Grăniţuire

Decizie 115/A din 20.10.2009


Dosar nr. 1408/244/2008

Granituire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 115/A

Sedinta publica de la 20 Octombrie 2009

Instanta constituita din:

PRESEDINTE DIANA ELENA SÎRGHI

Judecator MIRELA-CRISTINA TÂRLEA

Grefier RALUCA EHOR

Pe rol solutionarea cererii de apel formulata de apelantele reclamante I GH. I si I I, domiciliate în, în contradictoriu cu intimatii B D. D si B V,  cu acelasi domiciliu, împotriva sentintei civile nr. 615/01.06.2009 pronuntata de Judecatoria Husi, având ca obiect granituire.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns apelantele personal si asistate de avocat Veselul Tudora, cu împuternicire avocatiala aflata la dosar, intimatul pârât BD personal si asistat de avocat Dima Mioara, cu împuternicire avocatiala aflata la dosar si intimata pârâta B V prin avocat Dima Mioara cu împuternicire avocatiala aflata la dosarul cauzei.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza urmatoarele: cauza a fost transpusa la acest complet ca urmare a calificarii caii de atac ac fiind apel; procedura de citare este legal îndeplinita; nu se solicita judecarea cauzei în lipsa.

La interpelarea instantei, intimatii prin avocat arata ca nu au întâmpinare de depus la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta acorda cuvântul cu privire la propunerea de probe.

Apelantii prin avocat solicita încuviintarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosar si nota de constatare nr. 5497/14.10.2009 emisa de Primaria Comunei Stanilesti, pe care o depune în copie la dosarul cauzei.

Intimatii prin avocat, având cuvântul cu privire la probele solicitate de catre apelanti arata ca nu se opun si solicita, în contradovada, încuviintarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei.

Instanta, constatând ca probele cu înscrisuri solicitata de catre apelanti si intimati prin avocat sunt utile si concludente, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul prevederilor art. 167 Cod procedura civila încuviinteaza pentru acestia probele cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta acorda cuvântul cu privire la cererea de apel formulata.

Apelantii prin avocat considera ca hotarârea instantei de fond este nelegala, pentru ca nu au fost analizate corect probele administrate. În principiu, granituirea reprezinta o operatiune de determinare prin semne exterioare de identificare, a limitelor dintre doua proprietati vecine. În esenta, doar proprietarii pot solicita aceasta operatiune juridica. În cauza s-a atestat ca exista semne exterioare de delimitare, dar acestea sunt contestate. Instanta de fond  avea obligatia de a delimita suprafetele, în conditiile în care linia exista, dar este contestata. Instanta de fond a statuat ca s-a propus mutarea gardului despartitor  dintre cele doua proprietati conform liniei rosii aratate în anexa nr. 1 din raportul de expertiza. În speta nu intereseaza daca reclamantele au acoperisul cu uluci si burlane. Expertul a trasat linia de hotar dintre proprietati , modificând suprafata terenului. Din raportul de expertiza efectuat rezulta ca pârâtii nu au ocupat nici o suprafata de teren. Instanta de fond a considerat în mod arbitrar ca pârâtii nu au ocupat nici o suprafata de teren de la reclamante si a ignorat propunerea expertului cu privire la mutarea gardului. Diferenta mare dintre suprafata masurata si cea din acte se datoreaza modului empiric în care a fost întocmita schita anexa a contractului de schimb precum si a terenului reclamantelor. În concluzie solicita admiterea apelului si acordarea de cheltuieli de judecata, în dovedirea carora depune la dosarul cauzei chitanta nr. 16/20.10.2009 în cuantum de 300 de lei, reprezentând onorariu avocat.

Intimatii prin avocat solicita respingerea apelului ca nefondat si mentinerea solutiei instantei de fond. Trebuie avute în vedere concluziile depuse la fond. Actiunea este inadmisibila pentru ca nu este granituire ci servitute. Nici o proba administrata nu a  aratat ca ar fi încalcat acest drept. În urma masuratorilor se arata ca apelantii au o portiune de teren mai mica, dar acesta nu poate constitui un temei de drept pentru granituire, terenurile fiind delimitate. Apelul este neîntemeiat, în concluzie solicita respingerea acestuia si acordarea de cheltuieli de judecata.

În baza art. 150 Cod procedura civila instanta declara dezbaterile închise si retine cauza spre solutionare.

INSTANTA

deliberând asupra apelului declarat constata urmatoarele

Prin sentinta civila nr. 615/01.06.2009 pronuntata de Judecatoria Husi a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantele împotriva pârâtilor

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantele sunt proprietarele imobilului situat în comuna Stanilesti, jud. Vaslui, format din casa de locuit si 597 mp teren aferent, asa cum rezulta din titlul de proprietate nr. 871/47824 emis la data de 25.09.1996.

Pârâtii sunt proprietarii unui imobil vecin cu al reclamantelor, format din casa de locuit si 1510 mp teren aferent, asa cum rezulta din contractul de schimb autentificat sub nr. 1414 din 16.02.1995.

Din expertiza efectuata în cauza rezulta ca în fapt, reclamantele detin suprafata de 600,05 mp (fata de 597 mp cât sunt trecuti în acte), iar pârâtii suprafata de 1429,60 mp (fata de 1510 mp cât sunt trecuti în contractul de schimb).

Acesta va fi singurul aspect care va fi retinut de instanta din expertiza efectuata. Celelalte aprecieri referitoare la faptul ca diferenta mare dintre suprafata masurata si cea din acte se datoreaza modului empiric în care a fost întocmita schita anexa a contractului de schimb vor fi înlaturate deoarece si terenul reclamantelor a fost masurat tot cu mijloace empirice, partile se bucura în fata instantei de egalitate de tratament, iar expertul face astfel de aprecieri numai cu privire la pârâti. De asemenea expertul face vorbire despre faptul ca trebuie sa se tina cont de dreptul de servitute al reclamantei  de acces în spatele casei pentru lucrari de reparatii si întretinere, instanta apreciaza ca expertul a depasit cadrul procesual si competentele cu care a fost investit de instanta deoarece partile nu au facut vorbire nici un moment despre existenta vreunei servituti. Expertul si-a depasit atributiile si atunci când a facut aprecieri cu privire la faptul ca pârâtii au construit fara autorizatie o anexa gospodareasca sau ca reclamanta trebuie sa fie obligata sa prevada acoperisul casei cu uluci si burlane pentru a nu afecta locuinta pârâtului. Aceste aspecte nu fac obiectul cauzei cu care a fost investita instanta, singurele obiective stabilite în sarcina expertului si încuviintate de instanta prin încheierea din 8.12.2008 au fost: identificarea celor doua imobile si stabilirea liniei de hotar.

Expertul a propus mutarea gardului dintre cele doua proprietati pe o lungime de 10 metri, la o distanta de 1 metru de casa reclamantei, tinând cont de dreptul de servitute al reclamantei  de acces în spatele casei pentru lucrari de reparatii si întretinere. Asadar expertul propune ca pe lânga cei trei metri patrati care exced suprafetei de teren trecuta în actele de proprietate ale reclamantelor, pârâtii sa le mai cedeze înca 10 metri patrati pentru o servitute despre care nu a facut nimeni vorbire în prezenta actiune.

Varianta expertului este nerealista în conditiile în care el nu tine seama si de faptul ca pârâtii au construit o anexa care ar trebui darâmata pentru a respecta linia de hotar propusa.

În ceea ce priveste al doilea capat de cerere referitor la obligarea pârâtilor sa respecte dreptul de proprietate al reclamantelor asupra unei fâsii de teren pe care au acaparat-o nelegal, acesta este neîntemeiat. Din expertiza efectuata reiese ca pârâtii nu au ocupat nelegal nici o suprafata de teren a reclamantelor. Ei detin în fapt mai putin teren decât au în actele de proprietate. Fâsia de teren despre care face vorbire expertul este propusa a fi lasata de pârâti la dispozitia reclamantelor nu pentru ca ar fi fost ocupata abuziv, ci pentru ca reclamanta sa-si poata îngriji casa. Nu au fost aduse dovezi pentru dovedirea existentei acestei servituti. Servitutile sunt naturale, legale sau conventionale. În speta servitutea la care se refera expertul nu face parte din cele naturale sau legale, iar reclamantele nu au facut dovada stabilirii pe cale conventionala a acesteia.

Este adevarat ca potrivit art. 584 cod civil ,,Orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate”. Aceste dispozitii trebuie aplicate cu respectarea dreptului de proprietate al fiecarui vecin, drept consfintit în art. 480 si 481 cod civil ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”.

În aceste conditii, instanta a apreciat ca varianta liniei de hotar propusa de expert nu corespunde realitatii obiective si solicitarilor partilor din cererea de chemare în judecata, pentru aceste motive actiunea fiind respinsa.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen legal, reclamantele, considerând ca este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive: instanta de judecata, fata de obiectul actiunii, avea obligatia de a delimita proprietatile învecinate, chiar si în situatia în care linia de hotar exista, dar este controversata; în mod surprinzator a statuat prima instanta ca din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca s-a propus mutarea gardului despartitor dintre cele doua proprietati pe o lungime de 10 m si la o distanta de 1 m de casa reclamantelor; în speta nu intereseaza daca reclamantele au acoperisul cu uluci si burlane deoarece obiectul actiunii este granituire si revendicare; în mod gresit a considerat prima instanta ca din expertiza efectuata reiese indubitabil ca pârâtii nu au ocupat nelegal nici o suprafata din terenul reclamantelor, concluzia instantei fiind arbitrara. De asemenea, instanta a ignorat si propunerea expertului privind mutarea gardului pe o lungime de 10 m la distanta de 1 m de casa reclamantelor, diferenta mare dintre suprafata masurata si cea din acte datorându-se într-adevar modului empiric în care a fost întocmita schita anexa a contractului de schimb.

La termenul din data de 20.10.2009 instanta a calificat calea de atac exercitata împotriva sentintei civile nr. 615 din 01.06.2009 ca fiind apelul si nu recursul.

Legal citati, intimatii nu au depus la dosar întâmpinare.

Pentru dovedirea motivelor de apel, apelantii au depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta primei instante, dispozitiile legale aplicabile prin prisma motivelor de apel, instanta va aprecia ca apelul este întemeiat, fata de urmatoarele considerente.

Prima instanta a fost sesizata de catre apelantele reclamante cu o actiune având doua capete de cerere: stabilirea liniei de hotar între proprietatile lor (granituire) si obligarea pârâtilor sa respecte dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren pe care au ocupat-o din proprietate lor (revendicare).

Actiunea în granituire este acea actiune prin care reclamantul pretinde ca instanta sa determine prin semne exterioare întinderea a doua fonduri învecinate, fiind admisibila si în situatia în care, precum în prezenta cauza, delimitarile existente sunt contestate de parti. De asemenea, în conditiile în care apelantele au solicitat si o parte din terenul limitrof, despre care au sustinut ca este detinuta fara drept de catre pârâti, daca se constata o asemenea situatie, se impunea si analizarea actelor de proprietate prezentate de parti si implicit a drepturilor autorilor de la care provin acestea, pentru a stabili autorul al carui drept este preferabil.

Analizând considerentele sentintei primei instante, se retine ca situatia de fapt retinuta de catre instanta se refera doar la suprafetele de teren pe care le detin partile în fapt si cât ar trebui sa detina conform actelor de proprietate.

Nu se face asadar nici o referire la linia de hotar existenta între cele doua fonduri, daca aceasta este corecta sau se impune stabilirea ei pe alt traseu, daca exista semne exterioare prin care aceasta este pusa în evidenta, daca vreuna dintre parti ocupa din terenul celeilalte si, în caz afirmativ, care este suprafata ocupata.

Astfel, instanta de fond s-a limitat sa critice concluziile si propunerile facute de catre expert; ori, la pronuntarea unei sentinte, instanta trebuie sa analizeze cererile si propunerile partilor, nu cele facute în cadrul unei expertize, iar modul defectuos în care expertul a înteles sa-si fundamenteze concluziile nu poate avea drept sanctiune respingerea actiunii.

Daca aprecia ca nu este lamurita prin expertiza efectuata, instanta de fond, în baza rolului activ si potrivit dispozitiilor art. 212 C.pr.civ., avea posibilitatea de a solicita lamuriri expertului, de a dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiza sau chiar efectuarea unei noi expertize.

În ceea ce priveste capatul de cerere referitor la revendicarea unei portiuni de teren, în mod eronat si-a fundamentat prima instanta aprecierea ca intimatii pârâti nu ocupa nici o suprafata din terenul apelantelor doar pe concluziile expertului, în conditiile în care expertiza dispusa nu a raspuns unui asemenea obiectiv. Simpla împrejurare ca intimatii detin mai putin teren decât în acte, iar apelantele mai mult, nu este, în sine, suficienta pentru a determina o asemenea concluzie, diferenta dintre terenul detinut în fapt si cel evidentiat în actele de proprietate putându-se datora mai multor cauze.

O asemenea concluzie putea fi retinuta doar în situatia în care erau individualizate terenurile ocupate de catre parti si trasata linia de hotar între acestea.

Solutionarea cauzei prin analizarea doar a propunerilor expertului si nu a solicitarilor partilor,  fara a tine cont de petitul actiunii, echivaleaza cu necercetarea fondului, instanta de control neputându-se substitui din acest punct de vedere instantei de fond deoarece ar priva partile de o cale de atac.

Fata de aceste considerente si vazând dispozitiile art. 297 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va desfiinta sentinta instantei de fond si va trimite cauza spre rejudecare, urmând ca instanta de fond sa stabileasca linia de hotar existenta între cele doua fonduri, daca aceasta este corecta sau se impune stabilirea ei pe alt traseu, daca exista semne exterioare prin care aceasta este pusa în evidenta si, în baza celor constatate, eventual daca vreuna dintre parti ocupa din terenul celeilalte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de I I si I I împotriva sentintei civile nr. 615/01.06.2009 a Judecatorie Husi, pe care o desfiinteaza în tot.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 20 Octombrie 2009

Domenii speta