Plata nedatorata

Decizie 259 din 24.02.2010


Prin cererea înregistrata la Judecatoria Campina sub nr. 223/204/2009 la data 28.04.2009 reclamantul ORASUL BAICOI PRIN PRIMAR, a chemat în judecata pe pârâtul CÂMPEANU NICOLAE pentru ca prin sentinta ce se va pronunta  sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei  de 2.582,4426 lei reprezentând plata nelegala si a sumei de 32,0883 lei reprezentând dobânzi, ambele sume urmând a fi indexate cu coeficientul de inflatie aplicabil la data platii efective.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca în urma unui control efectuat de D.G.F.P. Prahova a fost încheiat procesul verbal de control  nr. 23597/06.06.2005, prin care s-a stabilit ca din relatia primariei cu mai multi agenti economici s-ar fi cauzat unele prejudicii.

Arata reclamantul ca Primaria Baicoi a contestat în justitie actul de control si prin sentinta civila nr. 366/21.11.2006 a Tribunalului Prahova, ramasa definitiva si irevocabila, s-a admis în parte actiunea Primariei. În considerentele sentintei se arata ca în urma expertizei efectuata în dosar, expertul contabil a stabilit ca prestatorului Câmpeanu Nicolae i-a fost platita nelegal suma de 2582,4426 lei la care se adauga dobânzile.

Mentioneaza reclamantul ca prin adresa nr. 2188/24.02.2009 a solicitat pârâtului sa plateasca sumele în cauza, dar acesta nu a facut plata solicitata.

În drept reclamantul a invocat prevederile codului civil privind întoarcerea platii nedatorate.

La data de 02.06.2009 reclamantul si-a precizat actiunea (f.9) solicitând a se diminua suma solicitata cu 600 lei, deoarece pârâtul a achitat prin sotia sa aceasta suma.

Prin sentinta civila nr 3311/30.10.2009, instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie,  instanta de fond  a  retinut urmatoarele:

A respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de pârât motivat de faptul ca reclamantul prin actiunea formulata solicita obligarea pârâtului la plata unei  sume de bani apreciind ca reprezinta o plata nedatorata.

Instanta a avut în vedere faptul ca în materie civila trebuie respectat principiului disponibilitatii partilor asupra fixarii limitelor cererii, reclamantul fiind cel care stabileste obiectul cererii, precum si temeiul juridic al acesteia, sens in care a constatat ca  a fost investita cu o cerere în pretentii întemeiata pe disp. art. 992-997 cod civil, obiectul cererii si temeiul legal fiind precis determinate de reclamant.

Sustine reclamantul ca în urma unui control efectuat de DGFP Prahova s-a stabilit ca din relatia Primariei cu mai multi agenti economici, dar si cu pârâtul, au rezultat unele prejudicii, întocmindu-se un proces verbal de control ce a fost atacat în instanta si în considerentele hotarârii judecatoresti respective s-a retinut faptul ca pârâtului din prezenta cauza i-a fost platita nelegal o suma de bani. Astfel ca solicita ca pârâtul sa fie obligat sa plateasca aceasta suma de bani, precum si dobânzile aferente indexate cu coeficientul de inflatie.

Instanta a retinut în primul rând faptul ca parte reclamanta în dosarul solutionat prin sentinta civila nr. 366/21.11.2006 a Tribunalului Prahova - sectia comerciala si de contencios administrativ a fost Primaria Baicoi, iar nu reclamantul din prezenta cauza.

De asemenea sustinerea pârâtului, în sensul ca toate actele depuse de reclamant în dovedirea actiunii, sunt acte din dosarul solutionat de Tribunalul Prahova si nu-i sunt opozabile, este întemeiata.

Analizând sentinta civila nr. 366/21.11.2006 a Tribunalului Prahova - sectia comerciala si de contencios administrativ, rezulta ca s-a admis în parte actiunea reclamantei - Primaria Baicoi, a fost anulata o decizie emisa de DGFP Prahova si exonerata reclamanta de plata unei sume de bani reprezentând plati nelegale si dobânzii aferente.

Din dispozitivul acestei hotarâri nu rezulta nicidecum culpa pârâtului privind încasarea unei sume de bani sau încasarea nelegala a unei sume de bani de catre acesta.

Însa instanta are în vedere nu în ultimul rând dispozitiile legale invocate de reclamant respectiv art. 992 - 997 cod civil privind  restituirea platii nedatorate.

În consecinta prin art. 1092 cod civil se instituie principiul potrivit caruia plata ca operatie juridica presupune existenta unei obligatii care trebuie stinsa. Daca o asemenea obligatie nu exista si eventual s-a facut o plata, ea nu este valabil savârsita, facându-se o plata nedatorata care trebuie restituita.

Instanta de fond a constatat ca Primaria Baicoi a platit pârâtului o suma de bani ca urmare a unor transporturi efectuate de acesta, iar în considerentele hotarârii Tribunalului Prahova s-a retinut ca în mod nelegal i s-a platit suma de 71.076.000 lei, întrucât transportatorul a luat în calcul o distanta medie de 69,57 km în loc de 34 km.

Asa fiind nu se poate sustine ca datoria în vederea careia s-a facut plata nu exista din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens si accipiens. Pârâtul a efectuat anumite curse pentru Primarie, astfel ca i se datora o suma de bani, însa aceasta nu a fost calculata în mod corect pentru serviciul efectiv prestat.

S-a mai aratat ca plata nu a fost facuta din eroare, accipiensul fiind chiar debitor al solvensului.

Impotriva aceste sentinte a declarat recurs reclamantul, care a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, in sensul obligarii paratului la plata sumelor datorate si a cheltuielilor de judecata.

In motivarea recursului, se arata ca instanta de fond a retinut in principal, ca temei de drept al solicitarii nu este aplicabil cauzei si ca in realitate ar fi aplicabile prevederile codului civil privind imbogatirea fara just temei a paratului.

Se considera ca, in baza rolului activ, instanta de fond putea si trebuia sa schimbe temeiul legal, in sensul sugestiei facute prin hotararea recurata si sa pronunte obligarea paratei la plata sumei pe care a solicitat-o.

In drept, recursul a fost intemeiat pe disp art 304 pct 8 si 9 c pr civ.

Intimatul parat a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata. Considera intimatul ca actele depuse de recurentul -reclamant la instanta de fond in dovedirea actiunii promovate nu ii sunt opozabile, deoarece nu a figurat ca parte in acel dosar in care s-a pronuntat sentinta nr 366/2006. De asemenea, considera ca instanta a dat dovada de rol activ, atat in sedinta publica, cat si in considerentele hotararii.

Examinând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si dispozitiile legale ce au incidenta în solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Intre recurent si intimat au existat relatii contractuale, concretizate in efectuarea pentru unitatea administrativ teritoriala de transporturi, in schimbul pretului achitat persoanei fizice.

In acest sens, sunt de retinut considerentele sentintei nr 366/21.11.2006 pronuntata de Tribunalul Prahova, Sectia comerciala si de contencios administrativ, in care se arata ca persoanei fizice Campeanu Nicolae i s-a platit nelegal suma de 71.076.000 lei, reprezentand un numar de 2383 km neefectuati pentru 67 de curse intre balastiera Nedelea si localitatea Baicoi. Transportatorul a luat in calcul o distanta medie de 69, 57 km, in loc de 34 km.

In ce priveste continutul obligatiilor contractuale asumate de parti, se retine ca in lipsa unui act doveditor al contractului, nu poate fi stabilita intinderea acestor obligatii.

Prin raportul de expertiza contabila efectuat in dosarul nr 112/CA/2006 al Tribunalului Prahova, Sectia comerciala si de contencios administrativ  s-a stabilit in ce masura Primaria Baicoi era legal indreptatita, in cursul anului 2004, sa deconteze transportatorilor de produse de balastiera, la tarif dublu, fata de cel din ofertele anexate la contractele inregistrate sub nr 715/30.01.2003, acele prestatii in care pe langa mijlocul de transport utilizat conform contractului, transportatorii au utilizat si remorca. Pentru transportatorul PF Campeanu Nicolae au fost stabilite, prin raportul de expertiza mentionat, obligatiile reale de plata ale primariei, cat si prejudiciul inregistrat.

Astfel, intre parti au existat raporturi juridice contractuale, iar pretentia dedusa judecatii de recurentul reclamant reprezinta o cerere de restituire a unor sume de bani, despre care se pretinde ca nu trebuiau achitate intimatului parat.

Cererea privind "intoarcerea platii nedatorate" nu poate fi considerata deci o cerere privind angajarea raspunderii intimatului parat pentru un pretins fapt licit ( plata efectuata de recurenta reclamanta din eroare catre acesta din urma), data fiind natura contractuala a raporturilor dintre parti.

Sub acest aspect, se retine ca nici actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza nu este admisibila, in conditiile in care recurentul reclamant avea la dispozitie un alt mijloc pentru recuperarea pretinsei pierderi suferite, respectiv actiunea contractuala.

Critica referitoare la lipsa rolului activ al instantei de fond nu poate fi retinuta, fata de prevederile art 129 alin 5 c pr civ, in sensul ca, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

Este adevarat ca judecatorul nu este tinut de temeiul de drept indicat de reclamant in actiune si nici de termenii folositi pentru descrierea situatiei de fapt deduse judecatii.

Practic, reclamantul a aratat in actiune care sunt motivele pentru care solicita restituirea unei sume de bani achitate nelegal paratului, dar asa cum judicios a retinut instanta de fond, probele administrate intr-o alta cauza in care paratul nu a figurat ca parte nu sunt opozabile acestuia.

Se impunea asadar ca recurenta reclamanta sa se prevaleze de clauzele contractuale stabilite cu intimatul parat si sa demonstreze ca fata de contractul incheiat, paratul ar fi beneficiat de o plata necorespunzatoare a prestatiilor efectuate. Atata vreme cat plata sumelor de bani deduse judecatii a fost efectuata in temeiul unui contract convenit intre parti, restituirea acestor sume nu poate fi efectuata in temeiul raspunderii pentru fapte juridice( in sens restrans) generatoare de obligatii, ci in temeiul raspunderii contractuale, impunandu-se a se stabili in contradictoriu cu cocontractantul care era intinderea reala a obligatiei de plata a reclamantei.

In concluzie, recurentul reclamant nu a investit instanta de fond cu o actiune contractuala, in conditiile in care intre parti a existat un raport juridic contractual, fara ca aceasta operatiune juridica sa fi fost desfiintata, motiv pentru care faptul juridic in sens restrans ( plata nedatorata ori imbogatirea fara justa cauza) nu constituie izvor de obligatii si deci nu poate antrena raspunderea intimatului parat pentru plata sumelor retinute de organul fiscal ca fiind nelegal platite prestatorului de servicii.

In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca nu exista niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev.de art.304 pct.1-9 c.pr.civ. si tinand seama si de disp.art.3041 c.pr.civ., in baza art.312 al.1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.