Acţiune în grăniţuire

Decizie 22/A din 29.01.2009


Actiunea în granituire se situeaza la limita dintre actiunile petitorii si cele posesorii, întrucât ea nu pune în discutie existenta însasi a dreptului real. Aceasta poate fi exercitata nu numai de catre proprietar, ci si de catre titularul unui alt drept real principal sau chiar de catre un simplu posesor.

Prin sentinta civila nr. 2296/16.09.2008, pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus în dosarul nr. 606/336/2006, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii B.I. si B.I. în contradictoriu cu pârâta K.A., s-a stabilit mejda reala dintre proprietatile partilor, învecinate nemijlocit si a fost obligata pârâta sa permita îngradirea terenului reclamantilor pe linia de mejda stabilita.

Pârâta K.A. a declarat apel, sustinând ca nu este proprietara tabulara a terenului limitrof cu cel al reclamantilor.

Prin decizia civila nr. 22/A/29.01.2009, pronuntata de Tribunalul Maramures în dosarul nr. 606/336/2006, mentinuta prin decizia nr. 1390/R/1.06.2009 a Curtii de Apel Cluj, apelul a fost respins ca nefondat.

Tribunalul a retinut ca posesia apelantei-pârâte asupra terenului în litigiu a fost recunoscuta de catre aceasta si confirmata de catre martorii audiati.

Actiunea în granituire se situeaza la limita între actiunile petitorii si cele posesorii, întrucât ea nu pune în discutie existenta însasi a dreptului real. În cadrul acestei actiuni, partile trebuie sa produca dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmeaza sa se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fara a fi însa obligate a dovedi însasi existenta dreptului asupra portiunilor de teren care fac obiectul granituirii.

Actiunea în granituire poate fi exercitata nu numai de catre proprietar, ci si de catre titularul unui alt drept real principal sau chiar de catre un singur posesor. Prin urmare, pentru admisibilitatea unei astfel de actiuni nu este imperios necesar ca cel care o promoveaza si respectiv cel împotriva caruia se introduce sa fie proprietarul fondului limitrof.