Plângere împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată formulată de persoana vătămată. Imposibilitatea pronunţării soluţiei prev. de art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. în cazul intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Deliberând asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:

Prin s.p. nr. 82/03.03.2009 a Judecatoriei Câmpina, în temeiul disp. art. 2781 alin. 8 lit. a c.p.p. a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de petenta C. M. si s-a mentinut Rezolutia nr. 547/P/2005 din 10.10.2007  data de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Prahova confirmata prin Rezolutia nr.1379/II/2/2007 din 08.11.2007 data de catre primul procuror al aceleiasi unitati.

În temeiul disp.art.192 alin.2 c.p.p. petenta a fost obligata la 50 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca din examinarea actelor premergatoare  efectuate în cauza nu rezulta indicii sau date cu privire la savârsirea vreunei infractiuni de catre faptuitor cu ocazia întocmirii documentatiei necesare întocmirii contractului de vânzare-cumparare a imobilului situat in Baicoi între faptuitoarea C.J. si S.C. CONTI S.A. Ploiesti. S-a mai constatat ca în plus exista si o cauza de înlaturare a raspunderii penale respectiv cea prevazuta de dispozitiile art. 10 lit. g C.C.P. - prescriptia raspunderii penale.

Ca urmare a actelor premergatoare efectuate in cauza organele abilitate au constatat ca faptuitoarea C.J. a locuit în imobilul situat în localitatea Tintea, pendinte de orasul Baicoi în baza contractului de închiriere nr. 53 încheiat la data de 10.07.1985 s-a aflat la acea vreme în administrarea fostului IGCCL - UP Câmpina - sectia Baicoi. S-a mai constatat ca imobilul se afla în proprietatea statului iar dupa 1989 au fost emise legi care au permis ca aceste spatii sa fie vândute, respectiv Legea nr. 85/1992 si Legea nr. 76/23.07.1994 care modifica si completeaza pe prima si prin care se statueaza posibilitatea si modalitatile concrete de vânzare-cumparare a imobilelor aflate în proprietatea statului.

In baza acestor dispozitii legale a fost încheiat la data de 15.11.1994 între S.C. CONTI S.A. si intimata C.J. contractul de vânzare-cumparare privind imobilul nr. 1033 din Baicoi, str. Paltinului nr. 17, contract înregistrat sub nr. 50203/15.11.1994 . În anul 1996 acest imobil a fost vândut de catre C.J. fiului sau C.G. în baza unui contract de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere. La rândul sau C.G. a înstrainat imobilul sotilor G.T.D. si G.A.M. la data de 22.02.2001 astfel încât C. J.  a ajuns la Centrul de îngrijire si asistenta Liliesti-Baicoi.

Instanta a retinut ca actele premergatoare efectuate în cauza nu confirma savârsirea de catre intimati a vreuneia din infractiunile reclamate întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumparare imobilul se afla în proprietatea statului neexistând nici o dovada a unei alte stari de fapt în sensul ca nu au existat alte cereri de revendicare a acestuia, rezulta ca documentatia întocmita a fost în stricta concordanta cu legislatia în vigoare la acea data C.J. fiind în calitate de titular al contractului de închiriere singura persoana care avea dreptul legal de a solicita cumpararea imobilului. Intimatul M.V. în calitate de director al S.C. CONTI S.A. a semnat contractul pe baza documentelor existente în dosarul întocmit din care nu au rezultat date care sa confirme nici o neregula care ar fi împiedicat vânzarea. In ceea ce priveste implicarea celorlalti intimati, respectiv, prefectul de la acea data, secretarul general al Prefecturii cât si Primarul orasului Baicoi se retine ca acestia nu au avut nici o implicatie în vânzarea imobilului.

Pe de alta parte prima instanta a constatat ca în cauza nu poate fi antrenata raspunderea penala a intimatilor întrucât nu se poate dispune începerea urmariri penale existând cauza de împiedicare prevazute de art. 10 lit. g C.pr.penala si anume prescriptia  raspunderii penale.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs petenta.

În motivarea recursului, petenta a invocat cazurile de casare prevazute de art. 3859 C.p.p., pct. 3, întrucât a existat un caz de incompatibilitate a procurorului de sedinta, care a efectuat si cercetarea penala în cei 5 ani; pct. 9, întrucât dispozitivul hotarârii contrazice motivarea, respectiv nu s-a mentionat prescriptia raspunderii penale, neindicându-se ce fapte s-au prescris si pentru care intimat; pct. 10, întrucât instanta nu s-a pronuntat asupra unor fapte retinute în sarcina inculpatilor prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate, cât si unele cereri esentiale.

Se mai arata ca faptele reclamate exista în materialitatea lor si sunt comise de toti inculpatii, acestea nefiind prescrise, în privinta uzului de fals acesta fiind prelungit dupa consumare, în mod continuu sau continuat, pâna la solutionarea definitiva a cauzei, respectiv când savârsirea faptei va fi epuizata, iar în privinta abuzului în serviciu, consecinta juridica a vânzarii din anul 1994 a fost instituirea dreptului de proprietate asupra imobilului.

În dovedirea recursului, petenta a depus la dosar o serie de înscrisuri si a solicitat efectuarea de adrese catre diverse institutii, probe încuviintate de instanta, depunându-se în acest sens relatii din partea S.C. Conti S.A., fila 257 dosar recurs, de la primaria Baicoi, fila 116 si de la Petrom - Scela Baicoi, fila 181 dosar recurs.

Tribunalul, examinând hotarârea recurata în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p., constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 2781 C.p.p., dupa respingerea plângerii facute potrivit disp. Art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.

Tribunalul retine ca prin Rezolutia initiala nr. 547/P/2005 din 12.12.2005 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova , în temeiul disp. art. 228 alin. 6 si art. 10 lit. a C.p.p. s-a dispus confirmarea neînceperii urmaririi penale fata de intimatii B.N., S.V., S.P., D.N., B.S., H.A., M.V. si N.P. în privinta infractiunilor prevazute de art. 246 si art. 289 C.penal si fata de intimata C. J. sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 291 C.penal.

Împotriva acestei solutii, petenta a formulat plângere în temeiul dispozitiilor art. 2781 C.p.p., înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 719/2006.

Prin s.p. nr. 74/23.02.2006 a Tribunalului Prahova, pronuntata în dosarul mentionat, s-a dispus în baza art. 42 rap. la art. 2781 alin. 1 C.p.p. declinarea competentei de solutionare a plângerii în favoarea Judecatoriei Câmpina.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecatoriei Câmpina sub nr. 892/2006, iar prin s.p. nr. 461/18.07.2006 pronuntata în acest dosar s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a instantei si s-a dispus declinarea competentei de solutionate în favoarea judecatoriei Ploiesti.

Pe rolul Judecatoriei Ploiesti plângerea a fost înregistrata sub nr. 10594/2006, iar prin s.p. nr. 2232/13.10.2006 pronuntata în acest dosar s-a declinat competenta de solutionare a acuzei în favoarea Judecatoriei Câmpina, fiind sesizat Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 43 C.p.p., în vederea solutionarii conflictului negativ de competenta intervenit între cele doua instante.

Tribunalul Prahova, instanta superioara comuna, prin s.p. nr. 13/12.01.2007, pronuntata în dosarul nr. 9383/105/2006, a stabilit competenta de judecare a plângerii în favoarea Judecatoriei Câmpina.

Pe rolul Judecatoriei Câmpina cauza a fost din nou înregistrata, sub nr. 493/204/2007, iar prin s.p. nr. 140/13.03.2007, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. a fost respinsa plângerea formulata de petenta, fiind mentinuta solutia data prin rezolutia atacata.

Împotriva acestei sentinte petenta a formulat recurs, , iar prin d.p. nr. 783/06.09.2007 a tribunalului Prahova a fost admis recursul formulat, a fost casata în totalitate sentinta atacata, iar pe fond, admisa plângerea formulata de petenta.

S-a dispus desfiintarea rezolutiei atacate si trimiterea cauzei Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova, pentru ca procurorul sa se pronunta si cu privire la savârsirea de catre intimati a infractiunilor de abuz în serviciu prin îngradirea unor drepturi, abuz în serviciu în forma calificata si neglijenta în serviciu.

În urma completarii cercetarilor, prin Rezolutia nr. 547/P/2005 din 10.10.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 228 alin. 6 si art. 10 lit. a c.p.p., s-a confirmat propunerea organelor de politie de a nu se începe urmarirea penala de intimatii B.N., S.V., S.P., D.N., B.S., H. A., M.V. si N.P., sub aspectul infractiunilor prev. de art. 246,247,2481,249 si 289 C.penal, cât si fata de C. J., sub aspectul infractiunii prev. de art. 291 C.penal.

Împotriva acestei solutii petenta a formulat plângere la prim procurorul Parchetului, respinsa prin rezolutia nr. 1379/II/2/2007 din 08.11.2007, si apoi plângere înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 7558/105/2007.

Prin s.p. nr. 239/08.05.2008 pronuntata în acest dosar s-a respins ca neîntemeiata plângerea formulata de petenta.

Petenta a formulat recurs împotriva solutiei, iar prin d.p. nr. 693/01.09.2008 a Curtii de Apel Ploiesti, pronuntata în dosarul nr. 7558/105/2007 s-a admis recursul formulat, s-a casat sentinta Tribunalului Prahova si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta material, respectiv Judecatoria Câmpina, pentru solutionarea fondului plângerii petentei.

Judecatoria Câmpina a pronuntat s.p. nr. 82/03.03.2009, în dosarul nr. 3898/204/2008, prin care a respins ca neîntemeiata plângerea formulata de petenta, aceasta solutie facând obiectul prezentului recurs.

Examinând solutia pronuntata, în raport cu actele de cercetare penala efectuate si având în vedere si sustinerile partilor, se constata ca aceasta este legala si temeinica, dupa cum în mod corect a sesizat si prima instanta.

Astfel, Tribunalul retine ca în baza contractului de închiriere nr. 53/10.07.1985, intimata C.J., mama petentei, a locuit într-un imobil situat în loc. Tintea, bl. 1033, proprietatea statului în acea perioada. Titulara acestui contract era doar intimata.

Ulterior, dupa aparitia mai multor acte normative, respectiv Decretul Lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile de stat si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, Legea nr. 76/1994, pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992, imobilul fiind trecut în proprietatea statului, putea fi vândut de S.C. Conti S.A. Ploiesti, al carui manager a fost în perioada 05.11.1994-30.05.2005 intimatul M.V.

În vederea cumpararii imobilului, intimata C.J. a primit un formular de cerere de la S.C. Conti S.A., formulat tipizat care cuprindea si mentiunea ca imobilul este construit în anul 1948 din fondurile statului, astfel încât nefiind o mentiune facuta personal de catre intimata, care a precizat în alte evidente anul corect al construirii, fapta nu întruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni.

Cu formularul de cerere completat, intimata s-a prezentat la S.C. Gospodaria Locala Baicoi S.A., unde intimata H.A., care îndeplinea la acea data functia de sef Serviciu Contractari si se ocupa de întocmirea documentatiei solicitate de S.C. Conti S.A. pentru imobilele detinute  în administrare de S.C. G.L. Baicoi S.A., în baza evidentelor detinute, a completat Tabloul de calcul de pe versoul cererii, fisa cu elementele necesare vânzarii locuintelor care, înainte de 06.03.1945 au apartinut institutiilor de stat.

Cu aceste înscrisuri, intimata C.J. s-a prezenta la S.C. Conti S.A, unde a încheiat contractul de vânzare cumparare nr. 50203/15.11.1994, semnat de intimatul M.V.

Ulterior, imobilul a fost vândut de intimata fiului sau, C.G., care la rândul sau l-a vândut sotilor G.T. si G.A.

Din actele premergatoare efectuate în cauza nu reiese comiterea de catre vreunul dintre intimati a unor fapte de natura penala, toate înscrisurile depuse de recurenta nerelevând nici un astfel de aspect.

De asemenea, în mod corect s-a subliniat de catre prima instanta ca în cauza nici nu ar fi posibila aplicarea solutiei prevazute de art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p., potrivit careia prin sentinta se poate desfiinta rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmaririi penale.

În acest caz sunt incidente dispozitiile art. 273 alin. 11 C.p.p., potrivit carora redeschiderea urmaririi penale are loc când judecatorul, potrivit art. 2781 C.p.p., a admis plângerea împotriva ordonantei, sau dupa caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale ori de clasare, si a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmaririi penale. În cazul în care instanta, potrivit art. 2781 C.p.p., a admis plângerea împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale si a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmaririi penale, acesta dispune începerea urmaririi penale în conditiile prevazute de lege.

Una dintre conditiile prevazute de lege pentru începerea urmaririi penale este, potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 1 C.p.p., aceea ca în cauza sa nu fie incident vreun caz de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale, prevazut de art. 10 C.p.p.

Art. 10 C.p.p. reglementeaza cazurile în care punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale este împiedicata, lit. g a acestui articol prevazând prescriptia raspunderii penale printre aceste cazuri.

Se observa ca solutia de netrimitere în judecata care face obiectul prezentei plângeri se refera la infractiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.penal, pedepsita de lege cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, deci având un termen de prescriptie a raspunderii penale de 5 ani, potrivit art. 122 lit. d C.penal;  abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi, prev. de art. 247 C.penal, pedepsita de lege cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, deci având un termen de prescriptie a raspunderii penale de 5 ani, potrivit art. 122 lit. d C.penal; abuzul în serviciu în forma calificata, prev. de art. 2481 C.penal, pedepsita de lege cu închisoare de la 5 la 15 ani, deci având un termen de prescriptie a raspunderii penale de 10 ani, potrivit art. 122 lit. b C.penal; neglijenta în serviciu, prev. de art. 249 C.penal, pedepsita de lege cu închisoare de la 2 la 10 ani, deci având un termen de prescriptie a raspunderii penale de 8 ani, potrivit art. 122 lit. c C.penal; falsul intelectual, prev. de art. 289 C.penal, pedepsita de lege cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, deci având un termen de prescriptie a raspunderii penale de 5 ani, potrivit art. 122 lit. d C.penal; uzul de fals, prev. de art. 291 C.penal, pedepsita de lege cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, deci având un termen de prescriptie a raspunderii penale de 5 ani, potrivit art. 122 lit. d C.penal.

Termenele de prescriptie mentionate anterior se calculeaza, conform dispozitiilor art. 122 alin. 2 C.penal, de la data comiterii infractiunii.

Întrucât în cauza contractul de vânzare cumparare în legatura cu care recurenta reclama comiterea mai multor fapte de natura penala a fost încheiat la data de 15.11.1994, termenul cel mai îndelungat de prescriptie s-a împlinit la 14.11.2004.

În cauza nu sunt incidente nici dispozitiile art. 123 C.penal privind întreruperea cursului prescriptiei, întrucât niciodata nu a fost începuta urmarirea penala pentru a fi incidenta aceasta institutie.

Sustinerile recurentei în sensul ca infractiunile îmbraca caracter continuu sau continuat nu sunt întemeiate, toate infractiunile reclamate sunt infractiuni simple, presupus consumate la data încheierii contractului de vânzare cumparare, în raport cu care se calculeaza termenul de prescriptie.

Critica formulata de recurenta în sensul ca desi judecatorul fondului a mentionat incidenta prescriptiei nu a constat aceasta împrejurare în dispozitivul sentintei nu poate fi primita, întrucât instanta de fond nici nu a fost învestita cu solutionarea unei actiuni în constatarea prescriptiei raspunderii penale, o astfel de actiune în sine nefiind de altfel admisibila conform legislatiei în vigoare, ci cu o plângere la solutia procurorului de netrimitere în judecata, astfel ca dispozitivul nu avea de ce sa cuprinda o astfel de mentiune.

Prescriptia raspunderii penale este doar un argument în motivarea solutiei de respingere a plângerii.

În cauza nu este posibila nici adoptarea solutiei prevazute de art. 2781 alin. 8 lit c C.p.p., potrivit careia judecatorul poate admite plângerea, desfiinta rezolutia atacata si retine cauza spre judecare, când probele existente la dosar sunt suficiente, întrucât, în primul rând aceste probe nu dovedesc comiterea nici unei fapte de natura penala de catre intimati, în al doilea rând a intervenit prescriptia raspunderii penale, asa cum s-a mentionat, iar în al treilea rând potrivit deciziei nr. XLVIII/2007 a I.C.C.J., pronuntata în recurs în interesul legii, în cazul formularii plângerii împotriva rezolutiei prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale sau clasarea (în cazul de fata fiind incidenta prima ipoteza), instanta învestita nu poate pronunta solutia prevazuta de art. 2781 alin. 8 lit. c C.p.p.

Concluzionând, singura solutie legala care se putea pronunta în cauza era aceea de respingere a plângerii, ca nefondata,  solutie adoptata de altfel de catre instanta de fond.

Nici critica referitoare la incompatibilitatea procurorului de sedinta nu poate fi primita, de altfel recurenta nu a precizat care este cazul de incompatibilitate, cercetarile în cauza au fost efectuate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Prahova, rezolutia de netrimitere în judecata atacata fiind pronuntata de alt procuror decât cel care a participat la sedinta de judecata.

 Pentru considerentele invocate, Tribunalul urmeaza ca în baza art. 38515 alin. 1pct. 1 lit. b sa respinga recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. sa oblige recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare