Limitarea dreptului la libera circulaţie în străinătate

Dosar nr. 3024/109/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA Nr. 201

Şedinţa publică de la 28 Septembrie 2010

Parchetul de pe langa Tribunalul Arges fiind reprezentat de procuror

S-a luat în examinare pentru soluţionare în primă instanţă acţiunea civilă

formulată de reclamanta D. G.  P. B., în contradictoriu cu pârâtul  R. P..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.

Tribunalul având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată cauza în

stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri de fond.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii aşa

cum a fost formulată.

TRIBUNALUL

Constată că, prin cererea înregistrată la data de 19.08.2010, D.G P.E.B. a

chemat în judecată pe pârâtul R. P.solicitând instanţei, prin hotărârea ce va

pronunţa, să dispună  restrângerea dreptului pârâtului la libera circulaţie în Franţa,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, pârâtul a fost returnat din Franţa 

la data de 05.08.2010, în baza acordului de readmisie aprobat prin HG 278/1994.

S-a mai arătat că, motivul returnării, reiese din declaraţia dată în faţa

lucrătorului din punctul de trecere al frontierei, prin care,  pârâtul, recunoaşte că în

data de 28.07.2009 , a ieşit din ţară cu destinaţia Franţa, unde a locuit la caravană şi

s-a ocupat cu cerşitul până la data de  02.08.2010, când a fost reţinut de poliţia

franceză, a fost judecat şi returnat în România  la data de 05.08.2010.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile  art.5, 38 şi 39 din Legea

248/2005.

La dosar, reclamantul a depus actele de care a înţeles să se folosească în

soluţionarea cauzei.

Examinând probatoriul administrat în cauză, tribunalul reţine în fapt

următoarele:

Articolul 38 din legea 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii

restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate pentru o perioadă

de cel mult 3 ani, în cazul  persoanelor readmise în baza unui acord însă, odată cu

aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin

raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.

Această prioritate este stabilită de art.148 alin.2 şi alin.4 din Constituţia

României, potrivit căruia, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,

precum şi reglementările comunitare cu caracter obligatoriu,  au prioritate, faţă de

dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar

autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire  a obligaţiilor rezultate

din actul aderării.

Or, dreptul la libertatea de circulaţie pe teritoriul  statelor membre ale

Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratatul instituind  Comunitatea

Europeană, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului din 29.04.2004.

Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care

cuprinde condiţiile admiterii în Uniunea Europeană  şi care a devenit parte a

tratatelor europene.

Potrivit legislaţiei europene în materie, dreptul la liberă circulaţie nu este un

drept absolut, însă conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE , restricţionarea

libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor uniuni şi a membrilor lor de familie

poate fi dispusă numai pentru motive  de ordine publică, siguranţă publică şi

sănătate publică.

În alin.2 textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul

proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Şi art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile

fundamentale  sunt respectate, aşa cum sunt  garantate de Convenţia pentru

apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În speţă,  din înscrisurile  depuse la dosar de reclamant (f.3-6) reiese doar  că

pârâtul a fost returnat la data de 05.08.2010, din Franţa pentru „şedere ilegală”, fără

să fie judecat şi condamnat pentru săvârşirea unei fapte penale.

De aceea, faţă de dispoziţiile art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE , care

prevede că măsura trebuie să  respecte principiul proporţionalităţii şi să se bazeze

exclusiv pe conduita celui  în cauză, se apreciază că, prin restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, doar pentru motivul şederii ilegale în Franţa,

nu se respectă principiul proporţionalităţii  cu scopul legitim urmărit.

Prin urmare, faţă de cele mai sus arătate, urmează să fie respinsă cererea ca

neîntemeiată.

O soluţie contrară, ar aduce atingere art.6 paragraful 2 din Convenţia  pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cu care, orice

persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa

va fi legal stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea  formulată de reclamanta D. G. P.B., în contradictoriu cu

pârâtul  R.P.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Septembrie 2010

Preşedinte,

Grefier,

2

Domenii speta

Spete similare