Solicitarea de respingere a confirmării planului de reorganizare.

Faliment. Procedura insolvenţei. Solicitarea de respingere a confirmării planului de reorganizare. Pierderea interesului de soluţionare a recursului faţă de închiderea procedurii de insolvenţă.

Prin cererea de recurs, creditoarea a solicitat respingerea planului de reorganizare propus de administratorul judiciar, susţinând chiar, în cuprinsul motivelor de recurs, că planul ar trebui modificat. Or, potrivit art. 107 alin.1 din Legea nr. 85/2006, consecinţa imediată a neconfirmării planului de reorganizare este intrarea în faliment, cu măsurile subsecvente şi cu procedura de lichidare prevăzute de lege.

Însă, ca efect al închiderii procedurii insolvenţei, nu mai există cadrul procesual în care să se dispună trecerea la faliment şi lichidarea societăţii, întrucât prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi, astfel cum prevede art. 136 din Legea nr. 85/2006.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 834 din 25.03.2014)

I. Prin Sentinţa civilă nr. 8515 din 21.10.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 19110/3/2012, în temeiul art. 101 din Legea nr. 85/2006, a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei S.C. N I & D S.R.L.

Judecătorul sindic a reţinut că planul de reorganizare a fost depus cu respectarea condiţiilor art. 94 din legea insolvenţei, respectă prevederile art. 95 şi că voturile exprimate în favoarea planului îndeplinesc cerinţele art. 101 din lege.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea S.C. A S.R.L., solicitând schimbarea sentinţei în sensul respingerii planului de reorganizare propus de administratorul judiciar al debitoarei S.C. N I & D S.R.L.

În motivarea recursului, s-a arătat că S.C. A S.R.L. deţine împotriva debitoarei o creanţă garantată, fiind singurul creditor de acest rang, în timp ce creanţele SC A T SRL şi SC A SRL sunt chirografare subordonate. Ca urmare, planul ar trebui modificat sub aspectul identificării a două categorii de creanţe.

Recurenta a mai criticat şi faptul că prin plan s-a urmărit excluderea sa de la masa credală, fiind prevăzută reducerea cuantumului creanţelor chirografare la 0, ceea ce nu reprezintă un tratament echitabil al creanţelor defavorizate.

O altă critică adusă planului se referă la faptul că nu se specifică termenele de plată în graficul de distribuire, contrar dispoziţiilor art. 3 pct.22 din Legea nr. 85/2006.

În fine, recurenta a contestat susţinerile administratorului judiciar din cuprinsul planului, potrivit cărora starea de insolvenţă a debitoarei ar avea ca principală cauză conduita contractuală abuzivă a partenerului A S.R.L. A susţinut că, în realitate, cauza deteriorării relaţiilor contractuale a constituit-o refuzul debitoarei de a achita indemnizaţia de management în baza contractului nr. 34/2009.

III. Intimaţii I.S. şi S.C. N I & D S.R.L. au invocat prin întâmpinări excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 3021 alin.1 lit.c C.pr.civ. raportat la art. 306 alin.1 C.pr.civ. 1865, susţinând în esenţă că nu au fost indicate motive de nelegalitate ale hotărârii recurate, potrivit art. 304 C.pr.civ.

Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului, reţinând că recurenta a invocat motive de nelegalitate a planului de reorganizare confirmat prin sentinţa atacată, iar potrivit art. 3041 C.pr.civ. 1865, instanţa de recurs nu este limitată la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., putând examina cauza sub toate aspectele.

IV. Intimata RTZ & P S.P.R.L. Filiala A…, fost administrator judiciar al debitoarei S.C. N I & D S.R.L. a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că, prin hotărârea de închidere a procedurii insolvenţei, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a fost dezînvestit de toate îndatoririle şi atribuţiile ce i-au revenit în procedură.

Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fostului administrator judiciar, reţinând că în recurs trebuie păstrat cadrul procesual de la prima instanţă, cu atât mai mult cu cât planul de reorganizare confirmat prin sentinţa atacată a fost elaborat de administratorul judiciar.

V. Intimaţii I.S., S.C. N I & D S.R.L. şi RTZ & P S.P.R.L. Filiala A… au invocat prin întâmpinări excepţia lipsei de interes a recursului, arătând că prin Sentinţa civilă nr. 10672/09.12.2013 s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare, iar S.C. A S.R.L. nu a atacat cu recurs această sentinţă, astfel că nu ar dobândi niciun folos practic dacă i s-ar admite calea de atac.

Asupra excepţiei lipsei de interes, Curtea reţine următoarele:

Interesul reprezintă o condiţie de exercitare a oricărei acţiuni civile în justiţie şi înseamnă, raportat la prezenta cauză, folosul practic urmărit de către creditoarea S.C. A S.R.L. prin formularea recursului.

Prin Sentinţa civilă nr. 10672/09.12.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 19110/3/2012, în baza art. 132 alin.1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. N I & D S.R.L., cu reluarea activităţii societăţii şi fără radierea acesteia, reţinându-se că au fost îndeplinite toate obligaţiile de plată asumate în planul de reorganizare confirmat.

Sentinţa de închidere a procedurii a rămas irevocabilă prin nerecurare la 19.02.2014, astfel cum rezultă din menţiunea grefei de pe copia sentinţei depuse la fila 123 dosar recurs.

Prin cererea de recurs, creditoarea S.C. A S.R.L. a solicitat respingerea planului de reorganizare propus de administratorul judiciar, susţinând chiar, în cuprinsul motivelor de recurs, că planul ar trebui modificat. Or, potrivit art. 107 alin.1 din Legea nr. 85/2006, consecinţa imediată a neconfirmării planului de reorganizare este intrarea în faliment, cu măsurile subsecvente şi cu procedura de lichidare prevăzute de lege.

Însă, ca efect al închiderii procedurii insolvenţei, nu mai există cadrul procesual în care să se dispună trecerea la faliment şi lichidarea societăţii, întrucât prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi, astfel cum prevede art. 136 din Legea nr. 85/2006.

Aşadar, în afara procedurii şi fără organele care o aplică, nu pot fi dispuse măsuri de genul celor solicitate de recurentă, iar pe calea prezentului recurs nu se poate ajunge la redeschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, cu ignorarea efectelor şi puterii de lucru judecat a sentinţei de închidere.

Prin urmare, recursul formulat de creditoarea S.C. A S.R.L. apare ca lipsit de interes, întrucât aceasta nu ar obţine niciun folos practic în situaţia în care motivele invocate ar fi apreciate de instanţă ca întemeiate.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 137 alin.1 şi art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea a admis excepţia lipsei de interes şi a respins recursul în consecinţă. 

Domenii speta

Spete similare