce priveste conventia încheiata între parti privind înstrainarea terenului, recurenta sustine ca legea în vigoare la momentul încheierii conventiei era Legea 54/1998, iar potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ, terenurile puteau fi legal înstrainate doar prin act autentic, dispozitie ulterior preluata si de Legea 247/2005, iar încalcarea conditiei de forma impusa de lege atrage nulitatea absoluta a actului încheiat.

Pentru a pronunta o hotarâre judecatoreasca care sa tina loc de act autentic de vânzare cumparare, printre conditiile ce se impun a fi îndeplinite este si cea a calitatii de proprietar a bunului înstrainat, a promitentului vânzator, conditie neîndeplinita în cauza.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate si a prevederilor art. 3041 Cod procedura civila tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin înscrisul sub semnatura privata intitulat „contract de vânzare - cumparare” încheiat la data de 21.02.2001 pârâta – intimata B.S. si sotul acesteia a consimtit sa-i vânda intimatului – reclamant. T. G.imobilul din localitatea Rozavlea situat în locul denumit „ses” în natura teren în suprafata de 10 ari, iar reclamantul – intimata consimtit sa-l cumpere la pretul de 10000 lei achitat integral la data semnarii conventiei.

În speta, bunul imobil a fost configurat în planul de situatie si amplasament întocmit ca facând parte din nr. top. 613 în suprafata de 6424 mp înscris în CF 5603 în proprietatea Statului Român.

Asadar, promitentul – vânzator, nu este proprietarul tabular al imobilului vândut, dar prima instanta a stabilit, pe baza probatoriului testimonial administrat, ca acesta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata si jonctiunea posesiilor, posedând public, continuu, neîntrerupt si sub nume de proprietar.

Recurentul a criticat aceasta dezlegare a judecatoriei, apreciind ca, atâta timp cât stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului proprietate de stat constituie obiectul art. 36 al. 2, 3 din Legea nr. 18/1991 este inadmisibila actiunea în uzucapiune.

Aceasta sustinere este însa nefondata caci art. 36 al. 2 si 3 din Legea nr. 18/1991 se refera la terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localitatilor atribuite, în folosinta vesnica sau în folosinta pe durata existentei constructiei, în vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, respectiv la terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor în conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, or aceste ipoteze nu au fost dovedite în cauza.

Pe de alta parte, reclamanta a invocat împlinirea termenului de prescriptie achizitiva în favoarea dobândirii ei anterior aparitiei Legii nr. 18/1991, instanta fiind chemata a recunoaste dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune si jonctiunea posesiilor, în contra proprietarului tabular Statul Român .

Însa, în ce priveste îndeplinirea conditiilor de catre intimata–pârâta pentru a prescrie achizitiv terenul proprietatea Statului Român înscris în CF 5603 Rozavlea, nr. top. 613/1 tribunalul constata urmatoarele:

Potrivit art. 1890 Cod civil pentru ca dreptul de proprietate sa fie dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesara îndeplinirea a doua conditii: sa existe o posesie utila si posesia sa fi fost exercitata timp de 30 de ani.

Judecatoria a retinut ca pârâta – intimata si autorii sai au posedat continuu, netulburati, neîntrerupt si sub nume de proprietar. Însa, în CF 5603 Rozavlea, dreptul de proprietate al recurentului Statul Român este înscris în anul 1970, prin Încheierea de CF 322/1970 si în temeiul prescriptiei extinctive reglementata de Decretul 218/1960 si 712/1966.

Asadar, mai înainte de împlinirea celor 30 de ani de posesie pretins continua, netulburata, neîntrerupta si sub nume de proprietar a pârâtei si a autorilor lor, recurentul Statul Român a dobândit dreptul de proprietate prin prescriptie extinctiva.

Potrivit art. 17 din Decretul – Lege 115/1938 în vigoare în 1970, înscrierea în CF are efect constitutiv de drepturi si, totodata, de opozabilitate fata de terti.

Mai mult, dreptul de proprietate al Statului Român era, potrivit Constitutiei Republicii Socialiste România din 1965, un drept de proprietate socialist de stat, absolut, exclusiv, inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

Ca urmare, tribunalul retine ca, de la data înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, în 1970, terenul intravilan în suprafata de 915 mp identificat cu nr. top. 613/1 înscris în CF 5603 Rozavlea a devenit imprescriptibil, astfel încât, conform art. 1864 pct. 2 Cod civil, prescriptia achizitiva a pârâtului a fost întrerupta natural.

Cum potrivit art. 1867 Cod civil, întreruperea sterge cu totul orice prescriptie începuta înaintea sa, tribunalul constata ca pârâtul nu a îndeplinit conditia prevazuta de lege pentru a dobândi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafetei de 915 mp, parte din terenul înscris în CF 5603 Rozavlea.

În situatia în care promitentul – vânzator nu este titularul dreptului de proprietate asupra bunului obiect al antecontractului de vânzare – cumparare, nu sunt îndeplinite conditiile pentru admisibilitatea actiunii judecatoresti în valorificarea antecontractului, impunându-se respingerea ei.

Domenii speta

Spete similare