Anulare proces-verbal de contravenţie.Art.56 alin.1) din og nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Anulare proces-verbal de contravenţie.Art.56 alin.1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Prevederile art.56 alin.1) menţionează că „În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.”, iar potrivit art.57 alin.2) contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

Forma mai veche a textului art.56 alin.1) arăta că „În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de către contribuabil.”

Din analiza teleologică a textului de lege se reţine că obligaţia de a pune la dispoziţia organului fiscal documentele enumerate mai sus aparţine în primul rând contribuabilului, prin reprezentantul său legal şi în subsidiar altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice, în condiţiile în care starea de fapt fiscală nu a fost clarificată.

În speţă, administratorul societăţii a fost JI până la data revocării acestuia din funcţie, conform Hotărârii AGA din data de 17.02.2011, dată de la care funcţia a fost deţinută de SVM.

Într-adevăr prin procura  din 17 iulie 2007, fostul administrator l-a împuternicit pe petent ca în numele său să se prezinte şi să-l reprezinte în relaţiile cu autorităţile locale şi în orice problemă, de orice natură, care ar deriva din calitatea sa unic administrator al  SC AA SRL.

În aceste condiţii, obligaţia de predare a actelor contabile revenea noului administrator statutar SVM, atâta timp cât adresa din data de 25.02.2011 şi termenul de predare: 1.03.2011 se situează după data revocării administratorului mandant JI.

Prin urmare, întrucât contractul de mandat dintre JI şi  petent a încetat, la data de 17.02.2011, ca o consecinţă a pierderii calităţii de administrator statutar a mandantului,  de la această dată actele semnate de petent şi adresele emise către acesta de autorităţile locale nu mai pot produce efecte juridice legale.

Faţă de cele expuse mai sus, nu sunt incidente în cauză prevederile art.56 alin.1) şi art.57 alin.2) din OG nr.92/2003 şi în consecinţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.219 alin.1 lit.c) din OG nr.92/2003.

Acelaşi raţionament se aplică şi celei de a doua contravenţii, contravenţie prevăzută de art.219 alin.1 lit.m), prevederi potrivit cărora ”refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate.”

Din conţinutul  reglementărilor sus-citate rezultă că revenea debitorului, în speţă SC AA SRL, prin reprezentantul său legal,  obligaţia de a preda autoturismul PEUGEOT 407 către organul fiscal, iar nu custodelui desemnat prin procesul-verbal de sechestru din data de 8.02.2011.

Având în vedere cele sus-menţionate, recursul formulat a fost calificat ca nefondat, iar potrivit dispoziţiilor art.312 alin.1) Cod procedură civilă, acesta a fost respins.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ-DECIZIE Nr. 17/2012 din 12 Ianuarie 2012

Prin  sentinţa nr.17/12.01.2012 Tribunalul Vâlcea a admis plângerea formulată  de petentul BML, în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Vâlcea şi a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei  din 02.03.2011.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că  petentul B ML a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Vâlcea, să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei din 02.03.2011.

În motivarea plângerii petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reţinute în sarcina sa prin actul constatator, întrucât la data  sancţionării acesta nu mai avea calitatea oficială de a prezenta actele societăţii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, ca legal şi temeinic încheiat.

Intimata a arătat că petentul avea obligaţia de a se prezenta la sediul intimatei cu actele solicitate şi întrucât nu a fost îndeplinită această obligaţie, petentul a fost sancţionat, acesta fiind persoana împuternicită să reprezinte societatea în relaţiile cu intimata.

Analizând actele depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 02.03.2011, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 6.500 lei, reţinându-se în sarcina sa că nu a prezentat documentele de evidenţă contabilă solicitate de către intimată şi un autoturism aflat sub sechestru, în vedere identificării şi aplicării măsurilor de executare silită.

S-a reţinut de asemenea că S.C AA S.R.L. înregistrează obligaţii fiscale restante, astfel că intimata a solicitat împuternicitului administratorului societăţii să se prezinte cu actele de evidenţă contabilă.

Instanţa a constatat că într-adevăr petentul a avut calitatea de împuternicit al administratorului societăţii, aşa cum rezultă din procura aflată la dosar, însă în urma Adunării generale din 17.02.2011, s-a hotărât revocarea din funcţie a administratorului, în această calitate fiind numită o altă persoană, această modificare fiind menţionată la Oficiul Registrului Comerţului la data de 28.02.2011.

În această situaţie,  la data sancţionării, petentul nu mai avea calitate de împuternicit al administratorului societăţii, care a fost revocat din funcţie anterior sancţionării petentului.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa a apreciat că se impune admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, petentul nefiind vinovat de cele reţinute în sarcina sa.

Impotriva sentinţei a formulat recurs intimata care a arătat că instanţa de fond a apreciat greşit că intimatul contestator nu avea obligaţia prezentării documentelor menţionate în adresa din data de 25.02.2011 cu încălcarea prevederilor art. 56 alin.l din OG nr. 92/2003.

Astfel, la data de 17.02.2011, contestatorul a avut calitatea de administrator al  SC AA SRL, fapt necontestat de acesta, în condiţiile în care invitaţia a fost semnată de primire de intimat, în calitate de împuternicit al societăţii .

In plus de aceasta, se arată că prima instanţă nu a ţinut cont de împrejurarea că bunul sechestrat prin procesul verbal din data de 12.11.2010 ce trebuia prezentat recurentei se afla în custodia intimatului, astfel că acesta a fost amenda potrivit art. 219 lit.d din OG nr.92/2003.

Faţă de cele expuse, se arată că ne aflăm în prezenţa unui  refuz nejustificat din partea reprezentantului legal al debitoarei de a pune la dispoziţia organelor de executare silită documentele solicitate cu scopul de a tergiversa masurile  de executare silită.

Prin urmare, se solicită admiterea recursului conform art. 304 pct.9 şi 304/1 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, se arată că în mod corect instanţa de fond a stabilit că petentul a avut calitatea de împuternicit al administratorului societăţii conform procurii depusă la dosar, iar în urma AGA din 17.02.2011 s-a hotărât revocarea din funcţie a acestui administrator, fiind desemnată o altă persoană în funcţia de administrator.

Cu privire la primirea invitaţiei de către petent, se arată că hotărârea AGA sus menţionată, i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 26.02.2011, procura semnată de JI- administratorul societăţii, având ca obiect dosar semnarea în numele acestuia şi pentru acesta, astfel că nu apar ca întemeiate criticile din recurs.

Analizând actele dosarului, raportate la recursul formulat, instanţa a constatat următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie, petentul a fost sancţionat pentru neprezentarea documentelor de evidenţă contabilă şi a autoturismului PEUGEOT 407 aflat sub sechestru în vederea identificării şi aplicării măsurilor de executare silită în vederea evaluării bunului, aşa cum s-a reţinut în adresa din data de 28.02.2011.

Actele contabile au fost solicitate prin adresa  din 25.02.2011.

Termenul de prezentare a fost stabilit la data de 1.03.2011.

Trebuie precizat că procesul-verbal priveşte activitatea comercială a societăţii SC AA SRL.

Prin procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut săvârşirea a două fapte contravenţionale prevăzute de art.219 alin.1) lit.c) şi m) din OG nr.92/2003.

Primul text arată că nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2) şi refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate constituie contravenţii.

Prevederile art.56 alin.1) menţionează că „În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.”, iar potrivit art.57 alin.2) contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

Forma mai veche a textului art.56 alin.1) arăta că „În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de către contribuabil.”

Din analiza teleologică a textului de lege se reţine că obligaţia de a pune la dispoziţia organului fiscal documentele enumerate mai sus aparţine în primul rând contribuabilului, prin reprezentantul său legal şi în subsidiar altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice, în condiţiile în care starea de fapt fiscală nu a fost clarificată.

În speţă, administratorul societăţii a fost JI până la data revocării acestuia din funcţie, conform Hotărârii AGA din data de 17.02.2011, dată de la care funcţia a fost deţinută de SVM.

Într-adevăr prin procura  din 17 iulie 2007, fostul administrator l-a împuternicit pe petent ca în numele său să se prezinte şi să-l reprezinte în relaţiile cu autorităţile locale şi în orice problemă, de orice natură, care ar deriva din calitatea sa unic administrator al  SC AA SRL.

În aceste condiţii, obligaţia de predare a actelor contabile revenea noului administrator statutar SVM, atâta timp cât adresa din data de 25.02.2011 şi termenul de predare: 1.03.2011 se situează după data revocării administratorului mandant JI.

Prin urmare, întrucât contractul de mandat dintre JI şi  petent a încetat, la data de 17.02.2011, ca o consecinţă a pierderii calităţii de administrator statutar a mandantului,  de la această dată actele semnate de petent şi adresele emise către acesta de autorităţile locale nu mai pot produce efecte juridice legale.

Faţă de cele expuse mai sus, nu sunt incidente în cauză prevederile art.56 alin.1) şi art.57 alin.2) din OG nr.92/2003 şi în consecinţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.219 alin.1 lit.c) din OG nr.92/2003.

Acelaşi raţionament se aplică şi celei de a doua contravenţii, contravenţie prevăzută de art.219 alin.1 lit.m), prevederi potrivit cărora ”refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate.”

Din conţinutul  reglementărilor sus-citate rezultă că revenea debitorului, în speţă SC AA SRL, prin reprezentantul său legal,  obligaţia de a preda autoturismul PEUGEOT 407 către organul fiscal, iar nu custodelui desemnat prin procesul-verbal de sechestru din data de 8.02.2011.

Având în vedere cele sus-menţionate, recursul formulat a fost calificat ca nefondat, iar potrivit dispoziţiilor art.312 alin.1) Cod procedură civilă, acesta a fost respins.

Domenii speta

Spete similare