Acţiune în constatatre

Decizie 143/A din 02.12.2009


Dosar nr. 2140/189/2008

Actiune în constatatre

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA Nr. 143/A

Sedinta publica de la 02 Decembrie 2009

Instanta constituita din:

PRESEDINTE ADINA ALEXANDRU

Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE

Grefier ELENA GHEORGHIES

Pe rol solutionarea cererii de recurs formulata de recurenta - reclamanta N L, domiciliata în, în contradictoriu cu intimatul - pârât C I, domiciliat, împotriva sentintei civile nr. 1327 pronuntata la data de 30.04.2009 de Judecatoria Bârlad, având ca obiect actiune în constatare.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta reprezentantul apelantei, av. Fratiman Carmen si intimatul, lipsind apelanta.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza urmatoarele: procedura de citare este legal îndeplinita; cauza se afla la al treilea termen de judecata; apelanta nu a depus dovada achitarii taxelor de timbru stabilite; nu se solicita judecarea cauzei în lipsa.

Av. Fratiman Carmen depune timbre judiciare în valoare de 3 lei si chitanta nr. 0000249/09.09.2009, reprezentând 900 lei onorariu avocat.

Solicita administrarea probei cu martori si proba cu interogatoriu. Precizeaza ca solicita audierea martorilor pentru a demonstra ca banii au fost dati de fratele recurentei, ca declaratia este reala.

Instanta pune în vedere reprezentantului recurentei ca actele sunt autentice si nu poate dovedi sau infirma cu martori acest lucru. Proba poate fi administrata doar daca doreste sa demonstreze o alta situatie de fapt, ce nu este înscrisa în acele acte autentice.

Av. Fratiman Carmen arata ca nu mai insista în administrarea probelor solicitate.

Interpelat, intimatul arata ca nu are înscrisuri de depus.

Nemaifiind înscrisuri de depus sau alte cereri de discutat instanta constata cauza în stare de judecata si da cuvântul la dezbateri.

Av. Fratiman Carmen solicita admiterea apelului declarat împotriva sentintei Judecatoriei Bârlad pe care o considera nelegala.

Hotarârea este lovita de nulitate deoarece, în numai doua aliniate,  nu este motivata  în fapt si în drept. Pentru acest motiv solicita admiterea apelului si trimitere cauzei spre rejudecare.

Un alt motiv se refera la faptul ca instanta de fond enumera anumite aspecte care vin în contradictie cu normele legale, respectiv Codul fam. Astfel, retine instanta, în pagina 2 a hotarârii, ca ar fi trebuit ca recurenta sa dovedeasca,  calitatea de bun comun, în conditiile în care C. fam arata ca, calitatea de bun comun se presupune, Iar ceea ce trebuie dovedit este calitatea de bun propriu.

În aceasta cauza s-a dovedit calitatea de bun propriu pentru ca în 30.05.2009 se doneaza, cu act autentic suma de 55000 lei, pentru a se cumpara imobilul. În data de 31.05.2009 se achizitioneaza, iar în 01.06.2000 se da acea declaratie de catre sot prin care recunoaste ca acesti bani provin de la frate. S- a dat declaratia întrucât banuia ca intimatul va fi de rea-credinta, pentru ca venea dintr-o alta casatorie, avea datorii  si pentru a evita fraudarea intereselor apelantei s-a dat acea declaratie în forma autentica.

Prima instanta administreaza în mod constant probe pentru intimat, insista în emiterea unor adrese catre notariat, dar omite sa faca o comparatie între datele la care s-au încheiat contractele. Acel pretins contract în care partile au vândut un apartament a fost încheiat ulterior achizitionarii apartamentului ce face obiectul litigiului de fata si la cumpararea caruia s-au folosit banii dati de fratele apelantei. Cu banii de pe apartamentul vândut s-au platit datoriile intimatului. Cele sustinute de intimat nu au suport real.

Nimeni nu l-a obligat pe intimat sa dea acea declaratie. Partile nu puteau banui în 2000 ca vor ajunge în fata instantei.

Solicita admiterea apelului si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul de nulitate a hotarârii, iar în subsidiar, solicita admiterea apelului, retinerea cauzei spre rejudecare  si admiterea cererii reclamantei.

Intimatul, având cuvântul, relateaza ca este adevarat ca vine dintr-o alta casatorie. Precizeaza ca nu cunostea continutul actului pe care l-a semnat. Fratele apelantei este prieten si vecin cu notarul, a fost întelegea lor. Nu a stiut de actul de donatie. Mai mult, fratele nu avea de unde sa dea în anul 2000 acea suma de bani întrucât din 1993 nu are serviciu. Într-un fel, a fost obligat sa încheie acele acte.

Solicita respingerea apelului formulat si mentinerea hotarârii apelate.

Instanta declara dezbaterile închise, dupa care lasa cauza in pronuntare.

INSTANTA

Asupra apelului de fata;

Prin sentinta civila nr. 1327/2009 a Judecatoriei Bârlad a fost anulat ca netimbrat capatul de cerere privind revendicarea imobiliara si au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a apartamentului din si obligarea acestuia la despagubiri pentru lipsa de folosinta a apartamentului.

S-a retinut de instanta de fond ca:

Într-adevar, în contractul de vânzare cumparare autentificat la 31.05.2000, cu nr. 385 (fila 4 dosar fond) se mentiona ca reclamanta a cumparat apartamentul în litigiu cu suma de 55.000.000 lei vechi, bani proveniti prin contract de donatie încheiat cu fratele si cumnata sa.

De asemenea, prin declaratia autentificata cu nr.391 din 01.06.2000 pârâtul recunoastea ca banii pentru cumpararea apartamentului în litigiu provin din donatia  mai sus aratata.

Aceasta împrejurare nu era de natura sa duca la rasturnarea prezumtiei comunitatii de bunuri instituita la art.30 din Codul Familiei potrivit carora „ bunurile dobândite în timpul casatoriei de oricare dintre  soti, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Orice conventie contrara este nula.

Calitatea de bun comun trebuie sa fie dovedita, având în vedere ca  sustinerile pârâtului, în sensul ca acesta a fost casatorit anterior iar din casatorie au rezultat doi copii si în acest context, reclamanta, pentru a-i înlatura de la succesiunea tatalui lor, i-a sugerat sa dea declaratia în care sa recunoasca faptul ca banii provin din donatia autentificata la 30.05.2000, sunt credibile.

Astfel din înscrisul intitulat „conventie” (fila 38 dosar fond), încheiat la data de 28.05.2000 si  semnat de numitul G A C si reclamanta, rezulta ca aceasta a primit  suma de 25.000.000 lei vechi de la cel dintâi, cu titlu de avans, pentru cumpararea apartamentului  proprietatea partilor situat

Având în vedere ca vânzarea cumpararea apartamentului în litigiu s-a facut la 30.05.2000, cel putin aceasta suma are caracter de bun comun.

Referitor la capatul de cerere privind revendicarea imobiliara, reclamantei i s-a pus în vedere sa timbreze actiunea, însa aceasta, prin aparator, a aratat ca nu întelege sa faca acest lucru, astfel ca a fost anulat, ca netimbrat.

Capatul de cerere privind constatarea de bun propriu al imobilului în litigiu a fosr respins ca nefondat  si în consecinta si celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs N L invocând urmatoarele motive:

1.Instanta de control trebuie sa califice calea de atac în conditiile în care cererea principala este una de evacuare si calea de atac este apelul si nu recursul.

2.Hotarârea pronuntata este lovita de nulitate pentru ca nu cuprinde argumentele de fapt si de drept care au format convingerea instantei.

3.Instanta de fond nu face nici un fel de referiri la faptul ca au fost înlaturate toate probele administrate de reclamanta, primind fara nicio justificare toate afirmatiile pârâtului.

4.Instanta de fond face o grava confuzie când arata ca în timpul casatoriei calitatea de bun comun trebuie dovedita.

Tribunalul a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel.

Din actele si lucrarile dosarului de fata Tribunalul constata urmatoarele:

Bunurile proprii constituie exceptie de la comunitatea de bunuri. Prin derogare de la regula ca bunurile dobândite în timpul casatoriei sunt comune, art. 31 C. fam prevede ca anumite categorii de bunuri sunt proprii, chiar daca sunt dobândite în timpul casatoriei.

Astfel, potrivit disp. art. 31 lit.f Cod. fam. bunul dobândit devine propriu în temeiul subrogatiei reale cu titlu universal în situatia bunului dobândit în timpul casatoriei atunci când pretul este achitat de catre sot cu bani proprii, proveniti dintr-o donatie.

Asadar, valoarea bunului propriu (suma de bani provenita din donatie) si încorporata într-un bun cumparat în timpul casatoriei devine propriu si nu bun comun.

În cauza de fata rezulta cu certitudine faptul ca apelanta a primit o donatie de la fratele si cumnata sa constând în suma de 5500 lei, suma cu care a achizitionat imobilul în litigiu.

La data de 01.06.2000 pârâtul a declarat ca imobilul a fost cumparat cu bani proveniti din aceasta donatie.

Actul de donatie si declaratia data de pârât sunt acte autentice, acte ce se bucura de o prezumtie de autenticitate si veridicitate.

Aceste înscrisuri fac dovada pâna la înscrierea în fals în ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator percepute cu propriile simturi (art. 1173 Cod civ.).

Instanta de fond a retinut în mod eronat ca este inadmisibila conventia încheiata între cei doi soti, cu privire la scoaterea din masa comunitara a apartamentului considerându-l bun propriu.

Asa cum rezulta din actele depuse la dosar, cei doi soti nu au încheiat nicio conventie de acest fel.

Pârâtul a dat o declaratie la notariat, iar conventia ce a fost încheiata de catre apelanta reprezinta doar actul de donatie încheiat cu fratele si cumnata sa.

Fata de cele aratate, Tribunalul constata ca apelul formulat este întemeiat si prin urmare va fi admis.

În baza art. 276 Cod pr. civ., Tribunalul va schimba sentinta civila 327/2009 a Judecatoriei Bârlad dupa cum urmeaza:

Va constata ca imobilul situat în  este proprietatea reclamantei având natura juridica de bun propriu, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 111 Cod pr. civ. Tribunalul va dispune evacuarea intimatului din locuinta proprietatea reclamantei, si va obliga intimatul, în baza art. 274 Cod. pr. civ., la plata cheltuielilor de judecata efectuate în faza primei instante si în apel.

Tribunalul va pastra dispozitiile primei instante cu privire la cererea de revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de N L împotriva sentintei civile nr. 327/2009 a Judecatoriei Bârlad pe care o schimba astfel:

Constata ca imobilul situat în este proprietatea reclamantului N L având natura juridica de bun propriu.

Dispune evacuare pârâtului C I din imobilul proprietatea reclamantei situat în

Obliga intimatul C I sa achite apelantei N L suma de 12000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (300 lei lei în faza primei judecati si 900 lei în apel).

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 2 decembrie 2009.