Capacitate de folosinţă primării.Rolul activ al instanţei de judecată.

Capacitate de folosinţă primării.Rolul activ al instanţei de judecată.

Obiectul cauzei îl constituie anularea unui proces-verbal de contravenţie care are înscris în antet Primăria oraşului OM, în finalul actului fiind menţionată şi ca autoritate căreia îi aparţine agentul constatator.

În aceste condiţii, petentul a formulat plângerea raportat la această autoritate.

Într-adevăr, obligaţia instanţelor este cea de a se pronunţa asupra obiectului cererii deduse judecăţii, ceea ce dă eficienţă şi constituie garanţia aplicării principiului contradictorialităţii.

Dacă formulările reclamantului sunt neclare şi confuze fiind de natură să nu permită determinarea clară a obiectului şi temeiului juridic al cererii deduse judecăţii, instanţa are îndatorirea de a cere lămuriri şi precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii şi temeiul juridic al acesteia, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

În speţă, prima instanţă a constatat lipsa capacit?ţii de folosinţă a persoanei chemată în judecată, în condiţiile în care actul atacat nu este clar, concis şi fără echivoc sub aspectul persoanei emitente raportat la dispoziţiile legii.

Prin urmare, cel care se consideră vătămat prin emiterea actului nu este în măsură a-şi regla conduita ulterioară, atâta timp cât actul atacat nu dă răspunsul clar în ceea ce priveşte aspectele procedurale ce interesează parte pentru realizarea drepturilor sale subiective.

În aceste condiţii, rolul activ al judecătorului, aşa cum este reglementat de prevederile art.129 Cod procedură civilă, capătă o importanţă mărită, ca principiu de bază al judecăţii ce asigură şi respectarea liberului acces la justiţie.

Desluşirea acestor aspecte procedurale trebuia realizată în cadrul judecării cauzei prin indicarea de către instanţă a regulilor ce definesc cadrul procesual în concepţia proprie, pentru a nu expune părţile unor sancţiuni foarte severe care exclud pe viitor discutarea drepturilor proprii şi valorificarea acestora în justiţie prin pierderea termenului de exercitare a plângerii.

Astfel, orice incident procedural, în asemenea cazuri trebuie puse în discuţia părţilor şi valorificate în sensul în care judecătorul să poată aduce o hotărâre asupra fondului litigios, finalitate supremă a sistemului judiciar.

Faţă de argumentele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1) şi 5) Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond pentru a pune în discuţia părţilor introducerea  în cauză a autorităţii locale-Oraşul OM, în calitate de intimată.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ-DECIZIE Nr. 815/2012 din 14 Iunie 2012

Prin sentinţa nr.aaaa/23.02.2012 Judecătoria Rm.Vâlcea a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă  invocată de PRIMĂRIA ORAŞULUI OM prin primar şi a respins plângerea contravenţională formulată de  petentul  N G, în contradictoriu cu intimata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că la data de 15 noiembrie 2011 s-a înregistrat  plângerea contravenţională formulată de  petentul  NG împotriva procesului-verbal de contravenţie din data de 01.11.2011, prin care, în baza art. 28 alin 3 a fost sancţionat cu 1.000 lei, a cărei valoare o solicită.

În motivarea plângerii contravenţionale petentul a arătat că a fost sancţionat cu 1.000 lei pentru faptul că a executat anexe gospodăreşti, coteţe de porci, păsări, wc şi o bucătărie, anexe pe care le-a dobândit din anul 1998, conform contractului de vânzare-cumpărare şi a schiţelor anexate.

Potrivit art. 11 alin 1 lit. a care prevede ca lucrările de reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se păstrează forma, se execută fără autorizaţie de construire.

S-a precizat că art. 28 alin 3 menţionat în procesul-verbal de contravenţie se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară, fapt nespecificat în actul contestat.

Petentul a considerat că încadrarea juridică este eronată.

Prin întâmpinare, Primăria a invocat excepţia nulităţii plângerii contravenţionale faţă de împrejurarea că petentul a formulat plângere contravenţională fără a indica, fie şi implicit, numele intimatului, nerespectându-se, astfel, dispoziţiile art. 112 alin 1 pct. 1 cod procedură civilă.

Prin cererea precizatoare, petentul a precizat că a formulat plângerea contravenţională în contradictoriu cu intimatul PRIMĂRIA ORAŞULUI OM prin primar.

Petentul a adăugat motivelor plângerii contravenţionale, că procesul-verbal de contravenţie este întocmit fără indicarea temeiului de drept al contravenţiei. De asemenea, conţine vicii de formă de natură a atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie.

Astfel, procesul-verbal este întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, în sensul că nu este indicată data săvârşirii faptei.

Faţă de precizările petentului, intimata Primăria oraşului Ocnele Mari, prin primar, prin reprezentantul său, a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă  a intimatului.

Asupra excepţiei invocate de intimat, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată, urmând să fie admisă, din următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenţie contestat  petentul a fost sancţionat cu 1.000 lei amendă, în temeiul art. 26 alin 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, pentru că a executat anexe gospodăreşti – coteţe de păsări şi porci, un wc, o bucătărie, cu fundaţie din beton, pereţi din zidărie, învelitoare din ţiglă - într-o încăpere ce a fost magazie.

Contravenţia a fost constatată şi sancţiunea a fost aplicată de către primarul oraşului OM.

Conform dispoziţiilor art. 27 alin 1 şi 3 din Legea nr. 50/1991 republicată, preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz; contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) - l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

Conform art. 23 din Legea nr. 215/2001 republicată, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive.

Conform dispoziţiilor art. 21 din acelaşi act normativ, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.

Autorităţile administraţiei publice locale nu acţionează în nume propriu, ci îşi exercită atribuţiile şi lucrează în numele şi pe seama colectivităţilor locale; ele nu au capacitate administrativă distinctă de cea a comunei, oraşului sau judeţului în care funcţionează). Or, neavând capacitate juridică, actele consiliilor locale (ca şi ale primarilor, de altfel), făcute în limitele competenţelor conferite prin lege, sunt actele persoanei juridice înseşi şi atrag răspunderea directă (nu indirectă) a unităţii administrativ-teritoriale respective.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă  a intimatului şi a respins plângerea contravenţională ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

Împotriva sentinţei a formulat recurs petentul care a arătat că în mod greşit cauza a fost soluţionată prin respingerea plângerii pe cale de excepţie, fără a se intra pe fondul cauzei.

Recursul nu este întemeiat în drept.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Examinând recursul formulat prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie anularea unui proces-verbal de contravenţie care are înscris în antet Primăria oraşului OM, în finalul actului fiind menţionată şi ca autoritate căreia îi aparţine agentul constatator.

În aceste condiţii, petentul a formulat plângerea raportat la această autoritate.

Într-adevăr, obligaţia instanţelor este cea de a se pronunţa asupra obiectului cererii deduse judecăţii, ceea ce dă eficienţă şi constituie garanţia aplicării principiului contradictorialităţii.

Dacă formulările reclamantului sunt neclare şi confuze fiind de natură să nu permită determinarea clară a obiectului şi temeiului juridic al cererii deduse judecăţii, instanţa are îndatorirea de a cere lămuriri şi precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii şi temeiul juridic al acesteia, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

În speţă, prima instanţă a constatat lipsa capacit?ţii de folosinţă a persoanei chemată în judecată, în condiţiile în care actul atacat nu este clar, concis şi fără echivoc sub aspectul persoanei emitente raportat la dispoziţiile legii.

Prin urmare, cel care se consideră vătămat prin emiterea actului nu este în măsură a-şi regla conduita ulterioară, atâta timp cât actul atacat nu dă răspunsul clar în ceea ce priveşte aspectele procedurale ce interesează parte pentru realizarea drepturilor sale subiective.

În aceste condiţii, rolul activ al judecătorului, aşa cum este reglementat de prevederile art.129 Cod procedură civilă, capătă o importanţă mărită, ca principiu de bază al judecăţii ce asigură şi respectarea liberului acces la justiţie.

Desluşirea acestor aspecte procedurale trebuia realizată în cadrul judecării cauzei prin indicarea de către instanţă a regulilor ce definesc cadrul procesual în concepţia proprie, pentru a nu expune părţile unor sancţiuni foarte severe care exclud pe viitor discutarea drepturilor proprii şi valorificarea acestora în justiţie prin pierderea termenului de exercitare a plângerii.

Astfel, orice incident procedural, în asemenea cazuri trebuie puse în discuţia părţilor şi valorificate în sensul în care judecătorul să poată aduce o hotărâre asupra fondului litigios, finalitate supremă a sistemului judiciar.

Faţă de argumentele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1) şi 5) Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond pentru a pune în discuţia părţilor introducerea  în cauză a autorităţii locale-Oraşul OM, în calitate de intimată.

Domenii speta

Spete similare